ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1562/2014

Decizia nr. 1562/2014

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 13 din 18 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Buzău, în baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A., cetățean român, fără antecedente penale, studii cinci clase, fără ocupație, fără loc de muncă, concubinaj, trei copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (3) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, în formă continuată, în perioada martie - aprilie 2011.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 6 martie 2012 - 27 iulie 2012.

În baza art. 86

1

C. pen. cu referire la art. 86

2

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii aplicate, sub supraveghere, pe durată de 8 ani ce constituie termen de încercare pentru inculpat.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării respectiv asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., confiscă de la inculpatul A. suma de 1.500 euro (în RON la cursul oficial al B.N.R. de la momentul efectuării plății), obținută din săvârșirea infracțiunii.

II) În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B., în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (3) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, în formă continuată, în perioada iulie - decembrie 2011.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 6 martie 2012, la zi.

În baza art. 86

1

C. pen. cu referire la art. 86

2

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii aplicate, sub supraveghere, pe durată de 8 ani ce constituie termen de încercare pentru inculpat.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării respectiv asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea Mandatului de arestare preventivă din 7 martie 2012 al Tribunalului Buzău, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a luat act că partea vătămată C. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul B. suma de 4.500 euro (în RON la cursul oficial al B.N.R. de la momentul efectuării plății), obținută din săvârșirea infracțiunii.

III. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul D., cetățean român, fără antecedente penale, studii 10 clase, zidar, fără loc de muncă, concubinaj, doi copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, din două infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul D. din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, în formă continuată, în perioada aprilie - iulie 2011.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani și 6 luni.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 6 martie 2012 la zi.

În baza art. 86

1

C. pen. cu referire la art. 86

2

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii aplicate, sub supraveghere, pe durată de 8 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare pentru inculpat.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării respectiv asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea Mandatului de arestare preventivă din 7 martie 2012 al Tribunalului Buzău, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul D. suma de 5.000 euro (în RON la cursul oficial al B.N.R. de la momentul efectuării plății), obținută din săvârșirea infracțiunii.

IV. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul E., în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, din cinci infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul E. din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, în formă continuată, în perioada aprilie - decembrie 2011.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 6 martie 2012, la zi.

În baza art. 86

1

C. pen. cu referire la art. 86

2

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii aplicate, sub supraveghere, pe durată de 9 ani ce constituie termen de încercare pentru inculpat.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării respectiv asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea Mandatului de arestare preventivă din 7 martie 2012 al Tribunalului Buzău, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul E. suma de 21.000 euro (în RON la cursul oficial al B.N.R. de la momentul efectuării plății), obținută din săvârșirea infracțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău nr. x/D/P/2012, înregistrat pe rolul Tribunalului Buzău la data de 27 aprilie 2012, sub nr. x/114, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților A., D., B. și E. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.; art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut, în sarcina inculpatului A. că, în baza unei rezoluții infracționale unice, la începutul lunii martie a anului 2011, a recrutat-o prin fraudă pe victima minoră F. pe care ulterior, împreună cu inculpatul E., a transportat-o în orașul Atena, unde a găzduit-o și a transferat-o apoi către acesta, toate aceste acțiuni fiind executate în scopul exploatării sexuale a victimei, prin întreținerea de relații sexuale contra cost cu persoane racolate în incinta barului G.; în sarcina inculpatului D. că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în luna aprilie a anului 2011, a recrutat-o prin fraudă pe victima minoră H. pe care ulterior, împreună cu inculpatul E., a transportat-o în orașul Atena, unde, prin violență și amenințare, a găzduit-o și a transferat-o apoi către acesta, toate aceste acțiuni fiind executate în scopul exploatării sexuale a victimei, prin întreținerea de relații sexuale contra cost cu persoane racolate în incinta barului G. iar în luna iulie a anului 2011, a recrutat-o prin fraudă pe victima minoră I. pe care ulterior, împreună cu inculpatul E., a transportat-o în orașul Atena, căruia i-a și transferat-o, toate aceste acțiuni fiind executate în scopul exploatării sexuale a victimei, prin întreținerea de relații sexuale contra cost cu persoane racolate în incinta barului G.; în sarcina inculpatului B. că, în cursul anului 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, a recrutat-o prin fraudă pe victima minoră C. pe care ulterior, a transportat-o în orașul Atena, unde, prin violență și amenințare, a găzduit-o, toate aceste acțiuni fiind executate în scopul exploatării sexuale a victimei, prin întreținerea de relații sexuale contra cost cu persoane racolate în incinta barului G. iar în sarcina inculpatului E., în cursul anului 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, le-a primit, găzduit și transferat, prin fraudă, violență și amenințare, pe victimele minore F., H., I., C. și J., toate aceste acțiuni fiind executate în scopul exploatării sexuale a victimelor, prin întreținerea de relații sexuale contra cost cu persoane racolate în incinta barului G.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv procesele-verbale de constatare, procesele-verbale de investigații, declarațiile învinuiților și ale inculpaților, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor date atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, procesele-verbale de recunoaștere, planșele fotografice atașate la dosarul de urmărire penală și la dosarul instanței, procesele-verbale de confruntare, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor emise de către Tribunalul Buzău, referatele de evaluare întocmite la domiciliile inculpaților de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău precum și celelalte înscrisuri atașate la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:

