ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2363/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 41 din 03 februarie 2012 Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 3909/30/2011, în baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modif. ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.G., la 5 ani închisoare. În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen,. art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, s-a aplicat inculpatului R.G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.pen, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei ori grațierea totală, ori a restului de pedeapsă sau împlinirea termenului de prescripție. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului R.G., urmând ca legalitatea și temeinicia menținerii arestării preventive să fie verificată conform art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., înainte de data de 02 aprilie 2012. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu 16 mai 2011 până la zi.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modif. ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata B.A.M., la 3 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatei B.A.M., pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. S-a atras atenția inculpatei asupra nerespectării dispoz. art. 83 - 85 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii de 24 de ore, începând cu 16 mai 2011, ora 21:35. În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen,.

art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, s-a aplicat inculpatei B.A.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 și urmat. C. civ., au fost obligați inculpații R.G. și B.A.M.

să plătească părții civile C.B. echivalentul în RON al sumei de 500 euro cu titlu de despăgubiri civile materiale, părții civile C.M. echivalentul în RON al sumei de 1200 euro cu titlu de despăgubiri civile materiale. S-a constatat că părțile vătămate Z.M., C.C.Ș., P.F. nu s-au constituit părți civile în cauză și nu au formulat pretenții față de inculpați. În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 cu modif. ulterioare, art. 118 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 600 euro, a sumei de 1200 euro, precum și a sumei de 1200 euro. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 1500 RON fiecare cheltuieli judiciare față de stat.

S-a dispus plata sumei de 600 RON din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timiș reprezentând plata onorariu avocat din oficiu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 123/D/P/2010 din data de 08 iunie 2011, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub număr unic de Dosar nr. 3909/30/2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, a dispus trimiterea în judecată a inculpaților R.G., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. b) C. pen., și a inculpatei B.A.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în cursul anului 2009, inculpații au racolat mai multe persoane din zona județelor Timiș și Arad, pe care sub presiunea asigurării unor locuri de muncă bine plătite în domeniul agricol Ie-a transportat în Grecia, unde, prin acte de amenințare, violențe și abuz de autoritate, le-au exploatat prin muncă în folosul lor financiar. În rechizitoriu s-a reținut că la data de 13 iulie 2010, ofițerii BCCO Timișoara s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracțională pe care inculpatul R.G.

împreună cu concubina sa B.A.M. o desfășurau sub forma atragerii și recrutării forței de muncă din România, în scopul exploatării lor prin muncă în țări ale Uniunii Europene. Mergând pe firul informațiilor și datelor primite, precum și a plângerilor formulate de părțile vătămate C.C., C.M., C.B., P.F., Z.M., a fost demascată modalitatea de implicare infracțională adoptată de cei doi inculpați în atingerea scopului urmărit, și anume exploatarea prin muncă a victimelor, folosind acte de înșelăciune, amenințare și abuz de autoritate în folosul lor financiar. S-a reținut că de la eliberarea din Penitenciarul Timișoara în anul 2005, unde a executat o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani pentru comiterea infracțiunilor de viol, perversiuni sexuale și furt, inculpatul R.G.

a căutat să-și asigure un mod de trai mai ușor, și unica soluție pe care a întrezărit-o în acel moment, a fost plecarea într-o țară străină, în speranța găsirii unui loc de muncă bine plătit. În susținerea planului de racolarea forței de muncă, inculpații R.G. și B.A.M. au transmis martorei M.E. condițiile de asigurare a locurilor de muncă și anume găsirea unei locuințe pentru cazare, un câștig de 40 euro/zi iar pentru cei care nu dispun de sumele necesare achitării transportului, suportarea acestor cheltuieli rămânând în sarcina lor pentru ca recuperarea acestora să se facă din primul salariu. Analizând condițiile deosebit de rentabile pentru ei, părțile vătămate au fost de acord să se deplaseze în Grecia, având făgăduința inculpaților precum că se va câștiga foarte bine iar condițiile de cazare și viață sunt foarte decente.

