ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1637/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1520 din 23 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul Ș.I.F.,

pentru întreruperea executării pedepsei închisorii.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Ș.F.I. a fost condamnat prin

sentința penală nr. 132/2003 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin

sentința penală nr. 3111 din 27 iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția

penală, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.

S-a mai reținut că motivul

invocat de condamnat, respectiv că are grave probleme familiale, nu se

încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c)

C. proc. pen.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 12 din 11 ianuarie 2005, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul a declarat recurs prin care a solicitat admiterea cererii sale și

întreruperea executării pedepsei, invocând aceleași motive pe care le-a

prezentat în cererea inițială și apoi în apel.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art.

455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii

poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea

imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau

unitatea la care lucrează.”

Din datele dosarului,

respectiv referatul de anchetă socială efectuat în cauză, a rezultat că mama

condamnatului este în vârstă de 42 de ani, sănătoasă din punct de vedere

clinic, locuiește în casa proprietate personală împreună cu alți trei din cei

opt frați ai condamnatului, nu are venit stabil, familia trăind din alocațiile

minorilor, ajutorul social și din ceea ce realizează muncind cu ziua.

Pe baza datelor menționate,

instanțele au concluzionat just că motivele invocate de condamnat nu constituie

o împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina

întreruperea executării pedepsei.

Ca atare, pentru

considerentele expuse, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu

obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul Ș.I.F. împotriva deciziei penale nr.

12 din 11 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul

condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 martie 2005.