La începutul anului 2011, inculpatul A. a cunoscut-o pe martora minoră F., în zona municipiului Râmnicu Sărat.

Inculpatul, profitând de starea materială precară a familiei minorei precum și de naivitatea acesteia, a reușit să o convingă pe aceasta să-l însoțească în Grecia sub pretextul că acolo vor găsi de lucru și vor obține astfel suficienți bani.

În realizarea acestui demers, inculpatul a găzduit-o pe martora minoră la locuința sa din municipiul Râmnicu Sărat, timp de trei zile, în acest interval de timp, inculpatul luând legătura telefonic cu inculpatul E., care la acel moment se afla în orașul Atena din Grecia, stabilind cu acesta detaliile deplasării către acest oraș, precum și locația în care martora urma să fie găzduită.

În aceeași perioadă de timp, concubina inculpatului, martora K., s-a deplasat cu martora minoră la locuința acesteia din comuna Zărnești, județul Buzău, de unde au luat cartea acesteia de identitate.

Deși martora nu avea decât 16 ani la acel moment, neavând acceptul mamei sale pentru a părăsi teritoriul României, inculpatul A. a fost asigurat de către inculpatul E. că are mijloacele necesare pentru a rezolva acest impediment la trecerea frontierei de stat a României.

Minora a fost de acord cu propunerea inculpatului A., astfel că cei doi au plecat către Grecia cu o cursă de transport internațional de persoane, efectuată de către martorul L., înainte de plecarea către Grecia, victima înmânându-i inculpatului cartea sa de identitate, reușindu-se trecerea frontierei de stat în condiții de ilegalitate.

În momentul în care au ajuns în Atena, cei doi au fost așteptați de către inculpatul E., care locuia în acest oraș împreună cu familia sa, într-un apartament închiriat.

Martora minoră a fost cazată în această locuință, însă, după două zile, inculpații A. și E. au dus-o într-un bar din același oraș, denumit G. și i-au spus că, pentru a face bani, trebuie să stea în acea locație și să întrețină clienții. Inițial martora minoră nu a fost de acord cu această solicitare, însă, fiind nevoită să rămână acolo, a aflat că, de fapt, trebuia să întrețină relații sexuale contra cost cu respectivii clienți. În aceste împrejurări, martora minoră a întreținut relații sexuale chiar în ziua respectivă, însă, când s-a întors la locuința inculpatului E., i-a spus acestuia, precum și inculpatului A. că nu mai dorește să presteze astfel de activități.

Pentru a o determina pe minoră să întrețină în continuare relații sexuale în acel bar, inculpații au invocat oprobriul familiei și al cunoscuților cu care se va confrunta dacă va pleca în România, în situația în care aceștia vor afla ce a făcut în Grecia, promițându-i minorei că, dacă va continua să se prostitueze, îi vor construi cu partea sa din banii obținuți, o casă în România. În aceste împrejurări, martora a rămas în continuare în Atena, desfășurând activitățile solicitate de către cei doi inculpați.

Pentru a nu fi identificată de autoritățile elene precum și pentru a i se facilita accesul în acel bar, inculpatul E. i-a cerut martorei minore cartea de identitate, documentul rămânând în posesia acestuia până la epuizarea activității sale infracționale, produsă în luna ianuarie a anului 2012.

Inculpatul E. a dus-o pe martora minoră la un fotograf, reușind, prin intermediul unor persoane necunoscute, să falsifice o carte de identitate, din care reieșea, în mod neadevărat, că aceasta era majoră, acest document falsificat rămânând în posesia minorei pe toată durata șederii sale în Grecia.

Conform declarațiilor date de martora minoră inițial în faza de urmărire penală, programul zilnic al acesteia era în intervalul 11,00 - 00,30, perioadă în care stătea în bar, și, în situațiile în care era agreată de vreun client, mergea cu acesta în camerele situate la nivelele superioare ale aceleiași incinte, unde presta servicii sexuale contra cost.

De asemenea, conform acelorași declarații, tariful practicat era de 50 de euro/jumătate de oră, media clienților fiind de 4 - 6/zi. La sfârșitul programului, victima preda toți banii obținuți în cursul zilei către inculpatul E., acesta remițându-i zilnic suma de 30 de euro, din care 20 de euro erau folosiți pentru a intra în acel bar, iar 10 euro erau cheltuiți de victimă pentru hrană.

