ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1736/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1736/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 574 din 18 decembrie

2009, Tribunalul Galați, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea

juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului C.S. prin rechizitoriu,

din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), (3)

teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și în baza acestui text de

lege, l-a condamnat pe inculpatul C.S. (în prezent deținut la Penitenciarul

Galați) la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 6 (șase) ani pentru săvârșirea infracțiunii

de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. prima instanță a aplicat inculpatului C.S. pedeapsa accesorie a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C.

pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului C.S. și, în

baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata

reținerii și arestării preventive de la 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 14 C.

proc. pen. 17 alin. (3) C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. raportat la

art. 998 C. civ. prima instanță l-a obligat pe inculpatul C.S. la plata sumei

de 2.000 RON cu titlu de daune morale către partea vătămată C.E.C.

De asemenea,

Tribunalul Galați, în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe

inculpatul C.S. la plata sumei de 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Galați nr. 864/P/2009, emis la data de 29 septembrie 2009, s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.S. pentru săvârșirea

infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., reținându-se că, în fapt, în ziua de 09

septembrie 2009 inculpatul C.S. a întreținut relații sexuale normale cu partea

vătămată C.E.C., minoră în vârstă de 8 ani, prin constrângerea acesteia și

profitând de imposibilitatea părții vătămate de a se apăra.

Tribunalul Galați,

analizând ansamblul probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale

și în faza cercetării judecătorești, a reținut că, la data de 09 septembrie

2009, martorele C.M. și C.A. se aflau la domiciliul martorei M.I., unde se afla

și inculpatul C.S. zis S. sau P., toți urmând să o ajute pe martora C.F. la

diverse activități agricole pe o suprafață de teren ce-i aparține martorei.

S-a mai relevat că

inculpatul o cunoștea pe martora C.M., (cu care avusese o relație de concubinaj

o perioadă îndelungată, încă de când martora avea vârsta de 13 ani), iar după

terminarea activității, în jurul orei 09,00, martorele C.M., C.A. și inculpatul

s-au întors la domiciliul martorei M.I., unde inculpatul a fost servit cu vin,

pentru munca prestată.

Prima instanță a reținut

că, potrivit declarațiilor sale, inculpatul a consumat 3 - 4 pahare de vișinată

și 2 pahare cu vin, după care „s-au aprins poftele în el".

După un anumit

interval de timp, la domiciliul martorei M.I. a venit și partea vătămată

C.E.C., în vârstă de 8 ani, (sora martorelor C.M. și C.A.), însă martora M.I. a

plecat împreună cu martora C.M. în orașul Bârlad, pentru a ridica o sumă de

bani de la bancă, ce fusese trimisă de fiica acesteia din străinătate.

S-a mai reținut că,

inculpatul, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a cerut constant și

insistent ca partea vătămată C.E.C. să meargă împreună cu el la domiciliul său,

pentru a-l ajuta la culesul viei, fapt confirmat de martorele C.M., C.A. și

M.I.

În continuare,

inculpatul C.S. a plecat spre domiciliul său împreună cu partea vătămată,

aspect recunoscut de inculpat și confirmat de martora C.A., iar la domiciliul

acestuia se afla mama acestuia, martora C.I., care a văzut că inculpatul venise

însoțit de partea vătămată C.E.C. pe care o cunoștea. Inculpatul a dus-o pe

partea vătămată în dormitorul său și unde partea vătămată a consumat alcool

dintr-o sticlă de vin, aproximativ jumătate de sticlă.

În legătură cu acest

aspect, prima instanță a apreciat că ingerarea de alcool de către partea

vătămată, s-a făcut în mod forțat, întrucât declarația mamei părții vătămate

C.A. s-a coroborat cu cea a martorei C.M., care au fost în sensul că partea

vătămată inițial nu a vrut să bea, dar la insistențele inculpatului, a cedat

și, la scurt timp, s-a îmbătat.

