ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3196/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 101 din 17 februarie 2000 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 211/2002 a Curții Supreme de Justiție a fost condamnat inculpatul R.V. la pedepsele de 7 ani închisoare în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., un an închisoare în baza art. 321 alin. (1) C. pen. și 6 luni închisoare, în baza art. 217 alin. (1) C. pen., stabilindu-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. În fapt s-a reținut că la 30 martie 1999 în timp ce numita R.V. a sustras din geanta părții vătămate D.C. suma de 100.000 lei, inculpatul R.V., care păzea pe făptuitoare a încercat să-și asigure scăparea, pulverizând un spray lacrimogen în fața martorului M.M.

Împotriva hotărârii de condamnare R.V. a formulat cerere de revizuire susținând că are probe noi, care atestă că fapta de tâlhărie ar fi fost comisă de o altă persoană, fără a preciza aceste probe. În baza cercetărilor prealabile întreprinse de procuror, Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 187 din 25 februarie 2003 a respins cererea de revizuire constatând că aceasta nu întrunește cerințele art. 394 lit. a) C. proc. pen. S-a apreciat că simpla afirmație de deținere a unor probe noi, fără ca acestea să fie indicate și verificate nu constituie temei de revizuire. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 204 din 9 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul condamnatului, considerând nefondate criticile formulate în sensul greșitei respingeri a cererii de revizuire.

Astfel s-a apreciat că soluția atacată este corectă în raport de dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal condamnatul, care a susținut că nu este vinovat și a solicitat admiterea cererii de revizuire. Recursul declarat este neîntemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, iar conform art. 394 alin. (1) lit. a) din același cod revizuirea se poate cere când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Acest caz constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.

Examinând hotărârea atacată în raport cu aceste prevederi se constată că recurentul, și-a formulat apărări în sensul că fapta ar fi fost săvârșită de altă persoană, că aceste apărări au fost înlăturate și că, după soluția de achitare pronunțată de prima instanță, în apel s-a decis condamnarea pentru infracțiunea de tâlhărie, decizia rămânând definitivă prin respingerea recursului declarat de R.V. Se mai constată că inculpatul prin susținerile din cererea de revizuire a înțeles să obțină o prelungire a probatoriului pentru fapte și împrejurări verificate de instanțele, care au soluționat cauza. Întrucât nu au fost indicate fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, și nu sunt întrunite cerințele textului de lege evocat, soluția primei instanțe de respingere a cererii de revizuire a fost corect menținută în apel.

Față de considerentele arătate, constatând neîntemeiate criticile formulate, Curtea în baza art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul cu obligarea revizuientului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.V., împotriva deciziei penale nr. 204/ A din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2003.