ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1626/2014

Decizia nr. 1626/2014 Deliberând asupra cauzei penale de față, constată: Prin Sentința penală nr. 58/S pronunțată la data de 08 octombrie 2013 de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în Dosarul nr. x/1372/2013 s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații A. și B. din infracțiunile trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 și trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunile de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. (două fapte) și art. 329 alin. (2) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34, art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen.

pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) și (3) C. pen., s-au interzis inculpatului A., pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului A. perioada reținerii și arestului preventiv din data de 14 mai 2013 până la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului A. În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34, art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului B., în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) și (3) C. pen., s-au interzis inculpatului B., pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului B. perioada reținerii și arestului preventiv din data de 14 mai 2013 până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului B. În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34, art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului C. în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) și (3) C. pen., s-au interzis inculpatului C. pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului C. perioada reținerii și arestului preventiv din data de 14 mai 2013 până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului C. În baza art. 1357 și următoarele C. civ., coroborat cu art. 14 și următoarele C. proc. pen., au fost obligați inculpații A. și B. să plătească fiecare părților civile D. și E. câte 2000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății, iar părții civile F. câte 1000 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății cu titlu de daune morale și au fost respinse celelalte pretenții. În baza art. 1357 și următoarele C. civ. coroborat cu art. 14 și următoarele C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C. să plătească părții civile G. suma de 4000 de euro daune morale sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății, iar părții civile H. suma de 2000 de euro daune morale sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății și au fost respinse celelalte pretenții.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpatul C. a sumei de 230 lei, obținută din exploatarea părților civile G. și H., iar de la inculpații A. și B. câte 82 lei, sumă obținută din exploatarea părții civile D. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații C. și B. să plătească statului fiecare câte 2462 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar inculpatul A. a fost obligat să plătească suma de 2262 lei cu același titlu. Sumele de 1380 de lei se suportă în avans pentru onorarii pentru apărători din oficiu pentru inculpați și părțile civile. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în toamna anului 2012, partea civilă D. l-a cunoscut pe inculpatul C. prin intermediul unei rețele de socializare, a menținut legătura cu acesta o perioadă pe messenger, apoi a fost de acord să-l întâlnească pentru a merge la o petrecere.

Cu prilejul acestei petreceri, partea civilă l-a cunoscut pe inculpatul A. care i-a povestit că are o prietenă pe nume G. cu care dorește să se căsătorească, dar pe care i-a spus că nu a adus-o la petrecere pentru că îi era teamă că inculpatul C. ar fi dorit să i-o ia să o pună să se prostitueze. În acest context, inculpatul A. i-a atras atenția părții civile D. că inculpatul C. caută minore pe care le amenință sau le bate pentru a se prostitua. Totodată inculpatul A. a sfătuit-o pe partea civilă să își schimbe numărul de telefon și să nu i-l dea inculpatului C. Ulterior, în iama anului 2012, partea civilă D. a arătat că a mers în Poiana Brașov pentru a se da cu sacul. Cu acea ocazie, partea civilă l-a cunoscut și pe inculpatul B. și pe partea civilă G. care era iubita inculpatului A., cu care acesta dorea să se căsătorească.

Relația părții civile cu inculpații a continuat, partea civilă arătând că s-a mai întâlnit de câteva ori cu aceștia și prietenele lor, iar aproximativ în luna martie 2013, partea civilă D. a aflat că partea civilă G. fusese luată de inculpatul C., iar acesta o ducea la "produs". Partea civilă a arătat că după ce A. s-a despărțit de G. s-a întâlnit destul de des cu acesta, iar aproximativ în luna martie 2013, inculpatul i-a solicitat pentru prima oară, printr-un mesaj, să se mute la inculpatul B., să nu-i spună mamei sale și să înceapă să se prostitueze. Partea civilă i-a răspuns inculpatului că îi este teamă să facă asta, pentru că poate fi prinsă de poliție, însă inculpatul A. i-a comunicat că o va omorî dacă nu va da curs solicitării.

Inculpații A. și B. au început să o aștepte pe partea civilă la ieșirea de la școală și să îi ceară să se prostitueze, spunându-i că aveau nevoie de bani, iar ea poate face asta pentru ei. Partea civilă, amenințată fiind de inculpați că o vor omorî sau o vor închide în casă, a acceptat să întrețină relații sexuale normale și orale în diferite locații din mun. Brașov cu persoane de sex masculin contra cost. Într-o împrejurare, întâlnindu-se cu inculpații A. și B., partea civilă a arătat că a fost amenințată de inculpatul B. cu cuțitul "cei doi cerându-mi să merg cu un client și banii pe care îi iau să îi dau lor". Ulterior acestei întâmplări, partea civilă s-a întâlnit cu clientul respectiv, fiind condusă de cei doi inculpați, s-a deplasat la un hotelul din Brașov, a întreținut relații sexuale cu clientul care i-a dat părții civile o sumă de bani, pe care aceasta le-a dat-o inculpaților.