Inculpatul a declarat

că partea vătămată a mers în patul lui, unde acesta, aflat sub influența

alcoolului, a dezbrăcat-o de haine, partea vătămată nefiind de acord cu acest

lucru. Inculpatul a recunoscut că a forțat-o pe partea vătămată să întrețină

raport sexual, ținând-o strâns în brațe. În timpul actului sexual, partea

vătămată i-a spus inculpatului să o lase în pace, acuzând dureri în zona

genitală, aspect recunoscut de inculpat în declarația sa.

De asemenea,

inculpatul a declarat că nu mai reține dacă a ejaculat sau nu și că a

intenționat să întrețină un al doilea raport sexual cu partea vătămată, dar că

a renunțat, deoarece partea vătămată sângera abundent, lenjeria, hainele

acesteia și cearșaful de pe pat fiind pline de sânge, iar după consumarea

violului, partea vătămată s-a îmbrăcat cu pantalonii ei, inclusiv cu articole

de lenjerie aparținând inculpatului, deoarece lenjeria acesteia era plină de

sânge și s-a așezat pe scările imobilului, începând să plângă.

De la domiciliul

inculpatului, partea vătămată C.E.C. a fost luată de către sora sa, martora

C.M., care a văzut-o pe martora C.I. (mama inculpatului) că o spăla pe partea

vătămată în zona genitală și că aceasta sângera din abundență.

Inculpatul, realizând

gravitatea faptei sale, a dat martorei C.I. lenjeria de pat pentru a o spăla,

cu intenția - recunoscută de acesta - de a șterge urmele.

După ce martora C.M.

și partea vătămată C.E.C. au ajuns la domiciliul lor, au fost anunțate organele

de poliție și Serviciul de Ambulanță, partea vătămată fiind internată la

Spitalul de Urgență „S.A.A." Galați, secția Obstetrică-Ginecologie.

S-a reținut că,

potrivit raportului de constatare medico-legală, partea vătămată C.E.C. a

prezentat o deflorare completă, recentă, cu plagă perineală și vaginală, ce

poate data din după amiaza zilei de 09 septembrie 2009 și că în afara rupturii

himeniale și perineo-vaginale recente nu s-au constatat alte leziuni de

violență. Leziunile constatate au necesitat 11 - 12 zile de îngrijiri medicale

pentru vindecare de la data producerii, dacă nu surveneau complicații. S-a mai

precizat că, în secreția vaginală și anală recoltată nu s-au pus în evidență

spermatozoizi, iar leziunile nu i-au pus în primejdie viața.

Prima instanță a

reținut că din raportul privind evaluarea consecințelor psihologice a abuzului

sexual a rezultat că partea vătămată C.E.C. are un comportament retras, timid,

defensiv, comunicând foarte greu cu adulții și copii, că prezintă unele

simptome specifice sindromului posttraumatic care apar la nivelul reacțiilor

cognitiv afective în urma abuzului sexual: tulburări ale somnului, pierderea

interesului pentru orice activitate, anxietate, onicofagie, teamă și evitare.

S-a mai stabilit că

partea vătămată are nevoie de un program de consiliere pe o perioadă

îndelungată, în vederea evitării unor posibile consecințe negative în plan

afectiv și comportamental, precum și prelucrarea traumei suferite.

Audiat cu respectarea

garanțiilor procesuale, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării

judecătorești, inculpatul a avut o conduită oscilantă în ce privește săvârșirea

faptei adusă ca învinuire, întrucât inițial inculpatul a negat săvârșirea

faptei, oferind o primă versiune asupra celor petrecute în ziua respectivă,

apoi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală l-a indicat drept

autor al violului pe numitul G.C., prezentând o nouă versiune, dar ulterior a

revenit și a recunoscut că a întreținut un raport sexual cu partea vătămată

C.E.C., împotriva voinței acesteia și profitând de starea în care aceasta se

găsea, detaliind asupra împrejurărilor în care a săvârșit fapta.

