ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4093/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4093/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 210 din 25 februarie

2011 Tribunalul Galați s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării

juridice a faptei deduse judecății privind pe inculpatul I.A. din infracțiunea de

viol prev. de art. 197 alin. (1) și alin. (3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracțiunea de viol,

prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) Teza I C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. și în această încadrare,

cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea

inculpatului la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pe

o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului I.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului I.A.

Potrivit art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.A. prin prezenta hotărâre, durata

reținerii și arestării preventive, cu începere de la 02 noiembrie 2010 la zi.

În baza disp. art. 334

C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății

privind pe inculpatul I.C., din infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin.

(1) și alin. (3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75

alin. (1) lit. c) C. pen. în infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1),

alin. (2) lit. a) și alin. (3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. și în această încadrare, cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului

la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de

2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului I.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului I.C.

Potrivit art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.C. prin prezenta hotărâre, durata

reținerii și arestării preventive, cu începere de la 02 noiembrie 2010 la zi.

În baza disp. art. 334

C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății

privind pe inculpatul F.N., din infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin.

(1) și alin. (3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75

alin. (1) lit. c) C. pen. în infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1),

alin. (2) lit. a) și alin. (3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. și în această încadrare, cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului

la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de

2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului F.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații

I.A., I.C. și F.N., în vederea introducerii profilelelor genetice în Sistemul Național

de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).

Potrivit art. 5 alin.

(5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoștință inculpaților I.A., I.C. și F.N.

că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în

S.N.D.G.J. a profilelor genetice.

În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății privind

pe inculpatul A.N., din infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și alin.

(3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen. în

infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin.

(3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen. și

în această încadrare, cu aplicarea art. 109 alin. (1) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 (patru)

ani închisoare.

Conform disp. art. 71

C. pen. s-a aplicat inculpatului A.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În temeiul art. 110

1

alin. (1) C. pen. în referire la art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea

executării pedepsei aplicate inculpatului A.N. sub supraveghere, pe durata termenului

de încercare de 5 (cinci) ani, stabilit conform art. 110 C. pen. și s-a încredințat

supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.

Potrivit art. 110

1

alin. (1) C. pen. în referire la art. 86

3

C. pen., s-a dispus ca pe durata

termenului de încercare inculpatul A.N. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-  să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune;

- să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

-  să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

-  să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului A.N.

prin prezenta hotărâre pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii.

În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății privind

pe inculpatul Z.V., din infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și

alin. (3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen.

în infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și

alin. (3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen.

și în această încadrare, cu aplicarea art. 109 alin. (1) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 (patru)

ani închisoare.

Conform disp. art. 71

C. pen. s-a aplicat inculpatului Z.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În temeiul art. 110

1

alin. (1) C. pen. în referire la art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea

executării pedepsei aplicate inculpatului Z.V. sub supraveghere, pe durata termenului

de încercare de 5 (cinci) ani, stabilit conform art. 110 C. pen. și s-a încredințat

supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.

Potrivit art. 110

1

alin. (1) C. pen. în referire la art. 86

3

C. pen., s-a dispus ca pe durata

termenului de încercare inculpatul A.N. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-  să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune;

- să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

-  să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

-  să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului Z.V.

prin prezenta hotărâre pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii.

În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății privind

pe inculpatul F.V., din infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și

alin. (3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen.

în infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și

alin. (3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen.

și în această încadrare, cu aplicarea art. 109 alin. (1) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 (patru)

ani închisoare.

Conform disp. art. 71

C. pen. s-a aplicat inculpatului F.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În temeiul art. 110

1

alin. (1) C. pen. în referire la art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea

executării pedepsei aplicate inculpatului F.V. sub supraveghere, pe durata termenului

de încercare de 5 (cinci) ani, stabilit conform art. 110 C. pen. și s-a încredințat

supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.

Potrivit art. 110

1

alin. (1) C. pen. în referire la art. 86

3

C. pen., s-a dispus ca pe durata

termenului de încercare inculpatul F.V. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-  să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune;

- să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

-  să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

-  să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului F.V.

prin prezenta hotărâre pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii.

S-a atras atenția inculpaților

A.N., Z.V. și F.V. asupra disp. art. 110

1

alin. (3) C. pen.

Conform disp. art. 14

C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ., art. 1003 C. civ. și art. 1000

alin. (2) C. civ. au fost obligați inculpații I.A., I.C., F.N., A.N., Z.V. și F.V.,

în solidar și inculpații: A.V. în solidar cu părțile responsabile civilmente A.G.

și A.E., Z.V. în solidar cu părțile responsabile civilmente Z.L. și Z.D. și F.V.

în solidar cu părțile responsabile civilmente F.I. și F.D. - la plata sumei de 30.000

RON cu titlu de daune morale către partea vătămată/civilă C.N.