Din raportul de evaluare psihologică al părții civile reiese că aceasta are un nivel redus de inteligență, prezintă carențe educative și afectiv relaționale, o gândire cantonată pe o abordare simplistă și superficială a existenței luată în ansamblu, provine dintr-o familie nucleară dezmembrată cu istoric de violență domestică și climat tensionat, "eu slab structurat și imatur psiho-social". S-a apreciat în raport, că vulnerabilitatea victimală a minorei este circumscrisă profilului de personalitate, care evocă un indice de expunere la situații și relații cu potențial periculos pentru sine. În continuare, instanța a reținut că, în cursul lunii martie 2013, inculpații A. și B. au abordat-o pe partea civilă E., pe care o cunoscuseră anterior prin intermediul martorei I. și i-au oferit posibilitatea de a obține diferite sume de bani din întreținerea unor relații sexuale cu diferiți clienți.

Partea civilă a arătat în declarația sa că, fiind abordată de inculpatul A., a fost reticentă la început, astfel, "la început am zis că nu, dar după aceea am zis că da, dar doar ca să văd cum este, să nu fac nimic. Mi-a spus că pentru un bărbat primesc 8 milioane de lei, iar el își oprește 3 milioane. M-a sunat acasă și mi-a spus că a făcut rost de doi clienți pentru a doua zi și să mă întâlnesc cu ei". A doua zi inculpații au prezentat-o pe partea civilă unui client, dar victima a constatat că îl cunoaște pe acel bărbat și a refuzat să întrețină relații sexuale cu acesta. Inculpatul A. a insistat să se reîntâlnească cu clientul, dar partea civilă s-a opus cerințelor inculpatului. Pe partea civilă F., inculpații A. și B. au cunoscut-o prin intermediul unui prieten al lor, despre a cărui identitate, inculpații nu au vrut să dea relații.

Partea civilă F. a susținut că s-a îndrăgostit de inculpatul B. Inculpatul, profitând de acest lucru îi solicita țigări părții civile, iar în una din zile i-a cerut să întrețină relații sexuale cu un prieten de-al lui și a condus-o pe partea civilă acasă la acesta. Partea civilă a arătat că nu i-a plăcut de respectiva persoană și a refuzat să întrețină relații sexuale cu acesta. Ulterior, partea civilă F. a acceptat să întrețină relații sexuale cu mai mulți tineri la stăruința inculpatului A., care i-a făcut cunoștință cu diferiți bărbați. Partea civilă F. a arătat în declarația sa olografă că inculpații A. și B. au dus-o să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați și în zona centurii Brașovului cu mașina lor de culoare albă și rămâneau în mașină cât timp aceasta stătea cu clienții.

Partea civilă a arătat că încasa de la clienți între 30 și 50 de lei, iar inculpaților le dădea câte 20 de lei la fiecare. Evaluarea psihologică a părții civile a condus la concluzia că inculpații au profitat de deficitul de sănătate mentală și emoțională al victimei, iar manipularea acesteia de către cei doi inculpați a fost favorizată de faptul că aceasta prezintă o capacitate de efort analitico-sintetic scăzută, tendințe spre reverie și raționament grosier, ce reflectă în ansamblu un status mintal specific retardului ușor, un "eu" slab structurat și imatur psiho-sexual cu pronunțate carențe afectiv relaționale, un istoric de viață marcat de frustrări și decepții generat de destrămarea familiei nucleare, dispariția și apoi decesul tatălui, un profil psihologic vulnerabil, decompensat afectiv și cu mari carențe relaționale.

Instanța de fond a reținut că starea de fapt descrisă mai sus a rezultat din coroborarea declarațiilor inculpaților care au recunoscut faptele săvârșite, declarații care au fost coroborate cu declarațiile părților vătămate D., F., E., declarațiile martorilor J., I., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., referatele de evaluare psihologică privind părțile vătămate, procese-verbale de investigații, proces-verbal de certificare și redare în formă scrisă a înregistrărilor audio și notele de redare a înregistrărilor audio și notele de redare a convorbirilor telefonice și comunicărilor anexe ale acestuia. Inculpații A. și B. cu recunoscut faptele descrise mai sus astfel cum au fost descrise și în rechizitoriu și au solicitat aplicarea procedurii simplificate privind recunoașterea vinovăției prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen. arătând că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și nu solicită administrarea altor probe cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere. Analizând probele administrate în faza de urmărire penală și văzând poziția de recunoaștere a faptelor de către cei doi inculpați, instanța de fond a constatat că faptele pentru care inculpații au fost trimiși judecată prin rechizitoriu constituie infracțiuni și au fost săvârșite de cei doi inculpați, fiind deci aplicabile dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen.

