ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1356/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1356/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 592 din 12 noiembrie 2007 a

Tribunalului Galați, secția penală,

a fost respinsă cererea formulată de inculpatul

Ț.B., prin avocați, de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută

de art. 20 cu referire la art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la

art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicabilă art. 99 și

urm C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicabilă

art. 99 și urm. C. pen.

A fost condamnat inculpatul Ț.B., la 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20

cu referire la art. 174alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen., cu aplicabilă art. 99 și urm C. pen. (fapta din

15 martie 2007).

S-a făcut aplicabilă art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata

executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 160

h

alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar

conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 16

martie 2007 la zi.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul O.G.M., prin avocat, de

schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20

cu referire la art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen., cu aplicabilă art. 75 lit. c) C. pen., în

infracțiunea

prevăzută de art. 180

alin. (2) C. pen., cu aplicabilă art. 75 lit. c).C. pen.

A fost condamnat inculpatul O.G.M., la 8

ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută

de art. 64.lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 cu referire la art. 174

alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i)

C. pen., cu aplicabilă art. 75

lit. c) C. pen. (fapta din 15 martie 2007).

S-a făcut aplicabilă art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata

executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 160

h

alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar

conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 16

martie 2007 la zi.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și 1000 alin.

(2) și art. 1003 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații, minorul în

solidar și

cu partea responsabilă civilmente

Ț.M. la plata sumei de

10.000 RON despăgubiri civile (daune morale) către

partea civilă B.l.

Au fost respinse, ca nefondate, restul pretențiilor civile formulate de

partea civilă B.l.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și 1000 alin.

(2) și art. 1003 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații, minorul în

solidar și

cu partea responsabilă

civilmente Ț.M. la plata sumei de

1670,05 RON despăgubiri civile (cheltuieli

de spitalizare) către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. Apostol

Andrei-Galați.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la

inculpați a cuțitului, respectiv a săbiei folosite la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 191 alin. (1) – (3) C. proc. pen., a fost obligat

inculpatul

Ț.B. în solidar cu partea

responsabilă civilmente Ț.

M. la plata sumei de 800 RON cheltuieli

judiciare către

stat, iar pe inculpatul O.G.M.

la 800 RON cheltuieli

judiciare către stat.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Ț.B. în

solidar cu partea responsabilă civilmente Ț.M. la plata sumei de 600 RON

cheltuieli judiciare (onorariu avocat) către partea civilă B.l. iar pe

inculpatul O.G.M. la 600 RON cheltuieli judiciare (onorariu avocat) către

partea civilă.

S-a reținut ca situație de fapt că, la data de

15 martie 2007, inculpații Ț.B. și O.G.M. se

aflau în locuința

acestuia din urmă împreună cu martorii R.B., C.G.A. și M.E. zis „B.”. Aici

martorii și inculpații au consumat bere iar la un moment dat inculpatul O.G.M.

a observat, privind pe geamul de la balcon, că în fața service-ului vechi, pe

strada Brăilei, erau adunați câțiva băieți, între care partea vătămată B.l. și

martorii D.M., H.C.l., l.G., L.B.A., P.G., T.C.l., S.

M.M., G.B. Partea vătămată și însoțitorii săi

nu se cunoștea cu

inculpații ori cu prietenii acestora și nu avuseseră nici un conflict cu

aceștia.

Inculpatul O.G.M., crezând că cei adunați

în fața service-ului

vechi ar face parte din grupul lui „O.”,

persoane cu care anterior inculpatul Ț.B. avusese un conflict, i-a propus

acestuia din urmă să coboare din apartament și să meargă să-i bată. Inculpatul

Ț.B. a fost de acord cu propunerea, iar martorii R.B., C.G.A. și M.E. au fost

de acord să-i însoțească. În acest sens, inculpatul Ț.B. a luat un cuțit de

bucătărie pe care l-a

ascuns în mâneca

hainei, inculpatul O.G.M. a luat o sabie cu teacă

pe care,

de asemenea, a ascuns-o în mâneca hainei, iar martorii

R.B. și M.E. au luat asupra lor câte o bâtă din

lemn.

Primul care a ieșit din apartament și s-a deplasat la lift a fost

martorul C.G.A., urmat de martorul R.B., iar apoi inculpatul Ț.B. ,martorul M.E.

