ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1356/2008

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 592 din 12 noiembrie 2007 a Tribunalului Galați, secția penală, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul Ț.B., prin avocați, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 cu referire la art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicabilă art. 99 și urm C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicabilă art. 99 și urm. C. pen. A fost condamnat inculpatul Ț.B., la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 cu referire la art. 174alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicabilă art. 99 și urm C. pen.

(fapta din 15 martie 2007). S-a făcut aplicabilă art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 160 h alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 16 martie 2007 la zi. A fost respinsă cererea formulată de inculpatul O.G.M., prin avocat, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 cu referire la art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicabilă art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicabilă art. 75 lit. c).C.

pen. A fost condamnat inculpatul O.G.M., la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64.lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 cu referire la art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicabilă art. 75 lit. c) C. pen. (fapta din 15 martie 2007). S-a făcut aplicabilă art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 160 h alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 16 martie 2007 la zi.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și 1000 alin. (2) și art. 1003 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații, minorul în solidar și cu partea responsabilă civilmente Ț.M. la plata sumei de 10.000 RON despăgubiri civile (daune morale) către partea civilă B.l. Au fost respinse, ca nefondate, restul pretențiilor civile formulate de partea civilă B.l. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și 1000 alin. (2) și art. 1003 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații, minorul în solidar și cu partea responsabilă civilmente Ț.M. la plata sumei de 1670,05 RON despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare) către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf.

Apostol Andrei-Galați. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a cuțitului, respectiv a săbiei folosite la săvârșirea infracțiunii. În baza art. 191 alin. (1) – (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Ț.B. în solidar cu partea responsabilă civilmente Ț. M. la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul O.G.M. la 800 RON cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Ț.B. în solidar cu partea responsabilă civilmente Ț.M. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare (onorariu avocat) către partea civilă B.l. iar pe inculpatul O.G.M. la 600 RON cheltuieli judiciare (onorariu avocat) către partea civilă.

S-a reținut ca situație de fapt că, la data de 15 martie 2007, inculpații Ț.B. și O.G.M. se aflau în locuința acestuia din urmă împreună cu martorii R.B., C.G.A. și M.E. zis „B.”. Aici martorii și inculpații au consumat bere iar la un moment dat inculpatul O.G.M. a observat, privind pe geamul de la balcon, că în fața service-ului vechi, pe strada Brăilei, erau adunați câțiva băieți, între care partea vătămată B.l. și martorii D.M., H.C.l., l.G., L.B.A., P.G., T.C.l., S. M.M., G.B. Partea vătămată și însoțitorii săi nu se cunoștea cu inculpații ori cu prietenii acestora și nu avuseseră nici un conflict cu aceștia. Inculpatul O.G.M., crezând că cei adunați în fața service-ului vechi ar face parte din grupul lui „O.”, persoane cu care anterior inculpatul Ț.B.

avusese un conflict, i-a propus acestuia din urmă să coboare din apartament și să meargă să-i bată. Inculpatul Ț.B. a fost de acord cu propunerea, iar martorii R.B., C.G.A. și M.E. au fost de acord să-i însoțească. În acest sens, inculpatul Ț.B. a luat un cuțit de bucătărie pe care l-a ascuns în mâneca hainei, inculpatul O.G.M. a luat o sabie cu teacă pe care, de asemenea, a ascuns-o în mâneca hainei, iar martorii R.B. și M.E. au luat asupra lor câte o bâtă din lemn. Primul care a ieșit din apartament și s-a deplasat la lift a fost martorul C.G.A., urmat de martorul R.B., iar apoi inculpatul Ț.B. ,martorul M.E. și ultimul .inculpatul O.G.M. Ajunși în scara blocului și văzând că inculpatul Ț.B.

