ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2999/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2999/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T -

Biroul Teritorial Botoșani dat în Dosarul nr. 54D/P/2006, s-a dispus punerea în

mișcare acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatelor:

infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în

aceea că, în perioada aprilie 2005-iunie 2006, prin promisiunea mincinoasă a

asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, a recrutat în scopul de

a le exploata munca mai multe persoane de pe raza județului Botoșani dar și din

alte localități ale țării, dintre acestea fiind identificate și audiate părțile

vătămate A.M., A.S.C., A.A., B.I.M., B.D., B.G., B.I., C.S., C.A., C.C., C.M., C.V.,

C.C., D.D., F.D., G.C.C., H.V., I.C., I.I., O.F., P.C.C., S.I.R., S.M., Ș.I.,

T.V.C., T.F.C., T.G.S. și martorii A.P., A.S., V.A., V.I., pe care le-a convins

să se deplaseze în Italia, unde le-a cazat în condiții improprii și le-a

exploatat împreună cu concubinul său, cetățeanul italian V.G., determinându-le

să practice „munca la negru”, cu încălcarea normelor legale privind condițiile

de muncă, salarizare, sănătate și securitate, însușindu-și de la fiecare

persoană mare parte din sumele de bani achitate de angajatorii italieni, pentru

plata muncii prestate de victime și

de: trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în

perioada noiembrie 2005-martie 2006, la solicitarea inculpatei S.D., a recrutat

de pe raza comunei Vorniceni, județul Botoșani, mai multe persoane printre care

părțile vătămate C.C., I.C., I.I., S.M., B.I.M., D.D., A.S.C., C.M., C.V., Ș.I.,

C.S., C.C., O.F. și martorii A.P., A.S., V.A. și V.I., pe care le-a convins să

se deplaseze în Italia, unde inculpata S.D. împreună cu concubinul său,

cetățeanul italian V.G., le-a cazat în condiții improprii, determinându-le să

practice „munca la negru”, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de

muncă, salarizare, sănătate și securitate, însușindu-și de la fiecare persoană

mare parte din sumele de bani achitate de angajatorii italieni, pentru plata

muncii prestate.

Prin Sentința penală nr. 138 din 24

iunie 2011, Tribunalul Botoșani a condamnat pe inculpata S.D., pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. iar pe inculpata A.I.,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320

1

C. proc. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei,

prin aceeași sentință s-a procedat la disjungerea cauzei, conform art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., stabilindu-se un nou termen de judecată pentru

soluționarea laturii civile a cauzei.

Prin sentința penală nr. 248 din 16

noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Botoșani s-au dispus următoarele:

Au fost admise pretențiile civile

formulate în cauză.

A fost obligată inculpata S.D. să

plătească următoarele sume cu titlul de despăgubiri civile:

- părții civile G.C.C. suma de 3.700

euro;

- părții civile T.F.C. suma de 3.500

euro;

- părții civile P.C.C. suma de 5.000

euro;

- părții civile H.V. suma de 7.500

euro;

- părții civile T.G.S. suma de 500

euro;

- părții civile S.I.R. suma de 11.3 00

euro;

- părții civile A.M. suma de 3.700

euro;

- părții civile F.D. suma de 3.400

euro și suma de 2.000 lei;

- părții civile B.I. suma de 1.500

euro;

- părții civile T.V.C. suma de 5.000

euro;

- părții civile A.A. suma de 600 euro;

- părții civile C.A. suma de 3.000

euro;

- părții civile B.D. suma de 500 euro;

- părții civile B.G. suma de 600 euro.

Inculpatele S.D. și A.I. au fost

obligate să plătească următoarele sume cu titlul de despăgubiri civile:

- părții civile C.C. suma de 1.000

euro;

- părții civile I.C. suma de 1.000

euro;

- părții civile I.I. suma de 1.000

euro;

- părții civile S.M. suma de 2.500

euro;

- părții civile B.I.M. suma de 2.000

euro;

- părții civile D.D. suma de 500 euro;

- părții civile A.S.C. suma de 800

euro;

- părții civile Ș.I. suma de 700 euro;

- părții civile C.M. suma de 1.000

euro;

- părții civile C.V. suma de 900 euro;

- părții civile C.S. suma de 750 euro;

- părții civile O.F. suma de 3.000

euro;

- părții civile C.C. suma de 750 euro.