și ultimul .inculpatul O.G.M. Ajunși în

scara

blocului și văzând că inculpatul Ț.B. își așează cuțitul sub

mâneca hainei, prietenii săi i-au cerut să lase

cuțitul, însă inculpatul

Ie-a

răspuns să-l lase în pace și să meargă mai repede.

În fața service-ului vechi așteptau-în ideea de a merge să stea de

vorbă cu un anume „E.”, persoană care îl șicana continuu pe martorul L.B., partea

vătămată și martorii D.M., H.C.l., l.G., P.G., T.C.l., S.M.M. și G.B. Aceștia

nu se manifestau violent și nu aveau asupra lor vreun obiect contondent. Primii

care s-au apropiat de ei au fost cei doi inculpați și martorul R.B. Inculpatul

O.G.M. i-a întrebat pe partea vătămată și pe însoțitorii acesteia pe cine

așteaptă și dacă sunt de-ai lui „O.” și. fără să aștepte vreun răspuns, l-a

lovit pe martorul S.M.M., urmare loviturii acesta căzând la pământ. În

continuare, martorul S.M.M. a fost lovit și de R.B. cu pumnul iar în momentul

în care acesta din urmă a încercat să-l lovească și cu bâta, martorul a reușit

să fugă în direcția Spitalului Județean Galați, fiind urmat de martorul R.B.

În aceste împrejurări, partea vătămată și martorii au fugit, partea

vătămată îndreptându-se pe direcția blocului; a încercat să traverseze străduța

perpendiculară pe strada

Brăilei, deplasarea

fiindu-i îngreunată de circulația din zonă.

Partea vătămată a fost prinsă și

imobilizată. În prima fază de

inculpatul Ț.B., iar apoi și

de inculpatul O.G.M. Locul în care a fost prinsă și imobilizată a fost pe

trotuarul din fața magazinului de

mobilă, lângă

o mașină. Inculpatul Ț.B. avea asupra sa cuțitul, iar

inculpatul O.G.M.

avea într-o mână sabia, iar în cealaltă mână teaca de la sabie. Ambii inculpați

au început să o lovească pe partea vătămată, peste corp și peste cap, precum și

cu cuțitul și sabia în zona toracelui. În încercarea de a se apăra de aceste

lovituri, partea vătămată a fost tăiată la

degetul mijlociu de la mâna

dreaptă și la mâneca stângă a hainei.

Momentul în care inculpatul Ț.B. a lovit cu cuțitul a fost surprins de

martora F.D. care a arătat că nu a văzut decât o lovitură aplicată de acesta în

partea stângă a toracelui. Realizând gravitatea agresiunii, martora și alte

femei din zonă au început să țipe, motiv pentru care inculpații au fugit de

partea vătămată. Inculpatul Ț.B. a intrat în scara blocului, în ideea de a

merge la etajul 10, a apartamentul inculpatului O.G.M. Acesta din urmă s-a

deplasat în fugă la domiciliul martorului U.F., respectiv la blocul C10.

Aici, inculpatul O.G.M. a lăsat martorului sabia cu tot cu teacă, spunând

că va veni ulterior și o va ridica; inculpatul nu i-a

făcut cunoscut martorului motivul pentru care-i solicita să păstreze

sabia,

însă martorul a putut observa că inculpatul era foarte agitat

și respira greu ca după alergare. De asemenea, inculpatul

a lăsat la

locuința martorului U.F. și costumul de trening cu care

fusese îmbrăcat la momentul comiterii faptei și a cerut martorului cu împrumut

alte haine, fără a-i spune motivul. Inculpatul O.G.M., realizând gravitatea

faptei comise împreună cu inculpatul Ț.B. și apreciind că hainele sale ar putea

purta urme de

sânge, iar sabia ar putea fi

găsită de organele de urmărire penală, a

înțeles să le ascundă, lăsându-le

la martorul U.F.

După ce partea vătămată a fost agresată, în modalitatea și condițiile

mai sus arătate, aceasta a reușit să se deplaseze din nou în fața service-ului

vechi, loc în care i s-a făcut rău și a căzut. Aici

și-a ridicat hainele și a văzut că este înjunghiat în partea dreaptă a

toracelui.

Cu ajutorul martorilor M.A. și C.F., partea vătămată a fost transportată la

Spitalul Județean Galați, unde s-a intervenit chirurgical.

Inculpații și martorii R.B., M.E. și C.G.A.

s-au întâlnit apoi

la locuința inculpatului O.G.M.; aici, inculpatul

Ț.B. a lăsat în zona chiuvetei cuțitul pe care l-a folosit la comiterea faptei.

