ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2363/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2363/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 41 din 03 februarie

2012 Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 3909/30/2011, în baza art. 12 alin. (1),

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modif. ulterioare, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.G., la

5 ani închisoare.

În baza art. 53 alin.

(2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen,. art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, s-a aplicat inculpatului R.G. pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b) C.pen, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform

art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. începând cu

data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei

ori grațierea totală, ori a restului de pedeapsă sau împlinirea termenului de

prescripție.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului R.G.,

urmând ca legalitatea și temeinicia menținerii arestării preventive să fie

verificată conform art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., înainte de

data de 02 aprilie 2012.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și

arestării preventive începând cu 16 mai 2011 până la zi.

În baza art. 12 alin.

(1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modif. ulterioare, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. art. 76 alin.

(1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata B.A.M., la 3 ani închisoare.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii

aplicată inculpatei B.A.M., pe durata termenului de încercare de 5 ani,

stabilit conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția

inculpatei asupra nerespectării dispoz. art. 83 - 85 C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii de 24 de ore,

începând cu 16 mai 2011, ora 21:35.

În baza art. 53 alin.

(2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen,. art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, s-a aplicat inculpatei B.A.M. pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b) C. pen, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform

art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în baza art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 14, 346

alin. (1) C. proc. pen., art. 998 și urmat. C. civ., au fost obligați

inculpații R.G. și B.A.M. să plătească părții civile C.B. echivalentul în RON

al sumei de 500 euro cu titlu de despăgubiri civile materiale, părții civile

C.M. echivalentul în RON al sumei de 1200 euro cu titlu de despăgubiri civile

materiale.

S-a constatat că

părțile vătămate Z.M., C.C.Ș., P.F. nu s-au constituit părți civile în cauză și

nu au formulat pretenții față de inculpați.

În baza art. 19 din

Legea nr. 678/2001 cu modif. ulterioare, art. 118 alin. (1) lit. e) C. proc.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 600 euro, a sumei de

1200 euro, precum și a sumei de 1200 euro.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 1500 RON fiecare

cheltuieli judiciare față de stat. S-a dispus plata sumei de 600 RON din fondul

Ministerului Justiției către Baroul Timiș reprezentând plata onorariu avocat

din oficiu.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 123/D/P/2010 din

data de 08 iunie 2011, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub număr unic

de Dosar nr. 3909/30/2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, a dispus trimiterea în judecată a

inculpaților R.G., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în

formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. b) C. pen., și a

inculpatei B.A.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în

formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în cursul

anului 2009, inculpații au racolat mai multe persoane din zona județelor Timiș

și Arad, pe care sub presiunea asigurării unor locuri de muncă bine plătite în

domeniul agricol Ie-a transportat în Grecia, unde, prin acte de amenințare,

violențe și abuz de autoritate, le-au exploatat prin muncă în folosul lor

financiar.

În rechizitoriu s-a

reținut că la data de 13 iulie 2010, ofițerii BCCO Timișoara s-au sesizat din

oficiu cu privire la activitatea infracțională pe care inculpatul R.G. împreună

cu concubina sa B.A.M. o desfășurau sub forma atragerii și recrutării forței de

muncă din România, în scopul exploatării lor prin muncă în țări ale Uniunii

Europene. Mergând pe firul informațiilor și datelor primite, precum și a

plângerilor formulate de părțile vătămate C.C., C.M., C.B., P.F., Z.M., a fost

demascată modalitatea de implicare infracțională adoptată de cei doi inculpați

în atingerea scopului urmărit, și anume exploatarea prin muncă a victimelor,

folosind acte de înșelăciune, amenințare și abuz de autoritate în folosul lor

financiar.

S-a reținut că de la

eliberarea din Penitenciarul Timișoara în anul 2005, unde a executat o pedeapsă

privativă de libertate de 5 ani pentru comiterea infracțiunilor de viol,

perversiuni sexuale și furt, inculpatul R.G. a căutat să-și asigure un mod de

trai mai ușor, și unica soluție pe care a întrezărit-o în acel moment, a fost

plecarea într-o țară străină, în speranța găsirii unui loc de muncă bine

plătit.

