ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3035/2010

Asupra recursului penal de față; Prin Sentința penală nr. 326 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul B.G. la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de o zi din 28 noiembrie 2008 și durata arestării preventive de la 04 decembrie 2008 la zi.

Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul N.O. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. În baza art. 110 și art. 110 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 3 ani. În baza art. 86 3 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul minor să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Inculpatul minor a fost obligat să participe la un program de consiliere psihologică individuală în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea. S-a stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea. S-a atras atenția inculpatului minor asupra dispozițiilor art. 110 1 alin. (3) C. pen. cu referire la art. 86 4 alin. (2) C. pen. S-a constatat că inculpatul minor a fost reținut preventiv o zi în data de 2 noiembrie 2008 și arestat preventiv în perioada 04 decembrie 2008 - 02 noiembrie 2009. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul minor N.O. pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen.

cu aplicarea art. 99 C. pen. Au fost obligați în solidar inculpații, iar inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente N.I., la plata sumei de 5.000 RON daune morale către partea civilă G.N.D.-J. S-a respins restul pretențiilor civile, ca neîntemeiate. Au fost obligați inculpații la câte 3.000 RON, iar pe inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente N.I., cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În seara zilei de 27 noiembrie 2008, în jurul orelor 19 00 , inculpatul major B.G. și inculpatul minor N.O., fiind colegi de serviciu, s-au întâlnit în zona B. din municipiul Focșani. La un moment dat, inculpatul minor N.O.

a sunat-o pe partea vătămată G.N.D.-J. în vârstă de 14 ani, pe care o cunoștea de mai mult timp, propunându-i să facă o plimbare împreună, partea vătămată acceptând propunerea inculpatului. În aceste condiții, inculpații s-au deplasat cu autoturismul inculpatului B.G. în apropierea locuinței părții vătămate. Inculpatul minor N.O. a mers să se întâlnească cu partea vătămată și după ce s-au plimbat aproximativ o jumătate de oră, au revenit în locul unde inculpatul B.G. se afla cu autoturismul său. La propunerea inculpatului B.G., toți trei s-au deplasat în comuna R., județul Vrancea, la domiciliul părinților inculpatului major, pentru a da de mâncare și a adăposti animalele din curte. Ajunși aici, inculpatul major B.G.

a mers să-și îngrijească animalele, iar inculpatul minor și partea vătămată au rămas în casă unde au întreținut raport sexual, fiind surprinși de către inculpatul major. Potrivit declarațiilor inculpatului minor și părții vătămate, date în fața instanței, în acele împrejurări inculpatul minor a lovit-o pe partea vătămată cu palma peste față întrucât aceasta îl învinovățea pe nedrept că i-ar fi sustras un telefon mobil. La întoarcere, în drum spre municipiul Focșani, inculpatul minor a continuat să întrețină raport sexual cu partea vătămată, în timp ce inculpatul major conducea autoturismul. În apropierea localității M., inculpatul major a oprit autoturismul, după care a întreținut și acesta raport sexual cu partea vătămată, cu acordul acesteia.

Ajunși în Focșani, inculpații au condus-o pe partea vătămată până în apropierea locuinței, după care inculpatul B.G. a plecat la domiciliul său. Inculpatul minor N.O. a condus-o pe partea vătămată până în apartamentul acesteia și, după ce, la solicitarea acestuia, partea vătămată i-a împrumutat suma de 100 RON, inculpatul minor a plecat acasă. Din probele administrate în cauză nu rezultă, cu certitudine, că inculpații au întreținut raport sexual cu partea vătămată prin constrângerea acesteia, folosind acte de violență. Cu privire la acest aspect, declarațiile părții vătămate sunt contradictorii. Astfel, în declarațiile date în timpul urmăririi penale, partea vătămată susține că inculpații au întreținut raport sexual folosind violența și că tot prin violență inculpatul minor i-a sustras un telefon mobil și suma de 100 RON.