Potrivit art. 189 C. proc.

pen. s-a dispus ca onorariul apărător din oficiu în sumă de 1.600 RON (800 RON pentru

faza de urmărire penală și 800 RON pentru faza de cercetare judecătorească) să fie

avansat Baroului de Avocați Galați din fondul Ministerului Justiției, urmând a fi

inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare către stat.

În conformitate cu disp.

art. 109 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca mijloacele materiale de probă (un

colet steril) înaintate instanței cu rechizitoriul, să fie păstrate până la soluționarea

definitivă a cauzei.

În temeiul art. 191

alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen. inculpații au fost obligați la plata de cheltuieli

judiciare către stat, astfel:

- inculpații I.A. și I.C.

la plata a câte 1.400 RON fiecare;

- inculpatul F.N. la plata

sumei de 800 RON;

- inculpatul Z.V. în solidar

cu părtile responsabile civilmente Z.L. și Z.D. la plata sumei de 12.00 RON;

- inculpatul A.N. în solidar

cu părțile responsabile civilmente A.G. și A.E. la plata sumei de 800 RON;

- inculpatul F.V. în solidar

cu părțile responsabile civilmente F.I. și F.D. la plata sumei de 800 RON.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 654/P/2009 din 17 noiembrie 2010 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați

s-a dispus:

I. Trimiterea în judecată

a inculpaților:

- I.A., pentru săvârșirea

infracțiunii de viol în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1) și alin.

(3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 alin. (1)

lit. c) C. pen.

- I.C., pentru săvârșirea

infracțiunii de viol în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1) și alin.

(3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 alin. (1)

lit. c) C. pen.

II. Punerea în mișcare

a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

- F.N., pentru săvârșirea

infracțiunii de viol în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1) și alin.

(3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. c) C.

pen.

- A.N., pentru săvârșirea

infracțiunii de viol în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) Teza

I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen.

- Z.V., pentru săvârșirea

infracțiunii de viol în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) Teza

I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen.

- F.V., pentru săvârșirea

infracțiunii de viol în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) Teza

I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen.

În fapt, s-au reținut

următoarele:

La data de 14 iunie 2009,

lucrătorii de poliție din cadrul Postului de Poliție F., județ Galați, au fost sesizați

telefonic prin S.N.U.A.U. 112 cu privire la faptul că în noaptea de 13 din 14

iunie 2009 minora C.N. în vârstă de 13 ani, din satul V. a fost violată de mai multe

persoane (proces-verbal preluare eveniment).

Cercetările efectuate

în cauză au stabilit că la data de 13 iunie 2009, partea vătămată C.N., în vârstă

de 13 ani, a participat la o petrecere organizată în satul V., la numitul M.V.,

la care au fost prezenți mai mulți tineri. La petrecerea respectivă, posibil în

jurul orelor 22,00 au ajuns și inculpați majori I.A. și I.C. (frați), F.N., inculpații

minori A.N., Z.V. și F.V. precum și martorul P.C.P. (declarație parte vătămată).

Motivul real pentru care

la petrecerea respectivă veniseră cel puțin inculpații I.A., I.C. și F.N. a fost

faptul că la petrecere era prezentă și partea vătămată, despre care știau că este

de moravuri ușoare. Acest motiv a fost relatat de către martorul P.C.P. (declarație

parte vătămată).

Înainte de terminarea

petrecerii, în jurul orelor 23,00, partea vătămată l-a rugat pe martorul B.N.M.

să o însoțească acasă, motivat de faptul că la petrecerea respectivă veniseră și

inculpații I.A. și I.C., F.N., A.N., F.V. și martorul P.C.P. (declarație parte vătămată).

Martorul B.N.M. a fost

de acord să o însoțească pe partea vătămată, iar după parcurgerea unei distanțe

de aproximativ 200 de metri, au fost ajunși din urmă de către inculpatul minor A.N.,

acesta spunându-i părții vătămate să stea pe loc, întrucât dorește să discute cu

ea (declarație parte vătămată). Partea vătămată și-a continuat drumul, moment în

care a fost ajunsă din urmă de această dată de către inculpatul I.C., acesta prinzând-o

pe partea vătămată de mână și oferindu-se să o conducă pe partea vătămată spre domiciliu

(declarație parte vătămată).

La refuzul categoric al

părții vătămate, martorul B.N.M. a intervenit și a spus că o va conduce el spre

casă pe partea vătămată, moment în care inculpatul major F.N. i-a replicat acestuia

„că nu e treaba lui” (declarație parte vătămată); în plus martorul B.N.M. a fost

înjurat și amenințat cu cuțitul de către inculpatul I.C., spunându-i textual martorului

„n-ai văzut nimic, nu știi nimic” (declarație martor).

Amenințările l-au determinat

pe martorul B.N.M. să se retragă și să meargă spre o altă petrecere (declarație

parte vătămată).

Trebuie precizat că anterior

celor descrise mai sus, inculpatul I.C. i-a spus martorului P.C.P., „să mergem să

o luăm”, prin aceasta înțelegând să întrețină cu partea vătămată relații sexuale.

