ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 548/2014

Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Botoșani nr. 4/D/P/2004 din 06 aprilie 2006, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata C.G.C. pentru săvârșirea, în concurs real, a două infracțiuni de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (4) rap. la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victime fiind C.A.M. și U.N.), cât și a trei infracțiuni de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victime fiind B.C., I.A.M. și S.A.), reținându-se în sarcina acesteia că, în cursul lunii ianuarie 2004, acționând singură sau împreună cu învinuitul C.C., a racolat pe minorele C.A.M.

și U.N., precum și pe majorele I.A.M., B.C. și S.A. pentru a fi exploatate în cluburi din orașul Madrid din Spania prin obligarea la practicarea prostituției. Prin același rechizitoriu, la pct. II s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de învinuitul C.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1), (3) din același act normativ, iar la pct. IV s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile de trafic de minori, trafic de persoane și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 13 alin. (4) rap.

la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, față de făptuitorii A.M. și A.O., cu motivarea în esență că la nivelul laturii obiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 10 aprilie 2006 sub nr. 2371/2006 (nr. unic 2409/40/2006). Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Botoșani nr. 62/D/P/2006 din data de 11 august 2006, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C.C. pentru săvârșirea în concurs real, a două infracțiuni de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (4) rap. la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victime fiind C.A.M.

și U.N.), cât și a trei infracțiuni de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victime fiind C.C.G., B.C., I.A.M. și S.A.), reținându-se în sarcina acestuia că, în cursul lunii ianuarie 2004, a racolat pe majora C.G.C., după care, împreună cu aceasta, le-a recrutat pe minorele C.A.M. și U.N., precum și pe majorele I.A.M., B.C. și S.A. pentru a fi exploatate în cluburi din orașul Madrid din Spania, prin obligarea la practicarea prostituției. Prin același rechizitoriu, la pct. II s-a dispus disjungerea cercetărilor față de învinuitul C.C. și declinarea în favoarea Biroului Teritorial Giurgiu din cadrul D.I.I.C.O.T. a competenței de soluționare a cauzei disjunse sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constând în aceea că în perioada ianuarie-februarie 2004 a racolat pe majorele T.A., A.G.

și T.L.M., prima din municipiul Giurgiu, iar celelalte două din municipiul Oltenița, jud. Călărași, pentru a fi exploatate în cluburi din orașul Madrid din Spania, prin obligarea la practicarea prostituției. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 24 august 2006 sub nr. 4512/40/2006. Prin încheierea de ședință din 14 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2409/40/2006, Tribunalul Botoșani a dispus conexarea Dosarului nr. 4512/40/2006 privind pe inculpatul C.C. la Dosarul nr. 2409/40/2006, privind pe inculpata C.C.G., pentru efectuarea unitară a cercetării judecătorești. Prin sentința penală nr. 295 din 28 septembrie 2007 Tribunalul Botoșani, în temeiul art. 334 C. proc.

pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C.G.C., respectiv: - infracțiunea prev. de art. 13 alin. (4) rap. la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victimă C.A.M.); - infracțiunea prev. de art. 13 alin. (4) rap. la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victimă U.N.); - infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victimă B.C.); - infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victimă I.A.M.); - infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victimă S.A.) În infracțiunile prev. de - art. 13 alin. (4) rap.

la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (victime C.A.M. și U.N.); - art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (victime I.A.M., B.C. și S.A.). În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.C., respectiv: - infracțiunea prev. de art. 13 alin. (4) rap. la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victimă C.A.M.); - infracțiunea prev. de art. 13 alin. (4) rap.

la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victimă U.N.); - infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victimă B.C.) ; - infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victimă I.A.M.); - infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victimă S.A.); - infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (victimă C.G.C.); În infracțiunile prev. de: - art. 13 alin. (4) rap. la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (victime C.A.M. și U.N.); - art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

(victime I.A.M., B.C., S.A. și C.G.C.). Prin aceeași sentință, au fost condamnați inculpații: a. C.G.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: - art. 13 alin. (4) rap. la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (victime C.A.M. și U.N.) la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., pe o durată de 3 ani; - art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (victime I.A.M., B.C. și S.A.), la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., pe o durată de 3 ani, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., pe o durată de 3 ani. S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. b. C.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: - art. 13 alin. (4) rap. la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (victime C.A.M. și U.N.), la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., pe o durată de 3 ani; - art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

(victime I.A.M., B.C., S.A. și C.G.C.), la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e C. pen., pe o durată de 3 ani. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e C. pen., pe o durată de 3 ani, sporită la 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., pe o durată de 3 ani. S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Împotriva acestei sentințe au formulat apel peste termen inculpații C.G.C. și C.C., căile de atac promovate de aceștia fiind respinse, ca nefondate, prin Decizia penală nr. 24 din 29 martie 2010 a Curții de Apel Suceava.