Cu toate acestea, în timpul cercetării judecătorești, în declarația dată în fața instanței, în prezența apărătorului și a mamei sale, partea vătămată susține că a întreținut relații sexuale cu inculpatul minor de bună voie, deoarece se cunoșteau de mai mult timp și îi plăcea de acesta, însă nu recunoaște că ar fi întreținut raport sexual și cu inculpatul major. Partea vătămată mai susține că l-a acuzat pe nedrept pe inculpatul minor că i-ar fi sustras un telefon mobil, împrejurare în care acesta a lovit-o cu palma peste față, că ulterior și-a găsit telefonul mobil în apartamentul său și că nu este adevărat că inculpatul minor i-ar fi sustras prin violență suma de 100 RON, întrucât în realitate i-a împrumutat inculpatului minor suma respectivă.

Partea vătămată își motivează inconsecvența în declarații prin aceea că nu dorea ca mama sa să afle despre acest comportament. Tendința părții vătămate de a fi nesinceră și de a-și ascunde adevăratul comportament ori relațiile nepotrivite vârstei cu alți tineri, sunt arătate în mod explicit de către martorele P.A. și O.G., care la rugămintea mamei părții vătămate, o supravegheau și o ajutau pe minora G.N.D.J., cât timp mama acestei minore era plecată din țară. Aceste probe se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico-legală din 27 noiembrie 2008 al S.J.M.L.

Vrancea, din care rezultă că minora G.N.D.J., în vârstă de 14 ani, nu prezintă leziuni de violență la nivelul organelor genitale sau anale, că aceasta prezintă un himen a cărui conformație și dilatabilitate pot permite raport sexual fără deflorare, că aceeași minoră prezintă leziuni faciale ce necesită pentru vindecare 2 - 3 zile de îngrijiri medicale și că minora nu prezintă semne de retardare mintală. Situația de fapt reținută mai sus este susținută și de concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 14 ianuarie 2009 și din 11 martie 2009 întocmită de către Institutul de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică din cadrul I.G.P. Române. Concluziile primului raport de constatare tehnico-științifică au infirmat apărarea inculpatului B.G.

susținută în faza cercetării judecătorești, în sensul că nu ar fi avut raport sexual cu parte vătămată, cât și susținerea acestei părți vătămate în același sens. Cert este că și inculpatul B.G. a avut raport sexual cu minora G.N.D.J., întrucât numai așa s-ar putea explica prezența urmelor biologice ale acestui inculpat împreună cu ale părții vătămate pe bancheta din spate a autoturismului ce aparținea inculpatului. Întrucât analiza întregului material probatoriu conduce la concluzia că există serioase dubii cu privire la săvârșirea actelor de violență de către inculpați față de partea vătămată, instanța a reținut doar ceea ce s-a dovedit cu certitudine, așa cum s-a prezentat mai sus.

În aceste condiții, instanța a constatat că nu are suficiente probe pentru a reține că inculpații au exercitat acte de violență ori alte forme de constrângere pentru a întreține raport sexual cu partea vătămată sau pentru a reține că inculpatul minor i-a sustras prin violență, părții vătămate, vreun bun. Având în vedere situația de fapt reținută mai sus și, în mod special, faptul că inculpatul minor o cunoștea pe partea vătămată de mai mult timp și știa că este elevă, că acesta a prezentat-o și inculpatului major și că dezvoltarea fizică a părții vătămate nu putea crea impresia că ar avea o vârstă mai mare decât cea reală, instanța a reținut că inculpații cunoșteau vârsta părții vătămate. De precizat că nici un moment inculpații nu au susținut că nu ar fi cunoscut vârsta părții vătămate.

Cum din probele administrate în cauză, nu s-a putut reține cu certitudine că inculpatul minor a sustras părții vătămate un telefon mobil și suma de 100 RON folosind violența, instanța a precizat că va dispune în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului minor N.O. pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. S-a constatat că partea vătămată nu a formulat vreo plângere și nu a solicitat judecarea inculpatului minor pentru vreo infracțiune de lovire sau alte violențe.

