ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1543/2006

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1513 din 8 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a

fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.I.,

privind sentința penală nr. 1112 din 13 noiembrie 2003 a Tribunalului

București, secția I penală [(prin care fusese condamnat, alături de alți doi

inculpați, Z.C. și V.M.G., minoră, la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2

1

) lit.

a), b) și c), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.)].

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în acord cu referatul întocmit de procuror în baza art. 399

C. proc. pen., că motivele invocate în cererea de revizuire, administrarea unei

expertize asupra amprentelor digitale ale participanților la infracțiune și

redozarea pedepsei, nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire

expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Apelul declarat

împotriva acestei sentințe de condamnatul revizuient a fost respins, ca

nefondat, prin decizia penală nr. 978 din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel

București, secția I penală, care, reiterând considerentele primei instanțe, a

adăugat aprecierea că, în realitate, revizuientul, deși recunoscuse fapta atât

la urmărirea penală cât și la judecata cauzei în fond, dorește o prelungire a

probatoriului (prin reaudierea părții vătămate și administrarea unei expertize

criminalistice), fără însă a învedera împrejurări noi, care să nu fi fost

cunoscute de prima instanță.

Împotriva acestei din

urmă decizii condamnatul a declarat, în termen legal, recursul de față,

reiterând cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen.

Recursul nu este fondat,

respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, și respingerea apelului, ca

nefondat, învederându-se a fi soluții pe deplin legale și temeinice câtă vreme

adevărata finalitate a demersurilor condamnatului, evidențiată în cuprinsul

cererii olografe de revizuire și reiterată chiar în contextul recursului de față,

este reducerea pedepsei iar nu „netemeinicia hotărârii de condamnare” [(la care

se referă art. 394 alin. (2) C. proc. pen.)].

Pentru aceste

considerente, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen.,

recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul condamnat D.I. împotriva deciziei penale nr. 978 din

12 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei),

din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 120 RON

(1.200.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

martie 2006.