ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1440/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 2 iunie 2002, condamnatul D.C. a solicitat pe calea revizuirii, conform art. 399 și urm. C. proc. pen., modificarea sentinței penale nr. 500 din 5 octombrie 1998 a Tribunalului București, întrucât în mod greșit s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 20 de ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, care a avut ca urmare moartea victimei, pe baza declarației nesincere a unui martor. Tribunalul București prin sentința penală nr. 679 din 17 iulie 2003, a respins cererea ca nefondată, cu motivarea că nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., în plus, această apărare fiind supusă analizei instanței care a pronunțat condamnarea inculpatului și verificată apoi de instanțele de control judiciar. Apelul declarat de revizuient împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București prin decizia penală nr. 630/ A din 24 octombrie 2003. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul, invocând faptul că la dosar se află probe care atestă nevinovăția sa, dar nu au fost luate în considerare. Recursul este nefondat. Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești, când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii.

Or, revizuientul nu invocă nici o faptă sau împrejurare nouă, care să nu fi fost examinată de instanță, dimpotrivă, fără a preciza în concret, arată că dovezile de nevinovăție se află la dosar, dar nu au fost analizate. Prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunțate în cauză, așa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă ca nefondată de instanța de fond și cea de apel. Conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat, menținându-se hotărârile atacate, ca fiind legale. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 630 din 24 octombrie a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2004.