În susținerea

planului de racolarea forței de muncă, inculpații R.G. și B.A.M. au transmis

martorei M.E. condițiile de asigurare a locurilor de muncă și anume găsirea

unei locuințe pentru cazare, un câștig de 40 euro/zi iar pentru cei care nu

dispun de sumele necesare achitării transportului, suportarea acestor

cheltuieli rămânând în sarcina lor pentru ca recuperarea acestora să se facă

din primul salariu. Analizând condițiile deosebit de rentabile pentru ei,

părțile vătămate au fost de acord să se deplaseze în Grecia, având făgăduința

inculpaților precum că se va câștiga foarte bine iar condițiile de cazare și

viață sunt foarte decente. Mai mult, aceste părți vătămate au acceptat cu mai

multă ușurință oferta, pe considerentul că inculpatul R.G. este consătean cu

ei, din aceeași localitate de domiciliu, și anume Săcălaz, mizând pe

sinceritatea și onestitatea acestuia.

Faptul că aceste

victime vor reveni în țară și vor face cunoscută activitatea lor de exploatare

prin muncă, l-au determinat pe inculpatul R.G. să recurgă la obținerea unor

fotografii de grup a victimelor surprinse în ipostaze vesele, când acestea au

consumat alcool oferit de inculpat în cinstea aniversării sale, considerând că

euforia rezultată în urma îngurgitării alcoolului îl va salva de la o eventuală

încriminare. Cu toate eforturile depuse, activitatea de exploatare realizată de

inculpat și probată de părțile vătămate, nu l-au exonerat pe acesta răspundere

penală pentru fapta comisă, scopul urmărit de inculpat fiind demascat de însăși

împrejurările și modalitatea pe care acesta Ie-a ales în atingerea rezultatului

și anume obținerea unor sume de bani prin mijloace frauduloase, regăsite în

conținutul textului prev. la art. 12 din Legea nr. 678/2001.

Atât pe parcursul

urmăririi penale cât și pe parcursul fazei de cercetare judecătorească,

inculpații au manifestat un comportament nesincer, negând că ar fi comis aceste

fapte. Din fișa de cazier a inculpatului R.G. rezultă că acesta a comis faptele

în condițiile recidivei postexecutorii prev. de art. 37 lit. b) C. pen.,

întrucât a mai suferit condamnări anterioare pentru fapte penale, fiind

condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20,

21, 197 alin. (2) C. pen., prin Sentința penală nr. 142 din 10 mai 1995 a

Tribunalului Timiș; la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 208, 209 lit. a), e), g) C. pen., cu aplic. art.

37 lit. a) C. pen., și 5 ani și 6 luni închisoare, spor 8 luni, urmând a

executa în total 6 ani și 2 luni închisoare prin Sentința penală nr. 986/1996 a

Judecătoriei Timișoara definitivă prin Decizia penală nr. 411/1996 a

Tribunalului Timiș - arestat la 07 ianuarie 1996 eliberat la 09 februarie 1999,

rest - 1427 zile - s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 533 zile

rămas neexecutat din Sentința penală nr. 142/1995 și s-a contopit acest rest cu

pedeapsa, pe care a sporit-o cu 10 luni, urmând a executa în total 7 ani

închisoare; la 4 ani închisoare pentru săv. infr. prev. de art. 201

4

C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., + 4 ani și 2 luni pentru art. 197

1

C. pen. conform art. 33, 34 C. pen., execută 4 ani și 2 luni închisoare conform

art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a restului de 1427 zile din

Sentința penală nr. 986/1996, s-a contopit prezenta pedeapsa și s-a dispus să

execute 5 ani închisoare prin Sentința penală nr. 3488/2001 a Judecătoriei

Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 155/ A/2002 a Tribunalului Timiș

- arestat la 23 iulie 2001 eliberat la 16 martie 2005, rest - 493 zile.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și

inculpatul R.G.

Reprezentantul

Ministerului Public a arătat că hotărârea primei instanțe este netemeinică

întrucât pedepsele aplicate inculpaților sunt mici, impunându-se majorarea

pedepselor aplicate inculpaților.

Inculpatul R.G., a

arătat că nu a făcut altceva decât să caute locuri de muncă unor persoane care

l-au rugat acest lucru, nefiind vorba de racolare de persoane, apreciind că

este nevinovat în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina

sa.

Prin Decizia nr. 76/A

din 19 aprilie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca

nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul R.G.

împotriva Sentinței penale nr. 41 din 3 februarie 2012, pronunțată de

Tribunalul Timiș în Dosar nr. 3909/30/2011.

În baza art. 383 C.

proc. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv

a inculpatului R.G., iar în baza art. 381 C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen.

a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 3

februarie 2012 la zi.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a constatat că în ceea ce privește existența

infracțiunii de trafic de persoane, din probele dosarului a rezultat în mod

indubitabil că inculpații R.G. și B.A.M. au săvârșit această infracțiune prev.

de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și

completată, în forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a constatat că au fost avute

în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al

infracțiunilor săvârșite de inculpați, modalitatea și împrejurările comiterii

faptelor, dar și circumstanțele personale ale inculpaților care au adoptat un

comportament nesincer, iar inculpatul R.G. se află în stare de recidivă

postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., suferind mai multe condamnări

anterioare, astfel că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului R.G.,

respectiv 3 ani închisoare aplicată inculpatei B.A.M. sunt de natură să conducă

la reeducarea acestora, nefiind necesară nici majorarea dar nici micșorarea

pedepselor aplicate.

