ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3035/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3035/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față;

Prin Sentința penală nr. 326 din 26 noiembrie

2009 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul B.G. la 4 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual

cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin.

(3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

S-a menținut starea

de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de o zi din

28 noiembrie 2008 și durata arestării preventive de la 04 decembrie 2008 la zi.

Prin aceeași sentință

a fost condamnat inculpatul N.O. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 99 C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 110 și

art. 110

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere pe durata termenului de încercare de 3 ani.

În baza art. 86

3

C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul minor să

se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Inculpatul minor a

fost obligat să participe la un program de consiliere psihologică individuală

în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.

S-a stabilit ca organ

de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.

S-a atras atenția

inculpatului minor asupra dispozițiilor art. 110

1

alin. (3) C. pen.

cu referire la art. 86

4

alin. (2) C. pen.

S-a constatat că

inculpatul minor a fost reținut preventiv o zi în data de 2 noiembrie 2008 și

arestat preventiv în perioada 04 decembrie 2008 - 02 noiembrie 2009.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul minor

N.O. pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen.

Au fost obligați în

solidar inculpații, iar inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă

civilmente N.I., la plata sumei de 5.000 RON daune morale către partea civilă

G.N.D.-J.

S-a respins restul

pretențiilor civile, ca neîntemeiate.

Au fost obligați

inculpații la câte 3.000 RON, iar pe inculpatul minor în solidar cu partea

responsabilă civilmente N.I., cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În seara zilei de 27

noiembrie 2008, în jurul orelor 19

00

, inculpatul major B.G. și

inculpatul minor N.O., fiind colegi de serviciu, s-au întâlnit în zona B. din

municipiul Focșani.

La un moment dat,

inculpatul minor N.O. a sunat-o pe partea vătămată G.N.D.-J. în vârstă de 14

ani, pe care o cunoștea de mai mult timp, propunându-i să facă o plimbare

împreună, partea vătămată acceptând propunerea inculpatului.

În aceste condiții,

inculpații s-au deplasat cu autoturismul inculpatului B.G. în apropierea

locuinței părții vătămate. Inculpatul minor N.O. a mers să se întâlnească cu

partea vătămată și după ce s-au plimbat aproximativ o jumătate de oră, au

revenit în locul unde inculpatul B.G. se afla cu autoturismul său.

La propunerea

inculpatului B.G., toți trei s-au deplasat în comuna R., județul Vrancea, la

domiciliul părinților inculpatului major, pentru a da de mâncare și a adăposti

animalele din curte.

Ajunși aici,

inculpatul major B.G. a mers să-și îngrijească animalele, iar inculpatul minor

și partea vătămată au rămas în casă unde au întreținut raport sexual, fiind

surprinși de către inculpatul major.

Potrivit

declarațiilor inculpatului minor și părții vătămate, date în fața instanței, în

acele împrejurări inculpatul minor a lovit-o pe partea vătămată cu palma peste

față întrucât aceasta îl învinovățea pe nedrept că i-ar fi sustras un telefon

mobil.

La întoarcere, în

drum spre municipiul Focșani, inculpatul minor a continuat să întrețină raport

sexual cu partea vătămată, în timp ce inculpatul major conducea autoturismul.

În apropierea

localității M., inculpatul major a oprit autoturismul, după care a întreținut

și acesta raport sexual cu partea vătămată, cu acordul acesteia.

Ajunși în Focșani, inculpații

au condus-o pe partea vătămată până în apropierea locuinței, după care

inculpatul B.G. a plecat la domiciliul său.

Inculpatul minor N.O.

a condus-o pe partea vătămată până în apartamentul acesteia și, după ce, la

solicitarea acestuia, partea vătămată i-a împrumutat suma de 100 RON,

inculpatul minor a plecat acasă.

Din probele

administrate în cauză nu rezultă, cu certitudine, că inculpații au întreținut

raport sexual cu partea vătămată prin constrângerea acesteia, folosind acte de

violență.