Pentru a-și dovedi

susținerile inculpatul a solicitat audierea în calitate de martor a numitei

P.C., care s-ar fi aflat în curte la momentul când a venit partea vătămată în

domiciliul inculpatului, însă prima instanță a înlăturat ca nefiind pertinentă

această probă, câtă vreme, din declarațiile date inițial de inculpat, nu a

rezultat că aceasta ar fi fost prezentă în locația respectivă.

S-a apreciat că nu

poate fi reținută declarația dată de inculpat în faza cercetării judecătorești,

în sensul că autorul faptei de viol ar fi numitul G.C., precizând că nu a fost

de față când G.C. ar fi întreținut raport sexual cu partea vătămată, însă a

considerat că acesta este autorul faptei întrucât, înainte cu câteva zile, acesta

le-ar fi amenințat pe C.A. și C.M. (surorile părții vătămate) că „or să vadă

ele ce or să pățească". Inculpatul a justificat revenirea asupra

declarației de recunoaștere făcută în faza de urmărire penală prin aceea că

s-au făcut presiuni asupra sa și a fost bătut pentru a recunoaște săvârșirea

faptei.

În aceeași ordine de

idei, prima instanță a mai considerat că declarația dată de inculpat în faza

cercetării judecătorești nu corespundea realității, întrucât susținerile

acestuia nu se coroborau cu fapte și împrejurări ce rezultau din ansamblul

probelor administrate în cauză, întrucât apărările inculpatului au fost

combătute de celelalte probe, iar acesta nu a justificat în mod temeinic și

credibil revenirea asupra declarației anterioare, în condițiile în care a fost

audiat în prezența unui avocat.

Tribunalul Galați a

constatat că situația de fapt mai sus reținută și vinovăția inculpatului au

fost pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză ce s-au coroborat

între ele, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului, ocazie cu

care, în camera inculpatului au fost identificate și ridicate pete de culoare

brun roșcată; raportul de constatare medico-legală din care rezultă că partea

vătămată C.E.C. a prezentat o deflorare completă, recentă, cu plagă perineală

și vaginală, ce poate data din după amiaza zilei de 09 septembrie 2009, leziuni

care au necesitat 11 - 12 zile de îngrijiri medicale și care nu i-au pus în

primejdie viața; procesul-verbal de audiere a minorei C.E.C. (în faza actelor

premergătoare), ocazie cu care aceasta a declarat că a fost luată cu forța de

„S.", dusă la domiciliul acestuia unde a fost dezbrăcată de haine și

violată de către acesta, relatând și episodul cu sângerarea genitală;

declarațiile martorelor C.A., C.M. C.I., C.A. și M.I., precum și cu declarația

de recunoaștere a inculpatului.

În drept, prima

instanță a apreciat că fapta inculpatului C.S., care în ziua de 09 septembrie

2009 a întreținut relații sexuale normale cu partea vătămată C.E.C. minoră în

vârstă de 8 ani, prin constrângerea acesteia și profitând de imposibilitatea

părții vătămate de a se apăra, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen.,

sens în care a dispus, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) C. pen.

S-a mai reținut de

către Tribunalul Galați că, potrivit fișei de cazier, inculpatul C.S. a suferit

multiple condamnări, ultima fiind cea dispusă prin Sentința penală nr. 1915 din

16 iunie 2003 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă la data de 04 septembrie

2003, prin Decizia penală nr. 966 din 04 septembrie 2003, prin care i-a fost

aplicată o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare.

S-a mai menționat că

inculpatul a început executarea acestei pedepse la 26 decembrie 2001, fiind

liberat condiționat la 05 octombrie 2005, cu un rest neexecutat de 689 zile

închisoare, iar fapta dedusă judecății în prezenta cauză a fost săvârșită după

împlinirea duratei pedepsei mai sus menționate, dar mai înainte de împlinirea

termenului de reabilitare, fiind aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b) C.

pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere

criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții

generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în art. 197 alin. (3)

teza I C. pen., gradul de pericol social concret al faptelor, apreciat în

raport de modalitatea și împrejurările concrete în care au fost săvârșite

(asupra unei persoane vulnerabile - o minoră în vârstă de numai 8 ani, pe care

a îndemnat-o să consume băuturi alcoolice, pentru ca apoi să profite de starea

indusă acesteia, pentru ca, folosind forța fizică și prin imobilizarea părții

vătămate, să o constrângă la întreținerea de relații sexuale).

