ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1920/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1920/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 127

din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Galați, a fost condamnat

inculpatul P.G., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C.

pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (faptă din 18 septembrie 2006).

În baza dispozițiilor art. 71

alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului P.G. pedeapsa accesorie a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Potrivit art. 86

1

C. pen., art. 110 C. pen. și art. 110

1

C. pen., s-a dispus

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, precum și a

pedepsei accesorii, aplicate inculpatului P.G., pe durata unui termen de

încercare de patru ani.

Conform art. 110

1

C. pen., în referire la art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-a dispus ca,

pe durata termenului de încercare, inculpatul P.G. să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere:

- să se prezinte periodic la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați, la datele fixate de

acest serviciu;

- să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția

inculpatului P.G. asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind

revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul P.G.

a achitat părții civile T.M., prin reprezentantul T.R., suma de 5.000 RON,

reprezentând daune morale și suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli

judiciare.

S-a luat act că partea

civilă T.M., prin reprezentantul legal T.R., a renunțat la restul pretențiilor

civile solicitate.

S-a dispus ca onorariul

apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei (la urmărirea penală), să fie virat

Baroului Galați din fondurile Ministerului Justiției.

A fost obligat inculpatul la

plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Partea vătămată T.M. locuiește

în comuna Cavadinești, județul Galați, fiind consătean cu inculpatul P.G.

La data de 18 septembrie

2006, în jurul orei 18,00, partea vătămată se juca împreună cu fratele său mai

mic, martorul T.A., pe un podeț la intrarea în sat, pe șoseaua care vine

dinspre Galați.

În același timp și

inculpatul P.G. se plimba cu bicicleta pe șosea. Ajungând lângă partea vătămată

și fratele acesteia, inculpatul i-a întrebat dacă vor să se plimbe cu bicicleta

și, urmare acceptului celor doi, inculpatul i-a luat pe rând și i-a plimbat cu

bicicleta.

La un moment dat, în timp ce

o plimba pe partea vătămată, inculpatul a pierdut controlul bicicletei, astfel

că amândoi au căzut în șanțul de pe marginea drumului, din apropierea unui lan

de porumb.

Inculpatul i-a cerut părții

vătămate să meargă în lanul de porumb, aceasta acceptând, fără a cunoaște

intenția inculpatului. După ce au intrat în lanul de porumb, inculpatul a

dezbrăcat-o pe partea vătămată de pantaloni și, profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, a întreținut un raport sexual

anal cu aceasta.

Întrucât partea vătămată a

început să plângă, rugându-l pe inculpat să înceteze, acesta a întrerupt actul

sexual și, după ce s-a îmbrăcat, a transportat-o pe partea vătămată cu

bicicleta la locul unde se juca fratele său, precizându-i să nu spună nimănui

ce s-a întâmplat.

Când a ajuns acasă, mama

părții vătămate, T.R., observând-o pe aceasta că plânge, a întrebat-o ce s-a

întâmplat, partea vătămată relatând părinților săi că a fost violată.

Imediat părinții părții

vătămate, împreună cu aceasta, s-au deplasat la locuința inculpatului pentru

a-i reproșa agresiunea sexuală săvârșită.

În prezența numiților P.C.,

fratele inculpatului, F.L. și P.M., inculpatul a recunoscut fapta săvârșită,

ulterior participând la cercetarea la fața locului și arătând modul în care a

comis fapta.

La data săvârșirii faptei,

partea vătămată avea vârsta de 8 ani și 4 luni, iar inculpatul vârsta de 16 ani

și 6 luni.

Din concluziile raportului

de constatare medico-legală nr. 984/ E din 19 septembrie 2006 a rezultat că

partea vătămată a suferit o leziune traumatică la nivelul mucoasei anorectale,

care ar fi putut fi produsă în cadrul unui raport sexual anal, o echimoză

palpebrală stângă, care ar fi putut fi produsă prin lovire activă cu un corp

dur, leziuni care au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale și care pot data

din 18 septembrie 2006.

Situația de fapt descrisă

mai sus și vinovăția inculpatului pentru fapta comisă au rezultat din ansamblul

probelor administrate în cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate, ale

reprezentantului acesteia, ale martorilor P.M. și F.L., procesul-verbal de

reconstituire, planșele foto, raportul de constatare medico-legală, coroborate

cu declarațiile inculpatului.