Cu această propunere, au fost de acord toți cei prezenți, respectiv inculpații din

prezenta cauză (declarație martor).

Inițial s-a stabilit ca

inculpații I.A. și F.N. să meargă să o abordeze pe partea vătămată, însă după discuțiile

cu aceștia partea vătămată a refuzat categoric să-i însoțească (declarație martor).

În acest sens și pentru

a pune în aplicare hotărârea luată, inculpatul I.C. s-a apropiat de partea vătămată,

pe care a luat-o de mână și căreia i-a spus „hai cu mine”. La acest moment inculpatul

I.C. era însoțit de fratele său, inculpatul I.A. și de către inculpatul F.N. (declarație

martor). În continuare, partea vătămată C.N. a început să plângă, încercând să se

elibereze din strânsoarea mâinii, moment în care inculpatul I.C. a început să o

tragă după el. Martorul P.C.P. a declarat că partea vătămată refuza să meargă, trântindu-se

la pământ, dar era ridicată pe sus de către inculpatul I.C. (declarație martor).

Întrucât inculpatul I.C.

a început să fie amenințat cu cuțitul de către fratele său, inculpatul I.A., acesta

din urmă exprimându-și dorința „de a o lua el pe C.N.”, inculpatul I.C. a renunțat

pe moment de a o mai însoți pe partea vătămată (declarație inculpat).

Partea vătămată, în condițiile

arătate și-a continuat drumul, iar la momentul în care trebuia să meargă spre strada

unde se afla locuința sa, a fost apucată de mâini de către inculpații I.A. și F.N.,

aceștia insistând să-i însoțească în continuare (declarație partea vătămată). Partea

vătămată a mai declarat că a fost amenințată cu cuțitul de către F.N., dar acest

aspect nu este susținut de alte mijloace de probă.

Inculpatul F.N. a recunoscut

că a luat-o de mână pe partea vătămată, iar inculpatul I.A. o ținea de mijloc, dar

inculpatul F.N. a precizat că partea vătămată a mers cu aceștia de bunăvoie, aspect

pe care îl apreciem nereal (declarație inculpat). Astfel, inculpatul minor A.N.

a declarat că „a venit și F.N. și împreună cu I.A. au luat-o pe C.N. care plângea

și se împotrivea” (declarație inculpat). Același lucru l-a declarat și inculpatul

I.C., acesta declarând că la momentul la care „fratele meu a luat-o de lângă noi

pe C.N. aceasta a început să plângă spunând că vrea să plece acasă și să o lase

în pace” (declarație inculpat).

Împotriva voinței sale,

partea vătămată împreună cu inculpații F.N., I.A. și-au continuat drumul spre o

direcție necunoscută la acel moment (declarație parte vătămată).

Inculpații minori A.N.,

Z.V. și F.V. și martorul P.C.P. au mers pe drumuri lăturalnice, stabilindu-se telefonic

unde să se întâlnească. Astfel, inculpatul minor A.N. a declarat că a fost sunat

de către inculpatul I.A., care i-a transmis că se vor întâlni „la stâna lui T.”

(declarație inculpat). Acest aspect este confirmat de către martorul P.C.P. și de

către învinuitul Z.V.

În condițiile arătate,

partea vătămată C.N. a fost dusă la stâna numitului N.T., unde inculpații I.C.,

I.A., A.N. și F.N., lucrau ca și ciobani. Pe tot acest parcurs partea vătămată a

plâns și s-a împotrivit, dorind să plece acasă (declarație parte vătămată).

La stâna respectivă se

afla un adăpost improvizat, gen rulotă, unde partea vătămată a fost introdusă cu

forța de către inculpații I.A. și F.N., imediat la rulota respectivă sosind și inculpatul

I.C. În interiorul așa zisei rulote, inculpatul F.N. i-a spus inculpatului I.A.

să „dea drumul la muzică”, ceea ce acesta a și făcut (declarație parte vătămată).

Aici s-a consumat alcool de către inculpați și de către martorul P.C.P. (declarație

martor).

La un moment dat în rulotă

au intrat și inculpații minori A.N., Z.V. și F.V. și martorul P.C.P., întrucât inculpatul

I.A. îi amenințase că „va da drumul la câini” (declarație martor).

Întrucât declarațiile

părții vătămate sunt contradictorii în ceea ce privește ordinea în care inculpații

au avut raporturi sexuale forțate cu aceasta, precum și numărul de raporturi sexuale,

vor fi avute în vedere declarațiile inculpaților înșiși, în măsura în care se coroborează

cu celelalte probe. Raporturile sexuale întreținute de către inculpați cu partea

vătămată au fost neprotejate.