Mai mult, aceste părți vătămate au acceptat cu mai multă ușurință oferta, pe considerentul că inculpatul R.G. este consătean cu ei, din aceeași localitate de domiciliu, și anume Săcălaz, mizând pe sinceritatea și onestitatea acestuia. Faptul că aceste victime vor reveni în țară și vor face cunoscută activitatea lor de exploatare prin muncă, l-au determinat pe inculpatul R.G. să recurgă la obținerea unor fotografii de grup a victimelor surprinse în ipostaze vesele, când acestea au consumat alcool oferit de inculpat în cinstea aniversării sale, considerând că euforia rezultată în urma îngurgitării alcoolului îl va salva de la o eventuală încriminare.

Cu toate eforturile depuse, activitatea de exploatare realizată de inculpat și probată de părțile vătămate, nu l-au exonerat pe acesta răspundere penală pentru fapta comisă, scopul urmărit de inculpat fiind demascat de însăși împrejurările și modalitatea pe care acesta Ie-a ales în atingerea rezultatului și anume obținerea unor sume de bani prin mijloace frauduloase, regăsite în conținutul textului prev. la art. 12 din Legea nr. 678/2001. Atât pe parcursul urmăririi penale cât și pe parcursul fazei de cercetare judecătorească, inculpații au manifestat un comportament nesincer, negând că ar fi comis aceste fapte. Din fișa de cazier a inculpatului R.G.

rezultă că acesta a comis faptele în condițiile recidivei postexecutorii prev. de art. 37 lit. b) C. pen., întrucât a mai suferit condamnări anterioare pentru fapte penale, fiind condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20, 21, 197 alin. (2) C. pen., prin Sentința penală nr. 142 din 10 mai 1995 a Tribunalului Timiș; la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208, 209 lit. a), e), g) C. pen., cu aplic.

art. 37 lit. a) C. pen., și 5 ani și 6 luni închisoare, spor 8 luni, urmând a executa în total 6 ani și 2 luni închisoare prin Sentința penală nr. 986/1996 a Judecătoriei Timișoara definitivă prin Decizia penală nr. 411/1996 a Tribunalului Timiș - arestat la 07 ianuarie 1996 eliberat la 09 februarie 1999, rest - 1427 zile - s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 533 zile rămas neexecutat din Sentința penală nr. 142/1995 și s-a contopit acest rest cu pedeapsa, pe care a sporit-o cu 10 luni, urmând a executa în total 7 ani închisoare; la 4 ani închisoare pentru săv. infr. prev. de art. 201 4 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., + 4 ani și 2 luni pentru art. 197 1 C. pen.

conform art. 33, 34 C. pen., execută 4 ani și 2 luni închisoare conform art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a restului de 1427 zile din Sentința penală nr. 986/1996, s-a contopit prezenta pedeapsa și s-a dispus să execute 5 ani închisoare prin Sentința penală nr. 3488/2001 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 155/ A/2002 a Tribunalului Timiș - arestat la 23 iulie 2001 eliberat la 16 martie 2005, rest - 493 zile. Împotriva acestei sentințe au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul R.G. Reprezentantul Ministerului Public a arătat că hotărârea primei instanțe este netemeinică întrucât pedepsele aplicate inculpaților sunt mici, impunându-se majorarea pedepselor aplicate inculpaților.

Inculpatul R.G., a arătat că nu a făcut altceva decât să caute locuri de muncă unor persoane care l-au rugat acest lucru, nefiind vorba de racolare de persoane, apreciind că este nevinovat în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. Prin Decizia nr. 76/A din 19 aprilie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul R.G. împotriva Sentinței penale nr. 41 din 3 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 3909/30/2011. În baza art. 383 C. proc. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului R.G., iar în baza art. 381 C. proc.

pen. rap. la art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 3 februarie 2012 la zi. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că în ceea ce privește existența infracțiunii de trafic de persoane, din probele dosarului a rezultat în mod indubitabil că inculpații R.G. și B.A.M. au săvârșit această infracțiune prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, în forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a constatat că au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite de inculpați, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, dar și circumstanțele personale ale inculpaților care au adoptat un comportament nesincer, iar inculpatul R.G.