Prin Decizia nr. 4438 din 09 decembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile declarate de inculpații C.G.C. și C.C. împotriva Deciziei nr. 24/2010 a Curții de Apel Suceava, pe care a casat-o în totalitate, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea, în esență că instanța de apel nu a analizat niciuna din criticile aduse de inculpați privind existența situației de fapt reținute în sarcina lor și a vinovăției. Reinvestită cu soluționarea apelurilor declarate de cei doi inculpați, Curtea de Apel Suceava prin Decizia penală nr. 46 din 17 mai 2011, pronunțată în Dosar nr. 2409/40/2006*,a admis apelurile declarate de inculpații C.G.C.

și C.C., a desființat în totalitate sentința penală nr. 295 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului Botoșani și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea acestei decizii s-a avut în vedere că, Tribunalul Botoșani a judecat cauza în ședință nepublică, cu încălcarea dispozițiilor referitoare la publicitatea ședinței de judecată, având în vedere Decizia nr. 99 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, care statuează că „Ședințele de judecată nu sunt publice, conform disp. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, numai în cauzele privind infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 și pornografie infantilă prev. de art. 18 din această lege, prin derogare de la regula publicității ședinței de judecată.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 15 iunie 2011 sub nr. 6203/40/2011. Prin sentința penală nr. 136 din 17 mai 2012, Tribunalul Botoșani a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de: inculpata C.G.C. din infracțiunile prev. de art. 13 alin. (4) rap. la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (2 infracțiuni) și de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (3 infracțiuni) în infracțiunile prev. de art. 13 alin. (4) rap. la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (victime C.A.M. și U.N.) și de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

(victime I.A.M., B.C. și S.A.), cât și acelor săvârșite de inculpatul C.C., din infracțiunile prev. de art. 13 alin. (4) rap. la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (2 infracțiuni) și de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (4 infracțiuni) în infracțiunile prev. de art. 13 alin. (4) rap. la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (victime C.A.M. și U.N.) și de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (victime I.A.M., B.C., S.A. și C. Gabriela-C.). Prin aceeași sentință, au fost condamnați inculpații: a. C.G.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: - art. 13 alin. (4) rap.

la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.; - art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), 34, 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Totodată, s-a dedus din pedeapsa principală durata executată de la 19 februarie 2009 la 5 octombrie 2009. b. C.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: - art. 13 alin. (4) rap. la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.; - art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), 34, 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Totodată, s-a dedus din pedeapsa principală durata executată de la 7 mai 2010 la 21 februarie 2011. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a procedat la rejudecarea cauzei, rejudecare în urma căreia a reținut următoarea situație de fapt: În perioada 2003 - 2004, inculpatul C.C. a efectuat mai multe deplasări în Spania, unde a cunoscut-o pe numita A.M., sora martorului A.M.. în ziua de 08 ianuarie 2004, inculpatul a revenit în România, contactându-l pe martorul A.M. pentru a-i înmâna un pachet trimis de către sora acestuia. Cu această ocazie, l-a întrebat pe martor dacă cunoaște tinere care doresc să plece în Spania unde să presteze activități ca dansatoare, dame de companie sau eventual prostituate.

I-a precizat acestuia că el va suporta cheltuielile legate de eliberarea pașapoartelor și de transport, urmând ca tinerele să-i restituie sumele respective în Spania din banii câștigați. Martorul A.M. a arătat că personal nu cunoaște astfel de tinere, însă îl poate pune în legătură pe inculpat cu o cunoștință de-a sa, pe nume C.G.C., prin intermediul căreia ar putea identifica persoane dispuse să practice activități de genul celor arătate mai sus. Prin urmare, numitul A.M. a luat legătura cu C.G.C., care a fost de acord cu propunerea formulată de inculpatul C., manifestându-și disponibilitatea de a se întâlni cu acesta. Cu ocazia acestei întâlniri inculpatul C. i-a propus inculpatei să practice prostituția în Spania, în folosul său.

Inculpata a acceptat propunerea, stabilind totodată că va găsi și alte tinere dispuse să practice această activitate. Cheltuielile în acest scop urmau să fie suportate de inculpat, în timp ce inculpata C. trebuia să cazeze tinerele la domiciliul său până la momentul deplasării în Spania. În ziua de 12 ianuarie 2004, inculpatul C.C. a venit în orașul Săveni și, împreună cu numitul A.M. s-au întâlnit cu C.G.C. Cu o zi înainte aceasta o racolase pe numita C.A.M., convingând-o să plece în Spania pentru a lucra ca dansatoare sau damă de companie. Inculpata i-a precizat victimei că toate'costurile deplasării vor fi suportate de către numitul C.F. Inculpatul s-a întâlnit personal cu victima și i-a confirmat spusele inculpatei, precizându-i că în Spania va putea practica și prostituția.