Primul care a întreținut

un raport sexual normal cu partea vătămată împotriva voinței acesteia, a fost inculpatul

major F.N. Astfel, inculpatul a fost cel care a dezbrăcat-o de haine pe partea vătămată,

aceasta precizând că nu i s-au rupt hainele dar că a fost bruscată de către inculpat,

în sensul că acesta a obligat-o să se întindă pe pat și „lovind-o la cap de niște

scânduri” (declarație parte vătămată). În timpul raportului sexual, partea vătămată

țipa și plângea, spunând să fie lăsată în pace, fiind evident că raportul sexual

a fost împotriva voinței acesteia. Acest aspect este relatat de către martorul P.C.P.,

acesta având posibilitatea să vadă și să audă ce se întâmplă, întrucât acesta a

declarat că era deja în interiorul rulotei, așa cum s-a arătat mai sus (declarație

martor).

Următorul care a întreținut

un raport sexual normal cu partea vătămată, împotriva voinței acesteia, a fost inculpatul

major I.A. Partea vătămată a declarat că de frică nu a reacționat în nici un fel,

dar pe durata raportului sexual, aceasta plângea (declarație parte vătămată). Martorul

P.C.P. a declarat textual că „I.A. a fost următorul care a constrâns minora să întrețină

raporturi sexuale cu el” (declarație martor). Relevantă este și declarația inculpatului

minor Z.V., acesta declarând că „în tot acest timp cât a întreținut raport sexual

cu I.A., C.N. a plâns și a țipat rugându-se să o lase în pace” (declarație inculpat).

În continuare, tot împotriva

voinței părții vătămate, inculpatul major I.C. a întreținut și el un raport sexual

normal cu aceasta. Partea vătămată a declarat că a intenționat să se împotrivească,

împingându-l pe inculpat cu picioarele, dar de frică aceasta „s-a întins din nou

pe pat”, în tot acest timp partea vătămată plângea (declarație parte vătămată).

Partea vătămată a mai declarat că a fost trasă de păr de către inculpat și lovită

cu capul de scândurile de la pat, dar acest ultim aspect nu este confirmat de alte

probe (declarație parte vătămată).

Faptul că partea vătămată

plângea este recunoscut de către însuși inculpatul I.C., acesta declarând textual

că „a început din nou să plângă spunând că nu vrea să întrețină relații sexuale

cu noi” și „deși C.N. plângea am întreținut raport sexual cu ea” (declarație inculpat).

Cel care a urmat a fost

inculpatul minor F.V. Acest raport sexual s-a consumat tot împotriva voinței părții

vătămate. Se are în vedere în primul rând declarația inculpatului însuși, acesta

recunoscând infracțiunea, declarând chiar că s-a încercat o așa-zisă împăcare, în

scopul de a-l exonera de răspundere penală (declarație inculpat).

În al doilea rând acest

aspect rezultă și din declarația inculpatului minor A.N., acesta declarând textual

că „am auzit-o pe C.N. plângând spunând că nu mai dorește să întrețină nici un raport

sexual și că vrea să meargă acasă”, acest fapt întâmplându-se înainte ca F.V. să

aibă primul raport sexual cu partea vătămată și de asemenea „cât timp F.V. se afla

peste ea în pat C.N. plângea”, de unde se impune concluzia că raportul sexual a

fost împotriva voinței acesteia (declarație inculpat).

Următorul a fost inculpatul

minor A.N., acesta recunoscând existența raportului sexual normal cu partea vătămată,

împotriva voinței acesteia. Se are în vedere în primul rând declarația părții vătămate,

aceasta declarând că și „A.N. m-a violat”. În al doilea rând, este avută în vedere

declarația inculpatului însuși, acesta declarând textual că „am auzit-o pe C.N.

plângând spunând că nu mai dorește să întrețină nici un raport sexual și că vrea

să meargă acasă”, acest fapt întâmplându-se înainte ca inculpatul A.N. să aibă primul

raport sexual cu partea vătămată (declarație inculpat).

Cel care a întreținut

următorul raport sexual forțat cu partea vătămată a fost inculpatul minor Z.V. (declarație

inculpat). Deși partea vătămată nu l-a indicat ca și autor, participarea acestuia

este stabilită în primul rând de către martorul P.C.P., acesta declarând că „după

I.A. au întreținut pe rând raporturi sexuale cu minor (...) și Z.V.”.(declarație

martor).

În al doilea rând participarea

inculpatului minor Z.V. la primul raport sexual reiese și din declarațiile celorlalți

autori. De exemplu, inculpatul F.N. a declarat că după ce inculpatul I.C. a avut

raport sexual cu partea vătămată, acesta „fiind urmat de (...) și Z.V.”. (declarație

inculpat).

Inculpatul minor Z.V.

a declarat că nu a avut cu partea vătămată doar un singur raport sexual. Această

apărare este contrazisă de asemenea de declarația inculpatului F.N. Astfel, acesta

a declarat textual „arăt faptul că până la momentul în care a leșinat C.N., toți

cei prezenți cu excepția lui P.C., am întreținut din nou câte un raport sexual cu

C.N. care plângea în tot acest timp” (declarație inculpat). Relevantă este și declarația

inculpatului A.N., acesta declarând că „a urmat încă o tură de raport sexual cu

C.N. în ordinea F.N. (...) Z.V., etc. (declarație inculpat).

