ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1427/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 393 din 11

decembrie 2002, Tribunalul Gorj l-a condamnat pe inculpatul M.C.L. la pedeapsa

de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. a), f) și i) și art. 176 lit. b) C. pen.

și la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și e), cu aplicarea art. 75

lit. c) și art. 13 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea pe

care o sporește cu un an închisoare, astfel că aceasta urmează a executa 10 ani

închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a computat perioada reținerii și arestării preventive cu

începere de la 10 ianuarie 2002 la zi.

Prin aceeași sentință a mai fost

condamnat și inculpatul minor D.G.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare în temeiul

art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și e), cu aplicarea art. 99 C. pen.

Sub aspectul laturii civile,

inculpații au fost obligați în solidar, minorul și cu părțile responsabile

civilmente, la 1.710.243 lei despăgubiri civile cu dobânzile legale către

Spitalul nr. 1 Craiova, la 9.238.130 lei cu același titlu către partea civilă

S.C. S. Tg. Jiu, la 40.000.000 lei daune morale către partea civilă R.V. și la

50.000.000 lei daune morale către partea civilă P.D.F.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În noaptea de 1 noiembrie 2000, cei

doi inculpați au consumat băuturi alcoolice în mai multe localuri din

municipiul Tg. Jiu și pentru a obține bani necesari organizării de petreceri,

deplasări în alte localități și codoși pentru prietenele lor, au hotărât să

comită infracțiuni. În acest scop, inculpații s-au deplasat la domiciliul lui

M.C.L., au confecționat două cagule și s-au îndreptat spre stația Sanoil Tg.

Jiu. Inculpatul M.C.L. a pătruns în stația de benzină pe ușa laterală și l-a

lovit cu un ciomag în cap pe partea civilă P.D., lucrător la benzinărie și pe

R.V., vânzătoare la stația menționată.

Încercând să riposteze, partea

civilă P.D. a fost lovită din nou cu ciomagul, după care inculpatul i-a sustras

9.000.000 lei din borseta pe care aceasta o avea asupra sa, iar coinculpatul

D.G.C. și-a însușit suma de 14.771.630 lei din casa de marcaj.

După comiterea infracțiunilor

inculpații au aruncat obiectele de îmbrăcăminte și bâta, iar apoi și-au

împărțit sumele de bani sustrase.

Partea civilă P.D. a suferit

multiple leziuni ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale, care i-au pus

în pericol viața. La rândul său, partea civilă R.V. a necesitat 5-6 zile

îngrijiri medicale în urma loviturilor aplicate de inculpat.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 394 din 22 septembrie 2003, a admis apelurile declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul M.C.L., extinzându-se efectele pe

latură civilă și față de inculpatul D.G.C. A fost desființată sentința, au fost

descontopite pedepsele aplicate inculpatului M.C.L. și s-a înlăturat agravanta

prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., reținută la tentativa la infracțiunea de

omor calificat și deosebit de grav.

Totodată, a fost schimbată

încadrarea juridică a faptei prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și

e) C. pen., pentru ambii inculpați, în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a), b), c), d) și e) C. pen., menținându-se pedepsele aplicate.

Prin aceeași decizie s-a confiscat

de la fiecare inculpat câte 7.385.150 lei și i-a obligat în solidar la

20.000.000 lei daune morale către partea civilă R.V., înlăturându-se obligarea

inculpatului minor D.G.C. de la plata în solidar a sumei de 50 milioane lei

către partea civilă P.D.

De asemenea, au fost recontopite

pedepsele aplicate inculpatului M.C.L., acesta urmând a executa pedeapsa cea

mai grea de 9 ani închisoare, sporită cu un an, în final 10 ani închisoare și 4

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Împotriva acestei decizii inculpatul

M.C.L. a declarat recurs învederând că nu el este autorul tentativei la

infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, că se impune completarea

probelor, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Recursul nu este fondat.

În cauză, situația de fapt a fost

bine stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de cercetare,

planșelor foto executate în cauză, depozițiilor martorilor R.G., R.F., R.V.,

G.N., G.N., F.C., G.I., D.I., T.A., D.I., M.M., J.N., G.B.A.M., P.O., F.N.,

D.R., L.V., I.E., R.N., C.C., T.A., declarațiilor părților vătămate, probe

coroborate cu declarațiile inculpaților.

Astfel, din declarațiile martorilor

audiați a rezultat activitatea celor doi inculpați în noaptea de 1 noiembrie

2000, traseul pe care aceștia l-au urmat după ce în prealabil consumaseră

cantități mari de băuturi alcoolice, traseu ce a inclus și stația Sanoil Tg.

Jiu și barul aceleeași societăți, administrată de martorul T.A. Părțile

vătămate au menționat constant că au fost atacate de cei doi inculpați, iar

P.D. l-a indicat pe M.C.L. drept autor al loviturilor cu ciomagul.

Aceste depoziții se coroborează cu

declarațiile coinculpatului minor D.G.C. care, atât în faza de urmărire penală,

cât și în cea de cercetare judecătorească a descris violențele la care au fost

supuse cele două victime din partea inculpatului M.C.L.

De altfel, chiar și inculpatul

M.C.L. a recunoscut parțial comiterea infracțiunilor și dacă inițial a încercat

să afirme că inculpatul minor a comis actele de lovire, această apărare a fost

infirmată de toate celelalte mijloace de probă administrate.

În consecință, vinovăția

inculpatului a fost corect stabilită, în cauză fiind administrate toate probele

necesare, inclusiv cele cerute de inculpatul recurent, motiv pentru care nu se

impune casarea cu trimitere pentru admiterea altor probe care de altfel nici nu

au fost indicate de inculpat.

Referitor la individualizarea

pedepselor aplicate, se reține că au fost avute în vedere criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen., ținându-se seama de pericolul social concret al faptelor

comise cât și de persoana făptuitorului.

Pericolul social rezidă în faptul că

inculpatul a studiat cu atenție locul și ora propice comiterii infracțiunilor,

s-a înarmat în prealabil cu un ciomag și și-a confecționat o cagulă pentru a nu

fi recunoscut, a acționat prin surprindere și a lovit-o pe partea vătămată P.D.

cu ferocitate, cauzându-i leziuni grave care i-au pus în pericol viața.

În ceea ce privește persoana

inculpatului, din probele aflate în dosar rezultă că inculpatul a mai fost

anterior condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de un an și 6 luni

închisoare prin sentința penală nr. 1629 din 6 mai 1978, pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, în prezent fiind cercetat și trimis în judecată

prin rechizitoriul nr. 116/P/2002 pentru fapte similare, iar în cauza de față a

avut o poziție oscilantă, nesinceră de natură a îngreuna urmărirea penală și

cercetarea judecătorească.

În raport de toate aceste elemente

de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului, pedeapsa aplicată a fost bine

dozată.

Ca atare, recursul declarat de

inculpat nu este fondat și va fi respins în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Se va menține starea de arest a

inculpatului care va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat în baza art.

192 alin. (2) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.C.L. împotriva deciziei penale nr. 394 din 22

septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 ianuarie 2002 la 12 martie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 martie 2004.