ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4759/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 202/2005 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost condamnat inculpatul R.O. la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. Prin aceeași sentință penală a fost condamnat inculpatul C.P., la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen. și 88 C. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus din durata pedepselor aplicate, durata Arestului preventiv începând cu data de 16 martie 2004 la zi.

S-a constatat că moștenitorul părții civile N.V. nu a formulat pretenții civile în cauză și în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, art. 1000 alin. (2) și art. 1003 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații, inculpatul minor C.P. în solidar și cu părțile responsabile civilmente R.L. și R.T., la plata despăgubirilor civile în favoarea C.S.A.J. Cluj. În temeiul art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță pe baza probelor administrate a reținut, în fapt, că în seara zilei de 10 martie 2004, cei doi inculpați împreună cu patru tinere care la erau rude apropiate s-au deplasat la localul P.A.

din Cluj-Napoca, unde au consumat băuturi alcoolice și au dansat, până în jurul orelor 3,00. În aceeași noapte în localul arătat mai sus, martorul B.A.A., angajat al localului P.A. și-a sărbătorit ziua de naștere, ocazie cu care a invitat la acest eveniment mai mulți prieteni. Invitații martorului B.A.A. au început să sosească în local, de la orele 23,00, aceștia fiind așezați la o masă mai mare, situată în imediata apropiere a locului unde se afla orchestra și a ringului de dans, precum și la o distanță de 1 m-1,5 m de masa ocupată de cei doi inculpați și însoțitoarele lor. În jurul orelor 3,30, în local au sosit și alți prieteni ai martorului B.A.A. printre care se afla și partea vătămată N.V.

La un moment dat, inculpatul R.O. și-a exprimat nemulțumirea față de împrejurarea că soliștii care cântau, au refuzat să dea curs solicitărilor lui de a face dedicații muzicale diverselor persoane din local. În acest sens s-a deplasat spre orchestră și a încercat să smulgă din mâna solistului microfonul pentru a-și face singur dedicații. Deranjat fiind de privirea reprobabilă aruncată de partea vătămată N.V., s-a apropiat de acesta și în timp ce partea vătămată se afla încă așezată pe scaun, inculpatul R.O. a încercat să-l lovească cu capul în zona feței, dar acesta s-a ferit, astfel că lovitura a ajuns doar în umărul părții vătămate. Partea vătămată s-a ridicat imediat de la masă și i-a aplicat inculpatului o lovitură cu pumnul în față în momentul în care inculpatul intenționa să facă același lucru, lovitură în urma căreia acesta a căzut pe spate.

În acest moment a intervenit prietenul inculpatului R.O., inculpatul C.P., care s-a îndreptat spre partea vătămată cu intenția de a aplica acesteia o lovitură cu pumnul în față. Partea vătămată s-a eschivat și i-a aplicat în schimb o lovitură cu pumnul inculpatului C.P. Imediat după aceea, cei doi inculpați înarmați cu câte un briceag s-au apropiat de partea vătămată și i-au aplicat acestuia mai multe lovituri în zona feței, a pieptului și a mâinii stângi. Între timp prietenii părții vătămate N.V. au sărit în ajutorul acesteia și în condițiile în care un angajat al localului, respectiv martorul R.S.D. i-a amenințat pe inculpați că va solicita intervenția organelor de poliție, cei doi inculpați împreună cu cele patru tinere care la însoțeau, au părăsit în grabă locul faptei.

Partea vătămată N.V., care a suferit o puternică hemoragie ca urmare a secționării antebrațului stâng a fost transportată la Clinica Chirurgie I unde a rămas internată în perioada 11 martie – 17 martie 2004 cu diagnosticul „plagă prin tăiere regiunea antebranhială anterioară stângă cu interesare musculară, interesarea venei radiale și a venului radial, plagă înțepată regiunea precordeală, plagă prin tăiere regiunea zigomatică stângă, plagă prin tăiere buza superioară stângă”. Din raportul de constatare medico-legală nr. 1145/II/1/61 din 5 aprilie 2004 întocmit de I.M.L. Cluj a rezultat că partea vătămată a prezentat plăgi înțepate, tăiate și tăiate la nivelul feței, toracelui și antebrațului stâng, precum și echimoze la nivelul umărului stâng și brațului drept.