După cele expuse mai sus

inculpatul I.A. a încercat să-l determine și chiar să-l dezbrace pe martorul P.C.P.,

pentru a avea și el raporturi sexuale cu partea vătămată. Martorul a refuzat acest

lucru, motivând că nu poate întreține un raport sexual cu partea vătămată. Partea

vătămată nu l-a indicat în declarațiile sale ca și autor pe martorul P.C.P. Același

lucru l-au confirmat toți participanții la infracțiunea de viol.

În continuare, în condițiile

arătate mai sus, inculpații I.C., I.A., F.N., A.N., Z.V. și F.V. au întreținut din

nou câte un raport sexual cu partea vătămată, în felul acesta justificându-se reținerea

în încadrarea juridică a formei continuate a infracțiunii. Declarația inculpatului

A.N. este mai mult decât relevantă în acest sens, acesta declarând că „a urmat încă

o tură de raport sexual cu C.N. în ordinea F.N., I.A., eu, Z.V. și apoi F.V.” (declarație

inculpat).

Inculpatul I.A. a fost

primul care a avut din nou un raport sexual forțat cu partea vătămată C.N., în ciuda

faptului că partea vătămată plângea și îl implora să fie lăsată în pace (declarație

martor).

Nu s-a putut stabili cu

exactitate momentul, dar cert este că la un moment dat, partea vătămată a leșinat,

acest lucru fiind posibil să se fi întâmplat în timpul în care era violată de unul

din autori, neputându-se stabili care dintre aceștia sau după finalizarea celui

de-al doilea act sexual de către autori. Partea vătămată a fost constantă în declarații

și a arătat că a leșinat în timp ce era violată de către inculpatul A.N. (declarație

parte vătămată).

Inculpatul A.N. a confirmat

faptul că partea vătămată a leșinat dar nu a recunoscut că acest lucru s-a întâmplat

în timp ce el însuși avea raport sexual cu aceasta (declarație inculpat).

Inculpatul F.N. a oferit

o altă versiune de declarație și a arătat că partea vătămată a leșinat în timp ce

era violată de către inculpatul I.A., aceasta căzând chiar din patul în care se

afla (declarație inculpat).

La rândul său, inculpatul

I.A. a confirmat că partea vătămată a leșinat, dar după ce ultimul dintre aceștia,

respectiv inculpatul F.N. a violat-o (declarație inculpat).

S-a stabilit că partea

vătămată a fost ridicată de către inculpatul F.N. și a fost stropită cu apă de către

inculpatul A.N., acest aspect fiind confirmat de către partea vătămată și recunoscut

de către inculpatul A.N. în declarația sa (declarație inculpat). Întrucât inculpatul

I.C. a crezut că partea vătămată se preface, a lovit-o pe aceasta cu capul de perete,

aspect relatat de către inculpatul F.N. (declarație inculpat).

După ce și-a revenit din

starea de leșin, partea vătămată a început să plângă, cerându-le celor prezenți

„să fie lăsată să plece acasă”. Cu această ocazie, hainele părții vătămate au fost

ascunse de către inculpatul I.C., în fața rulotei. Acest aspect rezultă și din declarația

inculpatului minor A.N. și din declarația martorului P.C.P.

După ce partea vătămată

C.N. și-a revenit din starea de leșin, inculpatul F.N. a încercat din nou să aibă

raport sexual cu partea vătămată, fără a mai reuși acest lucru. Deși inculpatul

F.N. nu a recunoscut, acest aspect rezultă din declarațiile inculpaților I.A. și

I.C., precum și din declarația inculpatului A.N.

Inculpatul I.A. a recunoscut

că a avut un al treilea raport sexual cu partea vătămată, inculpatul profitând de

starea în care se afla aceasta. Este evident că și acest raport sexual a avut loc

tot împotriva voinței părții vătămate. Declarația inculpatului însuși este relevantă

în acest sens, acesta arătând că „după puțin timp și-a revenit și a început să plângă

zicându-ne să o lăsăm să plece acasă. Am întreținut încă o dată raport sexual cu

ea doar eu, după care în jurul orei 03,00 ne-am hotărât să o lăsăm să plece” (declarație

inculpat).

Martorul P.C.P. a confirmat

că singurul care a avut trei raporturi sexuale cu partea vătămată a fost inculpatul

I.A. (declarație martor).

După cele întâmplate,

partea vătămată C.N. a fost ajutată să se îmbrace de către martorul P.C.P., acesta

fiind și cel care i-a adus hainele (declarație martor). La momentul la care a părăsit

stâna, partea vătămată a declarat că a fost amenințată cu exercitarea de violențe

de către inculpatul F.N., respectiv că îi va tăia gâtul, ei și familiei sale (declarație

partea vătămată).