A fost dispusă confiscarea de la

inculpata S.D. a sumei de 1.800 euro.

Fiecare dintre inculpate a fost

obligată să plătească statului câte 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință

s-au reținut următoarele:

Faptele cauzatoare de prejudicii fiind

cele descrise în rechizitoriu, instanța a verificat întrunirea celorlalte

condiții ale răspunderii civile delictuale în privința pretențiilor formulate

de părțile vătămate constituite părți civile în cauză.

constituit parte civilă cu sumele de 2.200 euro (comisionul încasat de

inculpata S. și numitul V.G., cheltuielile ocazionate de deplasarea în Italia,

drepturile salariale pe care nu le-a primit, cheltuielile efectuate cu

întreținerea) daune materiale și 1.500 euro daune morale.

În ce privește daunele materiale

solicitate, instanța de fond a constatat că partea civilă s-a deplasat în

Italia ca urmare a inducerii sale în eroare cu privire la scopul și beneficiile

acestei deplasări, astfel încât nu se poate susține că nu a fost prejudiciat cu

sumele reprezentând comisionul plătit pentru „angajare” și transportul în

Italia. Această concluzie este, de altfel, aplicabilă tuturor persoanelor

constituite părți civile în prezenta cauză.

Având în vedere durata petrecută în

Italia, mai mare de 3 luni, și faptul evident că în această perioadă partea

civilă a fost nevoită să își asigure întreținerea, apar ca dovedite și

pretențiile legate de acest aspect.

Cum faptul că drepturile salariale ale

părții vătămate pentru perioada arătată au fost aproape în totalitate reținute

de inculpata S. și de numitul V.G., pe ansamblu pretențiile materiale formulate

au fost apreciate pe deplin rezonabile.

În aprecierea asupra daunelor morale

solicitate au fost relevante durata cât partea civilă s-a aflat în Italia,

condițiile inumane în care a fost cazată, condițiile și specificul muncii

prestate, precum și lipsa vreunei retribuții pentru această muncă deosebit de

grea. In atare condiții sunt evidente suferințele fizice și psihice suportate

de partea civilă, suferințe care au justificat acordarea daunelor morale în

cuantumul modic solicitat.

constituit parte civilă cu sumele de 2.000 euro (comisionul încasat de

inculpata S. și numitul V.G., cheltuielile ocazionate de deplasarea în Italia,

drepturile salariale pe care nu le-a primit) și 1.500 euro daune morale.

Situația acestei părți civile diferă

de cea a părții civile G.C.C. doar în ce privește durata petrecută în Italia.

Acest aspect nu a prezentat însă relevanță asupra caracterului rezonabil al

pretențiilor materiale, având în vedere cuantumul redus al acestora.

Așa fiind, s-a considerat că partea

civilă T.F.C. este îndreptățit să primească sumele solicitate cu titlu de daune

materiale și morale.

constituit parte civilă cu suma de 5.000 euro, reprezentând comisionul plătit,

cheltuielile ocazionate de deplasarea în Italia, drepturile salariale

neîncasate, cheltuielile efectuate cu cazarea, întreținerea și hrana pentru

perioada petrecută în Italia, precum și daune morale.

Având în vedere perioada în care

partea civilă a stat în Italia și considerentele expuse anterior, aceste

pretenții au fost apreciate ca întemeiate.

parte civilă cu sumele de 2.500 euro, reprezentând comisionul plătit pentru

plecarea în Italia, drepturile salariale însușite de inculpata S. și numitul V.G.,

cheltuielile efectuate cu ocazia deplasării în Italia și 5.000 euro

reprezentând daune morale.

