Decizia nr. 2999/2012 — ÎCCJ, Secția penală — recurs

S.D., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada aprilie 2005-iunie 2006, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, a recrutat în scopul de a le exploata munca mai multe persoane de pe raza județului Botoșani dar și din alte localități ale țării, dintre acestea fiind identificate și audiate părțile vătămate A.M., A.S.C., A.A., B.I.M., B.D., B.G., B.I., C.S., C.A., C.C., C.M., C.V., C.C., D.D., F.D., G.C.C., H.V., I.C., I.I., O.F., P.C.C., S.I.R., S.M., Ș.I., T.V.C., T.F.C., T.G.S. și martorii A.P., A.S., V.A., V.I., pe care le-a convins să se deplaseze în Italia, unde le-a cazat în condiții improprii și le-a exploatat împreună cu concubinul său, cetățeanul italian V.G., determinându-le să practice „munca la negru”, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, însușindu-și de la fiecare persoană mare parte din sumele de bani achitate de angajatorii italieni, pentru plata muncii prestate de victime și

A.I. pentru săvârșirea infracțiunii de: trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada noiembrie 2005-martie 2006, la solicitarea inculpatei S.D., a recrutat de pe raza comunei Vorniceni, județul Botoșani, mai multe persoane printre care părțile vătămate C.C., I.C., I.I., S.M., B.I.M., D.D., A.S.C., C.M., C.V., Ș.I., C.S., C.C., O.F. și martorii A.P., A.S., V.A. și V.I., pe care le-a convins să se deplaseze în Italia, unde inculpata S.D. împreună cu concubinul său, cetățeanul italian V.G., le-a cazat în condiții improprii, determinându-le să practice „munca la negru”, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, însușindu-și de la fiecare persoană mare parte din sumele de bani achitate de angajatorii italieni, pentru plata muncii prestate. Prin Sentința penală nr. 138 din 24 iunie 2011, Tribunalul Botoșani a condamnat pe inculpata S.D., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. iar pe inculpata A.I., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. Referitor la latura civilă a cauzei, prin aceeași sentință s-a procedat la disjungerea cauzei, conform art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., stabilindu-se un nou termen de judecată pentru soluționarea laturii civile a cauzei. Prin sentința penală nr. 248 din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Botoșani s-au dispus următoarele: Au fost admise pretențiile civile formulate în cauză. A fost obligată inculpata S.D. să plătească următoarele sume cu titlul de despăgubiri civile: - părții civile G.C.C. suma de 3.700 euro; - părții civile T.F.C. suma de 3.500 euro; - părții civile P.C.C. suma de 5.000 euro; - părții civile H.V. suma de 7.500 euro; - părții civile T.G.S. suma de 500 euro; - părții civile S.I.R. suma de 11.3 00 euro; - părții civile A.M. suma de 3.700 euro; - părții civile F.D. suma de 3.400 euro și suma de 2.000 lei; - părții civile B.I. suma de 1.500 euro; - părții civile T.V.C. suma de 5.000 euro; - părții civile A.A. suma de 600 euro; - părții civile C.A. suma de 3.000 euro; - părții civile B.D. suma de 500 euro; - părții civile B.G. suma de 600 euro. Inculpatele S.D. și A.I. au fost obligate să plătească următoarele sume cu titlul de despăgubiri civile: - părții civile C.C. suma de 1.000 euro; - părții civile I.C. suma de 1.000 euro; - părții civile I.I. suma de 1.000 euro; - părții civile S.M. suma de 2.500 euro; - părții civile B.I.M. suma de 2.000 euro; - părții civile D.D. suma de 500 euro; - părții civile A.S.C. suma de 800 euro; - părții civile Ș.I. suma de 700 euro; - părții civile C.M. suma de 1.000 euro; - părții civile C.V. suma de 900 euro; - părții civile C.S. suma de 750 euro; - părții civile O.F. suma de 3.000 euro; - părții civile C.C. suma de 750 euro. A fost dispusă confiscarea de la inculpata S.D. a sumei de 1.800 euro. Fiecare dintre inculpate a fost obligată să plătească statului câte 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele: Faptele cauzatoare de prejudicii fiind cele descrise în rechizitoriu, instanța a verificat întrunirea celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale în privința pretențiilor formulate de părțile vătămate constituite părți civile în cauză. 1. Partea vătămată G.C.C. s-a constituit parte civilă cu sumele de 2.200 euro (comisionul încasat de inculpata S. și numitul V.G., cheltuielile ocazionate de deplasarea în Italia, drepturile salariale pe care nu le-a primit, cheltuielile efectuate cu întreținerea) daune materiale și 1.500 euro daune morale. În ce privește daunele materiale solicitate, instanța de fond a constatat că partea civilă s-a deplasat în Italia ca urmare a inducerii sale în eroare cu privire la scopul și beneficiile acestei deplasări, astfel încât nu se poate susține că nu a fost prejudiciat cu sumele reprezentând comisionul plătit pentru „angajare” și transportul în Italia. Această concluzie este, de altfel, aplicabilă tuturor persoanelor constituite părți civile în prezenta cauză. Având în vedere durata petrecută în Italia, mai mare de 3 luni, și faptul evident că în această perioadă partea civilă a fost nevoită să își asigure întreținerea, apar ca dovedite și pretențiile legate de acest aspect. Cum faptul că drepturile salariale ale părții vătămate pentru perioada arătată au fost aproape în totalitate reținute de inculpata S. și de numitul V.G., pe ansamblu pretențiile materiale formulate au fost apreciate pe deplin rezonabile. În aprecierea asupra daunelor morale solicitate au fost relevante durata cât partea civilă s-a aflat în Italia, condițiile inumane în care a fost cazată, condițiile și specificul muncii prestate, precum și lipsa vreunei retribuții pentru această muncă deosebit de grea. In atare condiții sunt evidente suferințele fizice și psihice suportate de partea civilă, suferințe care au justificat acordarea daunelor morale în cuantumul modic solicitat. 2. Partea vătămată T.F.C. s-a constituit parte civilă cu sumele de 2.000 euro (comisionul încasat de inculpata S. și numitul V.G., cheltuielile ocazionate de deplasarea în Italia, drepturile salariale pe care nu le-a primit) și 1.500 euro daune morale. Situația acestei părți civile diferă de cea a părții civile G.C.C. doar în ce privește durata petrecută în Italia. Acest aspect nu a prezentat însă relevanță asupra caracterului rezonabil al pretențiilor materiale, având în vedere cuantumul redus al acestora. Așa fiind, s-a considerat că partea civilă T.F.C. este îndreptățit să primească sumele solicitate cu titlu de daune materiale și morale.