Cu referire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații A. și B., din infracțiunile trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 și trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunile de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. (două fapte) și art. 329 alin. (2) C. pen., instanța de fond a reținut că cererile acestora sunt neîntemeiate având în vedere Decizia nr. XVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit deciziei, distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane și cea de proxenetism este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită protejată de legiuitor prin actele incriminatorii ale celor două legi, în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001, aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență. În cauză, dată fiind vârsta părților civile, precum și capacitatea acestora de comprehensiune, s-a reținut că a fost încălcată libertatea de voință și acțiune a persoanei.

Părțile civile D. și E. sunt minore, discernământul acestora, capacitatea de a înțelege faptele și consecințele acestora fiind în curs de formare. În plus, în cazul celor două minore ca și în cazul părții civile F. s-a constatat din examinarea rapoartelor de evaluare psihologică că victimele prezintă un eu slab structurat și imatur psiho-sexual, au pronunțate carențe afectiv-relaționale, un istoric de viață marcat de frustrări și decepții generat de destrămarea familiilor nucleare, toate victimele prezentând un profil psihologic vulnerabil, decompensat afectiv și cu mari carențe relaționale. În consecință, cererea privind schimbarea încadrării juridice formulate de cei doi inculpați a fost respinsă.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A. care în cursul lunii martie 2013 împreună cu inculpatul B. au recrutat-o, prin amenințare și violență, pe minora D. în vârstă de 15 ani pe care, în perioada ce a urmat, au exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției pe raza municipiului Brașov, obținând astfel sume modice de bani întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, faptă pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. întrucât și-a recunoscut vinovăția.

Fapta inculpatului A. care, în cursul lunii martie 2013, împreună cu inculpatul B. au recrutat-o, prin inducerea în eroare, pe minora E. de 16 ani, iar în perioada ce a urmat, profitând de discernământul diminuat al părții, au încercat să o exploateze prin obligarea sa la practicarea prostituției, în vederea obținerii unor sume modice de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 faptă pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. întrucât și-a recunoscut vinovăția.

Fapta inculpatului A. care, în cursul lunii aprilie 2013, împreună cu inculpatul B., au recrutat-o, prin inducere în eroare, pe partea vătămată F., iar în perioada ce a urmat, profitând de deficitul de sănătate mentală și emoțională al acesteia, au exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției, obținând astfel sume modice de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 faptă pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. întrucât și-a recunoscut vinovăția.

Fapta inculpatului B. care, în cursul lunii martie 2013, împreună cu inculpatul A., au recrutat-o, prin amenințare și violență, pe minora D. în vârstă de 15 ani pe care, în perioada ce a urmat, au exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției pe raza municipiului Brașov, obținând astfel sume modice de bani întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, faptă pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. întrucât și-a recunoscut vinovăția.

Fapta inculpatului B. care, în cursul lunii martie 2013, împreună cu inculpatul A., au recrutat-o prin inducerea în eroare, pe minora E. de 16 ani, iar în perioada ce a urmat, profitând de discernământul diminuat al părții, au încercat să o exploateze prin obligarea sa la practicarea prostituției, în vederea obținerii unor sume modice de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 faptă pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. întrucât și-a recunoscut vinovăția.

Fapta inculpatului B. care, în cursul lunii aprilie 2013, împreună cu inculpatul A., au recrutat-o prin inducere în eroare pe partea vătămată F., iar în perioada ce a urmat, profitând de deficitul de sănătate mentală și emoțională al acesteia, au exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției obținând astfel sume modice de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 faptă pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. întrucât și-a recunoscut vinovăția. La individualizarea și stabilirea cuantumului pedepselor instanța de fond a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpaților și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Totodată, instanța a avut în vedere atât dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. privind reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzută de lege având în vedere că inculpații au recunoscut faptele comise, dar și prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. privind circumstanțele atenuante. Astfel, din referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov și cazierele judiciare ale inculpaților A. și B. a rezultat că inculpații au avut, în trecut, până la săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați, conduite care nu s-au apropiat de sfera infracționalității. În ceea ce-l privește pe inculpatul B., s-a apreciat că factorii care au contribuit la comiterea infracțiunilor sunt de natură psiho-individuală, respectiv ignorarea cu ușurință a caracterului penal al preocupărilor prietenilor săi corelat cu gradul scăzut de empatie față de persoane aflate în situații vulnerabile.

Totodată, s-a reținut că suportul moral și financiar acordat de către familia sa, stabilitatea locativă, disponibilitatea inculpatului de a se implica în desfășurarea unor activități dezirabile social și lipsa unor modele infracționale în familie sunt factori de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional al inculpatului. Dimpotrivă, debutul infracțional la o vârstă tânără (inculpatul a fost sancționat administrativ pentru săvârșirea unei fapte de furt), apoi ignorarea cu ușurință a prevederilor legale, prezența în anturajul său a unor persoane cu comportament antisocial, slaba conștientizare a propriilor fapte, lipsa unei calificări profesionale și a unui nivel de școlarizare care să-i permită dobândirea unei astfel de calificări reprezintă factori care pot reitera comportamentul infracțional al inculpatului.