Situația acestei părți civile fiind

similară cu cea a părților civile arătate mai sus (aceeași modalitate de

recrutare, urmată de însușirea banilor ce ar fi trebuit să revină părților

civile pentru munci prestate în condiții grele și periculoase, acestea fiind

obligate să își asigure și întreținerea), pretențiile formulate au fost

considerate pe deplin justificate.

constituit parte civilă cu suma de 500 euro, reprezentând comisionul încasat de

inculpata S. Temeinicia acestor pretenții nu comportă discuții, având în vedere

situația de fapt reținută în cauză.

constituit parte civilă cu suma de 1.300 euro, reprezentând comisionul încasat

de inculpata S. și numitul V.G., cheltuielile efectuate pentru deplasarea în

Italia și drepturile salariale însușite de cei doi, precum și cu suma de 10.000

euro reprezentând daune morale.

Dacă în ce privește daunele materiale

solicitate situația părții civile nu diferă de cele prezentate mai sus, în

aprecierea asupra cuantumului daunelor morale, pe lângă condițiile în care

partea civilă a fost nevoită să lucreze, s-a ținut seama și de faptul că a fost

efectiv vândută de către cei doi în vederea întreținerii de relații sexuale,

fiind permanent supusă intimidărilor și amenințărilor. Cum supunerea la

asemenea tratamente este de natură să cauzeze puternice suferințe fizice și

psihice, instanța de fond a apreciat că pretențiile părții civile sunt

justificate și sub acest aspect.

parte civilă cu sumele de 700 euro daune materiale, reprezentând comisionul

plătit și cheltuielile ocazionate de deplasarea în Italia, și 3.000 euro daune

morale.

Pentru considerentele expuse mai sus,

ținând seama de perioada petrecută în Italia și de natura muncilor prestate

(câte 12 ore pe zi, uneori și în timpul nopții, în condiții periculoase, fără

echipamente de protecție), pretențiile formulate de partea civilă au fost

admise.

parte civilă cu sumele de 400 euro reprezentând comisionul achitat inculpatei S.,

2.000 lei reprezentând împrumutul contractat pentru a suporta cheltuielile de

deplasare și 3.000 euro daune morale.

Situația numitului F. este similară cu

cea a părții civile A.M., astfel încât au fost admise și pretențiile sale.

parte civilă cu suma de 1.500 euro, reprezentând comisionul încasat de

inculpata S. și de numitul V.G., cheltuielile ocazionate de deplasarea în

Italia și drepturile salariale însușite de cei doi. Aceste pretenții sunt pe

deplin întemeiate, luând în considerare atât cele expuse în cazul celorlalte

părți civile, cât și perioada mai lungă petrecută în Italia.

constituit parte civilă cu sumele de 2.000 euro, reprezentând comision,

drepturile salariale însușite de inculpata S. și numitul V.G. și cheltuielile

efectuate cu deplasarea în Italia și 3.000 euro daune morale.

Situația părții civile este similară

cu cea a părților civile A.M. și F.D., diferența constând doar în aceea că a

revenit în țară mai târziu. In aceste condiții pretențiile sale au fost

apreciate ca întemeiate.

11.Partea vătămată A.A. s-a constituit

parte civilă în cauză cu suma de 600 euro, reprezentând comisionul achitat și

cheltuielile efectuate pentru deplasarea în Italia.

Modalitatea de recrutare, achitarea

comisionului și deplasarea efectivă în Italia fiind împrejurări de fapt deja

stabilite, inculpata S.D. a fost obligată și la plata sumei pretinse de partea

civilă A.A..

constituit parte civilă cu suma de 3.000 euro, daune materiale și morale.

Partea civilă a precizat conținutul acestor pretenții în cursul urmăririi

penale, în sensul că daunele materiale includ comisionul plătit inculpatei S.D.

și numitului V.G., cheltuielile de deplasare, drepturile bănești însușite de

cei doi, iar daunele morale au fost solicitate pentru suferințele cauzate.

