ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 41/2010

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 194 din 30 aprilie 2008 a Tribunalului Galați, a fost condamnat inculpatul T.M.D. la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) și (2) și art. 76 C. pen. Î n baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 86 ind. 1 și 2 și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și accesorii aplicate pe durata termenului de încercare de 8 ani.

S-a dispus ca supravegherea executării pedepselor să fie efectuată de către Serviciul de Probatiune din cadrul Tribunalului Galați. Potrivit art. 86 3 C. pen. a fost obligat inculpatul T.M.D. ca, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale aplicată, să respecte următoarele obligații: - să se prezinte periodic la datele fixate la Serviciul de Probatiune; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 86 4 C. pen.

S-a dispus anularea mandatului de arestare preventivă emis pe numele inculpatului la data de 16 decembrie 2005 de către Curtea de Apel Galați (mandat nr. 1/U din 16 decembrie 2005). In baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul T.M.D. la plata sumei de 1543,74 lei RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Județean Galați. Conform art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei RON, cu titlu de daune morale către partea vătămată/civilă T.M. Î n baza art. 189 și art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.M.D. la plata sumei de 700 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele: Î n luna aprilie 2004, partea vătămată T.M. a avut o discuție contradictorie cu un frate al inculpatului, aducându-i acestuia unele injurii. La data de 21 iunie 2005 partea vătămată se deplasa cu o bicicletă pe raza comunei Fundeni, județul Galați și, la un moment dat, s-a întâlnit cu inculpatul T.M.D. care, la rândul său, se deplasa cu o căruță trasă de un cal, în căruță fiind și martorele I.G. și D.C. Supărat pe partea vătămată deoarece aceasta i-ar fi injuriat fratele, inculpatul a oprit căruța și a lovit cu biciul peste cap pe partea vătămată, aceasta ripostând verbal și aducând injurii inculpatului. Conflictul s-a amplificat imediat, inculpatul a coborât din căruță având în mâini biciul și un ciocan, s-a apropiat de partea vătămată T.M.

și a lovit-o pe aceasta cu ciocanul în zona capului. Partea vătămată a căzut la pământ și a continuat să fie lovită de inculpat, inclusiv cu ciocanul pe care îl avea în mână, cei doi continuând să se lovească reciproc în timp ce se rostogoleau într-un șanț. Î n primul ciclu procesual Tribunalul Galați, prin sentința penală nr. 465 din 27 octombrie 2006, a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., s-a aplicat o pedeapsă de 1 ani închisoare cu suspendare condiționată. A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare, cheltuieli de spitalizare și despăgubiri civile.

Î mpotriva sentinței penale nr. 465/2006 a Tribunalului Galați, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, apreciind că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, iar Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 122 din 18 iunie 2007, a admis în parte apelul, a înlăturat circumstanța legală atenuantă și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului T.M.D. la 2 ani și 6 luni închisoare. Î mpotriva deciziei penale nr. 122/2007 a Curții de Apel Galați, în termen legal, au declarat recurs Parchetul Curții de Apel Galați și inculpatul T.M.D. Prin decizia penală nr. 4846 din 18 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile, a casat hotărârile anterioare și a dispus trimiterea cauzei în rejudecare la Tribunalul Galați, pentru stabilirea corectă a situației de fapt și readministrarea probelor.

Pe rolul Tribunalului Galați, în rejudecare, cauza a fost înregistrată la nr. RJ 7688 din 20 noiembrie 2007. Reaudiată în fața instanței, partea vătămată T.M. a precizat că menține declarațiile date anterior și s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100 milioane lei vechi, daune morale. Partea vătămată a precizat că, la data conflictului era sub influența băuturilor alcoolice și știe că a fost lovită de inculpat și, la un moment dat, s-au încleștat și s-au rostogolit ambii într-un șanț unde erau pietre mari și bucăți de lemn (cioate). S-a mai arătat de către partea vătămată că, în urma conflictului, a fost internată în spital, unde i s-a extras splina. Audiat în fața instanței, inculpatul T.M.D.

a confirmat faptul că, la data de 21 iunie 2006, a avut un conflict fizic violent cu partea vătămată T.M. pe raza comunei Fundeni, județul Galați. Inculpatul a arătat că a lovit pe partea vătămată cu biciul și, la un moment dat, în timpul conflictului, s-a rostogolit peste partea vătămată, aceasta fiind căzută în șanț, iar în zona rostogolirii erau pietre și rădăcini de copac (cioate). Inculpatul a regretat fapta comisă și a precizat că este de acord să despăgubească partea vătămată. Existența conflictului fizic între inculpat și partea vătămată este confirmat și prin declarațiile date de martora D.C. Martorul T.D. a arătat că a văzut pe inculpat având în mână un ciocan și se pregătea să lovească pe partea vătămată, după care cei doi s-au lovit reciproc, s-au rostogolit într-un șanț unde erau pietre mari și rădăcini de copac de dimensiuni mai mari.