Cu privire la acest

aspect, declarațiile părții vătămate sunt contradictorii. Astfel, în

declarațiile date în timpul urmăririi penale, partea vătămată susține că

inculpații au întreținut raport sexual folosind violența și că tot prin

violență inculpatul minor i-a sustras un telefon mobil și suma de 100 RON.

Cu toate acestea, în

timpul cercetării judecătorești, în declarația dată în fața instanței, în

prezența apărătorului și a mamei sale, partea vătămată susține că a întreținut

relații sexuale cu inculpatul minor de bună voie, deoarece se cunoșteau de mai

mult timp și îi plăcea de acesta, însă nu recunoaște că ar fi întreținut raport

sexual și cu inculpatul major. Partea vătămată mai susține că l-a acuzat pe

nedrept pe inculpatul minor că i-ar fi sustras un telefon mobil, împrejurare în

care acesta a lovit-o cu palma peste față, că ulterior și-a găsit telefonul

mobil în apartamentul său și că nu este adevărat că inculpatul minor i-ar fi

sustras prin violență suma de 100 RON, întrucât în realitate i-a împrumutat inculpatului

minor suma respectivă. Partea vătămată își motivează inconsecvența în

declarații prin aceea că nu dorea ca mama sa să afle despre acest comportament.

Tendința părții

vătămate de a fi nesinceră și de a-și ascunde adevăratul comportament ori

relațiile nepotrivite vârstei cu alți tineri, sunt arătate în mod explicit de

către martorele P.A. și O.G., care la rugămintea mamei părții vătămate, o

supravegheau și o ajutau pe minora G.N.D.J., cât timp mama acestei minore era

plecată din țară.

Aceste probe se

coroborează cu concluziile raportului de constatare medico-legală din 27

noiembrie 2008 al S.J.M.L. Vrancea, din care rezultă că minora G.N.D.J., în

vârstă de 14 ani, nu prezintă leziuni de violență la nivelul organelor genitale

sau anale, că aceasta prezintă un himen a cărui conformație și dilatabilitate

pot permite raport sexual fără deflorare, că aceeași minoră prezintă leziuni

faciale ce necesită pentru vindecare 2 - 3 zile de îngrijiri medicale și că

minora nu prezintă semne de retardare mintală.

Situația de fapt

reținută mai sus este susținută și de concluziile rapoartelor de constatare

tehnico-științifică din 14 ianuarie 2009 și din 11 martie 2009 întocmită de

către Institutul de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică din cadrul

I.G.P. Române.

Concluziile primului

raport de constatare tehnico-științifică au infirmat apărarea inculpatului B.G.

susținută în faza cercetării judecătorești, în sensul că nu ar fi avut raport

sexual cu parte vătămată, cât și susținerea acestei părți vătămate în același

sens. Cert este că și inculpatul B.G. a avut raport sexual cu minora G.N.D.J.,

întrucât numai așa s-ar putea explica prezența urmelor biologice ale acestui

inculpat împreună cu ale părții vătămate pe bancheta din spate a autoturismului

ce aparținea inculpatului.

Întrucât analiza

întregului material probatoriu conduce la concluzia că există serioase dubii cu

privire la săvârșirea actelor de violență de către inculpați față de partea

vătămată, instanța a reținut doar ceea ce s-a dovedit cu certitudine, așa cum

s-a prezentat mai sus.

În aceste condiții,

instanța a constatat că nu are suficiente probe pentru a reține că inculpații

au exercitat acte de violență ori alte forme de constrângere pentru a întreține

raport sexual cu partea vătămată sau pentru a reține că inculpatul minor i-a

sustras prin violență, părții vătămate, vreun bun.

Având în vedere

situația de fapt reținută mai sus și, în mod special, faptul că inculpatul

minor o cunoștea pe partea vătămată de mai mult timp și știa că este elevă, că

acesta a prezentat-o și inculpatului major și că dezvoltarea fizică a părții

vătămate nu putea crea impresia că ar avea o vârstă mai mare decât cea reală,

instanța a reținut că inculpații cunoșteau vârsta părții vătămate. De precizat

că nici un moment inculpații nu au susținut că nu ar fi cunoscut vârsta părții

vătămate.