Partea vătămată a fost

însoțită apoi de către martorul P.C.P. și de către inculpații Z.V. și F.V. până

în apropierea domiciliului acesteia (declarații inculpați). O porțiune de drum partea

vătămată a fost însoțită și de către inculpatul I.C., acesta amenințând-o și el

pe partea vătămată cu exercitarea de violențe dacă va spune cuiva ceea ce se întâmplase.

După ce a ajuns la domiciliul

său, partea vătămată C.N. a povestit părinților săi cele întâmplate, declanșându-se

procesul penal.

Partea vătămată C.N. a

fost examinată medico-legal, din concluziile raportului de constatare medico-legală

rezultând următoarele:

- minora C.N. a prezentat

o deflorare completă, mai veche de 10-14 zile, a cărei dată nu se poate preciza.

- în secreția vaginală

s-au pus în evidență spermatozoizi, ceea ce atestă raport sexual intravaginal consumat

recent.

- a prezentat o plagă

superficială la nivelul vestibulului vaginal ce a putut fi produsă prin zgâriere

cu un corp dur cu margine ascuțită, posibil unghie, precum și echimoze latero-cervicale

drepte produse prin sucțiune, ele pot data din noaptea de 13-14 iunie 2009. A mai

prezentat o echimoză braț drept, ce a putut fi produsă prin comprimare cu degetul

și care, după culoare, este mai veche putând data de 3-4 zile înaintea examinării

medico-legale și o excoriație genunchi drept, ce a putut fi produsă prin lovire

de plan dur, putând data cu 1-2 zile înaintea examinării medico-legale.

- nu a necesitat îngrijiri

medicale.

Partea vătămată nu a mai

fost audiată după începerea urmăririi penale, aceasta fiind plecată din țară. Minora

a fost dată și în urmărire internațională, stabilindu-se la acel moment, că este

plecată împreună cu prietenul său din țară, posibil Italia.

Ulterior, prin intermediul

tatălui acesteia, numitul C.Va., s-a stabilit că partea vătămată minoră este în

Spania și că nu poate veni în țară pentru audiere, deoarece își va pierde locul

de muncă.

Partea vătămată a condus

organele de cercetare penală în teren, arătând traseul pe care l-a urmat și locul

în care a fost săvârșită infracțiunea, aspectele arătate fiind consemnate în

procese-verbale și fixate prin fotografiere.

Fiind audiați în faza

de urmărire penală, inculpații I.A., I.C., A.N., Z.V. și F.V. au avut o atitudine

sinceră, recunoscând comiterea faptei.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații I.A., I.C.,

F.N., A.N. și F.V.

Parchetul a criticat hotărârea

pentru netemeinicie și nelegalitate, motivând că, raportat la gravitatea faptei,

se impunea aplicarea unor pedepse mai aspre, cu executare efectivă față de toți

inculpații și, de asemenea, trebuia să se dispună preluarea de probe biologice și

de la inculpații minori A.N., Z.V. și F.V.

Inculpații, în apelul

formulat, au solicitat reducerea pedepselor aplicate, iar în cazul inculpatului

F.N. și stabilirea unei modalități de executare neprivativă de libertate.

Instanța de apel a apreciat

ca fiind întemeiat în parte apelul declarat de Parchet și ca neîntemeiate apelurile

declarate de inculpați.

Critica formulată de Parchet

privind neprelevarea de probe biologice și de la inculpații minori s-a apreciat

ca nefondată, având în vedere că față de acești inculpați s-a dispus aplicarea unor

pedepse a căror executare a fost suspendată sub supraveghere.

Cea de-a doua critică

formulată de Parchet s-a apreciat ca fiind doar în parte fondată, reținându-se că

nu se impune majorarea pedepselor aplicate și nici schimbarea modalității de executare

în cazul inculpaților minori, dar se impune, totuși, majorarea termenului de încercare

stabilit de prima instanță, pentru ca supravegherea inculpaților să asigure în condiții

optime reeducarea și reintegrarea lor socială.

Cât privește apelurile

inculpaților s-a apreciat că gravitatea faptei comise face inoportună reținerea

de circumstanțe atenuante, instanța de fond deja a aplicat pedepse orientate spre

minim, iar solicitarea inculpatului major F.N. de schimbare a modalității de executare

este, de asemenea, nejustificată.

Pentru aceste considerente,

Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală

nr. 171/A din 28 iunie 2011, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați împotriva sentinței penale nr. 210 din 25 februarie 2011 a Tribunalului Galați.

A desființat în parte

sentința penală nr. 210 din 25 februarie 2011 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

A majorat termenul de

încercare stabilit ca urmare a suspendării sub supraveghere a pedepselor aplicate

inculpaților minori A.N., Z.V. și F.V. de la 5 ani la 6 ani.

A menținut celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate.

Conform art. 383

alin. (1

1

) în referire la art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura arestării

preventive a inculpaților I.A. și I.C.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpaților I.A.