Martora T.R., în rejudecare, a precizat că a văzut pe inculpat „încleștat" cu partea vătămată într-un șanț de lângă șosea se rostogoleau, se loveau, iar în zonă erau pietre și rădăcini de copac. Martora a mai relatat că partea vătămată părea a fi în stare de ebrietate, iar din zona feței îi curgea sânge. Existența conflictului este confirmată și de martora I.O.G., care a arătat că partea vătămată era lovită de inculpat în timp ce era căzută într-un șanț, iar în zonă erau cioate și pietre de dimensiuni mari. În faza de urmărire penală, partea vătămată a precizat că a fost lovită de inculpat cu pumnii, cu biciul și cu un ciocan, iar existența ciocanului metalic și faptul că acesta a fost folosit la lovirea părții vătămate a fost confirmată în faza de urmărire penală și de martorii I.G., T.D.

și .R. Analizând probele administrate în cele două cicluri procesuale, dar și în faza de judecată, Tribunalul Galați a constatat că situația de fapt din rechizitoriu este relativ exactă cu mențiunea suplimentară că partea vătămată, în timp ce era trântită în șanț, a fost lovită violent prin rostogolirea și de rădăcini de copac și de pietre cu dimensiuni mari, așa cum au relatat majoritatea martorilor. În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului T.M.D. de a lovi cu pumnii, cu biciul, cu un ciocan pe partea vătămată, rostogolindu-o în același timp într-un șanț și lovind-o de rădăcini de copac și pietre, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale tentativei la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În urma loviturii de către inculpat, partea vătămată T.M. a fost internată în spital unde, în urma unei intervenții chirurgicale, i s-a extras splina. Pentru fapta comisă s-a dispus ca inculpatul să fie pedepsit penal. La dozarea și individualizarea pedepsei, Tribunalul Galați a avut în considerare criteriile general prevăzute de art. 72 C. pen., privind pericolul social al faptei, împrejurările în care s-a produs, dar și persoana inculpatului. În faza dezbaterilor judiciare, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei cu reținerea infracțiunii prevăzute de art. 182 C. pen. și scuza provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.

Prima instanță a apreciat că cererile principale formulate de apărare sunt nefondate, deoarece din ansamblul probator rezultă cu evidență că încadrarea juridică corectă este cea din rechizitoriu, respectiv tentativă la omor. Inculpatul T.M.D. a acționat cu intenție indirectă neurmărind rezultatul faptei sale, dar acceptând posibilitatea producerii. Certificatul medico-legal, confirmă faptul că inculpatul a fost lovit cu corpuri dure și de corpuri dure, ori în urma agresiunilor fizice, victima a fost internată urgent la spital, unde i s-a extras splina. Loviturile puternice aplicate de inculpat în zona abdominală unde sunt poziționate organe vitale ale corpului uman ca ficatul și splina sunt de natură să producă în anumite circumstanțe decesul victimei.

Partea vătămată a fost lovită cu pumnii, cu biciul cu un ciocan și a fost rostogolită violent peste rădăcini de copac și pietre mari, corpuri contondente de natură să creeze grave leziuni. Folosirea ciocanului a fost confirmată de partea vătămată în faza de urmărire penală și de un număr de 3 martori, și aproape toți martorii, inclusiv inculpatul, au precizat că victima a fost rostogolită peste pietre cu dimensiuni mari și peste rădăcini de copac într-un șanț lângă șosea. În rejudecare, s-a suplimentat expertiza medicală, iar medicii legiști au confirmat că leziunile constatate la partea vătămată T.M. puteau fi produse și prin lovirea de obiecte ca pietre mari și rădăcini de copac. Loviturile aplicate în zona abdominală interesând splina și vasele sanguine au pus în primejdie viața părții vătămate și numai acordarea tratamentului medico-chirurgical a condus la salvarea victimei de la deces.

S-a arătat că nu poate fi reținută în sarcina inculpatului circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece probele existente în dosar nu confirmă că partea vătămată a provocat incidentul, mai mult decât atât, cel care a lovit primul a fost inculpatul, acesta aplicând inițial o lovitură de bici părții vătămate, care, de altfel, era în stare de ebrietate. Susținerea inculpatului, în sensul că partea vătămată i-ar fi injuriat fratele nu poate fi primită deoarece acest fapt chiar dacă s-a produs a fost mult anterior conflictului respectiv cu câteva luni în urmă, iar injurierea mamei inculpatului de către partea vătămată s-a produs după ce partea vătămată a fost lovită de inculpat.

Instanța de fond a reținut, în schimb, largi circumstanțe judiciare atenuante în favoarea inculpatului, cu consecința aplicării unei pedepse reduse și neprivative de libertate, deoarece inculpatul a fost prezent în cele din urmă în fața instanței și a dat o declarație prin care recunoaște că a lovit pe partea vătămată și regretă mult ceea ce a făcut. De asemenea, s-a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, se bucură de respect în familia sa și în societate, este foarte tânăr, a fost de acord să despăgubească partea vătămată și are la acest moment o relație bună cu partea vătămată T.M. Conform art. 86 ind. 1 și 2 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpatului apreciind că scopul educativ se poate realiza eficient și tară privarea efectivă de libertate a inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul T.M.D. Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a apreciat hotărârea apelată ca fiind nelegală și netemeinică, respectiv: greșita individualizare a pedepsei prin reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante, precum și modalitatea de executare a acesteia. A solicitat aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege, cu executarea prin privare de libertate. Inculpatul T.M.D. a apreciat hotărârea apelată ca fiind nelegală și netemeinică datorită greșitei încadrări juridice a faptei, precum și nereținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuante a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