De asemenea, prima

instanță a mai ținut seama, totodată, de urmările produse (respectiv de

consecințele faptelor asupra dezvoltării psiho-fizice a minorei, astfel cum au

fost relevate în raportul privind evaluarea consecințelor psihologice a

abuzului sexual), precum și de persoana inculpatului, care este recidivist și

de conduita procesuală oscilantă a acestuia și raportat și la natura relațiilor

sociale încălcate, instanța și-a format convingerea că scopul preventiv,

coercitiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen. și reeducarea inculpatului

se pot realiza numai prin aplicarea unei pedepse în cuantum de 15 ani

închisoare, în regim de detenție

Având în vedere

gravitatea ridicată a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, natura și

importanța relațiilor sociale lezate, modalitatea și împrejurările concrete în

care au fost săvârșite faptele (a îndemnat victima să consume băuturi alcoolice

și a imobilizat-o prin forța fizică), urmarea produsă și impactul negativ

asupra psihicului minorei, starea de insecuritate socială, precum și rezonanța

unor astfel de fapte în rândul comunității, s-a arătat că în temeiul art. 350

alin. (1) C. proc. pen., prima instanță a menținut starea de arest a inculpatului

C.S., iar conform art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

prin prezenta durata reținerii - 24 ore - aferentă zilei de 09 septembrie 2009

și a arestării preventive de la 10 septembrie 2009 la zi.

Referitor la

soluționarea laturii civile, prima instanță a constatat că partea vătămată

minoră C.E.C., prin reprezentant, nu s-a constituit parte civilă, însă, față de

vârsta părții vătămate la data săvârșirii faptei, precum și consecințele faptei

asupra dezvoltării psiho-fizice a minorei, ținând cont și de dispozițiile art.

17 alin. (3) C. proc. pen., a apreciat că se impune obligarea inculpatului la

plata de daune morale către aceasta.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul

C.S., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Astfel, Parchetul de

pe lângă Tribunalul Galați a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului redus

al pedepsei aplicate inculpatului și a solicitat admiterea apelului și să se

dispună majorarea pedepsei, urmând a se avea în vedere gravitatea infracțiunii,

modalitățile concrete ale săvârșirii, persoana inculpatului - recidivist și

atitudinea oscilantă a acestuia pe parcursul desfășurării procesului penal.

Apelantul-inculpat

C.S. a criticat hotărârea sub aspectul nelegalității și netemeiniciei și a

solicitat în memoriul depus la dosar înlăturarea alin. (3) al art. 197 C. pen.

și condamnarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.,

iar oral, cu ocazia dezbaterilor, prin intermediul apărătorului desemnat din

oficiu, a solicitat reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond.

Curtea de Apel

Galați, secția de minori și familie, analizând cauza prin prisma motivelor de

apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat

întemeiat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și

nefondat apelul declarat de inculpatul C.S. și, prin Decizia penală nr. 13/A

din 11 martie 2010, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați împotriva Sentinței penale nr. 574 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului

Galați, privind pe inculpatul C.S. și, în rejudecare:

A desființat, în

parte, sentința penală sus-menționată și a majorat pedeapsa principală aplicată

inculpatului de la 15 ani închisoare la 20 ani închisoare și a aplicat

inculpatului ca pedeapsă accesorie și ca pedeapsă complementară și interzicerea

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. (drepturile

părintești).

Prin aceeași decizie

instanța de prim control judiciar a menținut celelalte dispoziții ale sentinței

penale apelate.

De asemenea, a

respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.S. împotriva Sentinței

penale nr. 574 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului Galați și, conform art. 383

alin. (1

1

) cu referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării

preventive cu începere de la data de 09 septembrie 2009 până la data de 11

martie 2010.