și I.C. durata reținerii și arestării preventive de la 02 noiembrie 2010 la zi -

28 iunie 2011.

A respins ca nefondate

apelurile declarate de inculpații I.A., I.C., F.N., A.N. și F.V. împotriva sentinței

penale nr. 210 din 25 februarie 2011 a Tribunalului Galați.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelanții inculpați I.A. și I.C. la plata sumei

de 350 RON fiecare și pe apelanții inculpații F.N., A.N. și F.V. la plata sumei

de 50 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Suma totală de 800 RON,

reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații apelanți

I.A., I.C. (avocat P.M. - 600 RON) și respectiv pentru inculpatul intimat Z.V. (avocat

S.C. - 200 RON) a fost virată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpații I.A.

și F.N.

Parchetul, reiterând criticile

formulate în apel, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și pct. 17

2

C. proc. pen..

S-a solicitat majorarea

pedepselor aplicate și schimbarea modalității de executare pentru inculpații minori,

în sensul executării pedepselor în regim de detenție, precum și prelevarea de probe

biologice și de la inculpații minori.

Recurenții inculpați I.A.

și F.N. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., solicitând reducerea pedepselor aplicate, iar pentru inculpatul F.N. și aplicarea

art. 86

1

C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Înalta Curte, analizând

decizia penală recurată atât din perspectiva motivelor de recurs invocate de recurenți,

cât și în conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

apreciază ca fiind întemeiat în parte recursul declarat de Parchet și ca neîntemeiate

recursurile declarate de inculpați.

Prima critică formulată

de Parchet se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., vizând greșita aplicare a prevederilor art. 7

alin. (1) și art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 și este întemeiată, în sensul

celor ce urmează:

Așa cum se arată în

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, această lege are drept scop constituirea

Sistemului Național de Date Genetice Judiciare pentru prevenirea și combaterea unor

categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților

fundamentale ale persoanei, în special dreptul la viață și la integritate fizică

și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută,

a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale,

a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism.

Alin. (2) al aceluiași

art. 1 din lege arată în mod expres că: „prezenta lege stabilește condițiile

în care pot fi prelevate probe biologice de la anumite persoane fizice sau din urmele

rămase la locul comiterii unor infracțiuni, în vederea determinării profilului

genetic, precum și condițiile în care pot fi prelucrate datele cuprinse în

S.N.D.G.J.”

De asemenea, art. 3 din

Legea nr. 76/2008 se referă la „infracțiunile pentru care pot fi prelevate

probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.”, respectiv

cele prevăzute în anexa care face parte integrantă din lege și în care, într-adevăr,

la pct. 13 figurează și infracțiunea de viol.

În aceste condiții, interpretarea

textelor legale mai sus evocate conduce la concluzia că utilizarea verbului „pot”

(fi prelevate) contrazice susținerea caracterului obligatoriu al prelevării de probe

biologice invocată de Parchet, prelevarea fiind, așadar, cu caracter facultativ.

Art. 7 alin. (1) din lege

invocat de Parchet nu se referă la caracterul obligatoriu al prelevării de probe

biologice de la persoanele condamnate definitiv ci arată, în continuarea art. 5

și 6, modalitatea în care se dispune și se realizează prelevarea probelor biologice

de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii.

Este însă, corectă, afirmația

Parchetului în sensul că textul nu face nici o distincție în funcție de modalitatea

de executare a pedepsei închisorii, în regim privativ sau neprivativ de libertate,

menționându-se doar că prelevarea este „dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea

de condamnare”.

În acest sens, scopul

reglementării din art. 7 alin. (2) („prelevarea probelor biologice (...) în vederea

introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. se realizează la eliberarea din penitenciar

de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în

prezența unui polițist, fără nici o altă notificare prealabilă din partea instanței

de judecată”) are în vedere doar procedura lipsită de notificare pentru persoanele

aflate în penitenciar și nu excluderea de la o astfel de procedură a celor care

execută pedepse neprivative de libertate.

De asemenea, nu este prevăzută

o excepție de la prelevare pentru inculpații minori care se regăsesc în aceste situații,

în art. 5 alin. (3) fiind făcută doar mențiunea că recoltarea pentru cei între 14

și 18 ani se face cu acordul părinților, iar în cazul refuzului acestora, instanța

de judecată este aceea care decide.

De altfel, nici minorii

sub 14 ani nu sunt excluși, dar în cazul acestora prelevarea se face numai cu acordul

părinților sau al reprezentantului legal și în prezența acestora [art. 5 alin.

(4)].

Prin urmare, fără a avea

un caracter obligatoriu, Înalta Curte constată că, față de infracțiunea și modalitatea

de comitere a acesteia, prelevarea de probe biologice de la inculpați este necesară,

necesitate pe care ambele instanțe, de altfel, nu au contestat-o și au dispus-o

corect față de inculpații majori.

