ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1342/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1342/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1448
din 16 noiembrie 2004, Tribunalul București a respins cererea petiționarului D.C.,
prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 69 din 15 ianuarie 2004 a
aceluiași tribunal, de condamnare a acestuia la 10 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Instanța a reținut că, prin
cererea depusă la parchet, condamnatul a invocat fapte și împrejurări noi,
necunoscute la soluționarea cauzei, respectiv denunțul ulterior făcut de
revizuient prin care l-a indicat pe cel de-al doilea participant la săvârșirea
infracțiunii.
În motivarea hotărârii de
respingere a cererii s-a arătat că împrejurarea invocată de condamnat nu se
încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute expres și
limitativ prin art. 394 C. proc. pen.
Apelul condamnatului a fost
respins prin decizia penală nr. 969 din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel
București.
Decizia penală
sus-menționată a fost atacată cu recurs de către condamnat, solicitând să se
constate temeinicia cererii de revizuire și, în rejudecare, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea
criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este
fondat.
Denunțul formulat de
recurent ulterior judecării sale, cu privire la identitatea altui participant
la săvârșirea tâlhăriei pentru care el a fost condamnat, nu semnifică
descoperirea unei fapte sau împrejurări noi în sensul avut în vedere de
prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., întrucât, pe
de o parte, împrejurarea săvârșirii faptei de două persoane a fost cunoscută la
soluționarea cauzei, nefiind doar identificat celălalt participant iar, pe de
altă parte, această pretinsă nouă împrejurare descoperită ulterior judecății,
nu este de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare a
revizuientului.
Față de cele ce preced,
constatând că în cauză motivele de revizuire invocate nu se regăsesc pentru
cele prevăzute de lege, recursul condamnatului D.C. va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 969 din 15
decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul condamnat
la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care
onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 23 februarie 2005.