În ceea ce-l privește pe inculpatul A. instanța a avut în vedere, ca și în cazul inculpatului B., că există, potrivit evaluării efectuate, atât factori care sunt de natură să inhibe comportamentul infracțional, cât și factori care pot influența reiterarea acestuia. Astfel, între cei care pot inhiba comportamentul se rețin suportul moral și financiar oferit de familie, lipsa unor modele infracționale în familie, disponibilitatea inculpatului de a se implica în activități lucrative, dubla calificare profesională, dar în același timp s-a ținut seama de factorii care pot determina un nou comportament infracțional, respectiv debutul infracțional la o vârstă tânără, ignorarea cu ușurință a prevederilor legale, a normelor morale, existența în anturaj a unor persoane cu pronunțat caracter antisocial.

În consecință, instanța a făcut aplicarea, în cazul ambilor inculpați, a prevederilor art. 33 lit. a) C. pen., art. 34, art. 35 alin. (1) C. pen. și a contopit pedepsele aplicate inculpaților A. și B. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În continuare, apreciind că scopul educativ și de reeducare al pedepsei rezultate nu poate fi atins fără privarea de libertate a inculpaților instanța a dispus executarea pedepselor în regim de detenție. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) și (3) C. pen., i s-au interzis inculpatului A. pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C., instanța de fond a reținut că, în cursul anului 2012, inculpatul a cunoscut-o pe partea civilă G. în vârstă de 16 ani, în condițiile în care aceasta era iubita inculpatului A. Cei doi inculpați aveau o relație apropiată, dar acest aspect nu l-a împiedicat pe inculpatul C. să se împrietenească cu partea civilă și să devină iubiți. Inculpatul C. a ajuns să o cunoască foarte bine pe partea civilă, să-i cunoască problemele familiale și dorința acesteia de a pleca de acasă. În acest context, inculpatul, profitând de starea de vulnerabilitate a victimei, i-a acordat susținere când partea civilă a plecat din locuința familiei, în sensul că i-a promis că vor locui împreună, iar el își va găsi un loc de muncă, urmând să se mute în municipiul București.

În acest context, partea civilă s-a despărțit de inculpatul A. Inculpatul C., fie pentru că nu dorea, fie pentru că nu putea să o cazeze pe partea civilă la el început să solicite ajutorul diferitelor persoane pentru a o găzdui pe G., dat fiind faptul că aceasta nu avea unde locui. Astfel, câteva zile partea civilă a locuit la martorul J. într-un cămin școlar. Inițial, martorul l-a refuzat pe inculpat când acesta i-a cerut să o găzduiască pe partea civilă, însă ulterior, la insistențele inculpatului și datorită faptului că martorul a fost amenințat de inculpat cu bătaia a fost de acord ca victima minoră să locuiască la el, martorul arătând în declarația sa că i-a fost frică de inculpat. La scurt timp după ce victima a fost adusă în stare de vulnerabilitate, inculpatul a început să-i solicite să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați argumentând că el nu are cum să facă rost de bani.

Partea civilă i-a răspuns inculpatului să termine cu "treburile astea" arătând că nu i-a convenit absolut deloc ceea ce i-a cerut inculpatul și din acel moment i-a scăzut încrederea în el. După aproximativ o lună de zile inculpatul, aflându-se la o masă cu mai mulți prieteni, partea civilă fiind de față, i-a cerut din nou să întrețină relații sexuale cu un prieten al său dar partea civilă a refuzat. Aceste solicitări ale inculpatului atrăgeau stări de dispută și neînțelegere între el și partea civilă și aceasta era nevoită să-și caute permanent locuri unde să locuiască. Astfel, partea civilă a arătat în declarația sa că, certându-se cu inculpatul C. pe acest subiect, s-a dus să locuiască la inculpatul A., unde a stat câteva zile, dar pentru că în final trebuia să plece de acolo, s-a mutat la un prieten al inculpatului A., apoi a petrecut o seară la inculpatul B. și în final partea civilă a apelat la inculpatul C. care a mers după ea.

În aceste circumstanțe de evidentă vulnerabilitate, partea civilă a început să se prostitueze în favoarea inculpatului C. Inculpatul C. identifica potențialii clienți ai victimei și fie le dădea direct numărul de telefon al victimei și aceștia o sunau direct, fie o conducea chiar el pe victimă în locurile în care aceasta urma să întrețină relații sexuale contra cost. În acest sens s-a arătat că, potrivit actelor și lucrărilor dosarului, o brigadă din cadrul B.C.C.O. Brașov i-a surprins pe partea civilă și pe inculpat în fața unui hotel din Brașov, partea civilă fiind condusă de inculpat la un client, întâlnire care nu a mai avut loc pentru că cei doi au fost conduși la audieri. Partea civilă nu participa direct la negocierile privind plata serviciilor sexuale, dar avea cunoștință că inculpatul C. încasa bani pentru aceste servicii, întrucât l-a văzut pe inculpat când încasa sumele de bani de la clienți, sau clienții i-au comunicat acest lucru părții civile.

