ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1427/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 393 din 11 decembrie 2002, Tribunalul Gorj l-a condamnat pe inculpatul M.C.L. la pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. a), f) și i) și art. 176 lit. b) C. pen. și la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea pe care o sporește cu un an închisoare, astfel că aceasta urmează a executa 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la 10 ianuarie 2002 la zi. Prin aceeași sentință a mai fost condamnat și inculpatul minor D.G.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare în temeiul art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și e), cu aplicarea art. 99 C. pen. Sub aspectul laturii civile, inculpații au fost obligați în solidar, minorul și cu părțile responsabile civilmente, la 1.710.243 lei despăgubiri civile cu dobânzile legale către Spitalul nr. 1 Craiova, la 9.238.130 lei cu același titlu către partea civilă S.C. S. Tg. Jiu, la 40.000.000 lei daune morale către partea civilă R.V. și la 50.000.000 lei daune morale către partea civilă P.D.F.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: În noaptea de 1 noiembrie 2000, cei doi inculpați au consumat băuturi alcoolice în mai multe localuri din municipiul Tg. Jiu și pentru a obține bani necesari organizării de petreceri, deplasări în alte localități și codoși pentru prietenele lor, au hotărât să comită infracțiuni. În acest scop, inculpații s-au deplasat la domiciliul lui M.C.L., au confecționat două cagule și s-au îndreptat spre stația Sanoil Tg. Jiu. Inculpatul M.C.L. a pătruns în stația de benzină pe ușa laterală și l-a lovit cu un ciomag în cap pe partea civilă P.D., lucrător la benzinărie și pe R.V., vânzătoare la stația menționată.

Încercând să riposteze, partea civilă P.D. a fost lovită din nou cu ciomagul, după care inculpatul i-a sustras 9.000.000 lei din borseta pe care aceasta o avea asupra sa, iar coinculpatul D.G.C. și-a însușit suma de 14.771.630 lei din casa de marcaj. După comiterea infracțiunilor inculpații au aruncat obiectele de îmbrăcăminte și bâta, iar apoi și-au împărțit sumele de bani sustrase. Partea civilă P.D. a suferit multiple leziuni ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale, care i-au pus în pericol viața. La rândul său, partea civilă R.V. a necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale în urma loviturilor aplicate de inculpat. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 394 din 22 septembrie 2003, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul M.C.L., extinzându-se efectele pe latură civilă și față de inculpatul D.G.C.

A fost desființată sentința, au fost descontopite pedepsele aplicate inculpatului M.C.L. și s-a înlăturat agravanta prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., reținută la tentativa la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav. Totodată, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și e) C. pen., pentru ambii inculpați, în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) și e) C. pen., menținându-se pedepsele aplicate. Prin aceeași decizie s-a confiscat de la fiecare inculpat câte 7.385.150 lei și i-a obligat în solidar la 20.000.000 lei daune morale către partea civilă R.V., înlăturându-se obligarea inculpatului minor D.G.C.

de la plata în solidar a sumei de 50 milioane lei către partea civilă P.D. De asemenea, au fost recontopite pedepsele aplicate inculpatului M.C.L., acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, sporită cu un an, în final 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Împotriva acestei decizii inculpatul M.C.L. a declarat recurs învederând că nu el este autorul tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, că se impune completarea probelor, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepselor aplicate. Recursul nu este fondat.

În cauză, situația de fapt a fost bine stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de cercetare, planșelor foto executate în cauză, depozițiilor martorilor R.G., R.F., R.V., G.N., G.N., F.C., G.I., D.I., T.A., D.I., M.M., J.N., G.B.A.M., P.O., F.N., D.R., L.V., I.E., R.N., C.C., T.A., declarațiilor părților vătămate, probe coroborate cu declarațiile inculpaților. Astfel, din declarațiile martorilor audiați a rezultat activitatea celor doi inculpați în noaptea de 1 noiembrie 2000, traseul pe care aceștia l-au urmat după ce în prealabil consumaseră cantități mari de băuturi alcoolice, traseu ce a inclus și stația Sanoil Tg. Jiu și barul aceleeași societăți, administrată de martorul T.A.

Părțile vătămate au menționat constant că au fost atacate de cei doi inculpați, iar P.D. l-a indicat pe M.C.L. drept autor al loviturilor cu ciomagul. Aceste depoziții se coroborează cu declarațiile coinculpatului minor D.G.C. care, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească a descris violențele la care au fost supuse cele două victime din partea inculpatului M.C.L. De altfel, chiar și inculpatul M.C.L. a recunoscut parțial comiterea infracțiunilor și dacă inițial a încercat să afirme că inculpatul minor a comis actele de lovire, această apărare a fost infirmată de toate celelalte mijloace de probă administrate. În consecință, vinovăția inculpatului a fost corect stabilită, în cauză fiind administrate toate probele necesare, inclusiv cele cerute de inculpatul recurent, motiv pentru care nu se impune casarea cu trimitere pentru admiterea altor probe care de altfel nici nu au fost indicate de inculpat.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate, se reține că au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de pericolul social concret al faptelor comise cât și de persoana făptuitorului. Pericolul social rezidă în faptul că inculpatul a studiat cu atenție locul și ora propice comiterii infracțiunilor, s-a înarmat în prealabil cu un ciomag și și-a confecționat o cagulă pentru a nu fi recunoscut, a acționat prin surprindere și a lovit-o pe partea vătămată P.D. cu ferocitate, cauzându-i leziuni grave care i-au pus în pericol viața.

În ceea ce privește persoana inculpatului, din probele aflate în dosar rezultă că inculpatul a mai fost anterior condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de un an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1629 din 6 mai 1978, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în prezent fiind cercetat și trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 116/P/2002 pentru fapte similare, iar în cauza de față a avut o poziție oscilantă, nesinceră de natură a îngreuna urmărirea penală și cercetarea judecătorească. În raport de toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului, pedeapsa aplicată a fost bine dozată. Ca atare, recursul declarat de inculpat nu este fondat și va fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se va menține starea de arest a inculpatului care va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat în baza art. 192 alin. (2) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.L. împotriva deciziei penale nr. 394 din 22 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 ianuarie 2002 la 12 martie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2004.