Totodată, inculpatul i-a spus victimei că va restitui cheltuielile de deplasare din câștigurile pe care le va realiza în Spania, cheltuieli la care se va adăuga și o sumă de bani pentru „efortul" depus de el. În ziua de 14 ianuarie 2004, cei doi inculpați, însoțiți de A.M. și A.O. și de victima C.A.M., s-au deplasat în municipiul Botoșani pentru obținerea pașapoartelor. Inculpatul C.C. a achitat taxele de eliberare a pașapoartelor pentru inculpata C., A.O. și victima C.A.M., completând formularele de solicitare a acestor documente pentru inculpată și victimă, după care au revenit în orașul Săveni. Victima C.A.M. a fost cazată la locuința inculpatei. La data de 30 ianuarie 2004, inculpata împreună cu victima s-au deplasat la Serviciul de pașapoarte Botoșani, unde li s-a eliberat pașapoarte simple.

La data de 15 ianuarie 2004, victima minoră U.N., în vârsta de 16 ani, se afla în barul S. din orașul Săveni împreună cu prietenul său Scripcă Sorin și cu surorile acestuia, S.A. și S.M. S.M. a fost contactată pe telefonul mobil de către inculpata C.G.C., care i-a spus că dorește să se întâlnească cu ea și cu U.N. pentru a discuta anumite lucruri. în seara aceleiași zile, victima U.N. împreună cu numita S.M. s-au întâlnit cu inculpata în barul B. din orașul Săveni. Inculpata C. era însoțită de către martorul A.M. și de către inculpat, care s-a prezentat sub apelativul „CosteF. Inculpata C. i l-a prezentat victimei U.N. pe inculpatul C. ca fiind patron al unei societăți din Spania, care i-ar putea găsi de lucru ca dansatoare, damă de companie sau prostituată.

Inculpatul a confirmat aceste aspecte, precizând că el va achita cheltuielile de drum, taxele de eliberare a pașaportului și contravaloarea unor obiecte de îmbrăcăminte, urmând ca banii avansați să-i fie restituiți din câștigul realizat în Spania, plus o sumă pentru efortul depus de el. Victima U. s-a declarat de acord cu această propunere, astfel încât s-a deplasat împreună cu inculpata C. cu un taxi până la locuința sa din satul Sârbi, com. Vlăsinești, județul Botoșani, de unde și-a luat buletinul de identitate și certificatul de naștere, revenind apoi în orașul Săveni, unde a fost cazată de către inculpată la locuința sa. În ziua de 16 ianuarie 2004, împreună cu cei doi inculpați, victima s-a deplasat în municipiul Botoșani pentru obținerea pașaportului, toate cheltuielile fiindu-i achitate de inculpatul C. Documentul, i-a fost eliberat la data de 03 februarie 2004. În ziua de 16 ianuarie 2004, inculpata C. s-a deplasat cu un taxi condus de martorul C.V.

în com. Viișoara, județul Botoșani pentru a o racola pe numita B.C., în vârsta de 26 ani. Cheltuielile de transport au fost achitate de către inculpată, din banii care i-au fost înmânați în acest scop de celălalt inculpat. Negăsind-o acasă, inculpata a rugat pe părinții acesteia să o contacteze ulterior pentru a-i intermedia un loc de muncă în străinătate. În ziua de 18 ianuarie 2004, numita B.C. s-a întâlnit cu martorul C.V., care i-a spus că inculpata C. o poate ajuta să meargă în Spania la cules de portocale sau măsline. în ziua de 19 ianuarie 2004, B.C. a revenit în orașul Săveni, fiind prezentată de către martorul C.V. celor doi inculpați. Aceștia au susținut că este vorba despre prestarea unor munci agricole în Spania, că-i vor achita cheltuielile de transport și de obținere a pașaportului, urmând ca aceste cheltuieli să fie restituite în Spania din câștigul realizat.

Împreună cu inculpații, cu martorul A.M. și cu victima U.N., B.C. s-a deplasat în mun. Botoșani pentru a i se elibera pașaport și, întrucât aceasta nu avea cartea de identitate, inculpatul C. i-a dat suma de 50 lei pentru a se deplasa în orașul Darabani pentru obținerea actului respectiv. În perioada respectivă inculpata C. a încercat să identifice și alte tinere pentru a o însoți în Spania în vederea practicării prostituției. în acest sens a luat legătura și cu vărul său Ț.G., care la data de 18 ianuarie 2004 a contactat-o spunându-i că a găsit o astfel de persoană în satul Stânca, oraș Ștefănești, și anume pe numita I.A.M., în vârsta de 18 ani. Inculpata C. a discutat cu aceasta despre condițiile plecării în Spania ca damă de companie sau de prostituată, stabilind să se întâlnească în ziua următoare.

