ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6347/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 81

din 31 martie 2004, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul minor S.P. la

2 ani și 10 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu

aplicarea art. 99 alin. (3) și a art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen., iar pe

inculpatul S.I. la 5 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i),

cu aplicarea art. 75 lit. c) și a art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen.

Pe latură civilă, în temeiul

art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, art. 1000 alin. (2) și

art. 1003 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar, inculpatul S.P. și

în solidar cu părțile responsabile civilmente S.I. și S.V., la plata sumei de

27.000.000 lei daune materiale și 40.000.000 lei daune morale, părții civile

R.M.

În aceeași ordine de idei,

inculpații au mai fost obligați și la plata sumei de 8.054.338 lei părții

civile Spitalul Județean Suceava.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 29

noiembrie 2002, inculpații împreună cu martorii B.A.I., S.G., G.I., P.C., S.C.

și G.I., stăteau de vorbă în stradă, când partea vătămată R.M. a rămas cu

mașina în pană de benzină, în apropierea grupului lor.

Partea vătămată a apelat la

ajutorul martorului G.I., pentru a-i da cu împrumut câțiva litri de benzină,

moment în care grupul de tineri a început să râdă, iar inculpatul S.I. să

înceapă pe un ton obraznic, o discuție cu acesta. Supărat că-l tutuiește și

considerându-se insultat, partea vătămată R.M. l-a lovit cu palma peste față de

inculpat.

Inculpatul S.I. cu

inculpatul minor S.P. au mers acasă și au revenit înarmați cu topoare, având cu

ei un câine.

Inculpatul S.P. a ridicat

toporul și a lovit în zona capului, dar partea vătămată s-a dat într-o parte,

iar toporul s-a oprit în asfalt. Din spate, celălalt inculpat i-a aplicat o

lovitură cu tăișul toporului în regiunea capului, acesta căzând în șanț.

Inculpații au fost opriți a

continua agresiunea de către martorul D.P.

Certificatul medico-legal

nr. 2210/ E din 17 decembrie 2002 al Serviciului de Medicină Legală Suceava a

înscris că partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare

îngrijiri medicale 80 de zile și care i-au pus viața în primejdie și s-au

soldat cu infirmitate permanentă de 50 % (gradul III de invaliditate), fracturi

comunitivă deschisă, cu lipsă de substanță osoasă craniană).

Situația de fapt expusă a

fost stabilită pe baza plângerii părții vătămate, procesul verbal de cercetare

la fața locului întocmit de organele de urmărire penală, depozițiile martorilor

D.P., P.M., B.A.I., raportului de constatare medico-legală, probe coroborate cu

declarația inculpatului S.I.

Curtea de Apel Suceava, prin

decizia penală nr. 188 din 28 iunie 2004, a admis apelul declarat de partea

civilă R.M., a desființat parțial sentința penală, iar inculpații au fost

obligați să-i plătească câte 1.300.000 lei lunar despăgubiri periodice începând

cu data de 29 noiembrie 2002 până la încetarea stării de nevoie.

Prin aceeași decizie,

apelurile declarate de inculpați au fost respinse ca nefondate.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri inculpatul S.P. a declarat recurs, prin care a solicitat achitarea în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen.,

iar în subsidiar, a cerut casarea deciziei, reținerea circumstanțelor atenuante

ale provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) cu consecința reducerii pedepsei

și a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat.

Recursul declarat nu este

fondat.

Instanțele de fond și de

apel au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,

vinovăție ce rezultă din toate mijloacele de probă administrate.

Astfel, probele au confirmat

că după un prim conflict intervenit între inculpați și partea vătămată, cei doi

au mers în locuința lor și s-au înarmat cu topoare și bâte, revenind la locul

incidentului, inculpatul S.P. lovind cu toporul dar datorită agilității părții

vătămate nu a reușit să-i suprime viața.

Martorii audiați D.P. și

P.M., au confirmat că l-au văzut pe inculpatul S.P. când a lovit cu toporul pe

partea vătămată și că numai datorită faptului că aceasta s-a ferit, lovitura nu

și-a atins scopul.

Împrejurarea că inculpatul

nu a recunoscut fapta comisă, nu are relevanță juridică, atâta vreme cât

celelalte mijloace de probă confirmă vinovăția acestuia.

Ca atare, primul motiv de

recurs invocat nu este fondat.

În ceea ce privește al

doilea motiv de recurs, respectiv că se impune a fi reținută scuza provocării

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nici acesta nu este fondat.

Potrivit art. 73 lit. b) C.

pen., constituie circumstanța atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea

unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea

persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității

persoanei sau din altă acțiune ilicită gravă.

În speță nu sunt însă

întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține circumstanța

atenuantă a provocării, întrucât din probele administrate rezultă că cel care a

început conflictul a fost inculpatul S.I., iar riposta nu a fost spontană, ci

ulterioară, după ce inculpații au mers în domiciliu și s-au înarmat cu topoare

și bâte.

În aceste condiții, pedeapsa

aplicată inculpatului, cât și cuantumul despăgubirilor civile, a daunelor

morale, precum și a despăgubirilor periodice se apreciază ca fiind corect

stabilite.

Pentru considerentele

arătate și cum verificând hotărârea atacată conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care, analizate

din oficiu să ducă la casarea hotărârii atacate, urmează a se constata că

recursul declarat de inculpatul S.P. este nefondat și va fi respins ca atare în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.P. împotriva deciziei penale nr. 188 din 28

iunie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 noiembrie 2004.