Totodată, în temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel l-a obligat pe inculpatul

C.S. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în

apel și a stabilit ca suma de 200 RON, reprezentând onorariu pentru apărătorul

desemnat din oficiu în apel, să fie avansată în contul Baroului Galați din

fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a decide

astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că instanța de fond a

reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția

inculpatului, pe baza unei analize complete a materialului probator.

Instanța de apel a

mai apreciat, contrar susținerilor inculpatului, că prima instanță a reținut

corect încadrarea juridică a infracțiunii de viol, respectiv, cea prevăzută de

art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

întrucât, în speță, partea vătămată avea vârsta de numai 8 ani, iar motivul de

apel invocat de inculpat vizând înlăturarea alin. (3) al art. 197 C. pen., l-a

considerat nefondat, întrucât art. 197 alin. (3) C. pen. reglementează

infracțiunea de viol în condițiile în care victima nu a împlinit 15 ani.

În cea ce privește

netemeinicia sentinței penale, criticată atât de parchet, cât și de inculpat,

instanța de apel a apreciat ca fiind fondate motivele invocate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Galați și, pe cale de consecință, a majorat pedeapsa

aplicată inculpatului, față de dispozițiile art. 72 C. pen., funcție de

gravitatea deosebită a infracțiunii, de modalitățile și împrejurările

săvârșirii faptei, de urmarea produsă, de atingerea adusă relațiilor sociale

apărate de lege, dar și față de circumstanțele personale ale inculpatului, care

nu se află la primul impact cu legea penală, fiind reținută justificat starea

de recidivă postexecutorie.

Împotriva deciziei

penale sus-menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.S.,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivele detaliate în

cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Astfel, în esență,

recurentul-inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 din C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârii instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, arătând

că, pedeapsa majorată de instanța de prim control judiciar este prea aspră, în

raport de împrejurările faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.

Recursul formulat de

inculpat este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu,

ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen. combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin.

(1) C. proc. pen., constată că ambele instanțe a reținut în mod corect situația

de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste evaluări a

ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comisă de acesta

încadrarea juridică corespunzătoare, instanța de prim control judiciar,

procedând justificat atunci când a majorat cuantumul pedepsei aplicată

inculpatului de la 15 ani la 20 de ani închisoare, prin raportare la

circumstanțe reale ale săvârșirii faptei, la circumstanțele personale ale

inculpatului dar, mai ales la consecințele greu de înlăturat ale faptei

reprobabile, săvârșită de inculpat asupra fizicului și psihicului unei minore

de numai 8 ani.

Deși, inițial

inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, ulterior,

având o atitudine nesinceră și oscilantă, susținând, fără niciun suport

probator, fie că a recunoscut fapta urmare presiunilor exercitate asupra sa în

faza de urmărire penală, fie că altă persoană ar fi autorul violului

(indicându-l pe numitul G.C.), ulterior și-a nuanțat poziția și a revenit

asupra declarațiilor, relatând modul în care s-au desfășurat evenimentele la

data când s-a reținut comiterea faptei.

De altfel, Înalta

Curte constată că ambele instanțe au reținut în mod corect că, din probatoriul

administrat în dosar, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării

judecătorești s-a relevat cu certitudine că inculpatul a comis fapta pentru

care a fost cercetat și dedus judecății, declarațiile părții vătămate minore

C.E.C. coroborându-se cu declarațiile martorelor C.A., C.M. C.I., C.A. și M.I.,

precum și cu declarația de recunoaștere a inculpatului, dar și cu

procesul-verbal de cercetare la fața locului; raportul de constatare

medico-legală; procesul-verbal de audiere a minorei C.E.C.

Înalta Curte constată

că din probele administrate a rezultat starea de fapt corect reținută de prima

instanță și însușită apoi de instanța de prim control judiciar, în sensul că în

data de 09 septembrie 2009 inculpatul a întreținut relații sexuale normale cu

partea vătămată C.E.C. - în vârstă de 8 ani - prin constrângere (obligând-o să

consume băuturi alcoolice și imobilizând-o prin forță fizică) și profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra, apreciindu-se, în mod justificat, că

fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol,

victima având numai 8 ani, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C.

pen.