Ținând seama că partea civilă s-a

aflat în aceeași situație cu cele prezentate anterior și având în vedere timpul

petrecut în Italia, pretențiile materiale au apărut ca întemeiate. In ce

privește daunele morale solicitate, prima instanță a reținut că partea civilă,

ajunsă în Italia ca urmare a inducerii sale în eroare, a fost nevoită să

locuiască și să muncească în condiții mizere, mai mult de o lună, fără a obține

efectiv vreun câștig, nici măcar sumele necesare pentru revenirea în țară. In

atare împrejurări pretențiile morale ale părții civile, de altfel modice, au

fost pe deplin justificate.

constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro, reprezentând comisionul plătit

pentru plecarea la muncă și cheltuielile ocazionate de deplasarea în Italia.

Având în vedere situația de fapt

reținută prin rechizitoriu (inclusiv împrejurarea că acel comision a fost

perceput prin reținerea drepturilor bănești cuvenite părților vătămate), aceste

pretenții au fost întemeiate.

constituit parte civilă în cauză cu aceeași sumă de 1.000 euro, pretenții care,

luând în considerare situația identică, au fost la rândul lor admise.

constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro, reprezentând comision și

cheltuieli efectuate pentru deplasarea în Italia. Cum partea vătămată s-a aflat

în aceeași situație cu cele expuse la pct. 12 și 13, temeinicia pretențiilor

sale nu au comportat discuții.

plata sumelor de 1.500 euro daune materiale, incluzând comision, cheltuieli

pentru deplasarea în Italia,

drepturi

salariale însușite fără drept de așa-zișii angajatori și cheltuieli pentru

întreținere pe perioada petrecută în Italia, respectiv 1.000 euro daune morale.

Având în vedere situația de fapt

reținută prin rechizitoriu, în special perioada petrecută în Italia și

condițiile de muncă și de trai, prima instanță a considerat că partea civilă

este îndreptățită la plata sumelor solicitate.

constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro, reprezentând comision,

cheltuieli efectuate pentru deplasarea în Italia, drepturi salariale însușite

de „angajatori” și cheltuieli pentru cazare și întreținere, precum și cu suma

de 1.000 euro daune morale pentru suferințele la care a fost supus.

Instanța de fond a constatat că

temeinicia acestor pretenții este dovedită, având în vedere situația de fapt

reținută prin rechizitoriu, cu referire specială asupra duratei petrecute în

Italia și a presiunilor și amenințărilor la care a fost supusă partea civilă.

se constituie parte civilă cu suma de 500 euro, reprezentând comisionul și

cheltuielile efectuate pentru deplasarea în Italia.

Cum efectuarea unor asemenea

cheltuieli a fost deja stabilită, după cum a fost stabilit și cuantumului

comisionului (500 euro), aceste pretenții au fost apreciate ca întemeiate.

constituit parte civilă cu suma de 800 euro, ce cuprinde comisionul și

cheltuielile făcute pentru deplasarea în Italia.

Situația acestei părți civile este

similară cu cea a părții civile B.

parte civilă cu suma de 700 euro, reprezentând comision și cheltuieli efectuate

pentru deplasarea în Italia.

Raportate la situația de fapt descrisă

prin rechizitoriu și la cuantumul lor, aceste pretenții au fost pe deplin

întemeiate.

constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro, reprezentând comisionul și

cheltuielile efectuate pentru deplasarea în Italia.

Aceleași considerente expuse în cazul

părții civile Ș.I. au fost aplicabile și în acest caz. Prin urmare, pretențiile

formulate au fost apreciate ca întemeiate.

vătămate C.M.) a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 900 euro,

incluzând aceleași cheltuieli ca și în cazul mamei sale. Cum situația celor

două părți vătămate nu diferă din acest punct de vedere, partea civilă a fost

îndreptățită să primească suma solicitată.

constituit parte civilă cu suma de 750 euro, reprezentând comisionul și

cheltuielile efectuate pentru deplasarea în Italia.

Realitatea efectuării acestor

cheltuieli fiind deja stabilită prin rechizitoriu, pretențiile părții civile au

fost întemeiate.

constituit parte civilă cu suma de 1.500 euro, reprezentând comision,

cheltuieli pentru deplasarea în Italia, drepturi salariale neîncasate și

cheltuieli pentru întreținere, precum și cu suma de 1.500 euro pentru

suferințele îndurate pe perioada șederii în Italia.