Partea vătămată P.C.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 euro, reprezentând comisionul plătit, cheltuielile ocazionate de deplasarea în Italia, drepturile salariale neîncasate, cheltuielile efectuate cu cazarea, întreținerea și hrana pentru perioada petrecută în Italia, precum și daune morale. Având în vedere perioada în care partea civilă a stat în Italia și considerentele expuse anterior, aceste pretenții au fost apreciate ca întemeiate.

Partea vătămată H.V. s-a constituit parte civilă cu sumele de 2.500 euro, reprezentând comisionul plătit pentru plecarea în Italia, drepturile salariale însușite de inculpata S. și numitul V.G., cheltuielile efectuate cu ocazia deplasării în Italia și 5.000 euro reprezentând daune morale. Situația acestei părți civile fiind similară cu cea a părților civile arătate mai sus (aceeași modalitate de recrutare, urmată de însușirea banilor ce ar fi trebuit să revină părților civile pentru munci prestate în condiții grele și periculoase, acestea fiind obligate să își asigure și întreținerea), pretențiile formulate au fost considerate pe deplin justificate.

Partea vătămată T.G.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 euro, reprezentând comisionul încasat de inculpata S. Temeinicia acestor pretenții nu comportă discuții, având în vedere situația de fapt reținută în cauză.

Partea vătămată S.I.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.300 euro, reprezentând comisionul încasat de inculpata S. și numitul V.G., cheltuielile efectuate pentru deplasarea în Italia și drepturile salariale însușite de cei doi, precum și cu suma de 10.000 euro reprezentând daune morale. Dacă în ce privește daunele materiale solicitate situația părții civile nu diferă de cele prezentate mai sus, în aprecierea asupra cuantumului daunelor morale, pe lângă condițiile în care partea civilă a fost nevoită să lucreze, s-a ținut seama și de faptul că a fost efectiv vândută de către cei doi în vederea întreținerii de relații sexuale, fiind permanent supusă intimidărilor și amenințărilor. Cum supunerea la asemenea tratamente este de natură să cauzeze puternice suferințe fizice și psihice, instanța de fond a apreciat că pretențiile părții civile sunt justificate și sub acest aspect.