Exemplificativă în acest sens este susținerea din declarația părții civile conform căreia, fiind sunată de un bărbat, i-a comunicat acestuia că nu îl cunoaște, deși bărbatul vorbea cu ea.de parcă o cunoștea de o viață întreagă.

Partea civilă l-a întrebat de unde are numărul ei, iar bărbatul i-a comunicat că de la C., partea civilă arătând în continuare că bărbatul i-a comunicat că C. "i-a dat numărul meu cu scop și că i-a dat niște bani ca să nu stăm degeaba în seara asta". Partea civilă a arătat că a fost constrânsă de inculpatul C. să întrețină relații cu alți bărbați, în sensul că în permanență îi aducea aminte că este plecată de acasă, deci că depinde de el, că nu avea unde să doarmă, inculpatul spunându-i părții civile că "își va lua mâna de pe ea". Partea civilă a arătat că relația dintre ea și inculpatul C. nu mai era ca la început și că erau împreună "dintr-o obligație". Raportul de evaluare psihologică a victimei G. a arătat că aceasta prezintă o imagine de sine confuză, precum și dorința accentuată a minorei de a scăpa de propriile probleme, de stări de tensiune, victima manifestând un comportament nechibzuit și o insuficientă considerație a consecințelor faptelor sale.

Starea de temere și vulnerabilitate a victimei s-a perpetuat și pe parcursul procesului penal, aceasta nefiind în măsură să dea declarația în sala de ședință, solicitând să fie audiată prin mijloacele audio-video conform art. 77 1 C. proc. pen. În continuare, instanța de fond a reținut că în cursul lunii martie 2013, inculpatul a cunoscut-o pe H. Partea civilă avea expuse niște fotografii pe rețeaua de socializare, însă numărul ei de telefon a ajuns în posesia inculpatului C. prin intermediul inculpatului A., care o cunoscuse pe partea civilă la o petrecere. Partea civilă H. a fost invitată de inculpat la el acasă, unde partea civilă a acceptat să meargă și unde a cunoscut mai multe persoane, pe inculpat, pe sora acestuia și alți prieteni ai inculpatului.

A fost invitată la o cafea și a fost de acord să revină a doua zi. În casa inculpatului C., partea civilă H. l-a cunoscut pe martorul M. C. i-a solicitat părții civile să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, aceasta a refuzat, însă inculpatul a început să o amenințe cu acte de violență, spunându-i că o să vadă ea ce pățește dacă nu dă curs cererii. În acest context, martorul M. a sunat-o ulterior pe victimă pentru a se întâlni, dar aceasta a refuzat fiind de acord atunci când martorul i-a spus că îi va face rău. Astfel, partea civilă a declarat: "Am refuzat, i-am spus că nu îl cunosc, însă el a fost foarte insistent și mi-a spus că dacă nu mă duc, îmi va face rău. A spus doar că mă caută, mă urmărește și îmi face rău". Partea civilă a acceptat să se întâlnească cu martorul, să îl însoțească într-un apartament și să întrețină relații sexuale cu acesta.

Situația s-a repetat în următoarea zi, când partea civilă a întreținut relații sexuale cu un alt bărbat, vărul lui M. Relațiile sexuale pe care partea civilă le-a întreținut cu acest văr au avut loc tot la insistențele inculpatului C. În ambele situații, partea civilă a arătat că inculpatul C. a încasat câte 50 de lei de la fiecare client. Partea civilă a arătat în declarația sa de la urmărirea penală că "Am acceptat pentru că îmi era frică de C. și împreună cu vărul lui M. m-am deplasat în dormitorul locuinței unde am întreținut raporturi sexuale normale și anale". Într-o altă împrejurare, partea civilă H. s-a întâlnit la insistențele inculpatului C. cu numitul "T.". Acesta i-a dat în prezența sa inculpatului 50 de lei, iar partea civilă a plecat cu bărbatul numit "T." la domiciliul lui și a întreținut cu acesta relații sexuale normale.

Partea civilă a arătat că a acceptat acest lucru pentru că inculpatul C. primise de la numitul "T." banii și pentru că îi era frică să refuze. Poziția de vulnerabilitate a victimei H. și de temere a rezultat și cu ocazia audierii acesteia de către instanță întrucât, deși a rezultat fără dubiu că inculpatul C. a fost cel care a i-a indus părții civile starea de temere care a determinat-o să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați și totodată inculpatul a fost cel care a încasat diferite sume de bani de la clienți, partea civilă a arătat că se temea de bărbații care o sunau și îi cereau să se întâlnească cu ei, starea de temere fiindu-i indusă anterior.

Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică al părții civile a arătat că aceasta prezintă un intelect liminar, prezintă o labilitate psiho-emoțională, instabilitate în interese și atitudini, este sensibilă și ține cont de părerea celor din jur, are conștiința slabă a propriilor conținuturi psihice pe care uneori le atribuie celor din jur prin proiecție, simte nevoia de afirmare a poziției sociale, posedă un "eu juvenil" care rezonează cu toată ființa la orice situație de viață, iar în condițiile dificile utilizează mecanisme defensive, regresive, de trăiri subiective supradimensionate, conformism și stereotipie mentală, se definește prin lipsa cenzorului moral realist și de frustrare în sfera sexualității (raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr 1014/E din 09 mai 2013 al Serviciului de Medicină Legală Brașov).

Instanța de fond a reținut că starea de fapt descrisă mai sus a rezultat din coroborarea declarațiilor inculpaților care au recunoscut faptele săvârșite, declarații care au fost coroborate cu declarațiile părților vătămate G., H., declarațiile martorilor J., I., K., L., M., P., S., referatele de evaluare psihologică privind părțile vătămate, raport de expertiză medico-legală psihiatrică referitor la partea vătămată H., procese-verbale de investigații din data de 24 aprilie 2013 și din data de 04 aprilie 2013. În drept s-a reținut că fapta inculpatului C. care, în cursul lunii februarie 2013, a recrutat-o pe partea civilă G. în vârstă de 16 ani pe care în perioada ce a urmat a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției, obținând prin aceasta sume modice de bani întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "trafic de minori" prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr 678/2001, faptă pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii.

Fapta inculpatului C. care, în cursul lunii martie 2013, a recrutat-o prin amenințare și violență pe partea vătămată H., iar în perioada ce a urmat a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției, obținând prin aceasta sume modice de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, faptă pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii. În consecință instanța a făcut aplicarea, în cazul inculpatului, a prevederilor art. 33 lit. a) C. pen., art. 34, art. 35 alin. (1) C. pen. și a contopit pedepsele aplicate inculpatului C. în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen.

pe o perioadă de 5 ani. La individualizarea și stabilirea cuantumului pedepselor instanța de fond a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Totodată, instanța a avut în vedere prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) privind circumstanțele atenuante. Astfel, din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov și cazierul judiciar al inculpatului C. a rezultat că acesta a avut anterior săvârșirii faptelor un comportament care s-a situat spre sfera dezirabilului.

Inculpatul nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, iar ca și factori favorizanți ai comportamentului său au fost identificați apartenența inculpatului la grupul din care făceau parte și ceilalți doi coinculpați A. și B. care recunosc comiterea faptelor, situația dificilă din punct de vedere financiar a inculpatului, dar și modul în care inculpatul se raportează la normele morale, sociale și juridice, în sistemul său de gândire faptele coinculpaților nefiind apreciate ca fiind grave (de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov). În continuare, apreciind că scopul educativ și de reeducare al pedepsei rezultate nu poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului instanța a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că părțile civile și-au precizat pretențiile civile la termenul de judecată din data de 12 iunie 2013, astfel: partea civilă G. s-a constituit parte civilă cu câte 6000 de euro daune morale împotriva inculpatului C., partea civilă H. s-a constituit parte civilă cu câte 10 000 lei daune morale împotriva inculpatului C., partea civilă D. s-a constituit parte civilă cu suma de 6000 de euro împotriva inculpaților A. și B., iar partea civilă F. s-a constituit parte civilă cu 10 000 lei daune morale împotriva inculpaților A. și B. Reprezentantul D.I.I.C.O.T. a formulat, în baza art. 17 C. proc. pen., pretențiile civile pentru părțile vătămate minore G., D. și E. la suma de 10 000 euro pentru fiecare parte civilă minoră cu titlu de daune morale.

Analizând pretențiile formulate de părțile civile, prin apărători și pentru părțile vătămate minore și de către reprezentantul D.I.I.C.O.T., instanța a reținut că acestea sunt întemeiate în parte. Astfel, instanța a avut în vedere că, potrivit art. 1357 C. civ. - "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare". În speță, s-a constatat că părțile civile reclamă un prejudiciu de ordin moral întrucât au solicitat ca inculpații să fie obligați la daune morale. În practică și în literatura de specialitate se admite în mod constant că prejudiciul moral este legat de suferințele psihice, de ordin moral pe care le are de înfruntat partea civilă ca urmare a infracțiunii săvârșite de inculpat.