Cum din probele

administrate în cauză, nu s-a putut reține cu certitudine că inculpatul minor a

sustras părții vătămate un telefon mobil și suma de 100 RON folosind violența,

instanța a precizat că va dispune în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10

lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului minor N.O. pentru infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

S-a constatat că

partea vătămată nu a formulat vreo plângere și nu a solicitat judecarea

inculpatului minor pentru vreo infracțiune de lovire sau alte violențe.

Pe latura civilă,

instanța, având în vedere că inculpații au profitat de naivitatea și lipsa de

experiență a părții vătămate, și, drept urmare, au întreținut cu aceasta acte

sexuale care pot avea consecințe negative în dezvoltarea psihică și fizică, dar

și un impact negativ în relația părții vătămate minore cu colectivul de elevi

în care-și desfășoară activitatea școlară, a reținut că inculpații i-au cauzat

părții vătămate și un prejudiciu moral care trebuia acoperit prin plata unei

sume de bani.

În consecință,

instanța, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. și art. 998 C. civ.,

a obligat pe inculpați în solidar, la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de

daune morale, către partea vătămată G.N.D.J.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și

inculpatul B.G.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vrancea a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și

netemeinicie, sub următoarele aspecte:

1) Greșita schimbare

a încadrării juridice a faptelor comise de cei doi inculpați - din infracțiunea

de viol în raport sexual cu un minor.

Prin raportare la

actele și lucrările dosarului, s-a susținut că cei doi inculpați trebuiau

condamnați pentru infracțiunea de viol în formă continuată, întrucât au

întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată atât în locuința tatălui

inculpatului B.G., cât și în autoturism.

Față de cele de mai

sus s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de

viol în infracțiunea de viol în formă continuată.

2) Greșita achitare a

inculpatului N.O. pentru infracțiunea de tâlhărie.

S-a susținut prin

motivele de apel împrejurarea că probele administrate în cauză confirmă faptul

că inculpatul N.O. a lovit-o pe partea vătămată și i-a sustras un telefon mobil

și suma de 100 RON.

3) S-a mai susținut

că în mod greșit, în ceea ce îl privește pe inculpatul N.O., a cărui pedeapsă a

fost suspendată sub supraveghere - nu s-a dispus conform art. 71 alin. (5) C.

pen. și suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

4) Cu privire la

netemeinicia hotărârii, s-a susținut că pedepsele aplicate celor doi inculpați

sunt nejustificat de reduse, solicitându-se majorarea acestora.

5) În ceea ce-l

privește pe inculpatul N.O., s-a criticat modalitatea de executare a pedepsei,

solicitându-se ca pedeapsa aplicată să fie executată efectiv în regim de

detenție.

Inculpatul B.G. a

criticat hotărârea pe motive de nelegalitate, solicitând achitarea sa, conform

art. 10 lit. c) C. proc. pen. (pentru infracțiunea reținută de instanța de

fond).

A arătat inculpatul

că probatoriile administrate în cauză nu confirmă faptul că a întreținut vreun

raport sexual cu partea vătămată.

Prin Decizia penală

nr. 25/A din 5 mai 2010 a Curții de Apel Galați, s-a admis apelul declarat de

procuror, s-a desființat în parte sentința penală atacată și, rejudecând:

A fost condamnat

inculpatul B.G. la o pedeapsă de 11 (unsprezece) ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea

infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) alin.

(3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit.

e) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului B.G.

În baza dispozițiilor

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.G. durata

reținerii preventive de o zi din data de 28 noiembrie 2008 și durata arestării

preventive de la 04 decembrie 2008 la zi, respectiv la 05 mai 2010.

În baza dispozițiilor

art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei

reținută în sarcina inculpatului N.O. din infracțiunea de viol prevăzută de

art. 197 alin. (1), (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99

și urm. C. pen., în infracțiunea de viol în formă continuată prevăzută de art.

197 alin. (1), (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 99 și urm. C. pen., iar în baza acestei noi încadrări

juridice l-a condamnat la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare.

A fost condamnat

același inculpat la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b),

alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate

inculpatului N.O. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6

ani închisoare, sporită la 7 (șapte) ani închisoare.