Cu același prilej, martorii l-au întrebat pe inculpatul Ț.B. dacă a lovit cu

cuțitul și inițial acesta a negat că ar fi făcut acest lucru, pentru ca

ulterior să afirme că „nu au ce să-i facă pentru că nu are antecedente penale

și este minor”. De asemenea, inculpatul O.G.M. a fost și el întrebat dacă a

lovit cu sabia, iar acesta a spus că a lovit cu muchia acestuia și nu cu

tăișul. A doua zi, inculpații și martorii R.B., M.E. și C.G.A. au fost

depistați și audiați în

legătură cu cele

întâmplate. De asemenea, s-a procedat la ridicarea

de la locuința

inculpatului O.G.M. a cuțitului de care s-a folosit

inculpatul Ț.B. la comiterea faptei. De asemenea, s-a procedat la

ridicarea

de la martorul U.F. a săbiei de care s-a folosit inculpatul O.G.M. la comiterea

faptei.

Cu ocazia cercetării la fața locului, s-a procedat la ridicarea

hainelor cu care a fost îmbrăcată partea vătămată la momentul comiterii faptei,

a unei perechi de adidași aparținând inculpatului

O.G.M. și a unor urme de substanță brun roșcată de pe trotuar din

locul

unde a căzut partea vătămată.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost dovedite cu

declarațiile părții vătămate, ale martorilor D.M., H.C., l.G., P.G., T.C., S.M.

.G.B., U.F., M.A. F.D., C.l., C.F., C.G., R.

B.,

M.E., cu rapoartele de constatare tehnico-științifică biocriminalistică și

traseologică efectuate cu privire la obiectele de

îmbrăcăminte încălțăminte

și cuțitului ridicate de la inculpați și partea vătămată, precum și cu

concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit ca urmare a

examinării părții vătămate (potrivit cărora leziunile constatate pot proveni

din data

de 15 martie 2007 și au pus în primejdie

viața victimei).

În ce privește încadrarea juridică, s-a reținut că din probele

administrate în cauză rezultă fără echivoc că activitatea celor doi inculpați a

fost conjugată, că au lovit concomitent, în aceeași zonă, respectiv în fața

magazinului de mobilă, în aceleași împrejurări și în același timp, aceștia

acționând în baza unei

rezoluții

infracționale comune, stabilită în timpul săvârșirii faptei.

Or, doctrina și practica judiciară sunt constante în a aprecia că, în

cazul săvârșirii faptei cu participație, dacă acțiunile participanților sunt

conjugate, atât sub aspect rezolutiv, cât și sub aspect material, având drept

finalitate punerea în primejdie a vieții persoanei agresate, există

infracțiunea de tentativă la omor chiar și atunci când numai acțiunea unuia

dintre ei a produs această urmare.

Pe de altă parte, tentativa de omor există și atunci când

făptuitorul din eroare sau datorită unor

împrejurări accidentale, și-a

îndreptat acțiunea împotriva unei alte

persoane; în cauză, raportat la împrejurările comiterii faptei, la mijloacele

folosite, la zona vizată și ținând cont de urmările produse, faptele

inculpaților nu pot fi calificate decât ca fiind tentativă la infracțiunea de

omor calificat.

Sub aspect subiectiv inculpații au acționat cu intenție indirectă, respectiv

au prevăzut rezultatul acțiunii lor și, deși nu l-au

urmărit, au acceptat, având în vedere obiectul folosit, zonele corpului

vizate,

intensitatea și numărul loviturilor aplicate, posibilitatea ca

leziunile produse să-i pună în primejdie viața

victimei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații Ț.B. și O.G.M.

Inculpatul Ț.B. a criticat sentința sub trei aspecte: greșita încadrare

juridică [(fapta întrunind elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. În

condițiile în care

inculpatul nu a urmărit nici un moment să pună în

primejdie viața părții vătămate)], judecarea cauzei cu lipsă de procedură în

raport cu partea responsabilă civilmente Ț.S. (care nu a fost citat nici în

faza de urmărire penală și nici la judecarea cauzei în fond)

și greșita individualizare a pedepsei [(fiind

aplicabile circumstanțele

atenuante prevăzută de art. 74

alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen., întrucât este

necunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și

regretat fapta, a

depus eforturi pentru acoperirea prejudiciului)].