Astfel, în ziua de 19 ianuarie 2004 inculpata C. s-a deplasat cu o mașină în satul Stânca și a revenit în Săveni însoțită de victima I.A.M.. Inculpata s-a deplasat la domiciliul său, unde l-a prezentat victimei pe inculpatul C. ca fiind patronul barului unde urma să lucreze. Cheltuielile de transport pe plan local au fost achitate de către inculpata C. din banii ce i-au fost înmânați în acest scop de către inculpatul C. Ambii inculpați i-au explicat victimei că vor suporta cheltuielile legate de transport și de obținerea pașaportului, acestea urmând să fie restituite inculpatului C. în Spania din câștigul realizat. În ziua următoare numita I.A.M., împreună cu inculpata C., s-a deplasat în Botoșani pentru obținerea pașaportului.

Documentul i-a fost eliberat în ziua de 04 februarie 2004. În jurul datei de 15 ianuarie 2004 inculpata C. a contactat-o telefonic pe victima S.A., solicitându-i să se întâlnească cu ea pentru a discuta o problemă. în aceeași seară, în jurul orelor 2030, victima s-a întâlnit cu inculpata în barul B. din orașul Săveni, aceasta fiind însoțită de inculpatul C.. Cei doi inculpați au convins-o și pe aceasta să meargă să lucreze într-un club din Madrid ca dansatoare sau ca prostituată, spunându-i că ei vor suportata cheltuielile cu transportul, bani pe care urma să-i returneze ulterior inculpatului C. din câștigul realizat în Spania, împreună cu suma de 300 euro pentru „efortul" depus de el. În ziua de 19 ianuarie 2004 numita S.A.

s-a deplasat în municipiul Giurgiu împreună cu inculpatul C., locuind la acesta timp de două zile, după care a revenit în orașul Săveni. în ziua de 03 februarie 2004, aceasta a plecat din nou în orașul Giurgiu, unde s-a îmbarcat într-un microbuz cu destinația Madrid, oraș în care, conform înțelegerii avute, urma să se întâlnească cu cei doi inculpați și cu celelalte patru tinere racolate din Botoșani. Inculpatul C.C. a achitat societății de transport ce deținea microbuzul contravaloarea călătoriei până la Madrid pentru un număr de 10 tinere.

Această situație de fapt a fost dovedită prin: declarațiile martorilor C.A.M., U.N., I.A.M., B.C., S.A., A.M., A.O., C.V., S.P.F., B.M., M.N., I.M., A.G., T.A., T.L.M., raport de constatare tehnico-științifică grafologică, procese-verbale de întocmire planșe fotografice, procese verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe foto coroborate și cu declarația de recunoaștere a faptelor a inculpatei C.G.C., dată la urmărirea penală. S-a constatat că neconcordanțele cuprinse în ultimele declarații date în fața instanței nu se referă la aspecte semnificative (spre ex. martora B.C. a arătat în declarația din 20 decembrie 2011 că nu a discutat cu inculpata despre costul transportului în Spania) și, în opinia instanței, nu se datorează decât timpului îndelungat scurs de la comiterea faptelor.

Toate aceste mijloace de probă au fost administrate cu respectarea cerințelor procedurale (atât în faza de urmărire penală, cât și în cea a judecății), astfel încât a apărut ca nefondată susținerea inculpatului C. privind lipsa de procedură. Așa fiind, în sarcina inculpatei au fost reținute infracțiunile prev. de art. 13 alin. (4) rap. la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (victime C.A.M. și U.N.) și de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (victime I.A.M., B.C. și S.A.), sens în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice reținute prin rechizitoriu, ținând seama că soluția de casare cu trimitere spre rejudecare s-a dispus în calea de atac a inculpaților, a căror situație nu poate fi agravată prin reținerea mai multor infracțiuni sau a aplicabilității prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru aceleași considerente, în sarcina inculpatului C. au fost reținute infracțiunile prev. de art. 13 alin. (4) rap. la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (victime C.A.M. și U.N.) și de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (victime I.A.M., B.C., S.A. și C.G.C.). La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a avut în vedere limitele prevăzute de lege (ca efect al aplicării al art. 13 C. pen.), gradul concret de pericol social al infracțiunilor, evidențiat de numărul victimelor, modalitățile de recrutare folosite, contribuția efectivă a fiecărui inculpat, dar și de timpul scurs de la comiterea faptelor, precum și persO.

inculpaților, care nu prezintă antecedente penale. In cazul inculpatei C. a fost luată în considerare contribuția acesteia la soluționarea cauzei, atât prin datele oferite organelor de anchetă (conform celor menționate în rechizitoriu), cât și prin declarațiile date ulterior. Aplicând aceste criterii, s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (4) rap. la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., urmând ca potrivit art. 33 lit. a), 34, 35 alin. (3) C. pen. aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. Pe timpul și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata executată de la 19 februarie 2009 la 5 octombrie 2009. Inculpatul C. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (4) rap. la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., respectiv la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., urmând ca potrivit art. 33 lit. a), 34, 35 alin. (3) C. pen., acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. Pe timpul și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata executată de la 7 mai 2010 la 21 februarie 2011. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpații C.G.C. și C.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie - pentru motivele formulate detaliat în scris și apoi susținute succint oral cu prilejul dezbaterilor, cât și în notele de concluzii. În motivarea apelului său, inculpata C.G.C. a susținut că deși cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Botoșani, ca urmare a admiterii recursurilor declarate de inculpați la înalta Curte de Casație și Justiție, cu indicația de a se analiza în profunzime criticile aduse de aceștia privind existența situației de fapt, în realitate sentința atacată nu reprezintă decât o copie a sentinței penale nr. 295 din 21 septembrie 2007 a aceleiași instanțe, singura diferență referindu-se la modificarea cuantumului pedepsei aplicate, în sensul diminuării ei.