După aproximativ două luni, inculpatul A. s-a întors în România, transferând-o pe minoră, conform declarațiilor acesteia, către inculpatul E., pentru suma de 1.000 euro, după acest moment, victima continuând să întrețină relații sexuale contra cost, în aceiași locație și în aceleași condiții, în folosul exclusiv al inculpatului E., care, pentru a o ține pe victimă sub control, pe lângă reținerea cărții sale de identitate, uza de amenințări și agresiuni fizice.

Tot la începutul anului 2011, martorele minore H. și I., ambele în vârstă de 16 ani la acel moment, l-au cunoscut prin intermediul martorei M., pe inculpatul D., în zona municipiului Râmnicu Sărat.

În cadrul discuțiilor purtate în acest cerc de persoane, s-au abordat și subiecte legate de eventuale deplasări în străinătate, pentru desfășurarea unor activități aducătoare de beneficii materiale, inclusiv prestarea de servicii sexuale contra cost.

Întrucât martorele H. și I. erau minore, inculpatul D. la contactat pe inculpatul E., acesta aflându-se în Grecia, cei doi cunoscându-se de mai mult timp, ambii locuind în municipiul Râmnicu Sărat.

Fiind asigurat de sprijinul inculpatului E. pentru a putea trece martorele minore, în condiții de ilegalitate, peste frontiera de stat a României, inculpatul D. a plecat, cu aproximativ două săptămâni înainte de sărbătorile pascale din anul 2011, către Grecia, împreună cu martora M., care avea vârsta de 17 ani la acel moment.

În momentul în care au ajuns în Atena, cei doi au fost așteptați de către inculpatul E., care i-a cazat pe aceștia în același apartament pe care îl avea închiriat.

Martora M. avea intenția de a se căsători contra unei sume de bani cu un cetățean pakistanez, și, întrucât această căsătorie nu a mai avut loc, martora, la propunerea inculpaților D. și E., a fost de acord să meargă în barul G., pentru a întreține relații sexuale contra cost.

Inculpatul D. a continuat să încerce să le convingă pe martorele minore H. și I. să vină în Grecia, cu scopul de a le exploata sexual prin practicarea de către acestea de servicii sexuale în același bar din Atena, inculpatul folosindu-se în acest sens de martora M., care le-a spus celor două martore minore că totul decurge foarte bine în Atena și că ar fi bine să vină și ele acolo.

Unele dintre aceste discuții între minore s-au purtat și de la locuința inculpatului D., unde martora N., concubina sa, i-a permis lui H. să vină și să folosească serviciile de internet.

În aceste împrejurări, martora H. a acceptat să se deplaseze în Atena, fiind asigurată de către inculpatul D. că, prin intermediul lui E., va rezolva trecerea frontierei de stat, lucru care s-a și întâmplat.

Astfel, martora a fost găzduită timp de trei zile la locuința inculpatului D., unde se afla concubina acestuia, după care a fost condusă la microbuz de către martora N.

La urcarea în microbuz, martora H. i-a spus șoferului (martorul L.), care efectua cursa de transport internațional de persoane pe ruta Râmnicu Sărat - Atena, așa cum îi spusese inculpatul D., că este "fata lui F.", ajungând astfel în Atena, trecând frontiera prin punctul Giurgiu, fără a exista probleme cu privire la starea sa de minoritate.

În momentul în care a ajuns în Atena, martora a fost așteptată de către inculpații D. și E., acesta din urmă fiind persoana care i-a plătit șoferului contravaloarea biletului de transport pentru aceasta.

În aceiași zi, martora a fost dusă de către cei doi în apartament, iar în ziua următoare inculpatul E. a reușit, prin intermediul unor persoane necunoscute, să obțină o carte de identitate falsă, din care reieșea, în mod neadevărat, că martora era majoră.

Acest document falsificat a rămas în posesia martorei pe toată durata șederii sale în Grecia, fiind folosit atât pentru a putea intra în clubul G., cât și pentru a se legitima în fața reprezentanților statului elen, cartea de identitate validă rămânând la inculpatul D.

După procurarea acestui document de identitate falsificat, martora H. a fost trimisă de către inculpatul D. la barul G., pentru a întreține relații sexuale contra cost cu clienții acestui stabiliment.

Conform declarației inițiale a martorei, în prima noapte petrecută în Atena, inculpatul Marcu a lovit-o și a agresat-o sexual, violențele exercitate de către acesta continuând și în perioada următoare, sub pretextul că minora nu producea suficienți bani, acest aspect fiind confirmat în declarațiile inițiale și de către martorele F. și M., precum și de către martora I., căreia martora minoră i-a povestit, ulterior, despre tratamentul la care a fost supusă.