Partea vătămată A.M. s-a constituit parte civilă cu sumele de 700 euro daune materiale, reprezentând comisionul plătit și cheltuielile ocazionate de deplasarea în Italia, și 3.000 euro daune morale. Pentru considerentele expuse mai sus, ținând seama de perioada petrecută în Italia și de natura muncilor prestate (câte 12 ore pe zi, uneori și în timpul nopții, în condiții periculoase, fără echipamente de protecție), pretențiile formulate de partea civilă au fost admise.

Partea vătămată F.D. s-a constituit parte civilă cu sumele de 400 euro reprezentând comisionul achitat inculpatei S., 2.000 lei reprezentând împrumutul contractat pentru a suporta cheltuielile de deplasare și 3.000 euro daune morale. Situația numitului F. este similară cu cea a părții civile A.M., astfel încât au fost admise și pretențiile sale.

Partea vătămată B.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.500 euro, reprezentând comisionul încasat de inculpata S. și de numitul V.G., cheltuielile ocazionate de deplasarea în Italia și drepturile salariale însușite de cei doi. Aceste pretenții sunt pe deplin întemeiate, luând în considerare atât cele expuse în cazul celorlalte părți civile, cât și perioada mai lungă petrecută în Italia.

Partea vătămată T.V.C. s-a constituit parte civilă cu sumele de 2.000 euro, reprezentând comision, drepturile salariale însușite de inculpata S. și numitul V.G. și cheltuielile efectuate cu deplasarea în Italia și 3.000 euro daune morale. Situația părții civile este similară cu cea a părților civile A.M. și F.D., diferența constând doar în aceea că a revenit în țară mai târziu. In aceste condiții pretențiile sale au fost apreciate ca întemeiate. 11.Partea vătămată A.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 600 euro, reprezentând comisionul achitat și cheltuielile efectuate pentru deplasarea în Italia. Modalitatea de recrutare, achitarea comisionului și deplasarea efectivă în Italia fiind împrejurări de fapt deja stabilite, inculpata S.D. a fost obligată și la plata sumei pretinse de partea civilă A.A..

Partea vătămată C.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 euro, daune materiale și morale. Partea civilă a precizat conținutul acestor pretenții în cursul urmăririi penale, în sensul că daunele materiale includ comisionul plătit inculpatei S.D. și numitului V.G., cheltuielile de deplasare, drepturile bănești însușite de cei doi, iar daunele morale au fost solicitate pentru suferințele cauzate. Ținând seama că partea civilă s-a aflat în aceeași situație cu cele prezentate anterior și având în vedere timpul petrecut în Italia, pretențiile materiale au apărut ca întemeiate. In ce privește daunele morale solicitate, prima instanță a reținut că partea civilă, ajunsă în Italia ca urmare a inducerii sale în eroare, a fost nevoită să locuiască și să muncească în condiții mizere, mai mult de o lună, fără a obține efectiv vreun câștig, nici măcar sumele necesare pentru revenirea în țară. In atare împrejurări pretențiile morale ale părții civile, de altfel modice, au fost pe deplin justificate.

Partea vătămată C.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro, reprezentând comisionul plătit pentru plecarea la muncă și cheltuielile ocazionate de deplasarea în Italia. Având în vedere situația de fapt reținută prin rechizitoriu (inclusiv împrejurarea că acel comision a fost perceput prin reținerea drepturilor bănești cuvenite părților vătămate), aceste pretenții au fost întemeiate.

Partea vătămată I.C. s-a constituit parte civilă în cauză cu aceeași sumă de 1.000 euro, pretenții care, luând în considerare situația identică, au fost la rândul lor admise.

Partea vătămată I.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro, reprezentând comision și cheltuieli efectuate pentru deplasarea în Italia. Cum partea vătămată s-a aflat în aceeași situație cu cele expuse la pct. 12 și 13, temeinicia pretențiilor sale nu au comportat discuții.

Partea vătămată S.M. a solicitat plata sumelor de 1.500 euro daune materiale, incluzând comision, cheltuieli pentru deplasarea în Italia, drepturi salariale însușite fără drept de așa-zișii angajatori și cheltuieli pentru întreținere pe perioada petrecută în Italia, respectiv 1.000 euro daune morale. Având în vedere situația de fapt reținută prin rechizitoriu, în special perioada petrecută în Italia și condițiile de muncă și de trai, prima instanță a considerat că partea civilă este îndreptățită la plata sumelor solicitate.