se află în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., suferind mai multe condamnări anterioare, astfel că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului R.G., respectiv 3 ani închisoare aplicată inculpatei B.A.M. sunt de natură să conducă la reeducarea acestora, nefiind necesară nici majorarea dar nici micșorarea pedepselor aplicate. Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor, se impune ca inculpatul R.G. să execute pedeapsa în regim de deținere, întrucât din punct de vedere tehnic nu există altă posibilitate având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, iar cu privire la inculpata B.A.M. instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C. pen.

cu privire la cuantumul efectiv al pedepsei, lipsa unei condamnări mai mari de 6 luni dar și existența convingerii instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, astfel că în mod judicios s-a dispus cu privire la această inculpată suspendarea condiționată a executării pedepsei. Împotriva Deciziei nr. 76/A din 19 aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a formulat recurs recurentul-inculpat R.G. Apărătorul recurentului-inculpat R.G. în susținerea recursului formulat a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., iar ca motiv de casare a invocat dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc.

pen. Examinând recursul declarate în cauză de Înalta Curte de Casație și Justiție prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Examinând cauza în raport cu motivul de recurs invocat de recurentul-inculpat Înalta Curte constată că instanța de fond a analizat probatoriul, iar din examinarea întregului material probator existent în cauză rezultă că s-a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în forma prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, în sensul că inculpatul R.G.

împreună cu concubina sa B.A.M. au racolat mai multe persoane, părțile vătămate din dosar (C.B., C.M., Z.M., C.C.Ș., P.F.) în vederea obținerii unor locuri de muncă bine plătite în Grecia, respectiv în agricultură, inculpații asigurându-i pe aceștia că se va câștiga foarte bine iar condițiile de cazare și viață sunt foarte decente, motiv pentru care părțile vătămate au acceptat cu multă ușurință oferta de muncă făcută de inculpați. Ajunși la fața locului, părțile vătămate au constatat că sunt nevoite să muncească în zilele când inculpatul R. le oferea câteva ore de cules portocale, iar condițiile de cazare au fost total inadecvate, victimele fiind nevoite să împartă cele două camere ale imobilului cu încă aproximativ 20 persoane racolate de către inculpați, fiind nevoiți să achite lunar 70 euro chiria, iar din veniturile obținute de către victime inculpații le rețineau diverse sume de bani.

În ceea ce privește existența infracțiunii de trafic de persoane, din probele dosarului a rezultat în mod indubitabil că inculpații R.G. și B.A.M. au săvârșit această infracțiune prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, în forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., apărarea inculpatului nefiind în măsură să combată acuzațiile dovedite prin probele administrate în dosar. Or, este neîndoielnic ca toate probele administrate în prezenta cauză converg și susțin în mod neechivoc hotărârile instanțelor privind reținerea vinovăției inculpatului-recurent în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.

Prin urmare, Curtea constată că instanța de control judiciar s-a pronunțat asupra apelului, care are natura de a-i garanta inculpatului drepturile procedurale, printre care dreptul la o cale efectivă de atac, și de a influența soluția în procesul penal, caz de casare prevăzut de art. 385 9 , alin. (1), pct. 10, C. proc. pen. Fără a relua analiza fiecărei probe administrate, atributul exclusiv al instanțelor de fond, în virtutea principiului potrivit căruia "în recurs nu se judeca din nou pricina, ci se judecă hotărârea", instanța de recurs constată că ambele instanțe au respectat principiul evaluării coroborate a tuturor probelor administrate în cauză, atât în cursul cercetării judecătorești cât și în faza urmăririi penale, făcând o evaluare concordantă cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului.

În consecință, critica formulată de către inculpat în recurs privind nevinovăția sa, solicitând drept urmare achitarea pe motiv că fapta imputată nu există, nu este întemeiată. Față de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din 19 aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.G. durata măsurii arestării de la 16 mai 2011 la 4 iulie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2012. Procesat de GGC - NN