Pe latura civilă, instanța, având în vedere că inculpații au profitat de naivitatea și lipsa de experiență a părții vătămate, și, drept urmare, au întreținut cu aceasta acte sexuale care pot avea consecințe negative în dezvoltarea psihică și fizică, dar și un impact negativ în relația părții vătămate minore cu colectivul de elevi în care-și desfășoară activitatea școlară, a reținut că inculpații i-au cauzat părții vătămate și un prejudiciu moral care trebuia acoperit prin plata unei sume de bani. În consecință, instanța, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpați în solidar, la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de daune morale, către partea vătămată G.N.D.J.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul B.G. Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte: 1) Greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor comise de cei doi inculpați - din infracțiunea de viol în raport sexual cu un minor. Prin raportare la actele și lucrările dosarului, s-a susținut că cei doi inculpați trebuiau condamnați pentru infracțiunea de viol în formă continuată, întrucât au întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată atât în locuința tatălui inculpatului B.G., cât și în autoturism. Față de cele de mai sus s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol în infracțiunea de viol în formă continuată.

2) Greșita achitare a inculpatului N.O. pentru infracțiunea de tâlhărie. S-a susținut prin motivele de apel împrejurarea că probele administrate în cauză confirmă faptul că inculpatul N.O. a lovit-o pe partea vătămată și i-a sustras un telefon mobil și suma de 100 RON. 3) S-a mai susținut că în mod greșit, în ceea ce îl privește pe inculpatul N.O., a cărui pedeapsă a fost suspendată sub supraveghere - nu s-a dispus conform art. 71 alin. (5) C. pen. și suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 4) Cu privire la netemeinicia hotărârii, s-a susținut că pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt nejustificat de reduse, solicitându-se majorarea acestora.

5) În ceea ce-l privește pe inculpatul N.O., s-a criticat modalitatea de executare a pedepsei, solicitându-se ca pedeapsa aplicată să fie executată efectiv în regim de detenție. Inculpatul B.G. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate, solicitând achitarea sa, conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. (pentru infracțiunea reținută de instanța de fond). A arătat inculpatul că probatoriile administrate în cauză nu confirmă faptul că a întreținut vreun raport sexual cu partea vătămată. Prin Decizia penală nr. 25/A din 5 mai 2010 a Curții de Apel Galați, s-a admis apelul declarat de procuror, s-a desființat în parte sentința penală atacată și, rejudecând: A fost condamnat inculpatul B.G. la o pedeapsă de 11 (unsprezece) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen.

pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului B.G. În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.G. durata reținerii preventive de o zi din data de 28 noiembrie 2008 și durata arestării preventive de la 04 decembrie 2008 la zi, respectiv la 05 mai 2010. În baza dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului N.O. din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., în infracțiunea de viol în formă continuată prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și urm. C. pen., iar în baza acestei noi încadrări juridice l-a condamnat la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare. A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatului N.O. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită la 7 (șapte) ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului N.O. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N.O. durata reținerii de o zi, din data de 28 noiembrie 2008 și durata arestării preventive de la 04 decembrie 2008 la 02 noiembrie 2009. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.G. împotriva Sentinței penale nr. 326 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea. Instanța de prim-control judiciar a reținut că încadrarea corectă a faptei comise de inculpați este cea reținută în actul de sesizare al instanței, respectiv de viol (cu precizarea în sensul că în sarcina inculpatului minor N.O. se impune reținerea formei continuate a infracțiunii de viol reglementată de art. 41 alin. (2) C. pen.). Partea vătămată G.N.D.J. a formulat plângere penală împotriva celor doi inculpați, susținând că a fost forțată să întrețină cu aceștia raporturi sexuale normale și perversiuni sexuale, că i s-a sustras telefonul mobil, iar în locuința ei a fost lovită de inculpatul N.O., care i-a luat și suma de 100 RON.

A mai arătat partea vătămată că în ziua faptei s-a întâmplat ca inculpatul N.O., care era însoțit de o persoană mai în vârstă, despre care a zis că este tatăl său (inculpatul B.G.) și a fost invitată "la un suc". În declarația dată în faza urmăririi penale, partea vătămată a susținut că a fost obligată de cei doi inculpați să întrețină cu aceștia raporturi sexuale - atât în locuința tatălui inculpatului B.G., cât și în autoturism. A susținut partea vătămată că în locuința tatălui inculpatului B. a fost lovită de inculpatul N.O. și obligată să întrețină atât cu el, cât și cu inculpatul B.G. "raporturi sexuale și perversiuni orale și anale". De asemenea, în timp ce se întorcea spre casă, în autoturism a fost din nou lovită de inculpatul N.O.