Pe fond, s-a constatat că aceasta a reiterat aspectele inițiale, referitoare la faptul că ea a fost cea care a anunțat organele de poliție, telefonic, cât și personal, respectiv pe inspectorul A.I., de desfășurarea unui transport de persoane pe direcția Botoșani - Brașov, deplasare ce s-a făcut cu autocarul în care afla ea, victimele C.A.M., U.N. și numita A.O., iar la Brașov urmau să se întâlnească cu inculpatul C.C. care venea de la Giurgiu cu un microbuz și alte persoane racolate. Ca urmare a acestui demers în acel autocar s-au aflat și doi lucrători de poliție în civil, iar când s-a ajuns la Brașov, autocarul a fost înconjurat de jandarmi, inclusiv microbuzul cu care venise inculpatul C.C., persoanele au fost triate, cele din Giurgiu fiind trimise la Giurgiu, iar cele din Botoșani la Botoșani.

Din punctul său de vedere, acest aspect, care este confirmat de D.I.I.C.O.T. -Biroul Teritorial Botoșani prin adresele înaintate, este esențial pentru a se stabili dacă sunt aplicabile în speță prevederile art. 22 C. pen., în contextul în care infracțiunile erau în curs de desfășurare, anume că în momentul în care a anunțat organele de poliție activitatea sa se afla în faza de recrutare, care era în desfășurare. Și în ipoteza în care nu ar fi aplicabile dispozițiile legale amintite, consideră că puteau fi reținute în favoarea sa prevederile art. 74 C. pen., care prezintă importanță în ceea ce privește individualizarea pedepsei. Totodată, inculpata a mai precizat că instanța de fond nu a făcut aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc.

pen., ea fiind prezentă și recunoscând săvârșirea faptelor, însă a arătat că nu a cunoscut anumite victime înainte de săvârșirea infracțiunilor și la fel nu l-a cunoscut pe inculpatul C.C. înainte de săvârșirea infracțiunii. Concluzionând, a solicitat instanței de apel, ca în raport de circumstanțele reale ale cauzei și de elementele ce caracterizează persO. sa, să reducă cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicată, urmare a reținerii circumstanțelor atenuante ce pledează în favoarea sa, iar ca modalitate de executare, a apreciat că se justifică suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei în conformitate cu dispozițiile art. 86 1 C. pen.

Inculpatul C.C., prin apărătorul său ales, a solicitat în principal desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pe considerentul că practic sentința este nemotivată, întrucât nu s-a făcut o analiză concludentă și pertinentă a fiecărei critici invocate în apărare, în apel și recurs, în primul ciclu procesual și că deși s-a invocat motivul de nulitate absolută prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., privitor la prezența învinuitului (urmărirea penală s-a desfășurat fără a fi legal citat, context în care i-au fost încălcate toate garanțiile procesuale referitoare la dreptul la apărare), prima instanță a ignorat și nu s-a pronunțat asupra solicitării sale de a se restitui cauza la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

În subsidiar, inculpatul menționat a solicitat, în esență, achitarea sa în temeiul art. 2 alin. (2) lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu trimitere la prevederile art. 52 C. proc. pen., relativ la prezumția de nevinovăție și aplicarea principiului „in dubio pro reo". În concret, acesta a arătat în scris că deși prin rechizitoriu se rețin ca probe numai declarațiile victimelor, printre care și coapelanta, a unor martori ( A.M., A.O., C.V.) despre care consideră că sunt prea „implicați" ca mărturiile lor de la urmărirea penală - unde a fost lipsit de apărare - să fie credibile, iar în instanță, a martorului sub identitate protejată, I.M. - în legătură cu care, în primul rând, D.I.I.C.O.T.-ul nu face dovada că există probe sau indicii temeinice în raport de dispozițiile art. 86 1 alin. (1) C. proc.

pen., că este absolut necesar audierea în clandestinitate - a cărui depoziție nu este deloc relevantă sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute, nu se circumscrie noțiunii juridice de probă certă, mai ales că, valoarea probantă este relativă și nu se coroborează cu alte probe. Pentru a exemplifica faptul că, instanța de fond (valabil pentru toate declarațiile pe care-și susține D.I.I.C.O.T.-ul trimiterea în judecată) nu a rezolvat nici una din contradicțiile dintre depozițiile date în diferite faze procesuale (și nici Curtea în virtutea rolului devolutiv al apelului nu a făcut-o, s-a făcut referire la depoziția martorei U.N., singura care, în fața Tribunalului Botoșani, a afirmat că l-ar cunoaște și că el ar fi ajutat-o să ajungă în Spania, persoană pe care acesta a precizat că nu a cunoscut-o vreodată și că astfel nu putea să o influențeze.

