ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4800/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 714 din 25

mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, a fost respinsă, ca neîntemeiată,

cererea formulată de condamnatul V.T. pentru întreruperea executării pedepsei

închisorii.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

V.T. a fost condamnat prin sentința

penală nr. 245 din 19 martie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a

penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1239 din 12 martie 2003 a

Curții Supreme de Justiție, secția penală, la pedeapsa de 10 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000.

S-a mai reținut că motivul invocat

de condamnat, respectiv, că părinții săi sunt grav bolnavi și locuiesc într-o

casă aflată într-un stadiu avansat de degradare, nu se înscrise cazului

prevăzut de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 486 din 25 iunie 2004, a respins, ca nefondat,

apelul formulat de petent.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul a declarat recurs prin care a solicitat admiterea cererii sale și

întreruperea executării pedepsei, invocând aceleași motive pe care le-a

prezentat în cererea inițială și apoi în apel.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 455,

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii

poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea

imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea

la care lucrează.”

Din datele dosarului, respectiv,

referatul de anchetă socială efectuat în cauză a rezultat că părinții

petentului locuiesc într-o casă pe care au cumpărat-o în anul 1995, compusă din

3 camere, hol și bucătărie, construită din cărămidă și învelită cu carton și

nici unul dintre aceștia nu suferă de vreo afecțiune.

Pe baza datelor menționate,

instanțele au concluzionat just că motivele invocate de petent nu constituie o

împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina

întreruperea executării pedepsei.

Ca atare, pentru considerentele

expuse, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

a se respinge decursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul V.T. împotriva deciziei penale nr. 486 din 25 iunie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul condamnat să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 septembrie 2004.