ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4800/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 714 din 25 mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul V.T. pentru întreruperea executării pedepsei închisorii. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: V.T. a fost condamnat prin sentința penală nr. 245 din 19 martie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1239 din 12 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a mai reținut că motivul invocat de condamnat, respectiv, că părinții săi sunt grav bolnavi și locuiesc într-o casă aflată într-un stadiu avansat de degradare, nu se înscrise cazului prevăzut de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 486 din 25 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul formulat de petent. Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs prin care a solicitat admiterea cererii sale și întreruperea executării pedepsei, invocând aceleași motive pe care le-a prezentat în cererea inițială și apoi în apel. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.” Din datele dosarului, respectiv, referatul de anchetă socială efectuat în cauză a rezultat că părinții petentului locuiesc într-o casă pe care au cumpărat-o în anul 1995, compusă din 3 camere, hol și bucătărie, construită din cărămidă și învelită cu carton și nici unul dintre aceștia nu suferă de vreo afecțiune. Pe baza datelor menționate, instanțele au concluzionat just că motivele invocate de petent nu constituie o împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina întreruperea executării pedepsei.

Ca atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge decursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.T. împotriva deciziei penale nr. 486 din 25 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2004.