își așează cuțitul sub mâneca hainei, prietenii săi i-au cerut să lase cuțitul, însă inculpatul Ie-a răspuns să-l lase în pace și să meargă mai repede. În fața service-ului vechi așteptau-în ideea de a merge să stea de vorbă cu un anume „E.”, persoană care îl șicana continuu pe martorul L.B., partea vătămată și martorii D.M., H.C.l., l.G., P.G., T.C.l., S.M.M. și G.B. Aceștia nu se manifestau violent și nu aveau asupra lor vreun obiect contondent. Primii care s-au apropiat de ei au fost cei doi inculpați și martorul R.B. Inculpatul O.G.M. i-a întrebat pe partea vătămată și pe însoțitorii acesteia pe cine așteaptă și dacă sunt de-ai lui „O.” și. fără să aștepte vreun răspuns, l-a lovit pe martorul S.M.M., urmare loviturii acesta căzând la pământ.

În continuare, martorul S.M.M. a fost lovit și de R.B. cu pumnul iar în momentul în care acesta din urmă a încercat să-l lovească și cu bâta, martorul a reușit să fugă în direcția Spitalului Județean Galați, fiind urmat de martorul R.B. În aceste împrejurări, partea vătămată și martorii au fugit, partea vătămată îndreptându-se pe direcția blocului; a încercat să traverseze străduța perpendiculară pe strada Brăilei, deplasarea fiindu-i îngreunată de circulația din zonă. Partea vătămată a fost prinsă și imobilizată. În prima fază de inculpatul Ț.B., iar apoi și de inculpatul O.G.M. Locul în care a fost prinsă și imobilizată a fost pe trotuarul din fața magazinului de mobilă, lângă o mașină. Inculpatul Ț.B.

avea asupra sa cuțitul, iar inculpatul O.G.M. avea într-o mână sabia, iar în cealaltă mână teaca de la sabie. Ambii inculpați au început să o lovească pe partea vătămată, peste corp și peste cap, precum și cu cuțitul și sabia în zona toracelui. În încercarea de a se apăra de aceste lovituri, partea vătămată a fost tăiată la degetul mijlociu de la mâna dreaptă și la mâneca stângă a hainei. Momentul în care inculpatul Ț.B. a lovit cu cuțitul a fost surprins de martora F.D. care a arătat că nu a văzut decât o lovitură aplicată de acesta în partea stângă a toracelui. Realizând gravitatea agresiunii, martora și alte femei din zonă au început să țipe, motiv pentru care inculpații au fugit de partea vătămată.

Inculpatul Ț.B. a intrat în scara blocului, în ideea de a merge la etajul 10, a apartamentul inculpatului O.G.M. Acesta din urmă s-a deplasat în fugă la domiciliul martorului U.F., respectiv la blocul C10. Aici, inculpatul O.G.M. a lăsat martorului sabia cu tot cu teacă, spunând că va veni ulterior și o va ridica; inculpatul nu i-a făcut cunoscut martorului motivul pentru care-i solicita să păstreze sabia, însă martorul a putut observa că inculpatul era foarte agitat și respira greu ca după alergare. De asemenea, inculpatul a lăsat la locuința martorului U.F. și costumul de trening cu care fusese îmbrăcat la momentul comiterii faptei și a cerut martorului cu împrumut alte haine, fără a-i spune motivul.

Inculpatul O.G.M., realizând gravitatea faptei comise împreună cu inculpatul Ț.B. și apreciind că hainele sale ar putea purta urme de sânge, iar sabia ar putea fi găsită de organele de urmărire penală, a înțeles să le ascundă, lăsându-le la martorul U.F. După ce partea vătămată a fost agresată, în modalitatea și condițiile mai sus arătate, aceasta a reușit să se deplaseze din nou în fața service-ului vechi, loc în care i s-a făcut rău și a căzut. Aici și-a ridicat hainele și a văzut că este înjunghiat în partea dreaptă a toracelui. Cu ajutorul martorilor M.A. și C.F., partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean Galați, unde s-a intervenit chirurgical. Inculpații și martorii R.B., M.E.