Inculpatul O.G.M. a criticat hotărârea pentru netemeinicie, solicitând

reducerea pedepsei, întrucât a recunoscut și regretat fapta, nu a acceptat

ideea că aceasta va avea astfel de urmări, nu a folosit sabia.

Prin decizia penală nr. 8/ A din 11 februarie 2008 a Curții de Apel

Galați, secția de minori și familie, au fost admise apelurile declarate de

inculpații Ț.B. și O.G.M.

A fost desființată în parte sentința apelată și rejudecând:

Au fost reduse pedepsele principale aplicate inculpaților Ț.B., respectiv

O.G.M. la 3 ani și 9 luni, respectiv 7 ani și 6 luni închisoare.

S-a înlăturat dispoziția de interzicere a dreptului prevăzută

de art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

S-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile Spitalul Clinic

de Urgență Sf. Apostol Andrei-Galați a fost

achitat integral de către

partea responsabilă civilmente Ț.M.

S-a constatat că în apel partea responsabilă civilmente a achitat

părții civile B.l. suma de 1000 lei, urmând ca inculpații, minorul în solidar

și cu partea responsabilă civilmente Ț.M. să mai plătească suma de 9000 RON

despăgubiri civile (daune morale) către partea civilă B.l.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus prevenția la

zi.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului, iar onorariul

apărătorului desemnat din oficiu

pentru inculpatul O.G.M. a fost virat din fondurile Ministerului Justiției.

S-a constatat că prima instanță, pe baza unei analize ample și

judicioase a probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect faptele

săvârșite de cei doi inculpați cu vinovăție și a dat acestora încadrarea

juridică corespunzătoare.

Astfel, din declarațiile părții vătămate B.l., din procesul-verbal

încheiat cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, din raportul de

constatare medico-legală nr. 289/ E din 16 martie 2007,din declarațiile celor

17 martori audiați în cauză, dar și din declarațiile inculpaților, rezultă cu

certitudine că în ziua de 15 martie 2007, în loc public, în baza unei

înțelegeri prealabile, printr-o acțiune conjugată, în același timp și în același

loc inculpații Ț.

B. și O.G.M. au aplicat

părții vătămate B.l. în mod repetat, cu un cuțit și o sabie, mai multe lovituri

în zona

toracelui, precum și

lovituri cu corpuri contondente-pumn, teacă de

sabie, cauzându-i leziuni

traumatice care i-au pus în primejdie viața, producerea rezultatului letal

fiind împiedicată doar de

intervenția

promptă și calificată a medicilor de specialitate.

Este cert că, în condițiile în care

inculpații au acționat în baza unei înțelegeri prealabile, s-au înarmat cu un

cuțit și o sabie, corpuri apte de a ucide, au urmărit-o pe partea vătămată și

printr-o acțiune conjugată i-au aplicat mai multe lovituri în zona toracică, zonă

vitală

a corpului, lovituri care au încetat ca urmare a țipetelor

martorilor care se aflau în zonă, inculpații chiar dacă nu au dorit rezultatul

letal, l-au acceptat în mod conștient, ceea ce înseamnă că au acționat cu

intenția de a ucide. Așa fiind, cererea de schimbare a

încadrării juridice formulată de inculpatul Ț.B. ,din infracțiunea de

tentativă

de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, este nefondată.

În privința inculpatului O.G.M., deși

acesta nu a mai susținut

această apărare în apel, s-a

constatat că în mod corect prima instanța a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin.

(2) C. pen., cu aplicabilă art. 75 lit. c) C. pen.

Apărarea inculpatului O.G.M. în sensul că el ar fi lovit-o doar cu

pumnul pe partea vătămată, este infirmată de declarațiile părții vătămate care

a susținut în mod constant că a fost lovit concomitent cu pumnii și cu cuțitele

de două persoane, a descris cele două cuțite și, mai mult, a recunoscut sabia

folosită de

inculpatul O.G.M., obiect pe

care inițial l-a denumit „șundă”.

Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorei F.D.,

care s-a apropiat de locul faptei și care-l cunoștea din vedere pe inculpat și

care a declarat că acțiunea celor doi tineri a fost conjugată și că aceștia au

lovit concomitent pe partea vătămată cu obiectele pe care le aveau asupra

lor-cuțit și sabie.