și a întreținut cu ambii inculpați raporturi sexuale normale, orale și anale, pe bancheta din spate a autoturismului. Cu privire la infracțiunea de tâlhărie, partea vătămată a susținut că inculpatul N.O. i-a luat telefonul în timp ce se afla în locuința tatălui inculpatului B.G., apoi după ce a fost condusă acasă, inculpatul minor a lovit-o și i-a luat suma de 100 RON. Cu ocazia audierii în fața instanței de fond, partea vătămată și-a schimbat în totalitate declarația, susținând că a întreținut relații sexuale de bună voie cu inculpatul N.O. "întrucât îl cunoștea de mult timp și îi plăcea de el", iar cu celălalt inculpat nu a întreținut relații sexuale. Cu privire la modificările intervenite în declarația sa, partea vătămată a susținut că "nu a zis adevărul de la început întrucât îi era frică de mama sa". A mai arătat partea vătămată că a fost lovită de inculpatul N.O.

pentru că l-a acuzat pe nedrept de sustragerea telefonului, iar "telefonul l-a găsit acum o lună în domiciliul ei în spetele calculatorului". Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 RON, din care 10.000 RON daune materiale și 20.000 RON daune morale, întrucât a fost lovită de inculpatul N.O. și a avut "o vânătaie la ochi". Inculpații N.O. și B.G. au dat declarații contradictorii pe tot parcursul procesului penal. În primele declarații date în faza urmăririi penale, inculpatul N.O. a susținut că a întreținut cu partea vătămată raporturi sexuale orale în autoturism și inițial a lovit-o pe aceasta, întrucât îi vorbea urât. A mai arătat inculpatul N. că inculpatul B. a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată pe bancheta din spate a autoturismului.

Cu privire la infracțiunea de tâlhărie, inculpatul N.O. a declarat că nu a luat telefonul părții vătămate, iar suma de 100 RON i-a fost dată de bună voie de către aceasta. A mai arătat inculpatul N.O. că a încercat să întrețină cu partea vătămată raporturi sexuale în locuința inculpatului B., însă aceasta s-a opus. Inculpatul B.G., în primele declarații date în faza urmăririi penale, a susținut că în momentul în care a intrat într-o cameră din locuința tatălui său a constatat că inculpatul N. o lovea pe partea vătămată și îi cerea să se dezbrace pentru a întreține raporturi sexuale. Partea vătămată a refuzat și atunci inculpatul B. le-a solicitat să iasă din casă și să plece toți trei la Focșani.

Pe drum, spre Focșani, inculpatul N.O. a lovit-o pe partea vătămată, solicitându-i din nou să întrețină raport sexual cu el. "Fiind constrânsă în acest mod - a arătat inculpatul B. - partea vătămată a acceptat să facă sex oral sau anal cu inculpatul N. Ulterior, inculpatul N. a mai întreținut cu partea vătămată raporturi sexuale orale și anale". Tot inculpatul B. a susținut că a întreținut și el cu partea vătămată raporturi sexuale orale pe bancheta din spate a autoturismului. A mai arătat inculpatul B. că el nu a forțat-o în nici un mod pe partea vătămată. Ulterior, inculpații și-au schimbat declarațiile, negând comiterea faptelor. Cu ocazia soluționării propunerii de arestare, în fața judecătorului, inculpatul N.O.

a negat comiterea faptelor, susținând că a declarat inițial că ar fi lovit-o pe partea vătămată și a întreținut cu aceasta atât el, cât și celălalt inculpat, raporturi sexuale "întrucât i-a fost teamă". Cu ocazia audierii la instanța de fond, inculpatul N.O. a susținut că o cunoștea pe partea vătămată de 6 luni, că s-a deplasat la casa tatălui inculpatului B.G., unde a încercat să întrețină raport sexual cu partea vătămată, însă "nu este sigur că acesta s-a consumat, fiind surprins de inculpatul B. care le-a zis să meargă acasă". A mai arătat inculpatul că a lovit-o de două ori pe partea vătămată, întrucât îl învinuia că i-ar fi sustras telefonul, iar pe drum, în autoturismul inculpatului B., a întreținut cu partea vătămată raport sexual oral.

A mai arătat inculpatul că a primit de la partea vătămată suma de 100 RON, când a condus-o acasă. Inculpatul B.G. a negat comiterea faptelor și în fața instanței de fond. A susținut inculpatul că în locuința tatălui său i-a surprins pe inculpatul N. și partea vătămată îmbrățișați și după puțin timp au plecat la Focșani.