Leziunea de la nivelul antebrațului stâng a pus în primejdie viața victimei, deoarece a fost cu interesare vasculară și a necesitat hemostază chirurgicală de urgență. Pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii tentativei la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la 174 și art. 175 lit. i) C. pen., vinovăția inculpaților fiind reținută pe baza depozițiilor martorilor R.S.D., O.A., C.G.E., L.I.A., B.A.A. și R.O., declarații formulate în cursul urmăririi penale din cuprinsul cărora a rezultat că ambii inculpați l-au lovit pe partea vătămată cu briceagul în diverse zone ale corpului, după care la intervenția martorului R.S.D.

au părăsit localul. Deși martorii au revenit asupra declarațiilor formulate în cursul urmăririi penale și au precizat pe parcursul cercetării judecătorești că nu-și aduc aminte cu exactitate ce s-a întâmplat, instanța de fond a apreciat că revenirea martorilor asupra declarațiilor anterioare este nejustificată și a fost făcută cu scopul exclusiv de a-i ajuta pe inculpați să se sustragă de la răspundere penală, această declarație nefiind coroborată cu declarațiile părții vătămate și cu concluziile raportului de constatare medico-legală. Relevant este, de asemenea, că în cursul urmăririi penale, inculpații au recunoscut că l-au agresat pe partea vătămată N.V., dar numai inculpatul R.O. a precizat că i-a aplicat lovituri cu briceagul părții vătămate, atât el cât și coinculpatul C.P.

în timp ce acesta din urmă a susținut că l-a lovit pe partea vătămată doar cu pumnul. În fața instanței de judecată, ambii inculpați au revenit asupra declarațiilor anterioare și au încercat să acrediteze ideea că în local s-a iscat un scandal general, aceste declarații fiind însă infirmate de depozițiile martorilor oculari, concluziile raportului de constatate medico-legală întocmit în cauză, precum și declarațiile părții vătămate. Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei s-a reținut că în cursul urmăririi penale, partea vătămată N.V. s-a constituit parte civilă în cauză, cuantumul despăgubirilor urmând a fi precizat în fața instanței de judecată. Ulterior a survenit decesul părții vătămate, fără a exista legătură cu fapta dedusă judecății, iar moștenitorul introdus în cauză în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (1) C. proc.

pen., a declarat că nu formulează pretenții civile în cauză. Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal inculpații R.O. și C.P., solicitând desființarea sentinței penale pronunțate în cauză, aceasta fiind netemeinică și nelegală. În susținerea motivelor de apel, inculpatul R.O. prin apărătorul său, a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat în aceea de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen., întrucât în local s-a creat o altercație generată de partea vătămată, altercație în care a fost posibilă și rănirea părții vătămate, iar în măsura în care se va trece peste această apărare, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

În măsura în care aceste apărări vor fi înlăturate, inculpatul a solicitat să se rețină în favoarea sa circumstanța atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea corespunzătoare a pedepsei raportat la faptul că a fost lovit de partea vătămată, împrejurare care i-a provocat o puternică tulburare. De asemenea, inculpatul a mai solicitat achitarea sa fundamentată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că leziunile părții vătămate s-ar fi putut produce ca urmare a căderii la sol, pe jos fiind cioburi de sticlă, iar din depozițiile martorilor audiați a rezultat că hemoragia părții vătămate a fost declanșată după ce inculpatul a părăsit localul.

Inculpatul C.P. prin apărătorul său, a solicitat în susținerea motivelor de apel, achitarea sa fundamentată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., având în vedere declarația sa constantă, susținută de depozițiile martorilor C.G.E., R.O. și B.A.A., că nu a avut vreun cuțit asupra sa, iar în subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, apreciind că pedeapsa aplicată este excesivă raportat la gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite și la împrejurările săvârșirii acesteia. Prin decizia penală nr. 134/ A din 31 mai 2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul P nr. 4380/RG/2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpații R.O.

și C.P. deținuți în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr. 202 din 18 martie 2005 a Tribunalului Cluj. Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților timpul arestului preventiv, începând cu data de 16 martie 2004 și până în prezent. S-a menținut starea de arest a inculpaților. S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj-Napoca, suma de 400.000 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce s-a plătit din fondul Ministerului Justiției, pentru inculpatul C.P. A fost obligat inculpatul C.P. să plătească în favoarea statului suma de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei reprezentând onorariu avocațial, iar inculpatul R.O. suma de 1.600.000 lei cu același titlu.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că vinovăția celor doi inculpați a fost în mod just stabilită de instanța de fond, pe baza depozițiilor martorilor audiați în cauză în cursul urmăririi penale, depoziții care se coroborează cu declarațiile părții vătămate și cu concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză, precum și parțial și cu declarațiile formulate de cei doi inculpați în cursul urmăririi penale. Împrejurarea că în fața instanței de judecată, martorii audiați au revenit asupra depozițiilor formulate anterior, a fost în mod temeinic analizată de instanța de fond, iar declarațiile formulate în cursul judecății au fost înlăturate, apreciindu-se că ele sunt nejustificate și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Ca atare, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, fundamentată pe ansamblul probelor administrate în cauză, apreciind că subzistă elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. În cauză nu putea a fi reținută în sarcina inculpaților nici vinovăția acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunii de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (2) C. pen. și nici vinovăția acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., cereri care au fost formulate de inculpați și analizate și în fața instanței de fond.

Astfel, probele administrate în cauză nu au condus la stabilirea unei stări de fapt care să se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 322 C. pen., câtă vreme infracțiunea menționată presupune existența a două tabere alcătuite din cel puțin câte două persoane, fiecare între care au loc acte reciproce de violență, iar infracțiunea se realizează sub aspectul laturii obiective prin acțiune de participare la o încăierare între mai multe persoane.