În drept, fapta inculpatului

minor P.G., care la data de 18 septembrie 2006, a întreținut un act sexual anal

cu partea vătămată T.M., în vârstă de 8 ani, profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și

inculpatul P.G., criticând-o pe motive de netemeinicie.

Parchetul, în susținerea

apelului promovat, a precizat că hotărârea pronunțată de prima instanță este

netemeinică sub aspectul cuantumului și al modalității de executare a pedepsei,

solicitând ca, în rejudecare, să se înlăture circumstanțele atenuante

recunoscute în favoarea inculpatului, iar ca modalitate de executare a pedepsei

să se dispună privarea de libertate.

În apelul declarat,

inculpatul P.G. a criticat hotărârea ca netemeinică, apreciind că nu s-a dat o

eficiență mai mare circumstanțelor atenuante recunoscute și nu au fost avute în

vedere, la individualizarea pedepsei, datele care caracterizează persoana sa.

Prin decizia penală nr. 39/ A

din 12 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de minori și

familie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Galați și de inculpatul P.G. împotriva sentinței penale nr. 127

din 21 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. 6933/121/2007.

În baza dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul-apelant la plata sumei de

100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați,

care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., solicitând instanței, în raport de gravitatea faptei săvârșite și

de consecințele acesteia, înlăturarea circumstanțelor atenuante recunoscute în

favoarea inculpatului P.G., aplicarea unei pedepse orientate spre minimul

prevăzut de textul sancționator, de 5 ani închisoare, iar ca modalitate de

executare a pedepsei, privarea de libertate.

Înalta

Curte, examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele

hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

C. proc.

pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și

a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor

administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică

corespunzătoare.

De

asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei

aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia,

cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen.

În

conformitate cu prevederile art. 100 C. pen., la alegerea sancțiunii, măsură

educativă sau pedeapsă, care se aplică infractorului minor se ține seama de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea

intelectuală și morală a minorului, de comportarea lui, de condițiile în care a

fost crescut și în care a trăit și de alte elemente de natură să caracterizeze

persoana minorului. Prin urmare, la alegerea sancțiunii care se aplică

infractorului minor, instanța trebuie să țină seama de gradul de pericol social

al faptei săvârșite, dar și de elementele de natură să caracterizeze persoana

minorului.

Întrucât

infracțiunea comisă de inculpat este de o gravitate deosebită, în mod corect,

prima instanță a apreciat că stabilirea unei măsuri educative nu este

suficientă pentru îndreptarea inculpatului, aplicându-i-se o pedeapsă.

În ceea

ce privește individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată că, în mod just,

prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante

judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., având în vedere

conduita bună avută de acesta anterior comiterii faptei (adeverința eliberată

de preotul paroh și caracterizarea făcută de dirigintele său de la seminarul

Teologic Sf. Apostol Andrei), stăruința pe care inculpatul a depus-o pentru

acoperirea prejudiciului (acesta a achitat reprezentantului părții civile suma

de 55 milioane lei vechi, cu titlu de daune morale și suma de 500 lei,

reprezentând cheltuieli judiciare, astfel că reprezentantul legal al părții

vătămate nu a mai formulat alte pretenții civile în cauză), precum și

atitudinea sinceră de recunoaștere a faptei, inculpatul colaborând cu organele

judiciare.

Pe de

altă parte, întrucât din cuprinsul referatului de evaluare a rezultat că

inculpatul a manifestat motivație pentru schimbare, având o atitudine pozitivă

față de partea vătămată, că a fost interesat de evoluția sa socio-profesională,

în prezent fiind elev, a recunoscut și regretat fapta comisă, Înalta Curte

apreciază că pronunțarea condamnării, chiar și fără executarea pedepsei,

constituie un avertisment pentru acesta de a nu mai comite pe viitor alte fapte

penale, pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare asigurând realizarea scopului

prevăzut de art. 52 C. pen.

Modalitatea

de executare, suspendarea sub supraveghere, a fost corect aleasă, raportat la

circumstanțele reale și la datele personale ale inculpatului, care este la

primul impact cu legea penală, astfel încât Înalta Curte apreciază că recursul

declarat de parchet este nefondat.

Față de

considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei

penale nr. 39/ A din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze

cu minori și de familie, privind pe inculpatul P.G.

Suma de 50 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.G. până

la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva

deciziei penale nr. 39/ A din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția

pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul P.G.

Suma de 50 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.G. până

la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 mai 2009.