A mai arătat inculpatul B. că el nu a întreținut raport sexual cu partea vătămată și a recunoscut acest aspect în fața procurorului "probabil ca să nu se facă de rușine". Analizând restul materialului probator, respectiv: raportul de constatare tehnico-științifică din 14 ianuarie 2009, raportul de constatare tehnico-științifică din 11 martie 2009, declarațiile martorilor audiați pe tot parcursul procesului penal, se constată că acestea se coroborează cu declarațiile părții vătămate din faza urmăririi penale și cu primele declarații ale inculpaților, confirmând fără nici un dubiu împrejurarea că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de viol. Astfel, în seara de 26 noiembrie 2008 partea vătămată G.N.D.J.

a fost constrânsă prin exercitare de violențe de către inculpatul N.O. să întrețină cu acesta relații sexuale normale, orale și anale atât în locuința tatălui inculpatului B.G., cât și în autoturism. În drept, fapta inculpatului N.O. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol în formă continuată prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și urm. C. pen. De asemenea, este dovedită fapta reținută în sarcina inculpatului B.G. constând în aceea că în seara de 26 noiembrie 2008, prin constrângere și exercitare de violențe, a întreținut cu partea vătămată raporturi sexuale anale și orale, pe bancheta din spatele autoturismului.

În drept, fapta comisă de inculpatul B.G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. Cu privire la ultimele declarații ale inculpaților date în faza urmăririi penale, la declarațiile date de aceștia și de partea vătămată în fața instanței de judecată, urmează să fie înlăturate motivat de faptul că nu se coroborează cu restul materialului probator, nu sunt argumentate și motivate temeinic și cuprind mai multe contradicții. Astfel, există contradicții între plângerea, declarația dată de partea vătămată în faza urmăririi penale și declarația dată în fața instanței, între declarațiile date de inculpați pe tot parcursul procesului penal și între declarațiile părții vătămate și ale inculpaților.

Susținerile părții vătămate - din fața instanței de fond - în sensul că i-a fost teamă de mama ei și de acea i-a învinuit pe inculpați de comiterea infracțiunii de viol nu pot fi primite întrucât la data comiterii faptei și în perioada în care s-a desfășurat urmărirea penală mama acesteia nu se afla în țară. De asemenea, partea vătămată a susținut inițial că a fost violată de un bărbat pe nume "O.", cea ce denotă că nu îl cunoștea foarte bine pe inculpatul N.O., după care a revenit în fața instanței și a preciza că "îl cunoștea de mult timp, îi plăcea de el". Susținerile inculpaților în sensul că au recunoscut fapta de viol întrucât au fost influențați sau amenințați de organele de urmărire penală sau că nu a dorit să se facă de rușine (susținere făcută de inculpatul B.) nu au fundament probator și nici logic.

Există contradicții între declarațiile părții vătămate și declarațiile inculpaților în privința raporturilor sexuale (orale, anale) confirmate de raportul de constatare tehnico-științifică din 11 martie 2009, care confirmă existența unor raporturi sexuale normale. Susținerile părților implicate din fața instanței de judecată, în sensul că victima a fost lovită de inculpatul N.O., întrucât îl învinuia pe nedrept de sustragerea telefonului mobil și nu pentru a o determina să întrețină raporturi sexuale nu pot înlătura existența infracțiunii de viol. Nu trebuie omisă împrejurarea că partea vătămată s-a aflat singură cu cei doi inculpați în locuința tatălui inculpatului B., fără a avea posibilitatea să solicite imediat ajutorul cuiva.