Dovada cea mai certă în sensul că inculpatul O.G.M. a lovit-o pe partea

vătămată și cu sabia o constituie raportul de constatare tehnico-științifică

traseologică, din care rezultă cu certitudine că partea vătămată a prezentat

patru plăgi înțepat-tăiate, două plăgi au fost create de cuțitul folosit de

inculpatul Ț.B. și două plăgi au fost create de cuțitul de sabia folosită de

inculpatul O.G.M.

În condițiile în care cei doi inculpați

au acționat în baza unei

înțelegeri prealabile iar

loviturile au fost aplicate în același timp și în același loc, sub aspectul

încadrării juridice, nu are nicio relevanță că numai una din plăgile produse au

fost de natură să pună în primejdie viața părții vătămate.

Faptul că judecarea cauzei în fond s-a făcut fără ca partea

responsabilă civilmente Ț.S. să fie citată, nu constituie o

nulitate absolută dintre cele prevăzută

de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care să

justifice

desființarea hotărârii și trimiterea cauzei sper rejudecare la aceeași

instanță.

Încălcarea dispozițiile art. 484 alin. (2) C. proc. pen., potrivit

cărora la judecarea cauzei având ca obiect o infracțiune săvârșită de un minor,

se citează și părinții acestuia, este sancționată cu nulitatea prevăzută

de art. 197 alin. (1) C. proc. pen., ceea ce înseamnă că anularea

actului se va dispune numai atunci când, din cauza acestei încălcări, s-a adus

o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod.

Deși, în speță instanța de fond a procedat la judecare fără a-i

fi citat pe tatăl inculpatului minor, nu s-a

produs o vătămare care să

justifice anularea actului. Din declarațiile

părții responsabile

civilmente Ț.M. rezultă

că soțul său a știut că fiul lor este

arestat și motivul pentru care

este arestat dar acesta nu a fost

preocupat

în nici un fel de soarta inculpatului Ț.B. și nu l-a vizitat

niciodată

la locul de deținere.

Din referatul de evaluare întocmit de S.P.

din cadrul Tribunalului Galați, rezultă că relațiile din

familia Ț. sunt tensionate din cauza soțului care consumă băuturi alcoolice, exercită

acte de violență fizică și verbală asupra membrilor familiei și nu a fost

preocupat de creșterea și educarea copiilor. De asemenea, rezultă că în luna

decembrie 2005, soția a introdus acțiune de divorț acțiune care a fost respinsă

ca nesusținută, deoarece soția fiind internată în spital, nu s-a putut prezenta

la proces.

Toate aspectele de mai sus, coroborate și cu faptul că, deși legal

citată în apel, partea responsabilă civilmente Ț.S. nu s-a prezentat în

instanță, dovedesc că prin necitarea acestuia,

inculpatului minor nu i s-a produs nicio vătămare.

Mai mult, acest motiv de apel vizează

faptul că prin necitarea

părții responsabile civilmente Ț.S.

acesta a fost lipsit de posibilitatea de a-și formula o apărare corespunzătoare

pe latura

civilă, ori din hotărârea

instanței de fond rezultă că partea

responsabilă civilmente Ț.S. nu a

fost obligată nici la despăgubiri civile și nici la cheltuieli judiciare.

Se constată însă că partea responsabilă civilmente Ț.M. a manifestat un

interes deosebit față de soarta fiului său minor, dovadă că s-a prezentat la

toate termenele de judecată. Aceasta, fiind oficiant în cadrul O.P. nr. 1

Galați, deși are un venit de numai 500 lei/lună și nu a beneficiat de nici un

sprijin material și financiar din partea soțului, a depus eforturi deosebite

pentru a repara paguba, dovadă că în apel a achitat integral prejudiciul în

sumă de 1670,05 lei cauzat părții civile Spitalul Clinic de Urgență Sf. Apostol

Andrei Galați și a

achitat părții civile B.l.

suma de 1000 lei. Acest aspect este

favorabil ambilor inculpați astfel

că ambele apeluri urmează a fi admise.

Având în vedere că s-au făcut eforturi pentru repararea

pagubei, ținând cont de faptul că inculpații au

recunoscut și regretat

faptele, că nu au antecedente penale și pentru a

da eficiență admiterii apelurilor s-a constatat că se impune ca pedepsele celor

doi inculpați să fie reduse până la minimul special prevăzut de lege.