Înalta Curte constată

că instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când, justificat,

a respins solicitarea inculpatului de reducere a cuantumului pedepsei pentru

infracțiunea pentru care a fost dedus judecății, astfel că motivul de recurs

vizând dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., nu poate fi

primit, fiind nefondat.

Potrivit art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Pe de altă parte,

art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc

de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Înalta Curte

apreciază că instanța de prim control judiciar a procedat în mod corect atunci

când, admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a

casat în parte hotărârea primei instanțe și constatând că pedeapsa de 15 ani

închisoare, cu executare în regim de privare de libertate, aplicată acestui

inculpat de prima instanță era insuficientă și nu corespundea criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen.

Prin urmare, se

apreciază că instanța de apel, în mod justificat, a majorat cuantumul pedepsei

aplicate inculpatului de la 15 ani închisoare la 20 de ani închisoare și a

interzis acestuia, ca pedeapsă complementară și accesorie, alături de celelalte

drepturi, și exercitarea drepturilor părintești prevăzute de art. 64 lit. d) C.

pen., considerând că numai o pedeapsă aplicată în acest cuantum și cu executare

în regim de detenție este de natură să atingă scopul preventiv, coercitiv și de

reeducare, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen.

Înalta Curte constată

că pedeapsa majorată de la 15 ani la 20 de ani închisoare, aplicată de instanța

de prim control judiciar este just individualizată și reflectă atât

periculozitatea faptei, cât și intervalul de timp necesar pentru atingerea

scopului pedepsei și pentru reeducarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât

acesta a mai avut anterior conflicte cu legea penală, neidentificându-se

elemente care să determine o nouă evaluare a cuantumului pedepsei, dar nici a

modalității de executare a acesteia.

Astfel, raportat la

modalitatea concretă în care inculpatul, aflat sub influența alcoolului, a

acționat asupra părții vătămate, o minoră de numai 8 ani, luând-o în domiciliu

său sub pretextul că are nevoie de ajutor la culesul viței de vie, obligând-o

să consume vin și apoi, profitând de starea de vulnerabilitate indusă, atât de

vârstă, cât și de alcoolul îngurgitat, dar și de faptul că era lipsită de

apărare, a abuzat-o fizic și a constrâns-o la relații sexuale, relevându-se,

prin urmare și pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l reprezintă

comportamentul lipsit de orice urmă moralitate al inculpatului, care, prin

cazierul judiciar bogat atașat la dosar, demonstrează, perseverență

infracțională și, mai ales, faptul că nu a înțeles nimic din clemența

instanțelor anterioare, se apreciază că, în cauză, nu se impune o reducere a

cuantumului pedepsei stabilită de instanța de prim control judiciar, la nivelul

celui aplicat de prima instanță, așa cum neîntemeiat, a solicitat

recurentul-inculpat.

În consecință,

manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să

încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să

afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să

vegheze la respectarea și aplicarea legii și la apărarea valorilor sociale și

morale ale societății.

Pentru aceste motive,

Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată

inculpatului la nivelul celei stabilite de prima instanță, nu ar fi temeinică,

lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o vădită

disproporție între scopul și rezultatul acesteia.

Față de cele

menționate mai sus și, întrucât din examinarea cauzei, nu rezultă motive care,

analizate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, Înalta Curte, în

conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.

împotriva Deciziei penale nr. 13/A din 11 martie 2010 a Curții de Apel Galați,

secția de minori și familie.

În baza art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen. se

va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.S. durata reținerii și arestării

preventive de la 9 septembrie 2009 la 3 mai 2010.

În baza art 192 alin.

(2) C. proc. pen. va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 650 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 200 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și de 150 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte

vătămată C.E.C., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S. împotriva Deciziei penale nr.

13/A din 11 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 9

septembrie 2009 la 3 mai 2010.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 650 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpat și de 150 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată C.E.C., se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 mai 2010.