și C.G.A. s-au întâlnit apoi la locuința inculpatului O.G.M.; aici, inculpatul Ț.B. a lăsat în zona chiuvetei cuțitul pe care l-a folosit la comiterea faptei. Cu același prilej, martorii l-au întrebat pe inculpatul Ț.B. dacă a lovit cu cuțitul și inițial acesta a negat că ar fi făcut acest lucru, pentru ca ulterior să afirme că „nu au ce să-i facă pentru că nu are antecedente penale și este minor”. De asemenea, inculpatul O.G.M. a fost și el întrebat dacă a lovit cu sabia, iar acesta a spus că a lovit cu muchia acestuia și nu cu tăișul. A doua zi, inculpații și martorii R.B., M.E. și C.G.A. au fost depistați și audiați în legătură cu cele întâmplate. De asemenea, s-a procedat la ridicarea de la locuința inculpatului O.G.M.

a cuțitului de care s-a folosit inculpatul Ț.B. la comiterea faptei. De asemenea, s-a procedat la ridicarea de la martorul U.F. a săbiei de care s-a folosit inculpatul O.G.M. la comiterea faptei. Cu ocazia cercetării la fața locului, s-a procedat la ridicarea hainelor cu care a fost îmbrăcată partea vătămată la momentul comiterii faptei, a unei perechi de adidași aparținând inculpatului O.G.M. și a unor urme de substanță brun roșcată de pe trotuar din locul unde a căzut partea vătămată. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost dovedite cu declarațiile părții vătămate, ale martorilor D.M., H.C., l.G., P.G., T.C., S.M. .G.B., U.F., M.A.

F.D., C.l., C.F., C.G., R. B., M.E., cu rapoartele de constatare tehnico-științifică biocriminalistică și traseologică efectuate cu privire la obiectele de îmbrăcăminte încălțăminte și cuțitului ridicate de la inculpați și partea vătămată, precum și cu concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit ca urmare a examinării părții vătămate (potrivit cărora leziunile constatate pot proveni din data de 15 martie 2007 și au pus în primejdie viața victimei). În ce privește încadrarea juridică, s-a reținut că din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că activitatea celor doi inculpați a fost conjugată, că au lovit concomitent, în aceeași zonă, respectiv în fața magazinului de mobilă, în aceleași împrejurări și în același timp, aceștia acționând în baza unei rezoluții infracționale comune, stabilită în timpul săvârșirii faptei.

Or, doctrina și practica judiciară sunt constante în a aprecia că, în cazul săvârșirii faptei cu participație, dacă acțiunile participanților sunt conjugate, atât sub aspect rezolutiv, cât și sub aspect material, având drept finalitate punerea în primejdie a vieții persoanei agresate, există infracțiunea de tentativă la omor chiar și atunci când numai acțiunea unuia dintre ei a produs această urmare. Pe de altă parte, tentativa de omor există și atunci când făptuitorul din eroare sau datorită unor împrejurări accidentale, și-a îndreptat acțiunea împotriva unei alte persoane; în cauză, raportat la împrejurările comiterii faptei, la mijloacele folosite, la zona vizată și ținând cont de urmările produse, faptele inculpaților nu pot fi calificate decât ca fiind tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Sub aspect subiectiv inculpații au acționat cu intenție indirectă, respectiv au prevăzut rezultatul acțiunii lor și, deși nu l-au urmărit, au acceptat, având în vedere obiectul folosit, zonele corpului vizate, intensitatea și numărul loviturilor aplicate, posibilitatea ca leziunile produse să-i pună în primejdie viața victimei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații Ț.B. și O.G.M. Inculpatul Ț.B. a criticat sentința sub trei aspecte: greșita încadrare juridică [(fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. În condițiile în care inculpatul nu a urmărit nici un moment să pună în primejdie viața părții vătămate)], judecarea cauzei cu lipsă de procedură în raport cu partea responsabilă civilmente Ț.S.