Sub imperiul acestor violențe și amenințări, martora minoră a continuat să meargă în acel bar, programul zilnic fiind în intervalul 11,00 - 00,30, perioadă în care, dacă era agreată de vreun client, minora mergea cu acesta în camerele situate la nivelele superioare ale aceleiași incinte, unde presta servicii sexuale contra cost, tariful practicat fiind de 50 de euro/jumătate de oră.

La sfârșitul programului, martora preda toți banii obținuți în cursul zilei către inculpatul D., acesta remițându-i zilnic suma de 30 de euro, din care 20 de euro erau folosiți pentru a intra în acel bar, iar 10 euro erau cheltuiți de martoră pentru țigări.

După aproximativ o lună, inculpatul D. s-a întors în România, transferând-o pe victimă către inculpatul E., pentru suma de 1.500 euro, după acest moment, martora continuând să întrețină relații sexuale contra cost, în aceiași locație și în aceleași condiții, în folosul exclusiv al inculpatului E., care, pentru a o ține pe victimă sub control, uza de amenințări și agresiuni fizice.

Inculpatul D., după întoarcerea sa în România, a continuat demersurile pentru determinarea martorei minore I. să meargă în Grecia, în același scop, de a o exploata sexual în orașul Atena.

Aceste demersuri au reușit, astfel că în luna iulie a anului 2011, martora a fost trimisă de către inculpat către Atena, împreună cu martora M.

La plecarea din Râmnicu Sărat, inculpatul i-a plătit martorului L., câte 100 de euro pentru transportul celor două martore minore, inculpatul trimițându-l ca însoțitor al celor două minore pe O.

La sosirea în Atena, cele două minore au fost așteptate de către inculpatul E., care le-a dus la același apartament.

După câteva zile, inculpatul E. i-a procurat minorei I. o carte de identitate falsificată, pe care i-a înmânat-o pentru a o folosi la intrarea în clubul G., precum și pentru a se legitima în fața organelor de poliție, reținându-i, în schimb, cartea sa de identitate validă.

Ulterior, martora a fost trimisă, împreună cu celelalte trei minore, F., H. și M., în acel club, unde aceasta a început să întrețină relații sexuale contra cost, urmând același program și practicând același tarif.

Martora I. îi preda la sfârșitul zilei banii obținuți, inculpatului E., primind sume modice, pentru satisfacerea trebuințelor primare, pentru asigurarea unui control total asupra acestei martore, inculpatul uzând de violențe fizice și verbale, aspect confirmat atât de către aceasta, cât și de către minorele F. și H.

Conform declarației martorei M., care s-a întors la scurt timp în România, inculpatul D. a primit de la inculpatul E., pentru transferarea martorelor H. și I., un autoturism, pe care acesta la vândut la scurt timp, situație de fapt nedovedită nici în faza de urmărire penală și nici în faza de cercetare judecătorească.

Existența însă a unei compensații bănești primite de către inculpatul D. este confirmată de martora H., în cuprinsul declarației sale inițiale conform căreia, inculpatul D. a afirmat că a discutat, în mod ironic, cu E., și i-a spus acestuia că i-a găsit o fată care să lucreze pentru el în Atena, dar aceasta are datorii de 150 euro și îi trebuie acte de identitate, astfel că acesta i-a trimis prin transfer bancar, prin intermediul concubinei sale, suma de 400 euro.

La sfârșitul lunii august a anului 2011, martora minoră J., în vârstă de 17 ani la acel moment, i-a fost trimisă învinuitului P., de către persoane necunoscute, din Italia.

Învinuitul a cazat-o pe minoră într-o locație din Râmnicu Sărat iar după câteva zile i-a propus să meargă cu el în Atena, pentru a munci ca damă de companie, având ca sarcină de serviciu întreținerea clienților și determinarea acestora să consume cât mai mult.

Astfel, învinuitul a reușit să o treacă pe martora minoră peste frontiera de stat, deși nu avea acceptul părinților săi.

În momentul în care au ajuns în Atena, cei doi au fost așteptați de către inculpatul E., care i-a cazat la același apartament.

Ulterior, inculpatul E. i-a procurat martorei minore o carte de identitate falsificată, din care reieșea că era majoră, inculpatul și învinuitul trimițând-o, împreună cu celelalte trei minore F., H. și M., la barul G.

Aici, martora J. a aflat că, de fapt, pentru a obține bani, trebuia să întrețină relații sexuale contra cost cu clienții, martora declarând că a acceptat să presteze acest gen de activitate, deoarece nu dorea să se mai întoarcă în țară.