Pretențiile părții civile au apărut ca

întemeiate, atât din perspectiva daunelor materiale (de observat că partea

civilă a lucrat aproximativ 2 luni în Italia, perioadă în care a primit foarte

puțini bani pentru munca prestată, cheltuiți în întregime pentru întreținere),

cât și a celor morale (date fiind condițiile de cazare și muncă).

parte civilă cu suma de 750 euro, reprezentând comisionul și cheltuielile

efectuate pentru deplasarea în Italia.

Situația sa este similară cu cea a

părții civile C.S., astfel încât pretențiile formulate au fost întemeiate.

constituit parte civilă în cauză cu suma de 500 euro, reprezentând comisionul

și cheltuielile efectuate pentru deplasarea în Italia.

Temeinicia acestor pretenții nu

comportă discuții, având în vedere situația de fapt descrisă în rechizitoriu.

constituit parte civilă cu suma de 600 euro, incluzând aceleași cheltuieli ca

și în cazul părții civile B.D.

Considerentele expuse în paragraful

anterior au fost aplicabile și pretențiilor formulate de această parte civilă.

Prin urmare, în temeiul art. 14, art. 346

C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. (forma în vigoare la data comiterii

faptelor cauzatoare de prejudicii) inculpata S.D. a fost obligată să plătească

următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile: părții civile G.C.C. suma de

3.700 euro; părții civile T.F.C. suma de 3.500 euro; părții civile P.C.C. suma

de 5.000 euro; părții civile H.V. suma de 7.500 euro; părții civile T.G.S. suma

de 500 euro; părții civile S.I.R. suma de 11.300 euro; părții civile A.M. suma

de 3.700 euro; părții civile F.D. suma de 3.400 euro și suma de 2.000 lei;

părții civile B.I. suma de 1.500 euro; părții civile T.V.C. suma de 5.000 euro;

părții civile A.A. suma de 600 euro; părții civile C.A. suma de 3.000 euro;

părții civile B.D. suma de 500 euro și părții civile B.G. suma de 600 euro.

În baza acelorași prevederi legale

inculpatele S.D. și A.I. au fost obligate la plata următoarelor sume, cu

același titlu de despăgubiri civile: părții civile C.C. suma de 1.000 euro;

părții civile I.C. suma de 1.000 euro; părții civile I.I. suma de 1.000 euro; părții

civile S.M. suma de 2.500 euro; părții civile B.I.M. suma de 2.000 euro; părții

civile D.D. suma de 500 euro; părții civile A.S.C. suma de 800 euro; părții

civile Ș.I. suma de 700 euro; părții civile C.M. suma de 1.000 euro; părții

civile C.V. suma de 900 euro; părții civile C.S. suma de 750 euro; părții

civile O.F. suma de 3.000 euro; părții civile C.C. suma de 750 euro.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. rap.

la art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpata S.D. a

sumei de 1.800 euro, reprezentând suma obținută din vânzarea numitelor S.I.R.

și C.L.

Împotriva acestei sentințe în termen

legal au declarat apel inculpatele S.D. și A.I. care au criticat-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În susținerea apelurilor s-a arătat că

hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii, hotărârea

fiind nemotivată.

Au arătat că prima instanță nu a

prezentat motivele care au stat la baza acordării despăgubirilor civile către

părțile civile.

Au mai arătat că pretențiile civile

acordate părților civile nu au fost dovedite și sunt stabilite într-un cuantum

prea mare în raport cu prejudiciul efectiv produs.

S-a solicitat admiterea apelurilor,

desființarea sentinței penale și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare

la prima instanță, iar în subsidiar reducerea acestor despăgubiri.