În baza dispozițiilor

art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului N.O. pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b), lit. e) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N.O. durata

reținerii de o zi, din data de 28 noiembrie 2008 și durata arestării preventive

de la 04 decembrie 2008 la 02 noiembrie 2009.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul B.G. împotriva Sentinței penale nr. 326

din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea.

Instanța de

prim-control judiciar a reținut că încadrarea corectă a faptei comise de

inculpați este cea reținută în actul de sesizare al instanței, respectiv de

viol (cu precizarea în sensul că în sarcina inculpatului minor N.O. se impune

reținerea formei continuate a infracțiunii de viol reglementată de art. 41

alin. (2) C. pen.).

Partea vătămată

G.N.D.J. a formulat plângere penală împotriva celor doi inculpați, susținând că

a fost forțată să întrețină cu aceștia raporturi sexuale normale și perversiuni

sexuale, că i s-a sustras telefonul mobil, iar în locuința ei a fost lovită de

inculpatul N.O., care i-a luat și suma de 100 RON.

A mai arătat partea

vătămată că în ziua faptei s-a întâmplat ca inculpatul N.O., care era însoțit

de o persoană mai în vârstă, despre care a zis că este tatăl său (inculpatul

B.G.) și a fost invitată "la un suc".

În declarația dată în

faza urmăririi penale, partea vătămată a susținut că a fost obligată de cei doi

inculpați să întrețină cu aceștia raporturi sexuale - atât în locuința tatălui

inculpatului B.G., cât și în autoturism.

A susținut partea

vătămată că în locuința tatălui inculpatului B. a fost lovită de inculpatul

N.O. și obligată să întrețină atât cu el, cât și cu inculpatul B.G.

"raporturi sexuale și perversiuni orale și anale".

De asemenea, în timp

ce se întorcea spre casă, în autoturism a fost din nou lovită de inculpatul

N.O. și a întreținut cu ambii inculpați raporturi sexuale normale, orale și

anale, pe bancheta din spate a autoturismului.

Cu privire la

infracțiunea de tâlhărie, partea vătămată a susținut că inculpatul N.O. i-a

luat telefonul în timp ce se afla în locuința tatălui inculpatului B.G., apoi

după ce a fost condusă acasă, inculpatul minor a lovit-o și i-a luat suma de

100 RON.

Cu ocazia audierii în

fața instanței de fond, partea vătămată și-a schimbat în totalitate declarația,

susținând că a întreținut relații sexuale de bună voie cu inculpatul N.O.

"întrucât îl cunoștea de mult timp și îi plăcea de el", iar cu

celălalt inculpat nu a întreținut relații sexuale.

Cu privire la

modificările intervenite în declarația sa, partea vătămată a susținut că

"nu a zis adevărul de la început întrucât îi era frică de mama sa".

A mai arătat partea

vătămată că a fost lovită de inculpatul N.O. pentru că l-a acuzat pe nedrept de

sustragerea telefonului, iar "telefonul l-a găsit acum o lună în

domiciliul ei în spetele calculatorului".

Partea vătămată s-a

constituit parte civilă cu suma de 30.000 RON, din care 10.000 RON daune

materiale și 20.000 RON daune morale, întrucât a fost lovită de inculpatul N.O.

și a avut "o vânătaie la ochi".

Inculpații N.O. și

B.G. au dat declarații contradictorii pe tot parcursul procesului penal.

În primele declarații

date în faza urmăririi penale, inculpatul N.O. a susținut că a întreținut cu

partea vătămată raporturi sexuale orale în autoturism și inițial a lovit-o pe

aceasta, întrucât îi vorbea urât. A mai arătat inculpatul N. că inculpatul B. a

întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată pe bancheta din spate a

autoturismului.

Cu privire la infracțiunea

de tâlhărie, inculpatul N.O. a declarat că nu a luat telefonul părții vătămate,

iar suma de 100 RON i-a fost dată de bună voie de către aceasta.

A mai arătat

inculpatul N.O. că a încercat să întrețină cu partea vătămată raporturi sexuale

în locuința inculpatului B., însă aceasta s-a opus.