De asemenea, în autoturismul condus de inculpatul B., victima a fost agresată și constrânsă de inculpatul N. să întrețină raporturi sexuale cu acesta. Ulterior, partea vătămată a fost constrânsă să întrețină raporturi sexuale și cu inculpatul B., în privința căruia - la momentul când a plecat din Focșani - știa că este tatăl inculpatului N. Or, în condițiile în care partea vătămată, în vârstă de doar 14 ani, s-a aflat împreună cu cei doi inculpați, fără posibilitatea de a fi ajutată și salvată de o altă persoană, este clar că în speță raporturile sexuale s-au realizat și prin constrângerea acesteia (nu doar prin violență, așa cum s-a arătat mai sus). Această concluzie este susținută de împrejurarea că imediat după comiterea actelor sexuale (în locuința tatălui inculpatului B.), inculpatul N.O.

i-a sustras telefonul părții vătămate pentru a nu putea anunța poliția sau orice altă persoană, care ar fi putut să o ajute. În speță este dovedită și existența infracțiunii de tâlhărie, precum și faptul că aceasta a fost comisă cu vinovăție de către inculpatul N.O. Așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul N.O. a sustras telefonul părții vătămate imediat după întreținerea prin constrângere și violență a raporturilor sexuale. Ulterior, după ce a condus-o pe partea vătămată acasă, inculpatul N.O. a luat din domiciliul acesteia și suma de 100 RON. La solicitările părții vătămate de a-i restitui telefonul mobil și suma de 100 RON, inculpatul a lovit-o, aspect ce echivalează cu exercitarea violențelor pentru păstrarea bunului sustras.

Declarația părții vătămate dată în fața instanței de judecată pentru a-l exonera pe inculpat de infracțiunea de tâlhărie nu poate fi primită. Nu poate fi acceptată susținerea părții vătămate cu ocazia audierii în fața instanței la data de 31 august 2009, în sensul că a găsit telefonul mobil acum o lună în domiciliul ei, "undeva în spatele calculatorului". Față de cele de mai sus, s-a constatat că infracțiunea a fost comisă la data de 26 noiembrie 2008, fiind imposibil de acceptat susținerea părții vătămate, în sensul că timp de 9 luni nu a putut observa că în spatele calculatorului s-ar afla telefonul mobil. Cu privire la suma de 100 RON, partea vătămată a declarat în mod constant că i-a fost luată de către inculpatul N.O.

În cea ce privește sustragerea telefonului mobil, inculpatul B.G. a susținut că partea vătămată îi reproșa inculpatului N. că i-a sustras acest bun. Având în vedere cele de mai sus arătate, s-a considerat că probatoriile administrate în cauză confirmă împrejurarea că inculpatul N.O. a comis cu vinovăție infracțiunea de tâlhărie, impunându-se condamnarea acestuia. Împotriva Deciziei penale nr. 25/A/5 mai 2010 a Curții de Apel Galați, în termen legal, au declarat recurs inculpații B.G. și N.O. Inculpatul B.G. critică hotărârea recurată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracțiunea de viol, întrucât din probele administrate nu rezultă că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată prin constrângerea acesteia.

În subsidiar, inculpatul critică decizia atacată sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, susținând că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) C. pen. Inculpatul B.G. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 18 C. proc. pen. și a solicitat, în principal, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, menținerea hotărârii instanței de fond. Inculpatul N.O. a solicitat casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii instanței de fond, întrucât nu a constrâns-o pe partea vătămată să întrețină relații sexuale și nu a comis infracțiunea de tâlhărie. Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 18 C. proc.

pen., Înalta Curte reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează: Instanța a încadrat corect faptele inculpaților în dispozițiile art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., reținând totodată în sarcina inculpatului N.O. și comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen. Declarațiile părții vătămate G.N.D.J., date în cursul urmăririi penale, sunt constante și descriu împrejurările și modalitatea în care cei doi inculpați au comis faptele reținute de către instanța de prim-control judiciar. În cursul cercetării judecătorești, partea vătămată a revenit asupra acestor declarații, susținând că în realitate a întreținut relații sexuale de bunăvoie cu inculpatul N.O., pe care-l cunoștea de mult timp, iar inculpatul B.G.

nu a întreținut cu ea relații sexuale. Partea vătămată mai arată că inculpatul N.O. a lovit-o pentru că l-a acuzat că i-a luat telefonul, iar acest inculpat i-a luat suma de 100 RON aflată în locuința sa, cu acordul ei, urmând a-i fi restituită. În mod întemeiat, instanța de apel a înlăturat declarația părții vătămate dată în cursul cercetării judecătorești, având în vedere că partea vătămată nu a oferit un motiv plauzibil asupra acestei reveniri, iar pe de altă parte declarația dată în acest moment nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate, respectiv declarațiile date de inculpați la urmărirea penală prin care aceștia recunosc parțial faptele ce li se impută, raportul de constatare medico-legală, raportul de constatare tehnico-științifică și raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică.