Totodată acest inculpat a arătat, referitor la toate victimele minore, că D.I.I.C.O.T.-ul, care potrivit art. 65 alin. (1) C. proc. pen. are sarcina probei, nu a făcut proba, că potrivit legii eliberării pașapoartelor, C.C.

avea procură specială de la părinții acestora pentru a li se elibera pașaport, mai mult decât atât, deși s-a afirmat că, ar fi semnat cererile pentru eliberarea acestora, chiar prin rechizitoriu se reține că, din raportul de constatare tehnico - științifică nr. 365130 din 07 august 2006, a rezultat că, nu este ( până la 18 ani, condiția eliberării pașaportului fiind prezența ambilor părinți sau procura specială) și nici proba faptului că avea el sau coinculpata sau cine avea procura specială de la părinți pentru a ieși din țară, ori că ar fi fost constrînse în vreun fel, pentru a se reține existența infracțiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în condițiile în care autocarul cu care trebuiau să plece victimele a fost oprit la Brașov, fetele s-au întors la Botoșani și ofițerii D.I.I.C.O.T.

le-au spus că erau duse în Spania pentru prostituție. Și oral, cu prilejul dezbaterilor, inculpatul C., prin apărătorul său ales, a învederat că singurul probatoriu administrat în cauză și care l-ar incrimina este numai cel din faza de urmărire penală, cu atât mai mult cu cât depozițiile martorilor audiați în cauză în faza de cercetare judecătorească denotă revenirea acestora, persoane care în faza de urmărire penală nu au fost asistate și au arătat, unii dintre ei, că deși l-au cunoscut nu au cunoștință de săvârșirea de către el de fapte care să se constituie în latura materială a infracțiunilor reținute în sarcina lui. Din presupusele victime traficate, niciuna nu a susținut că ar fi fost traficată de el, singurul lucru pe care l-a făcut, așa cum a și recunoscut în declarația dată, a fost acela că la rugămintea martorului A.M.

a dus un pachet în Botoșani, pentru o rudă a acestuia. În această situație, nu sunt date în cauză niciun fel de probe certe care să răstoarne prezumția de nevinovăție și care să ducă la concluzia că a săvârșit infracțiunile care s-au reținut în sarcina sa. întrucât din relațiile sosite de la Serviciul de Pașapoarte rezultă că semnăturile aparțin titularilor actelor și pentru o parte dintre ei nu s-au pus la dispoziție certificatele de naștere, chiar dacă inculpatul ar fi achitat contravaloarea întocmirii vreunui pașaport, nu poate constitui element al activității materiale al infracțiunilor reținute în sarcina acestuia.

Concluzionând, a arătat că în principal sentința penală pronunțată în cauză de Tribunalul Botoșani nu este motivată, iar în subsidiar că se impune achitarea sa, întrucât nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care se bucură, prin probatoriul administrat în faza de cercetare judecătorească nedemonstrându-se săvârșirea infracțiunilor grave reținute în sarcina sa. De altfel, singura deplasare în Botoșani este cea reținută prin rechizitoriu și nici măcar în faza de urmărire penală nu s-au adus probe certe care să denote o altă deplasare în Botoșani a inculpatului, astfel încât nu există probe care să conducă la soluția de condamnare a Tribunalului Botoșani. Prin Decizia penală nr. 129 din 20 decembrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de către inculpații C.C.

și C.G.C. împotriva sentinței penale nr. 136 din 17 mai 2012 Tribunalului Botoșani. A desființat în parte sentința penală apelată și în rejudecare: A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. în ceea ce privește pe inculpații C.C. și C.G.C. A condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare (în loc de 6 ani închisoare) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (4) rap. la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 13 C. pen.

și art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. A condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare (în loc de 6 ani închisoare) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 13 C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului C.C., urmând ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare (în loc de 6 ani) și pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o durată de 3 ani. În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului C.C., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. A condamnat pe inculpata C.G.C. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare (în loc de 5 ani închisoare) și la pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (4) rap. la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpata C.G.C. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare (în loc de 5 ani închisoare) și la pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani (în loc de 3 ani), pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 13 C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei C.G.C., urmând ca urmând ca aceasta să execute pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani închisoare (în loc de 5 ani închisoare) și pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o durată de 2 ani (în loc de 3 ani). În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatei C.G.C., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În temeiul art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatei C.G.C. pe durata unui termen de încercare de 5 ani calculat potrivit art. 862 C. pen. În temeiul art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. a stabilit.

c)a inculpata C.G.C., pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani, desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de către această instituție; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Datele de la lit. b) - d) urmează să fie comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatei C.G.C.

pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale. În temeiul art. 359 C. proc. pen.,a pus în vedere inculpatei C.G.C. dispozițiile art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei infracțiuni, a nerespectării măsurilor de supraveghere sau obligațiilor impuse de instanță ori a neîndeplinirii obligațiilor civile. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii. Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 750 de lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru victimele infracțiunilor, respectiv, câte 150 de lei pentru fiecare dintre următorii apărători desemnați din oficiu: av.