Inculpatul B.G., în

primele declarații date în faza urmăririi penale, a susținut că în momentul în

care a intrat într-o cameră din locuința tatălui său a constatat că inculpatul

N. o lovea pe partea vătămată și îi cerea să se dezbrace pentru a întreține

raporturi sexuale. Partea vătămată a refuzat și atunci inculpatul B. le-a

solicitat să iasă din casă și să plece toți trei la Focșani.

Pe drum, spre

Focșani, inculpatul N.O. a lovit-o pe partea vătămată, solicitându-i din nou să

întrețină raport sexual cu el.

"Fiind

constrânsă în acest mod - a arătat inculpatul B. - partea vătămată a acceptat

să facă sex oral sau anal cu inculpatul N. Ulterior, inculpatul N. a mai

întreținut cu partea vătămată raporturi sexuale orale și anale".

Tot inculpatul B. a

susținut că a întreținut și el cu partea vătămată raporturi sexuale orale pe

bancheta din spate a autoturismului. A mai arătat inculpatul B. că el nu a

forțat-o în nici un mod pe partea vătămată.

Ulterior, inculpații

și-au schimbat declarațiile, negând comiterea faptelor.

Cu ocazia

soluționării propunerii de arestare, în fața judecătorului, inculpatul N.O. a

negat comiterea faptelor, susținând că a declarat inițial că ar fi lovit-o pe

partea vătămată și a întreținut cu aceasta atât el, cât și celălalt inculpat,

raporturi sexuale "întrucât i-a fost teamă".

Cu ocazia audierii la

instanța de fond, inculpatul N.O. a susținut că o cunoștea pe partea vătămată

de 6 luni, că s-a deplasat la casa tatălui inculpatului B.G., unde a încercat

să întrețină raport sexual cu partea vătămată, însă "nu este sigur că

acesta s-a consumat, fiind surprins de inculpatul B. care le-a zis să meargă

acasă".

A mai arătat

inculpatul că a lovit-o de două ori pe partea vătămată, întrucât îl învinuia că

i-ar fi sustras telefonul, iar pe drum, în autoturismul inculpatului B., a

întreținut cu partea vătămată raport sexual oral.

A mai arătat

inculpatul că a primit de la partea vătămată suma de 100 RON, când a condus-o

acasă.

Inculpatul B.G. a

negat comiterea faptelor și în fața instanței de fond. A susținut inculpatul că

în locuința tatălui său i-a surprins pe inculpatul N. și partea vătămată

îmbrățișați și după puțin timp au plecat la Focșani.

A mai arătat

inculpatul B. că el nu a întreținut raport sexual cu partea vătămată și a

recunoscut acest aspect în fața procurorului "probabil ca să nu se facă de

rușine".

Analizând restul

materialului probator, respectiv: raportul de constatare tehnico-științifică

din 14 ianuarie 2009, raportul de constatare tehnico-științifică din 11 martie

2009, declarațiile martorilor audiați pe tot parcursul procesului penal, se

constată că acestea se coroborează cu declarațiile părții vătămate din faza

urmăririi penale și cu primele declarații ale inculpaților, confirmând fără

nici un dubiu împrejurarea că inculpații se fac vinovați de săvârșirea

infracțiunii de viol.

Astfel, în seara de

26 noiembrie 2008 partea vătămată G.N.D.J. a fost constrânsă prin exercitare de

violențe de către inculpatul N.O. să întrețină cu acesta relații sexuale normale,

orale și anale atât în locuința tatălui inculpatului B.G., cât și în

autoturism.

În drept, fapta

inculpatului N.O. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol

în formă continuată prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin.

(3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și urm. C.

pen.

De asemenea, este

dovedită fapta reținută în sarcina inculpatului B.G. constând în aceea că în

seara de 26 noiembrie 2008, prin constrângere și exercitare de violențe, a

întreținut cu partea vătămată raporturi sexuale anale și orale, pe bancheta din

spatele autoturismului.

