ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1342/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1448 din 16 noiembrie 2004, Tribunalul București a respins cererea petiționarului D.C., prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 69 din 15 ianuarie 2004 a aceluiași tribunal, de condamnare a acestuia la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Instanța a reținut că, prin cererea depusă la parchet, condamnatul a invocat fapte și împrejurări noi, necunoscute la soluționarea cauzei, respectiv denunțul ulterior făcut de revizuient prin care l-a indicat pe cel de-al doilea participant la săvârșirea infracțiunii. În motivarea hotărârii de respingere a cererii s-a arătat că împrejurarea invocată de condamnat nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ prin art. 394 C. proc.

pen. Apelul condamnatului a fost respins prin decizia penală nr. 969 din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel București. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către condamnat, solicitând să se constate temeinicia cererii de revizuire și, în rejudecare, reducerea pedepsei. Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Denunțul formulat de recurent ulterior judecării sale, cu privire la identitatea altui participant la săvârșirea tâlhăriei pentru care el a fost condamnat, nu semnifică descoperirea unei fapte sau împrejurări noi în sensul avut în vedere de prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc.

pen., întrucât, pe de o parte, împrejurarea săvârșirii faptei de două persoane a fost cunoscută la soluționarea cauzei, nefiind doar identificat celălalt participant iar, pe de altă parte, această pretinsă nouă împrejurare descoperită ulterior judecății, nu este de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare a revizuientului. Față de cele ce preced, constatând că în cauză motivele de revizuire invocate nu se regăsesc pentru cele prevăzute de lege, recursul condamnatului D.C. va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 969 din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2005.