Partea civilă B.I.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro, reprezentând comision, cheltuieli efectuate pentru deplasarea în Italia, drepturi salariale însușite de „angajatori” și cheltuieli pentru cazare și întreținere, precum și cu suma de 1.000 euro daune morale pentru suferințele la care a fost supus. Instanța de fond a constatat că temeinicia acestor pretenții este dovedită, având în vedere situația de fapt reținută prin rechizitoriu, cu referire specială asupra duratei petrecute în Italia și a presiunilor și amenințărilor la care a fost supusă partea civilă.

Partea vătămată D.D. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 500 euro, reprezentând comisionul și cheltuielile efectuate pentru deplasarea în Italia. Cum efectuarea unor asemenea cheltuieli a fost deja stabilită, după cum a fost stabilit și cuantumului comisionului (500 euro), aceste pretenții au fost apreciate ca întemeiate.

Partea vătămată A.S.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 800 euro, ce cuprinde comisionul și cheltuielile făcute pentru deplasarea în Italia. Situația acestei părți civile este similară cu cea a părții civile B.

Partea vătămată Ș.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 700 euro, reprezentând comision și cheltuieli efectuate pentru deplasarea în Italia. Raportate la situația de fapt descrisă prin rechizitoriu și la cuantumul lor, aceste pretenții au fost pe deplin întemeiate.

Partea vătămată C.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro, reprezentând comisionul și cheltuielile efectuate pentru deplasarea în Italia. Aceleași considerente expuse în cazul părții civile Ș.I. au fost aplicabile și în acest caz. Prin urmare, pretențiile formulate au fost apreciate ca întemeiate.

Partea vătămată C.V. (fiul părții vătămate C.M.) a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 900 euro, incluzând aceleași cheltuieli ca și în cazul mamei sale. Cum situația celor două părți vătămate nu diferă din acest punct de vedere, partea civilă a fost îndreptățită să primească suma solicitată.

Partea vătămată C.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 750 euro, reprezentând comisionul și cheltuielile efectuate pentru deplasarea în Italia. Realitatea efectuării acestor cheltuieli fiind deja stabilită prin rechizitoriu, pretențiile părții civile au fost întemeiate.

Partea vătămată O.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.500 euro, reprezentând comision, cheltuieli pentru deplasarea în Italia, drepturi salariale neîncasate și cheltuieli pentru întreținere, precum și cu suma de 1.500 euro pentru suferințele îndurate pe perioada șederii în Italia. Pretențiile părții civile au apărut ca întemeiate, atât din perspectiva daunelor materiale (de observat că partea civilă a lucrat aproximativ 2 luni în Italia, perioadă în care a primit foarte puțini bani pentru munca prestată, cheltuiți în întregime pentru întreținere), cât și a celor morale (date fiind condițiile de cazare și muncă).

Partea civilă C.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 750 euro, reprezentând comisionul și cheltuielile efectuate pentru deplasarea în Italia. Situația sa este similară cu cea a părții civile C.S., astfel încât pretențiile formulate au fost întemeiate.

Partea vătămată B.D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500 euro, reprezentând comisionul și cheltuielile efectuate pentru deplasarea în Italia. Temeinicia acestor pretenții nu comportă discuții, având în vedere situația de fapt descrisă în rechizitoriu.