În drept, fapta

comisă de inculpatul B.G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C.

pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Cu privire la

ultimele declarații ale inculpaților date în faza urmăririi penale, la

declarațiile date de aceștia și de partea vătămată în fața instanței de

judecată, urmează să fie înlăturate motivat de faptul că nu se coroborează cu

restul materialului probator, nu sunt argumentate și motivate temeinic și

cuprind mai multe contradicții.

Astfel, există

contradicții între plângerea, declarația dată de partea vătămată în faza

urmăririi penale și declarația dată în fața instanței, între declarațiile date

de inculpați pe tot parcursul procesului penal și între declarațiile părții

vătămate și ale inculpaților.

Susținerile părții

vătămate - din fața instanței de fond - în sensul că i-a fost teamă de mama ei

și de acea i-a învinuit pe inculpați de comiterea infracțiunii de viol nu pot

fi primite întrucât la data comiterii faptei și în perioada în care s-a

desfășurat urmărirea penală mama acesteia nu se afla în țară.

De asemenea, partea

vătămată a susținut inițial că a fost violată de un bărbat pe nume

"O.", cea ce denotă că nu îl cunoștea foarte bine pe inculpatul N.O.,

după care a revenit în fața instanței și a preciza că "îl cunoștea de mult

timp, îi plăcea de el".

Susținerile

inculpaților în sensul că au recunoscut fapta de viol întrucât au fost

influențați sau amenințați de organele de urmărire penală sau că nu a dorit să

se facă de rușine (susținere făcută de inculpatul B.) nu au fundament probator

și nici logic.

Există contradicții

între declarațiile părții vătămate și declarațiile inculpaților în privința

raporturilor sexuale (orale, anale) confirmate de raportul de constatare

tehnico-științifică din 11 martie 2009, care confirmă existența unor raporturi

sexuale normale.

Susținerile părților

implicate din fața instanței de judecată, în sensul că victima a fost lovită de

inculpatul N.O., întrucât îl învinuia pe nedrept de sustragerea telefonului

mobil și nu pentru a o determina să întrețină raporturi sexuale nu pot înlătura

existența infracțiunii de viol.

Nu trebuie omisă

împrejurarea că partea vătămată s-a aflat singură cu cei doi inculpați în

locuința tatălui inculpatului B., fără a avea posibilitatea să solicite imediat

ajutorul cuiva. De asemenea, în autoturismul condus de inculpatul B., victima a

fost agresată și constrânsă de inculpatul N. să întrețină raporturi sexuale cu

acesta. Ulterior, partea vătămată a fost constrânsă să întrețină raporturi

sexuale și cu inculpatul B., în privința căruia - la momentul când a plecat din

Focșani - știa că este tatăl inculpatului N.

Or, în condițiile în

care partea vătămată, în vârstă de doar 14 ani, s-a aflat împreună cu cei doi

inculpați, fără posibilitatea de a fi ajutată și salvată de o altă persoană,

este clar că în speță raporturile sexuale s-au realizat și prin constrângerea

acesteia (nu doar prin violență, așa cum s-a arătat mai sus).

Această concluzie

este susținută de împrejurarea că imediat după comiterea actelor sexuale (în

locuința tatălui inculpatului B.), inculpatul N.O. i-a sustras telefonul părții

vătămate pentru a nu putea anunța poliția sau orice altă persoană, care ar fi

putut să o ajute.

În speță este

dovedită și existența infracțiunii de tâlhărie, precum și faptul că aceasta a

fost comisă cu vinovăție de către inculpatul N.O.

Așa cum s-a arătat

mai sus, inculpatul N.O. a sustras telefonul părții vătămate imediat după

întreținerea prin constrângere și violență a raporturilor sexuale.

Ulterior, după ce a

condus-o pe partea vătămată acasă, inculpatul N.O. a luat din domiciliul

acesteia și suma de 100 RON. La solicitările părții vătămate de a-i restitui

telefonul mobil și suma de 100 RON, inculpatul a lovit-o, aspect ce echivalează

cu exercitarea violențelor pentru păstrarea bunului sustras.

Declarația părții

vătămate dată în fața instanței de judecată pentru a-l exonera pe inculpat de

infracțiunea de tâlhărie nu poate fi primită.