Cu privire la

modalitatea de executare a pedepselor, se impune ca inculpatul R.G. să execute

pedeapsa în regim de deținere, întrucât din punct de vedere tehnic nu există

altă posibilitate având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, iar cu privire

la inculpata B.A.M. instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prev. de

art. 81 C. pen. cu privire la cuantumul efectiv al pedepsei, lipsa unei condamnări

mai mari de 6 luni dar și existența convingerii instanței că scopul pedepsei

poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, astfel că în mod

judicios s-a dispus cu privire la această inculpată suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Împotriva Deciziei

nr. 76/A din 19 aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a

formulat recurs recurentul-inculpat R.G.

Apărătorul

recurentului-inculpat R.G. în susținerea recursului formulat a solicitat

achitarea inculpatului, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen.,

raportat la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., iar ca motiv de casare

a invocat dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

Examinând recursul

declarate în cauză de Înalta Curte de Casație și Justiție prin prisma motivelor

invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Examinând cauza în

raport cu motivul de recurs invocat de recurentul-inculpat Înalta Curte

constată că instanța de fond a analizat probatoriul, iar din examinarea

întregului material probator existent în cauză rezultă că s-a stabilit în mod

corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea

ce privește săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în forma prev. de

art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată,

în sensul că inculpatul R.G. împreună cu concubina sa B.A.M. au racolat mai

multe persoane, părțile vătămate din dosar (C.B., C.M., Z.M., C.C.Ș., P.F.) în

vederea obținerii unor locuri de muncă bine plătite în Grecia, respectiv în

agricultură, inculpații asigurându-i pe aceștia că se va câștiga foarte bine

iar condițiile de cazare și viață sunt foarte decente, motiv pentru care

părțile vătămate au acceptat cu multă ușurință oferta de muncă făcută de

inculpați. Ajunși la fața locului, părțile vătămate au constatat că sunt

nevoite să muncească în zilele când inculpatul R. le oferea câteva ore de cules

portocale, iar condițiile de cazare au fost total inadecvate, victimele fiind

nevoite să împartă cele două camere ale imobilului cu încă aproximativ 20

persoane racolate de către inculpați, fiind nevoiți să achite lunar 70 euro

chiria, iar din veniturile obținute de către victime inculpații le rețineau

diverse sume de bani.

În ceea ce privește

existența infracțiunii de trafic de persoane, din probele dosarului a rezultat

în mod indubitabil că inculpații R.G. și B.A.M. au săvârșit această infracțiune

prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și

completată, în forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., apărarea

inculpatului nefiind în măsură să combată acuzațiile dovedite prin probele

administrate în dosar. Or, este neîndoielnic ca toate probele administrate în prezenta

cauză converg și susțin în mod neechivoc hotărârile instanțelor privind

reținerea vinovăției inculpatului-recurent în săvârșirea infracțiunii pentru

care a fost trimis în judecată și condamnat.

Prin urmare, Curtea

constată că instanța de control judiciar s-a pronunțat asupra apelului, care

are natura de a-i garanta inculpatului drepturile procedurale, printre care

dreptul la o cale efectivă de atac, și de a influența soluția în procesul

penal, caz de casare prevăzut de art. 385

9

, alin. (1), pct. 10, C.

proc. pen.

Fără a relua analiza

fiecărei probe administrate, atributul exclusiv al instanțelor de fond, în

virtutea principiului potrivit căruia "în recurs nu se judeca din nou

pricina, ci se judecă hotărârea", instanța de recurs constată că ambele instanțe

au respectat principiul evaluării coroborate a tuturor probelor administrate în

cauză, atât în cursul cercetării judecătorești cât și în faza urmăririi penale,

făcând o evaluare concordantă cu privire la situația de fapt și vinovăția

inculpatului. În consecință, critica formulată de către inculpat în recurs

privind nevinovăția sa, solicitând drept urmare achitarea pe motiv că fapta

imputată nu există, nu este întemeiată.

Față de

considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins,

ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON,

urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva Deciziei penale nr.

76/A din 19 aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului R.G. durata măsurii arestării de la 16 mai 2011 la 4 iulie

2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 iulie 2012.

Procesat

de GGC - NN