(care nu a fost citat nici în faza de urmărire penală și nici la judecarea cauzei în fond) și greșita individualizare a pedepsei [(fiind aplicabile circumstanțele atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen., întrucât este necunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, a depus eforturi pentru acoperirea prejudiciului)]. Inculpatul O.G.M. a criticat hotărârea pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei, întrucât a recunoscut și regretat fapta, nu a acceptat ideea că aceasta va avea astfel de urmări, nu a folosit sabia. Prin decizia penală nr. 8/ A din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie, au fost admise apelurile declarate de inculpații Ț.B.

și O.G.M. A fost desființată în parte sentința apelată și rejudecând: Au fost reduse pedepsele principale aplicate inculpaților Ț.B., respectiv O.G.M. la 3 ani și 9 luni, respectiv 7 ani și 6 luni închisoare. S-a înlăturat dispoziția de interzicere a dreptului prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie. S-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile Spitalul Clinic de Urgență Sf. Apostol Andrei-Galați a fost achitat integral de către partea responsabilă civilmente Ț.M. S-a constatat că în apel partea responsabilă civilmente a achitat părții civile B.l. suma de 1000 lei, urmând ca inculpații, minorul în solidar și cu partea responsabilă civilmente Ț.M. să mai plătească suma de 9000 RON despăgubiri civile (daune morale) către partea civilă B.l.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus prevenția la zi. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul O.G.M. a fost virat din fondurile Ministerului Justiției. S-a constatat că prima instanță, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect faptele săvârșite de cei doi inculpați cu vinovăție și a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare.

Astfel, din declarațiile părții vătămate B.l., din procesul-verbal încheiat cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, din raportul de constatare medico-legală nr. 289/ E din 16 martie 2007,din declarațiile celor 17 martori audiați în cauză, dar și din declarațiile inculpaților, rezultă cu certitudine că în ziua de 15 martie 2007, în loc public, în baza unei înțelegeri prealabile, printr-o acțiune conjugată, în același timp și în același loc inculpații Ț. B. și O.G.M. au aplicat părții vătămate B.l. în mod repetat, cu un cuțit și o sabie, mai multe lovituri în zona toracelui, precum și lovituri cu corpuri contondente-pumn, teacă de sabie, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus în primejdie viața, producerea rezultatului letal fiind împiedicată doar de intervenția promptă și calificată a medicilor de specialitate.

Este cert că, în condițiile în care inculpații au acționat în baza unei înțelegeri prealabile, s-au înarmat cu un cuțit și o sabie, corpuri apte de a ucide, au urmărit-o pe partea vătămată și printr-o acțiune conjugată i-au aplicat mai multe lovituri în zona toracică, zonă vitală a corpului, lovituri care au încetat ca urmare a țipetelor martorilor care se aflau în zonă, inculpații chiar dacă nu au dorit rezultatul letal, l-au acceptat în mod conștient, ceea ce înseamnă că au acționat cu intenția de a ucide. Așa fiind, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul Ț.B. ,din infracțiunea de tentativă de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, este nefondată.

În privința inculpatului O.G.M., deși acesta nu a mai susținut această apărare în apel, s-a constatat că în mod corect prima instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicabilă art. 75 lit. c) C. pen. Apărarea inculpatului O.G.M. în sensul că el ar fi lovit-o doar cu pumnul pe partea vătămată, este infirmată de declarațiile părții vătămate care a susținut în mod constant că a fost lovit concomitent cu pumnii și cu cuțitele de două persoane, a descris cele două cuțite și, mai mult, a recunoscut sabia folosită de inculpatul O.G.M., obiect pe care inițial l-a denumit „șundă”.

Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorei F.D., care s-a apropiat de locul faptei și care-l cunoștea din vedere pe inculpat și care a declarat că acțiunea celor doi tineri a fost conjugată și că aceștia au lovit concomitent pe partea vătămată cu obiectele pe care le aveau asupra lor-cuțit și sabie. Dovada cea mai certă în sensul că inculpatul O.G.M. a lovit-o pe partea vătămată și cu sabia o constituie raportul de constatare tehnico-științifică traseologică, din care rezultă cu certitudine că partea vătămată a prezentat patru plăgi înțepat-tăiate, două plăgi au fost create de cuțitul folosit de inculpatul Ț.B. și două plăgi au fost create de cuțitul de sabia folosită de inculpatul O.G.M.

În condițiile în care cei doi inculpați au acționat în baza unei înțelegeri prealabile iar loviturile au fost aplicate în același timp și în același loc, sub aspectul încadrării juridice, nu are nicio relevanță că numai una din plăgile produse au fost de natură să pună în primejdie viața părții vătămate. Faptul că judecarea cauzei în fond s-a făcut fără ca partea responsabilă civilmente Ț.S. să fie citată, nu constituie o nulitate absolută dintre cele prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care să justifice desființarea hotărârii și trimiterea cauzei sper rejudecare la aceeași instanță. Încălcarea dispozițiile art. 484 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora la judecarea cauzei având ca obiect o infracțiune săvârșită de un minor, se citează și părinții acestuia, este sancționată cu nulitatea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. proc.

pen., ceea ce înseamnă că anularea actului se va dispune numai atunci când, din cauza acestei încălcări, s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Deși, în speță instanța de fond a procedat la judecare fără a-i fi citat pe tatăl inculpatului minor, nu s-a produs o vătămare care să justifice anularea actului. Din declarațiile părții responsabile civilmente Ț.M. rezultă că soțul său a știut că fiul lor este arestat și motivul pentru care este arestat dar acesta nu a fost preocupat în nici un fel de soarta inculpatului Ț.B. și nu l-a vizitat niciodată la locul de deținere. Din referatul de evaluare întocmit de S.P. din cadrul Tribunalului Galați, rezultă că relațiile din familia Ț. sunt tensionate din cauza soțului care consumă băuturi alcoolice, exercită acte de violență fizică și verbală asupra membrilor familiei și nu a fost preocupat de creșterea și educarea copiilor.

De asemenea, rezultă că în luna decembrie 2005, soția a introdus acțiune de divorț acțiune care a fost respinsă ca nesusținută, deoarece soția fiind internată în spital, nu s-a putut prezenta la proces. Toate aspectele de mai sus, coroborate și cu faptul că, deși legal citată în apel, partea responsabilă civilmente Ț.S. nu s-a prezentat în instanță, dovedesc că prin necitarea acestuia, inculpatului minor nu i s-a produs nicio vătămare. Mai mult, acest motiv de apel vizează faptul că prin necitarea părții responsabile civilmente Ț.S. acesta a fost lipsit de posibilitatea de a-și formula o apărare corespunzătoare pe latura civilă, ori din hotărârea instanței de fond rezultă că partea responsabilă civilmente Ț.S.

nu a fost obligată nici la despăgubiri civile și nici la cheltuieli judiciare. Se constată însă că partea responsabilă civilmente Ț.M. a manifestat un interes deosebit față de soarta fiului său minor, dovadă că s-a prezentat la toate termenele de judecată. Aceasta, fiind oficiant în cadrul O.P. nr. 1 Galați, deși are un venit de numai 500 lei/lună și nu a beneficiat de nici un sprijin material și financiar din partea soțului, a depus eforturi deosebite pentru a repara paguba, dovadă că în apel a achitat integral prejudiciul în sumă de 1670,05 lei cauzat părții civile Spitalul Clinic de Urgență Sf. Apostol Andrei Galați și a achitat părții civile B.l. suma de 1000 lei. Acest aspect este favorabil ambilor inculpați astfel că ambele apeluri urmează a fi admise.