Nu poate fi acceptată

susținerea părții vătămate cu ocazia audierii în fața instanței la data de 31

august 2009, în sensul că a găsit telefonul mobil acum o lună în domiciliul ei,

"undeva în spatele calculatorului".

Față de cele de mai

sus, s-a constatat că infracțiunea a fost comisă la data de 26 noiembrie 2008,

fiind imposibil de acceptat susținerea părții vătămate, în sensul că timp de 9

luni nu a putut observa că în spatele calculatorului s-ar afla telefonul mobil.

Cu privire la suma de

100 RON, partea vătămată a declarat în mod constant că i-a fost luată de către

inculpatul N.O.

În cea ce privește

sustragerea telefonului mobil, inculpatul B.G. a susținut că partea vătămată îi

reproșa inculpatului N. că i-a sustras acest bun.

Având în vedere cele

de mai sus arătate, s-a considerat că probatoriile administrate în cauză

confirmă împrejurarea că inculpatul N.O. a comis cu vinovăție infracțiunea de

tâlhărie, impunându-se condamnarea acestuia.

Împotriva Deciziei

penale nr. 25/A/5 mai 2010 a Curții de Apel Galați, în termen legal, au

declarat recurs inculpații B.G. și N.O.

Inculpatul B.G.

critică hotărârea recurată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale

pentru infracțiunea de viol, întrucât din probele administrate nu rezultă că a

întreținut relații sexuale cu partea vătămată prin constrângerea acesteia.

În subsidiar,

inculpatul critică decizia atacată sub aspectul greșitei încadrări juridice a

faptei, susținând că aceasta întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) C. pen.

Inculpatul B.G. și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 18 C. proc.

pen. și a solicitat, în principal, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, menținerea

hotărârii instanței de fond.

Inculpatul N.O. a

solicitat casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii instanței de fond,

întrucât nu a constrâns-o pe partea vătămată să întrețină relații sexuale și nu

a comis infracțiunea de tâlhărie.

Examinând recursurile

declarate în cauză prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte reține că acestea sunt nefondate

pentru considerentele ce urmează:

Instanța a încadrat

corect faptele inculpaților în dispozițiile art. 197 alin. (1) și (2) lit. a)

și alin. (3) teza I C. pen., reținând totodată în sarcina inculpatului N.O. și

comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b)

și alin. (2

1

) lit. c) C. pen.

Declarațiile părții

vătămate G.N.D.J., date în cursul urmăririi penale, sunt constante și descriu

împrejurările și modalitatea în care cei doi inculpați au comis faptele

reținute de către instanța de prim-control judiciar.

În cursul cercetării

judecătorești, partea vătămată a revenit asupra acestor declarații, susținând

că în realitate a întreținut relații sexuale de bunăvoie cu inculpatul N.O., pe

care-l cunoștea de mult timp, iar inculpatul B.G. nu a întreținut cu ea relații

sexuale. Partea vătămată mai arată că inculpatul N.O. a lovit-o pentru că l-a

acuzat că i-a luat telefonul, iar acest inculpat i-a luat suma de 100 RON

aflată în locuința sa, cu acordul ei, urmând a-i fi restituită.

În mod întemeiat,

instanța de apel a înlăturat declarația părții vătămate dată în cursul

cercetării judecătorești, având în vedere că partea vătămată nu a oferit un

motiv plauzibil asupra acestei reveniri, iar pe de altă parte declarația dată

în acest moment nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate,

respectiv declarațiile date de inculpați la urmărirea penală prin care aceștia

recunosc parțial faptele ce li se impută, raportul de constatare medico-legală,

raportul de constatare tehnico-științifică și raportul de constatare

tehnico-științifică dactiloscopică.

Astfel, inculpatul

N.O. recunoaște că i-a aplicat părții vătămate lovituri cu palma peste față

pentru a o determina să întrețină relații sexuale, iar în mașină atât el, cât

și inculpatul B.G. au întreținut cu aceasta acte sexuale orale.