Prin decizia penală nr. 35 din data de

4 aprilie 2012 Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de

inculpatele S.D. și A.I., a desființat, în parte, Sentința penală nr. 248 din

16 noiembrie 2011 a Tribunalului Botoșani și în rejudecare, a obligat

inculpatele la plata despăgubirilor civile, astfel:

- părții civile G.C.C. suma de 450

euro daune materiale și 1.500 euro daune morale

;

-

părții civile T.F.C. suma de 450 euro

daune materiale și 1.500 euro daune morale;

- părții civile P.C.C. suma de 450

euro daune materiale și 1.500 euro daune morale;

- părții civile H.V. suma de 450 euro

daune materiale și 1.500 euro daune morale;

- părții civile T.G.S. suma de 350

euro daune materiale;

- părții civile S.I.R. suma de 450

euro daune materiale și 7000 euro daune morale;

- părții civile A.M. suma 450 euro

daune materiale și 1500 euro daune morale;

- părții civile F.D. suma de 450 euro

daune materiale și 1.500 euro daune morale;

- părții civile B.I. suma de 200 euro

daune materiale;

- părții civile T.V.C. suma de 450 euro

daune materiale și 1.500 euro daune morale;

- părții civile A.A. suma de 450 euro

daune materiale;

- părții civile C.A. suma de 450 euro

daune materiale și 1.500 euro daune morale;

- părții civile B.G. suma de 500 euro

daune materiale. inculpatele S.D. și A.I.;

- părții civile C.C. suma de 450 euro

daune materiale;

- părții civile I.C. suma de 450 euro

daune materiale;

- părții civile I.I. suma de 450 euro

daune materiale

- părții civile S.M. suma de 450 euro

daune materiale și 1.000 euro daune morale;

- părții civile B.I.M. suma de 500

euro daune materiale și 1.000 euro daune morale;

- părții civile A.S.C. suma de 500

euro daune materiale;

- părții civile Ș.I. suma de 500 euro

daune materiale;

- părții civile C.M. suma de 500 euro

daune materiale;

- părții civile C.V. suma de 500 euro

daune materiale;

- părții civile C.S. suma de 500 euro

daune materiale;

- părții civile O.F. suma de 500 euro

daune materiale și 1.500 euro daune morale;

- părții civile C.C. suma de 500 euro

daune materiale.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pentru a decide astfel instanța de

apel, analizând cu prioritate motivul de apel referitor la nemotivarea

sentinței penale a constatat că nu există nici unul din cazurile de nulitate

absolută prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În ceea ce privește fondul cauzei

Curtea a constatat că latura penală a cauzei a fost soluționată prin Sentința penală

nr. 138 din 24 iunie 2011 a Tribunalului Botoșani prin care inculpatele S.D. și

A.I. au fost condamnate pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. c) din Legea nr. 678/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 320

1

C. proc. pen. la pedepsele de 7 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

prima inculpată și respectiv 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cea de-a doua inculpată.

Prin aceeași sentință în conformitate

cu dispozițiile art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus

disjungerea acțiunii civile și fixarea în continuare a unui nou termen de

judecată pentru soluționarea acesteia.

Față de situația de fapt reținută de

prima instanță în latura penală a cauzei cu referire la inculpata S.D. din care

rezultă că aceasta în perioada aprilie 2005 - iunie 2006, prin promisiunea

mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, a recrutat

în scopul de a le exploata munca mai multe persoane de pe raza județului

Botoșani dar și din alte localități ale țării, pe care le-a convins să se

deplaseze în Italia, unde le-a cazat în condiții improprii și le-a exploatat împreună

cu concubinul său, cetățeanul italian V.G., determinându-le să practice „munca

la negru”, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă,

salarizare, sănătate și securitate, însușindu-și de la fiecare persoană mare

parte din sumele de bani achitate de angajatorii italieni, pentru plata muncii

prestate de victime instanța de prim control judiciar constată că instanța de

fond a apreciat în mod corect că faptele săvârșite de inculpate au generat un

prejudiciu material și moral părților vătămate constituite părți civile însă, a

acordat unora dintre acestea despăgubiri materiale și morale fără a fi dovedite

prin probe și fără a fi judicios individualizate.