Simplul fapt că s-au depus eforturi

pentru repararea pagubei

nu este suficient pentru

reținerea în favoarea inculpaților a circumstanței atenuante prevăzută

de art. 74 lit. b) C. pen., deoarece

recunoașterea unor împrejurări drept circumstanțe atenuante este

lăsată

la aprecierea instanței care în această apreciere, trebuie să aibă în vedere

pericolul social concret al faptei, modul și împrejurările concrete în care

faptele au fost săvârșite, precum și toate elementele de apreciere privitoare

la persoana infractorului.

În cauză, având în vedere că inculpații au acționat în baza unei

înțelegeri prealabile, că deși li s-a cerut nu au renunțat la cuțit și sabie,

gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite,

urmările produse și care s-ar fi putut produce, dar și circumstanțele

personale ale inculpaților care nu au dovedit că anterior au avut o

bună

conduită, iar recunoașterea faptelor s-a făcut deoarece au fost puși în fața

unor probe evidente, s-a constatat că inculpații nu

pot beneficia de circumstanțele atenuante prevăzută de art. 74

C. pen.

S-a constatat că nu se justifică ca inculpaților să le fie interzise și

drepturile prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., deoarece pentru

săvârșirea infracțiunii, aceștia nu s-au folosit

de vreo funcție sau de

vreo profesie.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul O.

G.M.

invocând cazul de

casare prevăzută de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen. și solicitând redozarea pedepsei; în

ultimul

cuvânt, recurentul inculpat a arătat că se consideră nevinovat.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a

cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât

și în cursul cercetării judecătorești a fost corect perceput și temeinic

analizat de către instanțele de fond și apel, care au reținut în mod corect

situația de fapt și vinovăția ambilor inculpați pentru săvârșirea infracțiunii

pentru care au fost trimiși în judecată.

Chiar dacă inculpatul O.G.M. a încercat să minimalizeze participația sa

la comiterea faptei, implicarea acestuia în agresiunea exercitată asupra părții

vătămate, în modalitatea reținută în hotărârile pronunțate în cauză, rezultă

din coroborarea

probelor administrate, astfel

încât susținerea inculpatului referitoare

la nevinovăția sa este

neîntemeiată.

Este neîndoielnic faptul că ambii inculpați au exercitat violențe

repetate asupra părții vătămate, vizând zone vitale, cu corpurile contondente

pe care le aveau asupra lor, producându-i

mai

multe leziuni, dintre care, așa cum a concluzionat și raportul de

constatare

medico-legală, una a pus în primejdie viața victimei.

Împrejurarea că doar una dintre lovituri a produs rezultatul potențial

letal nu are relevanță pentru reținerea vinovăției ambilor inculpați sub

aspectul săvârșirii tentativei la omor calificat. În condițiile în care, așa

cum corect au reținut instanțele de fond și apel, activitatea inculpaților a

fost una conjugată, ambii urmărind (și

reușind)

să lovească victima în zone vitale, cu instrumente apte să

producă

moartea acesteia, ceea ce conturează atât din punct de vedere al laturii

obiective, cât și din cel al laturii subiective infracțiunea pentru care au

fost trimiși în judecată și, ulterior, condamnați.

În ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că, urmare a

deciziei instanței de apel, inculpatul O.G.M. a fost

condamnat la o pedeapsă egală cu minimul special, redus conform

art.

21 C. pen., ceea ce înseamnă că o reindividualizare a acesteia, solicitată de

inculpat ca și motiv de recurs, ar echivala cu reținerea de circumstanțe

atenuante judiciare în favoarea acestuia, singurele care ar putea determina

coborârea pedepsei sub minimul special [(și numai dacă s-ar da eficiență

acestora, în condițiile în care este incidență și agravanta prevăzută

de art. 75 lit. c) C. pen.)].

Or, așa cum a reținut și instanța de apel, circumstanțele atenuante

nu-și găsesc aplicabilitate în cauză în condițiile în care inculpatul nu și-a

asumat în mod neechivoc vinovăția pentru infracțiunea săvârșită, nu a

contribuit în vreun fel la acoperirea prejudiciilor cauzate părților civile și

nu a administrat probe concludente care să demonstreze conduita sa anterior

comiterii faptei, independent de lipsa antecedentelor penale.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază criticile formulate

de inculpat ca neîntemeiate și urmează a respinge recursul acestuia, cu

deducerea prevenției la zi și obligarea recurentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.G.M. împotriva

deciziei penale nr. 8 din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Galați, secția

pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și

arestării preventive de la 16 martie 2007 la 11 aprilie 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 300 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care 100

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

aprilie 2008.