Timp de aproximativ trei săptămâni, martora s-a prostituat în acel bar în folosul lui P., căruia îi preda banii obținuți la sfârșitul zilei, ulterior inculpatul E., folosindu-se și de celelalte trei minore, reușind să-l facă să creadă pe învinuit, că martora J. a fugit într-o locație necunoscută.

În aceste împrejurări, învinuitul s-a întors în România, însă, după ce a aflat situația reală a martorei, a negociat cu inculpatul E. și a primit de la acesta o compensație bănească, respectiv o sumă cuprinsă între 1.500 și 4.000 euro.

Minora J. a continuat să meargă în barul G. și să întrețină relații contra cost cu clienții, banii obținuți fiind predați inculpatului E., acesta remițându-i sume necesare satisfacerii nevoilor personale.

În vara anului 2011, inculpatul B. se afla în județul Dolj, unde executa lucrări de construcții, ocazie cu care inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată minoră C.

Profitând de situația materială precară a părții vătămate, de faptul că aceasta avea și un copil minor (în vârstă de un an) în întreținere, inculpatul, deși era căsătorit, a reușit să o convingă pe aceasta să-l însoțească la locuința sa din municipiul Râmnicu Sărat, pentru a trăi împreună.

Partea vătămată minoră a declarat că după ce a ajuns la această locuință, împreună cu copilul său, a fost amenințată și lovită de către inculpat pentru a se prostitua în folosul său.

În aceste împrejurări, partea vătămată a fost nevoită să se prostitueze în zona municipiului Râmnicu Sărat, toți banii astfel obținuți ajungând la inculpat, care de altfel exercita un control strict asupra numărului clienților.

Ulterior, inculpatul a luat legătura telefonic cu inculpatul E., despre care știa că se află în Grecia și are apartamente de închiriat.

Inculpatul E. l-a asigurat că îl poate ajuta, în sensul de a-i găsi un loc în care partea vătămată să găsească clienți pentru a întreține relații sexuale contra cost, îndrumându-l pe inculpatul B. să se adreseze martorului Q., pentru a putea să o treacă pe partea vătămată minoră peste frontiera de stat a României, în condițiile în care aceasta nu avea acceptul părinților săi.

Astfel, inculpatul B. a transportat-o pe partea vătămată minoră în Atena, unde au fost așteptați, de către inculpatul E., care i-a cazat la același apartament pe care îl avea închiriat în acest oraș.

Prin intermediul lui E., inculpatul B. i-a procurat părții vătămate o carte de identitate falsificată, din care reieșea că aceasta era majoră, reținându-i în schimb cartea de identitate validă.

În schimbul sumei de 150 euro/săptămână, inculpatul E. a fost de acord să-i găzduiască pe C. și pe inculpatul B., precum și să-i faciliteze acesteia accesul în clubul G.

Partea vătămată a mers în acel local împreună cu celelalte patru minore și întrețineau relații sexuale contra cost cu clienții, urmând același program și practicând aceleași tarife, la sfârșitul zilei, partea vătămată înmânându-i toți banii obținuți inculpatului B., care nu-i permitea să cheltuie bani nici pentru mâncare.

După aproximativ trei săptămâni, partea vătămată C. și inculpatul B. s-au întors în România, dar au revenit în scurt timp în Atena, unde însă nu au mai fost găzduiți de către E., ci au stat la un hotel.

În această a doua perioadă, partea vătămată C. a mers în barul G., unde a prestat același gen de activități.

Partea vătămată a declarat inițial că în perioada în care s-a aflat în Grecia, a fost supusă în repetate rânduri la violențe fizice de către inculpatul B., acesta reproșându-i că nu face suficienți bani, inculpatul recunoscând că a lovit-o cu palma peste față într-una din zile, când partea vătămată a venit acasă cu numai 50 de euro.

La jumătatea lunii decembrie, partea vătămată a reușit să fugă de la inculpat, iar acesta s-a întors în România.

La scurt timp, partea vătămată C. s-a întors în țară, deplasându-se la locuința sa din județul Dolj.

Întrucât fetița sa se afla la locuința inculpatului B., unde rămăsese în grija părinților acestuia, partea vătămată s-a întors în municipiul Râmnicu Sărat, unde a fost iarăși constrânsă să întrețină relații sexuale contra cost pe raza acestui oraș.

La data de 15 ianuarie 2012, partea vătămată l-a contactat pe martorul R., persoană audiată sub o altă identitate și care nu a mai putut fi audiată în faza de cercetare judecătorească, și i-a cerut acestuia să o ia la el acasă, partea vătămată rămânând la locuința martorului până când, cu sprijinul, organelor de poliție, și-a recuperat fetița de la locuința inculpatului.