Inculpatul B.G. arată

în cursul urmăririi penale că a întreținut cu partea vătămată un singur act

sexual oral cu acordul acestuia, iar inculpatul N.O. i-a aplicat mai multe

lovituri cu palmele peste cap și față. Fiind constrânsă în acest mod, partea

vătămată a arătat că acceptă să facă doar sex oral sau anal.

În mod corect,

instanța de prim-control judiciar a reținut că actele sexuale au avut loc fără

acordul părții vătămate, față de împrejurările în care s-au analizat acestea.

Astfel, partea

vătămată minoră se afla singură cu inculpații, în mașina inculpatului B.G., pe

un drum de țară, noaptea, fusese lovită de inculpatul N.O. pentru întreținerea

relațiilor sexuale, aceasta fiind practic lipsită de orice posibilitate de

apărare.

Față de condițiile

concrete în care s-a aflat partea vătămată nu se poate reține, așa cum susține

inculpatul B.G., că aceasta a consimțit la relațiile sexuale.

Potrivit raportului

de constatare medico-legală al S.M.L. Vrancea din 27 noiembrie 2008, partea

vătămată a prezentat leziuni de violență faciale - leziuni care ar fi putut fi

produse prin lovire cu mijloace contondente (pumni, palme) și care au necesitat

pentru vindecare 2 - 3 zile îngrijiri medicale.

De asemenea, din

raportul de constatare tehnico-științifică din 11 martie 2009 rezultă că

profilul genetic al inculpatului N.O. a fost identificat în proba de secreție

anală ridicată de la minora G.N.D.J., ceea ce infirmă susținerea acestui

inculpat că nu a întreținut cu partea vătămată acte sexuale anale.

Raportul de

constatare tehnico-științifică din 14 ianuarie 2009 concluzionează că firele de

păr identificate și ridicate de pe bancheta din spate a autoturismului

aparținând inculpatului B.G. sunt constituite din bulbi și teci epiteliale.

Genotiparea acestor urme a pus în evidență, corespunzător locilor analizați, un

amestec de profile genetice ce provin de la minim două persoane. Profilul

genetic al probei biologice de referință recoltate de la victima G.N.D.J. este

inclus, la locii corespunzători, în acest amestec, alături de cel al numitului

B.G.

În cursul cercetării

judecătorești, inculpatul B.G. a revenit asupra declarațiilor date la urmărirea

penală și a arătat că de fapt nu a întreținut cu partea vătămată nici un act

sexual.

Această revenire este

nejustificată și infirmată de celelalte probe arătate anterior.

Inculpatul N.O. a

reținut că nu a intrat în apartamentul părții vătămate, or din raportul de

constatare tehnico-științifică din 28 noiembrie 2008 reiese că urma papilară

prelevată de pe întrerupătorul de la baie a fost creată de inculpatul N.O.

Concluziile

raportului de constatare tehnico-științifică se coroborează cu declarațiile

date la urmărirea penală de partea vătămată, potrivit cărora, după ce i-a luat

banii de pe masa din sufragerie, inculpatul N.O. a intrat în baie.

În aceeași

împrejurare, partea vătămată i-a solicitat inculpatului N.O. să-i restituie

telefonul pe care i l-a sustras anterior, după consumarea prin violență a

actelor sexuale, precum și suma de 100 RON, iar acesta a lovit-o și a

amenințat-o cu moartea dacă va reclama faptele organelor de poliție.

Din oficiu, Înalta

Curte constată că pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate

în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de

pericol social ridicat al faptelor comise, împrejurările săvârșirii acestora,

persoana inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut o

atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, parțial sinceră în cursul

urmăririi penale și au fost de acord să despăgubească partea civilă cu sumele

solicitate.

Față de

considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

Conform art. 385

16

raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului B.G. perioada executată, reținerea din 28 noiembrie 2008 și

arestarea preventivă de la 4 decembrie 2008 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații B.G. și N.O. împotriva Deciziei

penale nr. 25/A din 5 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului B.G., timpul reținerii din 28 noiembrie 2008 și arestării

preventive de la 4 decembrie 2008 la 7 septembrie 2010.

Obligă recurentul

inculpat B.G. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Obligă recurentul

inculpat N.O. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 septembrie 2010.