Astfel din actele și lucrările

dosarului de urmărire penală îndeosebi declarațiile de constituire ca părți

civile a părților vătămate B.D. filele 118-119 și 122-123, C.S. filele 134-135

și 140-142, I.I. filele 153-155 și 158-161, C.C., 172-173 și 176-178, A.S.C.

filele 189-191 și 196-198, Ș.I. filele 210-211 și 214-216, C.M. filele 228-231

și 235-237, C.V. filele 251-253, T.V., filele 266-267 și 271-272, A.M. filele

234 și 289-290, A.A. filele 303 și 306-308, B.I. filele 319-320, C.A. filele

328-329 și 336-338, P.C. filele 352-354 și 356-358, H.V., filele 371-372 și

375-377 T.F.C. filele 390-391, G.C.C. filele 406-408, O.F. filele 413-414 și

417-419, B.I.M. filele 433-435 și 438-440, B.G. filele 450-451 și 455-456, S.M.

filele 470-472, F.D. filele 476-477 și 481-482, I.C. filele 491-492, 496 497 și

498-499, S.I.R. filele 510-513 și 516-518, A.P. fila 528-529 și 531-532, A.S.

la filele 541-542 și 544-545, V.A. filele 554-555 556-559 și 559-560, V.I.

filele 565-567, 568-570 și 571-573, A.G. filele 578-580, D.D. filele 581-583, C.C.

filele 584-586 dosar precum și declarațiile părților vătămate de la cercetarea

judecătorească respectiv C.A. fila 82 și P.C.C. fila 83 dosar a rezultat că

acestea s-au constituit părți civile în procesul penal cu sume de bani

reprezentând contravaloarea comisionului plătit sau reținut de inculpate pentru

intermedierea locurilor de muncă în Italia, cheltuieli de transport, cheltuieli

de cazare, contravaloarea muncii prestate în Italia și neachitate, cheltuieli

accesorii și cu titlu de daune morale.

În privința daunelor materiale

solicitate Curtea a constatat că în cauză părțile civile nu au prezentat probe

pentru dovedirea cheltuielilor de transport, cazare, contravaloarea muncii

prestate sau alte cheltuieli ocazionate cu deplasarea și prestarea muncii în

Italia, singurele sume dovedite fiind cele legate

de comisionul perceput și încasat de

inculpatele S.D. și A.I. pentru intermedierea locului de muncă în Italia.

Față de această situație, Curtea a

constatat că prima instanță trebuia să dispună obligarea inculpatelor la plata

comisionului către părțile civile așa cum rezultă acesta din probele

administrate la dosar respectiv pentru partea civilă G.C.C. suma de 450 euro,

pentru partea civilă T.F.C. suma de 450 euro, pentru partea civilă P.C.C. suma

de 450 euro, pentru partea civilă H.V. suma de 450 euro, pentru partea civilă T.G.S.

suma de 350 euro, pentru partea civilă S.I.R. suma de 450 euro, pentru partea

civilă A.M. suma 450 euro, pentru partea civilă F.D. suma de 450 euro, pentru

partea civilă B.I. suma de 200 euro, pentru partea civilă T.V.C. suma de 450

euro, pentru partea civilă A.A. suma de 450 euro, pentru partea civilă C.A.

suma de 450 euro, pentru partea civilă B.G. suma de 500 euro, pentru partea

civilă C.C. suma de 450 euro, pentru partea civilă I.C. suma de 450 euro,

pentru partea civilă I.I. suma de 450 euro, pentru partea civilă S.M. suma de

450 euro, pentru partea civilă B.I.M. suma de 500 euro, pentru partea civilă A.S.C.

suma de 500 euro, pentru partea civilă Ș.I. suma de 500 euro, pentru partea

civilă C.M. suma de 500 euro, pentru partea civilă C.V. suma de 500 euro,

pentru partea civilă C.S. suma de 500 euro, pentru partea civilă O.F. suma de

500 euro, pentru partea civilă C.C. suma de 500 euro, celelalte despăgubiri

materiale nefiind dovedite.

În ceea ce privește daunele morale,

Curtea a apreciat că activitatea derulată de inculpate având ca urmare plasarea

părților vătămate la muncă în Italia în condiții grele și improprii a fost de

natură a crea acestora o suferință fizică și psihică ce justifică acordarea

unor despăgubiri morale.

