ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6347/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 81 din 31 martie 2004, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul minor S.P. la 2 ani și 10 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 99 alin. (3) și a art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen., iar pe inculpatul S.I. la 5 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. c) și a art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen.

Pe latură civilă, în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, art. 1000 alin. (2) și art. 1003 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar, inculpatul S.P. și în solidar cu părțile responsabile civilmente S.I. și S.V., la plata sumei de 27.000.000 lei daune materiale și 40.000.000 lei daune morale, părții civile R.M. În aceeași ordine de idei, inculpații au mai fost obligați și la plata sumei de 8.054.338 lei părții civile Spitalul Județean Suceava. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 29 noiembrie 2002, inculpații împreună cu martorii B.A.I., S.G., G.I., P.C., S.C. și G.I., stăteau de vorbă în stradă, când partea vătămată R.M.

a rămas cu mașina în pană de benzină, în apropierea grupului lor. Partea vătămată a apelat la ajutorul martorului G.I., pentru a-i da cu împrumut câțiva litri de benzină, moment în care grupul de tineri a început să râdă, iar inculpatul S.I. să înceapă pe un ton obraznic, o discuție cu acesta. Supărat că-l tutuiește și considerându-se insultat, partea vătămată R.M. l-a lovit cu palma peste față de inculpat. Inculpatul S.I. cu inculpatul minor S.P. au mers acasă și au revenit înarmați cu topoare, având cu ei un câine. Inculpatul S.P. a ridicat toporul și a lovit în zona capului, dar partea vătămată s-a dat într-o parte, iar toporul s-a oprit în asfalt. Din spate, celălalt inculpat i-a aplicat o lovitură cu tăișul toporului în regiunea capului, acesta căzând în șanț.

Inculpații au fost opriți a continua agresiunea de către martorul D.P. Certificatul medico-legal nr. 2210/ E din 17 decembrie 2002 al Serviciului de Medicină Legală Suceava a înscris că partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale 80 de zile și care i-au pus viața în primejdie și s-au soldat cu infirmitate permanentă de 50 % (gradul III de invaliditate), fracturi comunitivă deschisă, cu lipsă de substanță osoasă craniană). Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de urmărire penală, depozițiile martorilor D.P., P.M., B.A.I., raportului de constatare medico-legală, probe coroborate cu declarația inculpatului S.I.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 188 din 28 iunie 2004, a admis apelul declarat de partea civilă R.M., a desființat parțial sentința penală, iar inculpații au fost obligați să-i plătească câte 1.300.000 lei lunar despăgubiri periodice începând cu data de 29 noiembrie 2002 până la încetarea stării de nevoie. Prin aceeași decizie, apelurile declarate de inculpați au fost respinse ca nefondate. Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul S.P. a declarat recurs, prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., iar în subsidiar, a cerut casarea deciziei, reținerea circumstanțelor atenuante ale provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) cu consecința reducerii pedepsei și a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat.

Recursul declarat nu este fondat. Instanțele de fond și de apel au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, vinovăție ce rezultă din toate mijloacele de probă administrate. Astfel, probele au confirmat că după un prim conflict intervenit între inculpați și partea vătămată, cei doi au mers în locuința lor și s-au înarmat cu topoare și bâte, revenind la locul incidentului, inculpatul S.P. lovind cu toporul dar datorită agilității părții vătămate nu a reușit să-i suprime viața. Martorii audiați D.P. și P.M., au confirmat că l-au văzut pe inculpatul S.P. când a lovit cu toporul pe partea vătămată și că numai datorită faptului că aceasta s-a ferit, lovitura nu și-a atins scopul.

Împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut fapta comisă, nu are relevanță juridică, atâta vreme cât celelalte mijloace de probă confirmă vinovăția acestuia. Ca atare, primul motiv de recurs invocat nu este fondat. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, respectiv că se impune a fi reținută scuza provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nici acesta nu este fondat. Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanța atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau din altă acțiune ilicită gravă.

În speță nu sunt însă întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării, întrucât din probele administrate rezultă că cel care a început conflictul a fost inculpatul S.I., iar riposta nu a fost spontană, ci ulterioară, după ce inculpații au mers în domiciliu și s-au înarmat cu topoare și bâte. În aceste condiții, pedeapsa aplicată inculpatului, cât și cuantumul despăgubirilor civile, a daunelor morale, precum și a despăgubirilor periodice se apreciază ca fiind corect stabilite. Pentru considerentele arătate și cum verificând hotărârea atacată conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care, analizate din oficiu să ducă la casarea hotărârii atacate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul S.P.

este nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P. împotriva deciziei penale nr. 188 din 28 iunie 2004 a Curții de Apel Suceava. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. DEFINITIVĂ. Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2004.