Înlăturarea inculpaților

minori de la prelevarea probelor biologice cu motivarea că aceștia nu au primit

pedepse cu executare în detenție este însă greșită, întrucât, în raport de textele

evocate și analizate mai sus, Legea nr. 76/2008 nu face această distincție.

Sub acest aspect, critica

Parchetului este întemeiată și urmează a fi admisă.

Cât privește motivul de

recurs invocat atât de Parchet, cât și de inculpați vizând individualizarea pedepselor

aplicate (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.),

Înalta Curte apreciază că niciuna dintre solicitări (de majorare a pedepselor și

schimbare a modalității de executare pentru inculpații minori, formulată de Parchet

și de reducere a pedepselor și, respectiv, aplicarea art. 86

1

formulată

de inculpați) nu este fondată.

Fără a contesta gravitatea

deosebită a faptei comise de inculpați, ce derivă din natura acesteia, din modalitatea

de săvârșire, numărul mare de participanți și vârsta părții vătămate, instanțele

au avut, corect, în vedere, că inculpații au dat dovadă de sinceritate, recunoscând

și regretând faptele comise, solicitând ca judecata să se desfășoare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, beneficiind de reducerea limitelor de pedeapsă

cu o treime.

De asemenea, s-a avut

în vedere că toți inculpații sunt tineri, nu au antecedente penale, beneficiază

de caracterizări favorabile, astfel că orientarea pedepselor către minim (6 ani

și 8 luni închisoare pentru inculpații majori și 3 ani și 4 luni închisoare pentru

inculpații minori) este pe deplin justificată.

În ceea ce privește modalitatea

de executare a pedepselor aplicate inculpaților minori, solicitarea Parchetului

de a se aplica și acestora un regim de detenție nu poate fi primită.

Referatele de evaluare

întocmite în privința inculpaților minori au relevat următoarele:

În privința inculpatului

A.N. s-a arătat că, de altfel, conduita socială a acestuia a fost pozitivă până

la momentul implicării în cauza penală de față. S-a reținut că inculpatul are o

atitudine pozitivă față de muncă și înțelege să își obțină veniturile necesare pe

căi cinstite.

Cu privire la inculpatul

F.V. s-a arătat că acesta s-a dezvoltat într-un mediu familial în care s-au promovat

comportamente pozitive, părinții s-au implicat în formarea sa socială; minorul este

preocupat de pregătirea educațională și și-a organizat planuri de viitor clare,

familia susținându-l în deciziile sale.

S-a mai arătat că implicarea

acestuia într-o faptă penală este un eveniment izolat în conduita sa, iar după contactul

cu autoritățile statului a devenit mai analitic cu privire la deciziile pe care

le ia și a conștientizat consecințele.

Aceste constatări, precum

și dispozițiile art. 100 C. pen. au condus, în mod corect, la aprecierea că în cazul

inculpaților minori scopul pedepselor poate fi atins și fără executare efectivă.

Argumentele deja expuse,

prin care s-a arătat că pedepsele au fost proporțional și corect individualizate

conduc la respingerea, ca nefondate, a solicitărilor recurenților inculpați I. și

F. de reducere a pedepselor și, respectiv, pentru inculpatul F. de reducerea pedepsei

într-un cuantum care să facă posibilă aplicarea art. 86

1

C. pen.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite

recursul declarat de Parchet și va casa în parte ambele hotărâri pronunțate în cauză.

Rejudecând, în baza

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 se va dispune prelevarea probelor biologice

și de la inculpații Z.V., A.N. și F.V., în vederea introducerii profilelor genetice

în S.N.D.G.J.

Conform art. 5 alin.

(5) din Legea nr. 76/2008 se va dispune aducerea la cunoștința inculpaților că probele

biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J.

a profilelor genetice.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor recurate.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații I.A. și F.N.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpații recurenți I.A. și F.N. vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariile avocaților din oficiu urmând a fi

avansate din fondul Ministerului Justiției.

Pentru inculpații intimați,

onorariile avocaților din oficiu (parțial pentru inculpatul F.V.) se vor plăti din

fondul Ministerului Justiției, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 171/A

din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia

penală recurată și sentința penală nr. 210 din 25 februarie 2011 a Tribunalului

Galați și, rejudecând:

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea probelor biologice și de la inculpații

Z.V., A.N. și F.V., în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

Conform art. 5 alin.

(5) din Legea nr. 76/2008 dispune aducerea la cunoștința inculpaților A.N., F.V.

și Z.V. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea

în S.N.D.G.J. a profilelor genetice.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor recurate.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații I.A. și F.N. împotriva aceleiași decizii.

Deduce prevenția pentru

inculpații I.A. și I.C. de la 2 noiembrie 2010, la zi.

Obligă pe recurenții inculpați

I.A. și F.N. la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați

din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat F.V., precum și onorariile apărătorilor

din oficiu, în sumă de câte 300 RON, pentru intimații inculpați A.N., Z.V. și I.C.,

se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24 noiembrie

2011.