ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2836/2003

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 78 din 28

ianuarie 2003,Tribunalul București a respins cererea de revizuire formulată de

condamnatul N.A.

S-a reținut că aceeași instanță prin

sentința penală nr. 182 din 13 martie 2001, a condamnat pe inculpatul N.A. la 5

ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a) și e) C. pen., această hotărâre rămânând definitivă prin decizia

penală nr. 4002 din 26 septembrie 2001, a Curții Supreme de Justiție.

Petentul revizuient a solicitat

revizuirea hotărârii de condamnare, întrucât nu este autorul faptei, solicitând

reanalizarea probatoriului administrat în cauză, fără a prezenta fapte sau

împrejurări noi de natură a dovedi nevinovăția sa.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 121 din 5 martie 2003, a respins, ca nefondat apelul pe care

condamnatul nu l-a motivat însă, iar în concluziile orale nu a solicitat

administrarea de noi probe.

Împotriva menționatelor hotărâri,

condamnatul a declarat recurs în temeiul art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., susținând că instanțele au interpretat greșit probatoriul

administrat în cauză, din care rezultă nevinovăția sa.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 394 lit. a) C. proc.

pen., cererea de revizuire poate fi admisă după rămânerea definitivă a

hotărârii de condamnare, dacă se descoperă fapte sau împrejurări noi, care nu

au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, pe baza cărora se poate

dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de achitare sau de încetare a

procesului penal.

Cum prin cererea formulată de

condamnat se solicită reanalizarea probatoriului administrat în cauză, care a

fost analizat în considerentele hotărârilor pronunțate, în mod just instanța de

fond a dispus respingerea cererii de revizuire formulată, soluție confirmată de

instanța de apel.

Întrucât din actele dosarului nu

rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul N.A. împotriva deciziei

nr. 121 din 5 martie 2003, a Curții de Apel București, secția I penală, ca

nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 iunie 2003.