P.A.E., pentru I.A.M., av. I.F. pentru B.C., av. Ș.A. pentru C.A.M., av. P.F. pentru S.F. și av. Ș.S. pentru U.N., se vor avansa din fondurile M.J.R. în contul Baroului Suceava." Procedând la soluționarea apelurilor declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate, atât în scris, cât și oral, în raport de prevederile art. 371 și art. 378 C. proc. pen. și în baza tuturor actelor și lucrărilor dosarului, Curtea, față de criticile formulate în apărare, a analizat inițial aspectele invocate ce primează fondului și apoi a examinat cauza pe fond, răspunzând punctual și motivat după cum urmează: Considerând utile cauzei probele cu înscrisuri solicitate de inculpații apelanți, prin apărătorii lor, cât și parte din probele testimoniale propuse de apărătorul ales al inculpatului C., respectiv audierea persoanelor care nu au fost efectiv audiate în cauză, anume victimele minore și majore, C.A.M.

și S.A., cât și martorii A.M. și Matei Nicolița, precum și reaudierea victimei minore U.N. și a martorului cu identitate protejată I.M., dar și relații de la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Botoșani relativ la împrejurările în care a avut loc transportul fetelor racolate și a fost posibilă întoarcerea autocarului în care acestea se aflau de la Brașov, sub escorta poliției, de la Serviciul Public Comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple Botoșani privitoare la data eliberării de pașapoarte victimelor din prezenta cauză, cât și a înaintării unor copii de pe cererile formulate de acestea, cât și de la I.G.F., relativ la intrările și ieșirile din țară a inculpaților și a victimelor, inclusiv mijloacele de transport și condițiile în care minorele au părăsit țara, instanța în raport de prevederile art. 289 C. proc.

pen., dispoziții care consacră principiile oralității, nemijlocirii și contradictorialității în faza procesuală a apelului, a admis cererile formulate. Astfel, la data de 15 octombrie 2012, și respectiv 05 decembrie 2012, instanța a procedat la reaudierea în calitate de martori a: - victimei minore U.N., care a precizat că își menține declarația dată în fața primei instanțe, din susținerile acesteia, reieșind că, sub aspectele esențiale ce interesează cauza prezentate instanței, acestea concorda cu depozițiile inițiale și se referă la faptul că a cunoscut-o pe inculpata apelantă în anul 2004 prin intermediul prietenului său de atunci, că aceasta i-a propus să meargă să lucreze în străinătate și că tot inculpata C. a fost cea care i-a făcut cunoștință cu inculpatul C.C., care de asemenea i-a făcut aceeași propunere.

A indicat și faptul că deși era minoră a fost la Serviciul pașapoarte cu cei doi inculpați, că nu cunoaște cine a completat formularele, însă din câte știe cheltuielile aferente au fost suportate de către inculpatul C., care s-a implicat cel mai mult, ea fiind însă cea care la ridicat personal. A mai arătat că a încercat de mai multe ori să plece în Spania însă prima dată a fost oprită de către poliție, că în autocarul în care se afla era și inculpata apelantă și alte fete și că în cele din urmă a ajuns în Spania unde a locuit la două persoane G.F. și numitului I., pentru care, sub amenințarea violenței, a practicat prostituția într-un club din Madrid, despre ultimul afirmând că păstra legătura cu inculpații C. și C. C. și că de la acesta a aflat că a cheltuit o sumă de bani, fără a putea preciza suma, banii fiind trimiși Cameliei.

- martorului cu identitate protejată I.M., care a declarat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, cât și în instanță, arătând că îl cunoaște pe inculpatul C., că acesta a apelat la el și a făcut rezervări la autocar pentru un grup, că autocarul a plecat de la Giurgiu până la Brașov de unde trebuia să mai ia 20 de persoane, dar că în această locație poliția a condus autocarul spre Botoșani, unde au fost coborâte cele 20-25 persoane confirmând astfel afirmațiile inculpatei C. că cel s-a ocupat de transportul fetelor racolate în Botoșani a fost coinculpatul C. - victimei majore R. (fostă I.) A.M., care și-a menținut declarația dată în fața Tribunalului Botoșani, însă din susținerile acesteia, reiese că singurele aspecte prezentate instanței de apel ce concorda cu depoziția inițială se referă doar la persO.

care i-a propus ceva de lucru, anume inculpata C.G.C. și la faptul că a locuit la aceasta din urmă în perioada în care și-a făcut pașaport, dar că inculpata menționată nu i-a prezentat nici un bărbat, și că ea nu a mai plecat în străinătate niciodată. Cu toate acestea instanța de control judiciar are în vedere și declarația dată în fața primei instanțe, pe care martora și-a menținut-o, în care apare consemnată susținerea acesteia că de obținerea pașaportului s-a ocupat patronul pentru care trebuia să lucreze și pe care nu-l cunoaște. - victimei majore C. (fostă B.) C., care a precizat că își menține declarațiile date în cauză, arătând împrejurările în care a cunoscut-o pe inculpata C., cât și faptul că aceasta i-a propus să meargă la muncă în agricultură, în Spania.