Martorul audiat sub identitate protejată a precizat că în momentul în care partea vătămată a venit la el, avea asupra sa suma de 2 RON și 10 prezervative, același martor declarând că a ținut legătura telefonic cu partea vătămată și în perioada în care aceasta se afla în Grecia, aflând despre activitățile pe care aceasta le desfășura în această țară.

De asemenea, martorul a mai declarat că a beneficiat de serviciile sexuale ale părții vătămate, plătindu-i inculpatului B. suma de 50 RON, partea vătămată relatându-i despre controlul strict exercitat de către inculpat asupra sa, precum și de sentimentul de teamă pe care acesta i-l provoca.

Martorul P. a declarat că a beneficiat și el de același gen de servicii, tot prin intermediul inculpatului B.

Situațiile de fapt reținute mai sus sunt confirmate de martorele minore J., H., F. și I., în declarațiile date la data de 6 martie 2012.

De asemenea, partea vătămată C. a arătat în cuprinsul declarației sale că, la momentul sosirii în Atena, inculpatul E. le găzduia pe minorele H., F. și I., care întrețineau relații contra cost în barul G., iar banii obținuți erau predați de către acestea aceluiași inculpat. Partea vătămată a mai precizat că după sosirea sa, la același apartament a venit și J., care a desfășurat același gen de activități în folosul lui P. și a inculpatului E.

La data de 10 ianuarie 2012, autoritățile polițienești din Atena au efectuat o razie în clubul G., ocazie cu care le-au depistat, printre altele, și pe martorele minore J., H., F. și I., care întrețineau relații sexuale contra cost cu clienții acestui local.

Martorele au fost audiate și introduse într-un centru de plasament, ulterior cele patru minore plecând din acest centru și mergând la apartamentul lui E., care se afla, la acel moment în România.

În baza indicațiilor telefonice ale acestuia, cele patru minore s-au întors în România, unde, cu ocazia audierii lor de către organele de poliție, la sosirea în municipiul București, i-au incriminat numai pe inculpații A., D. și pe învinuitul P.

După ce au ajuns în centrul de plasament din Buzău, minorele au fost vizitate de către inculpatul E., care s-a interesat despre conținutul declarațiilor date de acestea, ulterior, inculpatul găzduindu-le pe minore la locuința sa din municipiul Râmnicu Sărat, precum și la un apartament închiriat în municipiul Ploiești, ținându-le sub supraveghere.

S-a reținut că în aceste împrejurări, martorele, influențate de către inculpatul E., au dat declarații nesincere, cu ocazia audierii lor de către procuror, la data de 26 ianuarie 2012.

În baza autorizațiilor emise de către Tribunalul Buzău, la data de 1 martie 2012, a fost interceptată o convorbire telefonică în cadrul căreia inculpatul E. îi comunică inculpatului D. "nu stai cuminte ... eu te-am scos de acolo și tu vrei să mergi singur! mă gogule, auzi la mine am fost eu cu ele și am scos toată nebunia. înțelegi?".

De asemenea, la data de 28 februarie 2012, tot în cadrul unei discuții telefonice legal interceptate cu o persoană necunoscută, fiind avertizat de către aceasta că este căutat de poliție, inculpatul E. răspunde: "lasă-i mă să mă, că ... să mă caute! Dacă nu ești căutat n-ai valoare, mă ... pe cine caută lumea? Pă L., pă S., p-ăștia ... am schimbat, mă, toate alea am schimbat toate alea, acasă, aici".

În jurul datei de 1 martie 2012, martorele F. și H. au fugit de la locuința inculpatului din Râmnicu Sărat și s-au deplasat în comuna Zărnești, județul Buzău, la mama celei dintâi iar la data de 4 martie 2012, inculpatul E., însoțit de fratele său, numitul S., s-a deplasat la această locuință și le-au cerut celor două minore să se întoarcă la ei.

La refuzul acestora, inculpatul le-a amenințat atât pe ele, cât și pe martorii Ș. și T., mama R. și, respectiv concubinul acesteia, cu acte de violență dacă se vor adresa organelor de poliție pentru a-i incrimina în vreun fel.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința lui E., la data de 6 martie 2012, au fost găsite aici martorele minore J. și I., care rămăseseră sub controlul inculpatului.

Ulterior, în faza de cercetare judecătorească, martorele F., H., I. (prin declarație extrajudiciară), M., J. și partea vătămată C. și-au retractat declarațiile date în faza de urmărire penală și au dat declarații contradictorii, în mare parte favorabile inculpaților, acuzând exercitarea de presiuni din partea organelor de urmărire penală asupra lor, neputând produce dovezi însă în acest sens.

În aceste împrejurări, instanța de fond a dat eficiență declarațiilor martorelor date inițial în faza de urmărire penală în condițiile în care, la dosarul cauzei, nu există probe din care să rezulte că, până la sesizarea instanței de judecată, s-au formulat plângeri împotriva organelor de urmărire penală pentru pretinsele abuzuri săvârșite în timpul instrumentării acestei cauze.