Partea vătămată B.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 600 euro, incluzând aceleași cheltuieli ca și în cazul părții civile B.D. Considerentele expuse în paragraful anterior au fost aplicabile și pretențiilor formulate de această parte civilă. Prin urmare, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. (forma în vigoare la data comiterii faptelor cauzatoare de prejudicii) inculpata S.D. a fost obligată să plătească următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile: părții civile G.C.C. suma de 3.700 euro; părții civile T.F.C. suma de 3.500 euro; părții civile P.C.C. suma de 5.000 euro; părții civile H.V. suma de 7.500 euro; părții civile T.G.S. suma de 500 euro; părții civile S.I.R. suma de 11.300 euro; părții civile A.M. suma de 3.700 euro; părții civile F.D. suma de 3.400 euro și suma de 2.000 lei; părții civile B.I. suma de 1.500 euro; părții civile T.V.C. suma de 5.000 euro; părții civile A.A. suma de 600 euro; părții civile C.A. suma de 3.000 euro; părții civile B.D. suma de 500 euro și părții civile B.G. suma de 600 euro. În baza acelorași prevederi legale inculpatele S.D. și A.I. au fost obligate la plata următoarelor sume, cu același titlu de despăgubiri civile: părții civile C.C. suma de 1.000 euro; părții civile I.C. suma de 1.000 euro; părții civile I.I. suma de 1.000 euro; părții civile S.M. suma de 2.500 euro; părții civile B.I.M. suma de 2.000 euro; părții civile D.D. suma de 500 euro; părții civile A.S.C. suma de 800 euro; părții civile Ș.I. suma de 700 euro; părții civile C.M. suma de 1.000 euro; părții civile C.V. suma de 900 euro; părții civile C.S. suma de 750 euro; părții civile O.F. suma de 3.000 euro; părții civile C.C. suma de 750 euro. În baza art. 118 lit. e) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpata S.D. a sumei de 1.800 euro, reprezentând suma obținută din vânzarea numitelor S.I.R. și C.L. Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel inculpatele S.D. și A.I. care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerea apelurilor s-a arătat că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii, hotărârea fiind nemotivată. Au arătat că prima instanță nu a prezentat motivele care au stat la baza acordării despăgubirilor civile către părțile civile. Au mai arătat că pretențiile civile acordate părților civile nu au fost dovedite și sunt stabilite într-un cuantum prea mare în raport cu prejudiciul efectiv produs. S-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar reducerea acestor despăgubiri. Prin decizia penală nr. 35 din data de 4 aprilie 2012 Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de inculpatele S.D. și A.I., a desființat, în parte, Sentința penală nr. 248 din 16 noiembrie 2011 a Tribunalului Botoșani și în rejudecare, a obligat inculpatele la plata despăgubirilor civile, astfel: 1. inculpata S.D.: - părții civile G.C.C. suma de 450 euro daune materiale și 1.500 euro daune morale ; - părții civile T.F.C. suma de 450 euro daune materiale și 1.500 euro daune morale; - părții civile P.C.C. suma de 450 euro daune materiale și 1.500 euro daune morale; - părții civile H.V. suma de 450 euro daune materiale și 1.500 euro daune morale; - părții civile T.G.S. suma de 350 euro daune materiale; - părții civile S.I.R. suma de 450 euro daune materiale și 7000 euro daune morale; - părții civile A.M. suma 450 euro daune materiale și 1500 euro daune morale; - părții civile F.D. suma de 450 euro daune materiale și 1.500 euro daune morale; - părții civile B.I. suma de 200 euro daune materiale; - părții civile T.V.C. suma de 450 euro daune materiale și 1.500 euro daune morale; - părții civile A.A. suma de 450 euro daune materiale; - părții civile C.A. suma de 450 euro daune materiale și 1.500 euro daune morale; - părții civile B.G. suma de 500 euro daune materiale. inculpatele S.D. și A.I.; - părții civile C.C. suma de 450 euro daune materiale; - părții civile I.C. suma de 450 euro daune materiale; - părții civile I.I. suma de 450 euro daune materiale - părții civile S.M. suma de 450 euro daune materiale și 1.000 euro daune morale; - părții civile B.I.M. suma de 500 euro daune materiale și 1.000 euro daune morale; - părții civile A.S.C. suma de 500 euro daune materiale; - părții civile Ș.I. suma de 500 euro daune materiale; - părții civile C.M. suma de 500 euro daune materiale; - părții civile C.V. suma de 500 euro daune materiale; - părții civile C.S. suma de 500 euro daune materiale; - părții civile O.F. suma de 500 euro daune materiale și 1.500 euro daune morale; - părții civile C.C. suma de 500 euro daune materiale. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel instanța de apel, analizând cu prioritate motivul de apel referitor la nemotivarea sentinței penale a constatat că nu există nici unul din cazurile de nulitate absolută prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. În ceea ce privește fondul cauzei Curtea a constatat că latura penală a cauzei a fost soluționată prin Sentința penală nr. 138 din 24 iunie 2011 a Tribunalului Botoșani prin care inculpatele S.D. și A.I. au fost condamnate pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. c) din Legea nr. 678/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. la pedepsele de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. prima inculpată și respectiv 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cea de-a doua inculpată. Prin aceeași sentință în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus disjungerea acțiunii civile și fixarea în continuare a unui nou termen de judecată pentru soluționarea acesteia. Față de situația de fapt reținută de prima instanță în latura penală a cauzei cu referire la inculpata S.D. din care rezultă că aceasta în perioada aprilie 2005 - iunie 2006, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, a recrutat în scopul de a le exploata munca mai multe persoane de pe raza județului Botoșani dar și din alte localități ale țării, pe care le-a convins să se deplaseze în Italia, unde le-a cazat în condiții improprii și le-a exploatat împreună cu concubinul său, cetățeanul italian V.G., determinându-le să practice „munca la negru”, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, însușindu-și de la fiecare persoană mare parte din sumele de bani achitate de angajatorii italieni, pentru plata muncii prestate de victime instanța de prim control judiciar constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că faptele săvârșite de inculpate au generat un prejudiciu material și moral părților vătămate constituite părți civile însă, a acordat unora dintre acestea despăgubiri materiale și morale fără a fi dovedite prin probe și fără a fi judicios individualizate. Astfel din actele și lucrările dosarului de urmărire penală îndeosebi declarațiile de constituire ca părți civile a părților vătămate B.D. filele 118-119 și 122-123, C.S. filele 134-135 și 140-142, I.I. filele 153-155 și 158-161, C.C., 172-173 și 176-178, A.S.C. filele 189-191 și 196-198, Ș.I. filele 210-211 și 214-216, C.M. filele 228-231 și 235-237, C.V. filele 251-253, T.V., filele 266-267 și 271-272, A.M. filele 234 și 289-290, A.A. filele 303 și 306-308, B.I. filele 319-320, C.A. filele 328-329 și 336-338, P.C. filele 352-354 și 356-358, H.V., filele 371-372 și 375-377 T.F.C. filele 390-391, G.C.C. filele 406-408, O.F. filele 413-414 și 417-419, B.I.M. filele 433-435 și 438-440, B.G. filele 450-451 și 455-456, S.M. filele 470-472, F.D. filele 476-477 și 481-482, I.C. filele 491-492, 496 497 și 498-499, S.I.R. filele 510-513 și 516-518, A.P. fila 528-529 și 531-532, A.S. la filele 541-542 și 544-545, V.A. filele 554-555 556-559 și 559-560, V.I. filele 565-567, 568-570 și 571-573, A.G. filele 578-580, D.D. filele 581-583, C.C. filele 584-586 dosar precum și declarațiile părților vătămate de la cercetarea judecătorească respectiv C.A. fila 82 și P.C.C. fila 83 dosar a rezultat că acestea s-au constituit părți civile în procesul penal cu sume de bani reprezentând contravaloarea comisionului plătit sau reținut de inculpate pentru intermedierea locurilor de muncă în Italia, cheltuieli de transport, cheltuieli de cazare, contravaloarea muncii prestate în Italia și neachitate, cheltuieli accesorii și cu titlu de daune morale. În privința daunelor materiale solicitate Curtea a constatat că în cauză părțile civile nu au prezentat probe pentru dovedirea cheltuielilor de transport, cazare, contravaloarea muncii prestate sau alte cheltuieli ocazionate cu deplasarea și prestarea muncii în Italia, singurele sume dovedite fiind cele legate de comisionul perceput și încasat de inculpatele S.D. și A.I. pentru intermedierea locului de muncă în Italia. Față de această situație, Curtea a constatat că prima instanță trebuia să dispună obligarea inculpatelor la plata comisionului către părțile civile așa cum rezultă acesta din probele administrate la dosar respectiv pentru partea civilă G.C.C. suma de 450 euro, pentru partea civilă T.F.C. suma de 450 euro, pentru partea civilă P.C.C. suma de 450 euro, pentru partea civilă H.V. suma de 450 euro, pentru partea civilă T.G.S. suma de 350 euro, pentru partea civilă S.I.R. suma de 450 euro, pentru partea civilă A.M. suma 450 euro, pentru partea civilă F.D. suma de 450 euro, pentru partea civilă B.I. suma de 200 euro, pentru partea civilă T.V.C. suma de 450 euro, pentru partea civilă A.A. suma de 450 euro, pentru partea civilă C.A. suma de 450 euro, pentru partea civilă