Având în vedere că s-au făcut eforturi pentru repararea pagubei, ținând cont de faptul că inculpații au recunoscut și regretat faptele, că nu au antecedente penale și pentru a da eficiență admiterii apelurilor s-a constatat că se impune ca pedepsele celor doi inculpați să fie reduse până la minimul special prevăzut de lege. Simplul fapt că s-au depus eforturi pentru repararea pagubei nu este suficient pentru reținerea în favoarea inculpaților a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen., deoarece recunoașterea unor împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței care în această apreciere, trebuie să aibă în vedere pericolul social concret al faptei, modul și împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite, precum și toate elementele de apreciere privitoare la persoana infractorului.

În cauză, având în vedere că inculpații au acționat în baza unei înțelegeri prealabile, că deși li s-a cerut nu au renunțat la cuțit și sabie, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, urmările produse și care s-ar fi putut produce, dar și circumstanțele personale ale inculpaților care nu au dovedit că anterior au avut o bună conduită, iar recunoașterea faptelor s-a făcut deoarece au fost puși în fața unor probe evidente, s-a constatat că inculpații nu pot beneficia de circumstanțele atenuante prevăzută de art. 74 C. pen. S-a constatat că nu se justifică ca inculpaților să le fie interzise și drepturile prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., deoarece pentru săvârșirea infracțiunii, aceștia nu s-au folosit de vreo funcție sau de vreo profesie.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul O. G.M. invocând cazul de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și solicitând redozarea pedepsei; în ultimul cuvânt, recurentul inculpat a arătat că se consideră nevinovat. Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești a fost corect perceput și temeinic analizat de către instanțele de fond și apel, care au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția ambilor inculpați pentru săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată.

Chiar dacă inculpatul O.G.M. a încercat să minimalizeze participația sa la comiterea faptei, implicarea acestuia în agresiunea exercitată asupra părții vătămate, în modalitatea reținută în hotărârile pronunțate în cauză, rezultă din coroborarea probelor administrate, astfel încât susținerea inculpatului referitoare la nevinovăția sa este neîntemeiată. Este neîndoielnic faptul că ambii inculpați au exercitat violențe repetate asupra părții vătămate, vizând zone vitale, cu corpurile contondente pe care le aveau asupra lor, producându-i mai multe leziuni, dintre care, așa cum a concluzionat și raportul de constatare medico-legală, una a pus în primejdie viața victimei. Împrejurarea că doar una dintre lovituri a produs rezultatul potențial letal nu are relevanță pentru reținerea vinovăției ambilor inculpați sub aspectul săvârșirii tentativei la omor calificat.

În condițiile în care, așa cum corect au reținut instanțele de fond și apel, activitatea inculpaților a fost una conjugată, ambii urmărind (și reușind) să lovească victima în zone vitale, cu instrumente apte să producă moartea acesteia, ceea ce conturează atât din punct de vedere al laturii obiective, cât și din cel al laturii subiective infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată și, ulterior, condamnați. În ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că, urmare a deciziei instanței de apel, inculpatul O.G.M.

a fost condamnat la o pedeapsă egală cu minimul special, redus conform art. 21 C. pen., ceea ce înseamnă că o reindividualizare a acesteia, solicitată de inculpat ca și motiv de recurs, ar echivala cu reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea acestuia, singurele care ar putea determina coborârea pedepsei sub minimul special [(și numai dacă s-ar da eficiență acestora, în condițiile în care este incidență și agravanta prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.)]. Or, așa cum a reținut și instanța de apel, circumstanțele atenuante nu-și găsesc aplicabilitate în cauză în condițiile în care inculpatul nu și-a asumat în mod neechivoc vinovăția pentru infracțiunea săvârșită, nu a contribuit în vreun fel la acoperirea prejudiciilor cauzate părților civile și nu a administrat probe concludente care să demonstreze conduita sa anterior comiterii faptei, independent de lipsa antecedentelor penale.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază criticile formulate de inculpat ca neîntemeiate și urmează a respinge recursul acestuia, cu deducerea prevenției la zi și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.G.M. împotriva deciziei penale nr. 8 din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 16 martie 2007 la 11 aprilie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2008.