Astfel, inculpatul N.O. recunoaște că i-a aplicat părții vătămate lovituri cu palma peste față pentru a o determina să întrețină relații sexuale, iar în mașină atât el, cât și inculpatul B.G. au întreținut cu aceasta acte sexuale orale. Inculpatul B.G. arată în cursul urmăririi penale că a întreținut cu partea vătămată un singur act sexual oral cu acordul acestuia, iar inculpatul N.O. i-a aplicat mai multe lovituri cu palmele peste cap și față. Fiind constrânsă în acest mod, partea vătămată a arătat că acceptă să facă doar sex oral sau anal. În mod corect, instanța de prim-control judiciar a reținut că actele sexuale au avut loc fără acordul părții vătămate, față de împrejurările în care s-au analizat acestea.

Astfel, partea vătămată minoră se afla singură cu inculpații, în mașina inculpatului B.G., pe un drum de țară, noaptea, fusese lovită de inculpatul N.O. pentru întreținerea relațiilor sexuale, aceasta fiind practic lipsită de orice posibilitate de apărare. Față de condițiile concrete în care s-a aflat partea vătămată nu se poate reține, așa cum susține inculpatul B.G., că aceasta a consimțit la relațiile sexuale. Potrivit raportului de constatare medico-legală al S.M.L. Vrancea din 27 noiembrie 2008, partea vătămată a prezentat leziuni de violență faciale - leziuni care ar fi putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente (pumni, palme) și care au necesitat pentru vindecare 2 - 3 zile îngrijiri medicale.

De asemenea, din raportul de constatare tehnico-științifică din 11 martie 2009 rezultă că profilul genetic al inculpatului N.O. a fost identificat în proba de secreție anală ridicată de la minora G.N.D.J., ceea ce infirmă susținerea acestui inculpat că nu a întreținut cu partea vătămată acte sexuale anale. Raportul de constatare tehnico-științifică din 14 ianuarie 2009 concluzionează că firele de păr identificate și ridicate de pe bancheta din spate a autoturismului aparținând inculpatului B.G. sunt constituite din bulbi și teci epiteliale. Genotiparea acestor urme a pus în evidență, corespunzător locilor analizați, un amestec de profile genetice ce provin de la minim două persoane. Profilul genetic al probei biologice de referință recoltate de la victima G.N.D.J.

este inclus, la locii corespunzători, în acest amestec, alături de cel al numitului B.G. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul B.G. a revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală și a arătat că de fapt nu a întreținut cu partea vătămată nici un act sexual. Această revenire este nejustificată și infirmată de celelalte probe arătate anterior. Inculpatul N.O. a reținut că nu a intrat în apartamentul părții vătămate, or din raportul de constatare tehnico-științifică din 28 noiembrie 2008 reiese că urma papilară prelevată de pe întrerupătorul de la baie a fost creată de inculpatul N.O. Concluziile raportului de constatare tehnico-științifică se coroborează cu declarațiile date la urmărirea penală de partea vătămată, potrivit cărora, după ce i-a luat banii de pe masa din sufragerie, inculpatul N.O.

a intrat în baie. În aceeași împrejurare, partea vătămată i-a solicitat inculpatului N.O. să-i restituie telefonul pe care i l-a sustras anterior, după consumarea prin violență a actelor sexuale, precum și suma de 100 RON, iar acesta a lovit-o și a amenințat-o cu moartea dacă va reclama faptele organelor de poliție. Din oficiu, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, împrejurările săvârșirii acestora, persoana inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, parțial sinceră în cursul urmăririi penale și au fost de acord să despăgubească partea civilă cu sumele solicitate.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați. Conform art. 385 16 raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.G. perioada executată, reținerea din 28 noiembrie 2008 și arestarea preventivă de la 4 decembrie 2008 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.G. și N.O. împotriva Deciziei penale nr. 25/A din 5 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.G., timpul reținerii din 28 noiembrie 2008 și arestării preventive de la 4 decembrie 2008 la 7 septembrie 2010. Obligă recurentul inculpat B.G. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat N.O. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2010.