ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 325/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.885 din 9 octombrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul D.E.M. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.(2 1 ) lit. b) C. pen . În baza art. 65 C.pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 54 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art.88 C. pen., din pedeapsa de executat s-a dedus timpul arestării preventive de la 28 mai 2003 la zi.

S-a constatat că, prin încheierea din 25 septembrie 2003, s-a dispus prelungirea duratei arestului preventiv a inculpatului de la 28 septembrie 2003 până la 27 octombrie 2003, inclusiv. În baza art. 346 C. proc. pen., s-a luat act că partea vătămată M.A. nu s-a constituit parte civilă, în procesul penal. În baza art.191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: În ziua de 28 mai 2003, inculpatul D.E.M., având nevoie de bani, a luat hotărârea de a fura, prin spargeri, obiecte din cadrul Complexului ROMEXPO.

În acest sens, inculpatul și-a pregătit din timp un rucsac și un spray cu substanță paralizantă tip MYLYTARI 500003, după care, prin forțarea ușii de la o cabană din incinta ROMEXPO, a pătruns în interior, de unde a luat un reportofon marca Panasonic, pe care l-a introdus în rucsac, iar de pe o masă a luat două chei și un breloc cu scopul de a le folosi la deschiderea birourilor de unde urma să-și însușească bunuri. Între timp, în cabană a intrat numitul C.N., fotoreporter, pentru a-și lua geanta și a pleca acasă, ocazie cu care l-a surprins pe inculpat. Pentru a-și asigura scăparea, inculpatul i-a pulverizat lui C.N. substanțe din spray-ul ce-l avea asupra sa, în direcția feței, reușind să fugă.

Numitul C.N. a pornit în urmărirea inculpatului și cu sprijinul unui paznic a reușit să-l prindă, după care au sesizat organele de poliție. La controlul efectuat asupra inculpatului în geanta-rucsac s-a găsit reportofonul Panasonic două chei și un breloc. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D.E.M. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care a considerat-o prea severă, având în vedere sinceritatea de care a dat dovadă pe parcursul procesului penal și că prejudiciul a fost recuperat. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr.650/A din 31 octombrie 2003 a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că din actele de la dosar rezultă că inculpatul a mai săvârșit o infracțiune de tâlhărie pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare ce a fost executată până la 8 aprilie 2003 și că la scurt timp de la punerea în libertate a săvârșit infracțiunea din cauza de față, ceea ce dovedește că acesta manifestă perseverență pentru săvârșirea unor asemenea fapte, împrejurare care reclamă aplicarea unei pedepse mai severe, lucru pe care, în mod justificat l-a făcut prima instanță. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat pe care a criticat-o pentru același motiv invocat și la instanța de apel pe care o consideră prea severă, solicitând a se dispune reducerea ei.

Recursul declarat de inculpat este nefondat. Aplicând inculpatului o pedeapsă de 7 ani închisoare, situată la limita minimă a textului de lege încriminator, în condițiile în care acesta manifestă perseverență în săvârșirea de infracțiuni de violență, nu se poate spune că aceasta este severă și în consecință, nu se impune reducerea acesteia, care este în măsură să realizeze prevederile art .52 C.pen. Pentru considerentele arătate, având în vedere și faptul că, verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art.385 9 alin.3 C.pen., nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și a fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. (1) lit. b) C. proc.

pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.E.M. împotriva deciziei penale nr.650 A din 31 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 28 mai 2003, la 20 ianuarie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 ianuarie 2004.