Rapoartele privind evaluarea psihologică a părților civile arată că vulnerabilitatea acestora este circumscrisă profilului de personalitate. În urma discuțiilor purtate cu părțile civile a rezultat gradul scăzut de instruire al acestora, situațiile familiale dificile în care acestea se găseau. Partea civilă G. a considerat că îi este negată aprecierea care i se cuvine. Simte că nu are nici un țel și dorește să scape de această situație, dar nu găsește puterea de a lua hotărârea necesară. În cazul minorei D., raportul recomandă integrarea minorei într-un program prelungit de consiliere terapie, axat pe restructurarea stilului de viață. La fel se recomandă în situația victimei F. unde se arată că deficitul de sănătate mentală și emoțională a tinerei a constituit pârghia de control și manipulare din partea inculpaților.

Nu în ultimul rând cu referire la partea civilă H. se accentuează profilul cognitiv intelectual al acesteia, faptul că acceptă realitatea obiectivă fără să fie preocupată dacă se ascunde ceva dincolo de ea și intelectul liminar, combinat cu instabilitate psiho-emoțională și instabilitatea în atitudini și interese. Aceste date conduc la concluzia firească că părțile civile au suferit în perioada traficului un abuz emoțional. Experiența traficului, pericolul resimțit și cu precădere presiunile și intimidările induc sentimente de insecuritate, stări anxios depresive, stres accentuat și reacții psihosomatice asociate. Rapoartele întocmite părților civile recomandă integrarea lor în programe de consiliere și revalorizare personală pe linie cognitiv comportamentală.

În consecință, în baza art. 1357 și următoarele C. civ. coroborat cu art. 14 și următoarele C. proc. pen. instanța de fond i-a obligat pe inculpații A. și B. să plătească, fiecare, părților civile D. și E. câte 2000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății, iar părții civile F. câte 1000 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății cu titlu de daune morale și a respins restul pretențiilor. În baza art. 1357 și următoarele C. civ. coroborat cu art. 14 și următoarele C. proc. pen. instanța de fond l-a obligat pe inculpatul C. să plătească părții civile G. suma de 4000 de euro daune morale sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății, iar părții civile H. suma de 2000 de euro daune morale sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății și a respins restul pretențiilor.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpatul C. a sumei de 230 lei obținută din exploatarea părților civile G. și H., iar de la inculpații A. și B. câte 82 lei, sumă obținută din exploatarea părții civile D. Pentru stabilirea sumelor a căror confiscare s-a dispus, s-au avut în vedere declarațiile părților civile date în cursul urmăririi penale, coroborate cu cele din fața instanței, neputându-se corobora în totalitate aceste declarații pentru stabilirea sumelor de care au profitat inculpații ca urmare a practicării prostituției de către părțile civile. Astfel, partea civilă G. a declarat că inculpatul C. ar fi primit în două împrejurări sume de bani din practicarea prostituției de 100 lei respectiv 150 lei, din care inculpatul i-a dat înapoi 20 de lei.

Partea civilă D. a declarat că le-a dat inculpaților A. și B. diferite sume de bani din practicarea prostituției, respectiv 25 lei, apoi 70 de lei, 20 de lei și 50 de lei. În ceea ce o privește pe partea civilă H. aceasta nu a mai putut confirma sumele de bani pe care inculpatul le-a încasat din practicarea prostituției de către aceasta, și deși din declarația sa a rezultat că inculpatul C. a încasat diferite sume de bani ca urmare a traficării sale nu s-a putut stabili cu exactitate care au fost acestea. Împotriva Sentinței penale nr. 58/S pronunțată la data de 08 octombrie 2013 de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, au declarat apel, în termen legal, parchetul și inculpații.

Prin Decizia penală nr. 142/Ap din 03 decembrie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov împotriva Sentinței penale nr. 58/S din 08 octombrie 2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pe care a desființat-o sub aspectul neobligării în solidar a inculpaților A. și B. la plata despăgubirilor civile. Rejudecând în aceste limite, În baza art. 1357 și următoarele C. civ. coroborat cu art. 14 și următoarele C. proc. pen., i-a obligat pe inculpații A. și B., în solidar, să plătească părților civile D. și E. câte 4000 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume, la data plății și părții civile F. suma de 2000 de euro, sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății, cu titlu de daune morale.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. A respins apelurile declarate de inculpații A., B. și C. împotriva aceleiași sentințe. În temeiul art. 381 alin. (1) C. proc. pen. a dedus în continuare arestarea preventivă din pedepsele aplicate inculpaților A., B. și C., de la 8 octombrie 2013 la zi. În baza art. 383 alin. (1 1 ) raportat la art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpaților A., B. și C. În temeiul art. 189 C. proc. pen. onorariile avocaților din oficiu desemnați pentru părțile vătămate minore, D., H., F. și E., în cuantum de câte 150 lei și onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul B., în cuantum de 200 lei, vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen. i-a obligat pe inculpații la plata sumei de câte 200 de lei fiecare, cheltuieli judiciare în apel, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului. Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel a reținut următoarele: Apelul parchetului este întemeiat doar în ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile, în sensul că în mod nelegal au fost obligați inculpații A. și B., la plata unor sume separate, de câte 2000 de euro, către părțile civile D. și E. și de câte 1000 de euro, către partea civilă F. Potrivit dispozițiilor art. 1382 C. civ., cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație, către cei prejudiciați.