A mai arătat că atunci cînd s-a prezentat la serviciu pașapoarte, fiind însoțită de inculpata C. și o altă fată, a aflat că buletinul de identitate expirase, astfel că nu a putut să-și facă pașaport și că se afla la domiciliul inculpatei menționate, unde erau și alte fete, când au venit organele de poliție. A mai susținut această martoră că nu-l cunoaște pe inculpatul C.C., că nu a mai plecat niciodată în străinătate și că nu a primit bani pentru a-și procura pașaport ori a-și schimba actul de identitate.

Având în atenție că martora menționată a precizat că-și menține declarațiile date în cauză, Curtea a constatat că afirmația sa, relativ la faptul că nu-l cunoaște pe inculpatul C.C., nu este reală în condițiile în care în depoziția dată în fața primei instanțe, în cel de-al doilea ciclu procesual, aceasta a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul menționat când a venit în Botoșani pentru a obține pașaportul, acesta fiind împreună cu inculpata C., care i l-a prezentat ca fiind cel cu care vor merge în Spania. S-a constatat totodată ca fiind nereală și susținerea că nu a primit bani pentru a-și schimba actul de identitate, în contextul în care în declarația dată în cursul urmăririi penale la data de 21 aprilie 2004, această martoră a afirmat că inculpatul C. i-a dat suma de 500.000 lei vechi pentru a merge la Darabani în vederea obținerii cărții de identitate, tot el fiind cel care a plătit costul transportului de la Săveni la Botoșani, atât pentru ea, cât și pentru U.N.

și inculpata C. S-a reținut că deși au fost efectuate mai multe demersuri în cursul judecății în apel, nu a fost posibilă audierea celorlalte persoane indicate, legal citate, care, așa cum rezultă din procesele verbale de executare a mandatelor de aducere, sunt fie plecate în străinătate, fie în alte orașe ale țării, fără a se putea afla cu exactitate adresele lor și nici a inculpaților apelanți, care potrivit relațiilor furnizate de apărătorii lor de asemenea nu se află în țară, fiind respinsă solicitarea apărării de acordarea a altui termen de judecată pe ideea că într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat martorii vor reveni în România.

S-a apreciat de către instanță că, în speță nu se impune restituirea cauzei la procuror pe considerentele invocate de inculpatul C.C., având în vedere următoarele: S-a arătat că, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță de control judiciar, din cuprinsul actelor de urmărire penală efectuate în Dosarele nr. 4/D/P/2004 și nr. 62/D/P/2006 ale D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Botoșani, se constată că urmărirea penală a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în reglementarea prevăzută în partea specială -Titlul I cap. 1 al C. proc. pen., nefiind dat niciunul din cazurile de nulitate prevăzute de art. 197 C. proc. pen. Față de inculpații C.C.

și C.C.G., a fost începută urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prin rezoluțiile din 20 și respectiv 21 ianuarie 2004 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani în Dosarul penal nr. 71/P/2004, dată la care s-a procedat la audierea martorilor, așa încât în cauză nu se pune problema efectuării actelor premergătoare în sensul art. 224 C. proc. pen. și a necesității existenței procesului-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare potrivit art. 224 alin. (3) C. proc. pen. Cu privire la faptele acestora, sesizarea organului de urmărire penală s-a realizat, din oficiu, potrivit procesului-verbal de sesizare încheiat la data de 21 ianuarie 2004, modalitate de sesizare ce se circumscrie modurilor de sesizare prevăzute de art. 221 C. proc.

pen. (fila 7 Dosar nr. 4/D/P/2004). Pe de altă parte, s-a mai menționat că urmărirea penală a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale prev. de art. 30-36, 38 și 45 C. proc. pen., cauzele penale ce au fost instrumentate inițial de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, fiind preluate în mod corect după apariția Legii nr. 508/2004 de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Botoșani. Din conținutul dosarelor de urmărire penală rezultă că, prin ordinele din 18 iunie 2004 și respectiv din 21 iunie 2004, inculpatul C.C. a fost dat inițial în urmărire locală și în urmărire generală, cât și în consemn la frontieră, întrucât din datele existente la acel moment reieșea că acesta nu figura în baza de date a D.G.P.

și nici în baza de date a I.G.P.