ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6547/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6547/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub

nr. 1706/2004 la Tribunalul București, secția I penală, condamnatul

P.L.C.

a solicitat revizuirea sentinței

penale nr. 806 din 12 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția

I penală, în dosarul penal nr. 4333/2002, prin care a fost condamnat la 4 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În motivarea cererii

condamnatul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei imputate și că

este în măsură să indice existența unor probe noi care îi vor dovedi

nevinovăția.

În cauză au fost efectuate

cercetări de către procuror, conform dispozițiilor art. 399 C. proc. pen., care

în concluziile înaintate Tribunalului București a opinat pentru respingerea

cererii de revizuire, întrucât, în urma acestor verificări a constatat că motivul

invocat de condamnat și anume, administrarea unor probe noi pentru a-și

demonstra nevinovăția nu se înscrie în nici unul din cele arătate în art. 394 C.

proc. pen.

Tribunalul București, secția

I penală, prin sentința penală nr. 828 din 18 iunie 2004, în urma verificării

susținerilor condamnatului și a concluziilor parchetului a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.L.C., cu

motivarea că aspectul invocat de acesta, nu face parte dintre cele arătate expres

și limitativ în art. 394 C. proc. pen., respectiv că nu au fost aduse în

discuție împrejurări noi, necunoscute de instanță la judecata în fond, cu atât

mai mult cu cât exercitarea acestei căi de atac nu permite o prelungire a

probatoriului pe aspectele ce țin de situația de fapt, deja cunoscută de

instanță, iar pe de altă parte, aceste împrejurări invocate de către

revizuient, chiar reale de ar fi, nu ar avea nici o consecință sub aspectul tragerii

sale la răspundere penală pentru infracțiunea săvârșită.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul P.L.C. pe care a criticat-o cu privire la greșita

respingere a cererii de revizuire apreciindu-se în mod greșit că motivul

invocat nu poate constitui motiv de revizuire a hotărârii de condamnare.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, prin decizia penală nr. 614/ A din 19 august 2004 a respins

apelul ca nefondat, menținând motivarea instanței de fond, respectiv că în

cauză motivul invocat drept temei al revizuirii nu se înscrie între cele arătate

în art. 394 C. proc. pen.

Decizia curții de apel a

fost atacată cu recurs de către condamnatul revizuient P.L.C., pe care a

criticat-o pentru același aspect învederat și la judecata la instanța de apel

și anume, greșita respingere a cererii de revizuire pe considerentul că motivul

invocat în cerere nu ar fi prevăzut de lege.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și

lucrările de la dosar se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel

în mod justificat au constatat că motivul pentru care condamnatul P.L.C. a

solicitat revizuirea hotărârii judecătorești prin care a fost condamnat nu face

parte dintre cele arătate în art. 394 C. proc. pen., deoarece aspectul invocat,

respectiv extinderea probatoriilor pentru a-și dovedi nevinovăția, nu poate fi

asimilat unor împrejurări necunoscute de instanțe la soluționarea cauzei (așa

cum o cer dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.).

În consecință, pentru

considerentele arătate urmează a constata că recursul declarat de condamnatul P.L.C.

este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul revizuient P.L.C., împotriva deciziei penale  nr.

614/ A din 19 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 decembrie 2004.