S-a apreciat că în drept, faptele inculpatului A., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la începutul lunii martie a anului 2011, a recrutat-o prin fraudă pe martora minoră F. pe care ulterior, împreună cu inculpatul E., a transportat-o în orașul Atena, unde a găzduit-o și a transferat-o apoi către acesta, toate aceste acțiuni fiind executate în scopul exploatării sexuale a martorei, prin întreținerea de relații sexuale contra cost cu persoane racolate în incinta barului G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane minore, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a apreciat că nu se poate susține că faptele inculpatului ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (3) C. pen., în condițiile în care acțiunile acestuia au fost de natură a afecta dreptul la libertatea de voință și acțiune a martorei minore F. și nu bunele moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență, martora minoră, prin reținerea actului său de identitate, în timp ce se afla într-o țară străină, a cărei limbă nu o cunoștea, prin exercitarea de violențe fizice și psihice asupra ei, în mod implicit fiind în situația de a-i fi afectat dreptul la libertatea de voință și acțiune, în acest sens fiind și Decizia nr. 16 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii.

Inițial, inculpatul A. a negat în mod categoric comiterea faptelor reținute în sarcina sa. Astfel, în declarația sa dată în ziua de 6 martie 2012, acesta a susținut că, deși a fost în Grecia, în perioada de referință, nu o cunoștea pe martora F. și nici pe inculpatul E.

Ulterior, la data de 26 martie 2012, inculpatul a revenit asupra poziției sale inițiale, și a precizat că el nu a făcut decât să o însoțească pe martora F. pe ruta Râmnicu Sărat, la cererea acesteia, detaliile și costurile acestei deplasării fiind stabilite de către inculpatul E., inculpatul admițând că a găzduit-o la locuința sa pe martoră înainte de plecare, că a discutat anterior cu inculpatul E., de la care a înțeles că R. urma să se prostitueze într-un bar, precum și că a primit de la același inculpat suma de aproximativ 800 de euro, atât pentru efectuarea unor lucrări de renovare la un apartament, cât și pentru că a adus-o în Grecia pe aceasta.

Deși inculpatul a afirmat că se cunoștea de mai mult timp cu martora F., fiind verișori, tot el a susținut că după ce a ajuns în Grecia, a întreținut cu aceasta, o singură dată, raporturi sexuale, martora K., concubina inculpatului, declarând că a văzut-o pe R. pentru prima dată, la începutul lunii martie a anului 2011, când, înainte de a pleca cu A. către Grecia, a venit la locuința lor, unde a și rămas trei zile.

În faza de cercetare judecătorească, inculpatul A. a avut aceeași poziție de nerecunoaștere, invocând exercitarea de presiuni din partea organelor de urmărire penală asupra sa, neputând produce dovezi însă în acest sens.

Martora F., audiată în calitate de martor, a avut o poziție oscilantă cu privire împrejurările în care a ajuns în Atena, precum și la activitățile desfășurate în acest oraș, această poziție fiind determinată de influența exercitată de către inculpatul E. asupra sa, acesta încercând, după data de 10 ianuarie 2012, să o determine pe aceasta, precum și pe martorele minore H., I. și J., să facă afirmații mincinoase în fața organelor judiciare, pentru a-și crea o situație procesuală favorabilă.

De asemenea, susținerile martorei F. referitoare la amenințările și agresiunile fizice exercitate asupra sa de către inculpatul E., sunt confirmate atât de către inculpatul D., cât și de către victima H., motivele fiind legate de comportamentul victimei care nu făcea suficienți bani sau avea și alte preocupări decât cele impuse de inculpat.

În drept, faptele inculpatului B., care, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2011, a recrutat-o prin fraudă pe partea vătămată C. pe care ulterior, a transportat-o în orașul Atena, unde, prin violență și amenințare, a găzduit-o, toate aceste acțiuni fiind executate în scopul exploatării sexuale a părții vătămate, prin întreținerea de relații sexuale contra cost cu persoane racolate în incinta barului G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane minore, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, nu se poate susține că faptele inculpatului ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (3) C. pen., în condițiile în care acțiunile acestuia au fost de natură a afecta dreptul la libertatea de voință și acțiune a părții vătămate C. și nu bunele moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență, partea vătămată, prin reținerea actului său de identitate, în timp ce se afla într-o țară străină, a cărei limbă nu o cunoștea, prin exercitarea de violențe fizice și psihice asupra ei, în mod implicit fiind în situația de a-i fi afectat dreptul la libertatea de voință și acțiune, în acest sens fiind și Decizia nr. 16 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii.