Apreciind că părțile civile au suferit

un prejudiciu moral și pentru a acorda o satisfacție echitabilă acestora Curtea

a reindividualizat cuantumul daunelor morale și a stabilit pentru fiecare parte

vătămată în parte suma de 1.500 euro apreciată ca fiind suficientă și

proporțională pentru o justă și echitabilă reparație.

Întrucât partea civilă S.I.R. a fost

supusă în Italia la întreținerea de relații sexuale Curtea a apreciat că

prejudiciul moral încercat de aceasta justifică o reparație echitabilă,

cuantumul daunelor fiind stabili la suma de 7.000 euro.

Deoarece despăgubirile acordate

părților civile B.D. și D.D. au fost corect apreciate de către prima instanță,

Curtea a menținut dispozițiile sentinței penale apelate cu privire la acestea.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpata S.D. solicitând admiterea lui, casarea deciziei și respingerea

acțiunii civile întrucât despăgubirile nu sunt dovedite.

Examinând recursul declarat prin

prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru

considerentele următoare:

Potrivit dispozițiilor art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când hotărârea

este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a

legii.

Înalta Curte în baza examenului

propriu constată că inculpata S.D. a fost condamnată prin sentința penală nr. 138

din 24 iunie 2011 a Tribunalului Botoșani la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2)

lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 C.

proc. pen.

Prin aceeași sentință, în baza art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen. a fost disjunsă soluționarea laturii civile, iar prin Sentința

penală nr. 248 din 16 noiembrie 2011 a Tribunalului Botoșani au fost admise în

totalitate pretențiile civile, inculpata S.D. fiind obligată la plata acestora.

Prin decizia penală atacată, instanța

de prim control judiciar a reindividualizat cuantumul despăgubirilor la care a

fost obligată inculpata S.D., atât personal cât și în solidar cu coinculpata A.I.

Recurenta inculpată, prin apărătorul

său, a susținut că în mod greșit a fost admisă acțiunea civilă, despăgubirile

solicitate nefiind dovedite.

Doctrina penală a stabilit că

încălcarea legii materiale - penală/ civilă - se poate produce în trei

modalități principale: omisiunea aplicării de către instanța de fond a unor

proceduri legale care trebuiau aplicate; aplicarea unei prevederi legale care

nu trebuia aplicată; aplicarea greșită a dispozițiilor legale care trebuiau

aplicate.

Aceste modalități de încălcare a legii

sunt valabile atât în ceea ce privește latura penală a cauzei, cât și latura

civilă a procesului penal.

Ne aflăm în prezența unei greșite

aplicări a legii civile atunci când instanța a obligat inculpatul la

despăgubiri, deși nu erau îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale

- existența faptei, săvârșirea acesteia de către inculpat, legătura de

cauzalitate - sau acordarea de despăgubiri atunci când nu este prevăzut de

legea civilă.

Însă în cauză sunt întrunite

condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatei S.D., fiind

dovedită existența faptei de trafic de persoane, vinovăția cu care aceasta a

comis fapta, legătura de cauzalitate între activitatea ilicită desfășurată și

consecințele produse, astfel că, în mod corect instanțele au dispus obligarea

acesteia la plata despăgubirilor civile către victimele infracțiunii de trafic

de persoane.

Critica vizând latura civilă a cauzei

poate fi circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. atunci când se circumscrie aspectelor de nelegalitate a unei

hotărâri.

Critica recurentei inculpate vizează

aspecte de netemeinicie în sensul că despăgubirile acordate nu sunt susținute

de suport probator, astfel că aprecierea cuantumului daunelor nu poate fi

cenzurat prin prisma niciunui caz de casare.

Față de aceste considerente, Înalta Curte,

în temeiul art. 385 pct. l lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpata S.D. împotriva Deciziei penale nr. 35 din data

de 4 aprilie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata S.D. împotriva deciziei penale nr. 35 din data de 4

aprilie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 25

septembrie 2012.