A apreciat că încadrarea juridică corectă a faptei ar fi infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., deoarece din nicio probă nu rezultă intenția inculpatului de a suprima viața părții vătămate. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 150/A din 25 octombrie 2008 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 194 din 30 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 7688/121/2007. A desființat în parte, numai în ce privește latura penală, sentința penală nr. 194/2008 a Tribunalului Galați și, în rejudecare: A majorat de la 4 ani la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului T.M.D.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 lit. i) C. pen. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.M.D. împotriva sentinței penale nr. 194 din 30 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 7688/121/2007. Nemulțumit și de această decizie, în termenul legal, a declarat recursul de față inculpatul și prin care reia motivele invocate prin apel, respectiv a cerut a se schimba încadrarea juridică, în art. 182 C. pen.

sau să se rețină scuza provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în favoarea sa și, astfel, să i se reducă pedeapsa și să se schimbe și modalitatea de executare prin aplicarea art. 86 1 C. pen., adică să se suspende executarea pedepsei sub supraveghere. Pnn decizia nr. 325 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.M.D. împotriva deciziei penale nr. 150/A din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că situația de fapt corespunde activității infracționale efectiv întreprinsă de inculpat, ce a provocat lovirea cu biciul și apoi și cu un ciocan, în zona capului victimei.

Ca atare, pe deplin justificat nu s-a putut și nu se poate reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a scuzei provocării și nici schimbarea de încadrare juridică. Această critică adusă de inculpatul recurent, de asemenea nu este fondată, atâta vreme cât intensitatea loviturilor aplicate, cu instrumente apte de a ucide și în zona vitală a capului, demonstrează intenția de a ucide a făptuitorului. Față de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea și pericolul social concret, pe care-1 reprezintă recurentul, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată de 7 ani și 6 luni nu se impune a fi redusă, ca de altfel, nici modalitatea de executare dispusă, și anume - privarea de libertate întrucât inculpatul nu a dat dovezi de regret ci a încercat să minimalizeze fapta și chiar să culpabilizeze victima.

Împotriva acestei decizii, contestatorul T.M.D. a formulat contestație în anulare, iar prin decizia nr. 4090 din 8 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis contestația în anulare, s-a desființat decizia atacată și s-a fixat termen pentru judecarea recursului. Cu ocazia rejudecării recursului declarat de inculpatul T.M.D. împotriva deciziei penale nr. 150/A din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, acesta a arătat că pedeapsa aplicată este greșit individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., solicitând aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere, având în vedere împrejurările cauzei și circumstanțele personale ale inculpatului.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul inculpatului este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (1) C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, iar potrivit art. 52 alin. (1) C. pen., pedeapsa este un mijloc de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. În cauza de față s-a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

constând în aceea că a lovit cu pumnii, cu biciul și cu un ciocan pe partea vătămată, iar în timp ce era trântită în șanț s-a lovit de rădăcini de copac și de pietre de dimensiuni mari, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că inculpatul a recunoscut și a regretat fapta comisă, nu are antecedente penale, se bucură de o bună reputație în familie și societate, este tânăr și a fost de acord să despăgubească partea vătămată, cu care, la acest moment are o relație bună, criterii în raport de care, instanța de fond a apreciat că inculpatul poate fi reeducat și cu o pedeapsă de 4 ani închisoare, fără executare.

Pe de altă parte, având în vedere modul concret în care inculpatul a săvârșit infracțiunea, urmarea acesteia, constând în punerea în primejdie a vieții părții vătămate și gravitatea faptei, instanța de apel a apreciat că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins doar prin aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege, iar ca modalitate de executare, privarea de libertate. în consecință, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică, apreciind că scopurile și finalitatea pedepsei, astfel cum sunt definite prin dispozițiile art. 52 C. pen.

pot fi atinse cu o pedeapsă, fără modalitatea de executare în regim de detenție. Față de împrejurările în care s-a comis fapta, de pericolul social al acesteia, precum și datele care caracterizează persoana inculpatului, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanța de apel este exagerată în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și de prevederile art. 52 C. pen. privind pedeapsa și scopul ei. Ca atare, recursul declarat de inculpat apare ca fiind întemeiat, astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi admis, se va casa decizia atacată și rejudecând se vor menține dispozițiile sentinței instanței de fond. Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este reținut în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de inculpatul T.M.D. împotriva deciziei penale nr. 150/A din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală. Casează decizia atacată și rejudecând: Menține dispozițiile sentinței penale nr. 194 din 30 aprilie 2008 a Tribunalului Galați. Dispune punerea de îndată în libertate a recurentului inculpat T.M.D. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, emis în baza sentinței penale nr. 194 din 30 aprilie 2008 a Tribunalului Galați, dacă nu este arestat în altă cauză. Cheltuielile de judecată rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 12 ianuarie 2010.