Inculpatul B., inițial a negat comiterea faptelor reținute în sarcina sa, dar, la data de 26 martie 2012, acesta a făcut afirmații detaliate cu privire la împrejurările în care a recrutat-o, transportat-o și găzduit-o pe partea vătămată C., admițând că a beneficiat de banii obținuți de aceasta din prestarea de servicii sexuale contra cost.

În apărarea sa, inculpatul a susținut că inițiativa prestării acestui gen de activități i-a aparținut părții vătămate.

Maniera în care inculpatul a exploatat-o pe partea vătămată reiese nu numai din declarațiile acesteia ci și din conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpat, interceptate în baza autorizațiilor legal emise de către Tribunalul Buzău.

Astfel, la data de 17 februarie 2012, inculpatul a discutat cu o persoană necunoscută, care l-a întrebat dacă M. mai muncește pentru el, acesta răspunzând "cum să nu?".

La data de 27 ianuarie 2012, inculpatul a discutat cu partea vătămată, spunându-i acesteia că de când a venit din Grecia nu a bătut-o, aceasta reproșându-i că a amenințat-o că o dă la albanezi.

În faza de cercetare judecătorească, inculpatul B. a revenit asupra poziției inițiale de recunoaștere, invocând atât probleme medicale de natură psihiatrică cât și exercitarea de presiuni din partea organelor de urmărire penală asupra sa, neputând produce dovezi însă în acest sens.

În drept, faptele inculpatului D., care, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în luna aprilie a anului 2011, a recrutat-o prin fraudă pe martora minoră H. pe care ulterior, împreună cu inculpatul E., a transportat-o în orașul Atena, unde, prin violență și amenințare, a găzduit-o și a transferat-o apoi către acesta, toate aceste acțiuni fiind executate în scopul exploatării sexuale a martorei, prin întreținerea de relații sexuale contra cost cu persoane racolate în incinta barului G. iar în luna iulie a anului 2011, a recrutat-o prin fraudă pe martora minoră I. pe care ulterior, împreună cu inculpatul E., a transportat-o în orașul Atena, căruia i-a și transferat-o, toate aceste acțiuni fiind executate în scopul exploatării sexuale a martorei, prin întreținerea de relații sexuale contra cost cu persoane racolate în incinta barului G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane minore, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Nu se poate susține că faptele inculpatului D., așa cum au fost reținute, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., în condițiile în care, din analiza completă, pe baza elementelor de fapt determinate, a condițiilor de loc și de timp în care s-au comis faptele, rezultă că acestea au fost săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, existând o unitate de dispoziții legale violate, o unitate de hotărâre infracțională și o pluralitate de acte separate, într-un interval de timp relativ scurt, diferența de subiect pasiv al infracțiunii neputând determina descompunerea unei acțiuni repetate în timp, îndeplinite în realizarea aceleiași rezoluții, în tot atâtea infracțiuni autonome concurente câte persoane au făcut obiectul acelor acțiuni.

Atâta timp cât pentru existența infracțiunii continuate de trafic de persoane minore nu este necesară realizarea unității de subiect pasiv, nu poate fi reținut concursul de infracțiuni numai datorită pluralității de subiecți pasivi în cadrul repetării actelor de acest fel, indiferent care ar fi modalitatea lor alternativă de săvârșire (recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire de persoane), intervalele de timp dintre actele comise fiind relativ scurte, vizându-se prin actele respective valori de același fel, existând o identitate de procedee folosite, în condiții și împrejurări asemănătoare pentru săvârșirea faptelor, existând un singur scop urmărit și anume exploatarea sexuală a martorelor minore, prin întreținerea de relații sexuale contra cost cu persoane racolate în incinta barului G.

În același sens sunt și dispozițiile Deciziei nr. 49 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii.

De asemenea, nu se poate susține că faptele inculpatului ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., în condițiile în care acțiunile acestuia au fost de natură a afecta dreptul la libertatea de voință și acțiune a martorelor minore H. și I. și nu bunele moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență, martorele minore, prin reținerea actelor lor de identitate, în timp ce se aflau într-o țară străină, a cărei limbă nu o cunoșteau, prin exercitarea de violențe fizice și psihice asupra lor, în mod implicit fiind în situația de a le fi afectat dreptul la libertatea de voință și acțiune, în acest sens fiind și Decizia nr. 16 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii.

Inculpatul D. nu a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa. Acesta a admis că s-a deplasat în Atena, împreună cu martora M., pentru ca aceasta să încheie o căsătorie cu un cetățean pakistanez, în schimbul unei sume de bani și întrucât această căsătorie nu s-a mai perfectat, a rămas în Atena, fiind găzduiți de către inculpatul E.

Privitor la martorele H. și I., inculpatul a arătat că, deși le cunoștea, nu a avut nici o contribuție în recrutarea, transportarea, găzduirea și tran