Or, în speță s-a reținut că inculpații A. și B. au săvârșit împreună faptele de trafic de persoane, în dauna părților vătămate D., E. și F.. Participând împreună la săvârșirea infracțiunilor față de acestea, cei doi inculpați ar fi trebuit obligați în solidar la plata despăgubirilor civile către aceste părți vătămate, potrivit principiului răspunderii solidare a celor care au produs un prejudiciu printr-o faptă delictuală. Infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați sunt astfel de fapte civile delictuale, iar prejudiciul moral produs de aceștia trebuie reparat în solidar.

Pentru aceste motive, curtea de apel a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism - Serviciul Teritorial Brașov împotriva Sentinței penale nr. 58/S din 08 octombrie 2013 a Tribunalului pentru' Minori și Familie Brașov, pe care a desființat-o sub aspectul neobligării în solidar a inculpaților A. și B. la plata despăgubirilor civile și rejudecând în aceste limite, în baza art. 1357 și următoarele C. civ. coroborat cu art. 14 și următoarele C. proc. pen., i-a obligat pe inculpații A. și B., în solidar, să plătească părților civile D. și E. câte 4000 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume, la data plății și părții civile F. suma de 2000 de euro, sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății, cu titlu de daune morale.

Sumele pe care urmează să le primească în final părțile civile cu titlu de despăgubiri civile sunt aceleași cu cele stabilite de instanța de fond, însă acestea urmează a fi achitate în solidar de către inculpați. În ceea ce privește celelalte motive de apel ale parchetului instanța a reținut că acestea nu sunt întemeiate și le-a respins. Astfel, referitor la susținerea parchetului privind nelegalitatea reținerii de către instanța de fond în favoarea celor trei inculpați a circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

și a reducerii pedepselor sub minimul prevăzut de lege, deoarece simpla lipsă a antecedentelor penale nu ar justifica reținerea acestei circumstanțe atenuante, Curtea de apel a reținut că aceasta nu poate fi primită, deoarece, în cauză, instanța de fond a motivat reținerea acestei circumstanțe atenuante nu doar prin lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, ci și prin întregul context în care aceștia au ajuns să săvârșească infracțiunile supuse judecății, având în vedere evoluția destul de pozitivă a inculpaților până în prezent. Faptul că inculpații sunt persoane tinere, sunt integrați în familie și societate, au săvârșit infracțiunile în condițiile în care nu au avut reprezentarea corectă a gravității faptelor comise, sunt elemente care justifică reținerea acestei circumstanțe atenuante, căreia în mod corect i s-a dat o largă relevanță.

În evaluarea psihologică a inculpatului B. se arată că printre factorii care au contribuit la comiterea infracțiunilor se regăsește ignorarea cu ușurință a caracterului penal al preocupărilor prietenilor săi, corelat cu gradul scăzut de empatie față de persoane aflate în situații vulnerabile. Aceleași resorturi au stat la baza săvârșirii infracțiunilor și pentru inculpații A. și C. Or, faptul că inculpații nu au reușit să-și însușească până în prezent un sistem de valori care să-i împiedice să comită fapte de genul celor pentru care au fost condamnați nu depinde doar de aceștia, ci și de mediul social în care inculpații au crescut.

Ținând cont de acest lucru, faptul că inculpații nu au până în prezent antecedente penale, că nu au participat la săvârșirea altor fapte antisociale, precum și legătura creată de aceștia cu familiile naturale, din partea cărora primesc sprijinul moral și material corespunzător, sunt elemente importante, ce trebuie valorificate ca circumstanță atenuantă în cadrul procesului penal. De asemenea, instanța de apel a mai reținut că cele anterior expuse sunt elemente care justifică cuantumul redus al pedepselor aplicate de instanța de fond celor trei inculpați, nefiind necesară majorarea acestora, așa cum a solicitat parchetul în apel. La stabilirea pedepselor instanța trebuie să țină cont atât de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, cât și de modul de comitere a acestora, de atitudinea avută de inculpați anterior și după săvârșirea infracțiunilor, dar și de persoana acestora.

Așa cum s-a arătat anterior, inculpații nu sunt persoane deosebit de periculoase, nu au antecedente penale, iar faptele reținute în sarcina acestora, deși aduc atingere unei valori sociale foarte importante, nu au fost comise prin violență sau prin alte mijloace de natură să agraveze răspunderea penală a inculpaților. Faptul că instanța de fond s-a orientat spre aplicarea unor pedepse minime, însă cu executare în regim de detenție, este de natură să conducă la reeducarea celor trei inculpați, fără a fi necesară majorarea cuantumului pedepselor aplicate. Inculpații au vârste destul de tinere, iar pedepsele aplicate și regimul de executare, ținând c