De asemenea, în cauză nu se poate vorbi nici de existența infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., întrucât pentru caracterizarea unei activități infracționale ca tentativă de omor este irelevantă împrejurarea că fiecare leziune produsă victimei luată în considerare în mod izolat, nu putea duce la moartea acesteia câtă vreme leziunile produse în ansamblul lor au pus în primejdie viața victimei, obiectul folosit este apt să producă moarta, iar inculpații producând leziunile nu au urmărit să provoace doar vătămări corporale. În cauză nu s-a putut reține nici scuza provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în favoarea inculpatului R.O. câtă vreme incidentul a fost declanșat de conduita culpabilă a acestuia, probele administrate relevând că inculpatul a fost cel care i-a aplicat mai întâi o lovitură cu capul părții vătămate.

În cauză nu se justifică nici pronunțarea unei soluții de achitare fundamentată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., astfel cum s-a expus mai sus, probele administrate în cauză au condus la stabilirea justă a vinovăției inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat. De asemenea, în cauză a fost efectuată o corectă individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, apreciindu-se în mod temeinic că pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatului R.O., respectiv 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție aplicată inculpatului minor C.P. sunt de natură să asigure reeducarea celor doi inculpați.

În cauză a fost soluționată în mod corect și latura civilă a cauzei în sensul cerut de dispozițiile art. 998 C. civ. și următoarele, iar inculpații au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul R.O., criticând-o, arătând în scris că pedeapsa aplicată este prea mare, deoarece el nu a dat cu cuțitul, s-a bătut doar cu pumnii, toate persoanele aflate cu victima la masă au sărit pe el și pe C.P. lovind-i cu sticle, pumni, neputându-și explica loviturile cu cuțitul, atât el cât și C.P. neavând cuțit, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare, fiindu-i făcute mai multe erori și nelegalități.

Apărătorul inculpatului, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate inculpatului, cazul de casare invocat de acesta fiind art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., susținând în acest sens că nu inculpatul a aplicat lovitura de cuțit. Concluziile procurorului și poziția din ultimul cuvânt a recurentului au fost consemnate în detaliu în practicaua prezentei decizii. Examinând recursul declarat de inculpatul R.O. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios și temeinic motivat instanța de apel și-a însușit la rândul ei argumentele primei instanțe cu privire la vinovăția inculpatului R.O. în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului R.O., care, în noaptea de 10 martie 2004, în jurul orelor 3,30-4,00, împreună cu inculpatul C.P., fiecare înarmat cu un briceag au aplicat mai multe lovituri, cu acest corp tăietor-înțepător, părții vătămate N.V., interesând zone vitale ale corpului, în timp ce se aflau în localul P.A.

din Cluj-Napoca, cauzându-i victimei leziuni ce i-au pus viața în primejdie, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. În cauză, instanța de apel a făcut un riguros examen asupra probelor administrate, coroborând declarațiile părții vătămate N.V., cu declarațiile martorilor R.S.D., L.I.A., C.G.E., B.A.A., O.A., R.O., cu declarațiile parțiale ale inculpaților R.O. și C.P. și cu concluziile raportului de constatare medico-legală în care sunt arătate leziunile produse, precum și faptul că plaga tăiată de la nivelul antebrațului stâng a fost cu interesare vasculară, necesitând hemostaza chirurgicală de urgență, leziunea punându-i viața în primejdie, înlăturând motivat declarațiile martorilor date în cursul judecății, ce nu s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate.

De asemenea, în mod corect au fost înlăturate solicitările inculpatului de schimbare a încadrării juridice în art. 322 alin. (2), art. 182 C. pen., a art. 73 lit. b) C. pen., cu privire la reținerea circumstanței provocării. Totodată, Înalta Curte apreciază că și sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului R.O., în cauză a fost făcută o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine nesinceră cu privire la fapta comisă, s-a sustras urmăririi penale, este cunoscut cu antecedente penale, așa cum rezultă din fișa sa de cazier, dovedind perseverență infracțională.

Prin cuantumul pedepsei aplicate orientat către minim, cu executare în regim de detenție s-a considerat în mod corect că aceasta este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă. Astfel, critica recurentului inculpat R.O. în sensul reducerii pedepsei aplicate nu poate fi avută în vedere, deoarece în cauză au fost evaluate plural criteriile generale specifice individualizării pedepsei, atât față de gravitatea faptei comise cât și de persoana inculpatului, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră decizia instanței de apel ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele, neconstatând nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.O. împotriva deciziei penale nr. 134/ A din 31 mai 2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 16 martie 2004 la 24 august 2005. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.O. împotriva deciziei penale nr. 134/ A din 31 mai 2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 16 martie 2004 la 24 august 2005. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 august 2005.