B.G. suma de 500 euro, pentru partea civilă C.C. suma de 450 euro, pentru partea civilă I.C. suma de 450 euro, pentru partea civilă I.I. suma de 450 euro, pentru partea civilă S.M. suma de 450 euro, pentru partea civilă B.I.M. suma de 500 euro, pentru partea civilă A.S.C. suma de 500 euro, pentru partea civilă Ș.I. suma de 500 euro, pentru partea civilă C.M. suma de 500 euro, pentru partea civilă C.V. suma de 500 euro, pentru partea civilă C.S. suma de 500 euro, pentru partea civilă O.F. suma de 500 euro, pentru partea civilă C.C. suma de 500 euro, celelalte despăgubiri materiale nefiind dovedite. În ceea ce privește daunele morale, Curtea a apreciat că activitatea derulată de inculpate având ca urmare plasarea părților vătămate la muncă în Italia în condiții grele și improprii a fost de natură a crea acestora o suferință fizică și psihică ce justifică acordarea unor despăgubiri morale. Apreciind că părțile civile au suferit un prejudiciu moral și pentru a acorda o satisfacție echitabilă acestora Curtea a reindividualizat cuantumul daunelor morale și a stabilit pentru fiecare parte vătămată în parte suma de 1.500 euro apreciată ca fiind suficientă și proporțională pentru o justă și echitabilă reparație. Întrucât partea civilă S.I.R. a fost supusă în Italia la întreținerea de relații sexuale Curtea a apreciat că prejudiciul moral încercat de aceasta justifică o reparație echitabilă, cuantumul daunelor fiind stabili la suma de 7.000 euro. Deoarece despăgubirile acordate părților civile B.D. și D.D. au fost corect apreciate de către prima instanță, Curtea a menținut dispozițiile sentinței penale apelate cu privire la acestea. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata S.D. solicitând admiterea lui, casarea deciziei și respingerea acțiunii civile întrucât despăgubirile nu sunt dovedite. Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele următoare: Potrivit dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Înalta Curte în baza examenului propriu constată că inculpata S.D. a fost condamnată prin sentința penală nr. 138 din 24 iunie 2011 a Tribunalului Botoșani la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 C. proc. pen. Prin aceeași sentință, în baza art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen. a fost disjunsă soluționarea laturii civile, iar prin Sentința penală nr. 248 din 16 noiembrie 2011 a Tribunalului Botoșani au fost admise în totalitate pretențiile civile, inculpata S.D. fiind obligată la plata acestora. Prin decizia penală atacată, instanța de prim control judiciar a reindividualizat cuantumul despăgubirilor la care a fost obligată inculpata S.D., atât personal cât și în solidar cu coinculpata A.I. Recurenta inculpată, prin apărătorul său, a susținut că în mod greșit a fost admisă acțiunea civilă, despăgubirile solicitate nefiind dovedite. Doctrina penală a stabilit că încălcarea legii materiale - penală/ civilă - se poate produce în trei modalități principale: omisiunea aplicării de către instanța de fond a unor proceduri legale care trebuiau aplicate; aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată; aplicarea greșită a dispozițiilor legale care trebuiau aplicate. Aceste modalități de încălcare a legii sunt valabile atât în ceea ce privește latura penală a cauzei, cât și latura civilă a procesului penal. Ne aflăm în prezența unei greșite aplicări a legii civile atunci când instanța a obligat inculpatul la despăgubiri, deși nu erau îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale - existența faptei, săvârșirea acesteia de către inculpat, legătura de cauzalitate - sau acordarea de despăgubiri atunci când nu este prevăzut de legea civilă. Însă în cauză sunt întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatei S.D., fiind dovedită existența faptei de trafic de persoane, vinovăția cu care aceasta a comis fapta, legătura de cauzalitate între activitatea ilicită desfășurată și consecințele produse, astfel că, în mod corect instanțele au dispus obligarea acesteia la plata despăgubirilor civile către victimele infracțiunii de trafic de persoane. Critica vizând latura civilă a cauzei poate fi circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. atunci când se circumscrie aspectelor de nelegalitate a unei hotărâri. Critica recurentei inculpate vizează aspecte de netemeinicie în sensul că despăgubirile acordate nu sunt susținute de suport probator, astfel că aprecierea cuantumului daunelor nu poate fi cenzurat prin prisma niciunui caz de casare. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. l lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata S.D. împotriva Deciziei penale nr. 35 din data de 4 aprilie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,