ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5048/2003

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 245 din 13

martie 2003 Tribunalul București, secția I penală a respins, ca neîntemeiată,

cererea de revizuire formulată de condamnatul R.V. privind revizuirea sentinței

penale nr. 101 din 17 februarie 2000 a Tribunalului București, secția I penală,

în dosarul nr. 1651/1999.

Prin sentința penală sus-menționată,

inculpatul R.V. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.

10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. a) și e) C. pen., în baza art. 217 alin. (1) C. pen., a fost

condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, iar în baza art. 321 alin. (1) C.

pen., a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare urmând ca în final să execute

pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

Prin decizia penală nr. 503 din 28

septembrie 2000 (dos. nr. 1446/2000) Curtea de Apel București, secția I penală,

a admis apelul declarat de parchet și în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C.

pen., a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare, urmând ca potrivit art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Soluția instanței de apel a rămas

definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat, prin decizia

penală nr. 211 din 16 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție.

Având în vedere că prin cererea de

revizuire petentul nu a invocat fapte sau împrejurări noi, necunoscute de

instanța de fond la soluționarea cauzei și că infracțiunea săvârșită de

inculpat a fost flagrantă, acesta fiind imobilizat de martorii oculari,

instanța de fond a respins cererea de revizuire formulată.

Prin decizia penală nr. 268 din 15

mai 2003 Curtea de Apel București, secția I penală a respins, ca nefondat,

apelul declarat de revizuient, apreciind că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva hotărârilor pronunțate

revizuientul a declarat recurs, susținând că greșit i s-a emis mandat de

executare pentru pedeapsa de 7 ani închisoare, în loc de 6 ani închisoare cât

știe că a fost condamnat la instanța de apel.

Recursul este nefondat.

Verificând actele dosarului se

constată că petentul, prin memoriile depuse la dosar, nu-și întemeiază cererea

de revizuire pe nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394

C. proc. pen., motive pentru care, corect s-a dispus respingerea acesteia, ca

neîntemeiată.

Așa fiind, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat, recursul declarat de

revizuient.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat din

care, onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul R.V., împotriva deciziei nr. 268 din 15 mai 2003 a Curții de Apel

București, secția I penală, ca nefondat.

Obligă pe recurent, să plătească

statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

noiembrie 2003.