ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2575/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 104 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului Caraș Severin s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de inițiere de grup infracțional organizat, faptă prevăzută de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, faptă prevăzută de art. 323 C. pen., cerere formulată de apărătorul ales al inculpaților C.G. și J.L.E., avocat B.I. În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.G.

la o pedeapsă de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen. În baza art. 270 alin. (2) lit. b) și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 274, teza a II-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8(opt) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 44/19 ianuarie 2011 a Judecătoriei Deta și s-a dispus executarea în întregime a respectivei pedepse, cumulând-o cu pedeapsa rezultantă aplicată mai sus, respectiv de 5 ani și 6 luni închisoare. Ca atare, inculpatul va executa o pedeapsă rezultantă de 6 (șase) ani și 2 (două) luni închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reținerii și al arestării preventive, de la 09 noiembrie 2011 până la 11 iunie 2012. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut controlul judiciar cu ansamblul de măsuri impuse prin decizia penală nr. 906/ R din 11 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara până la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.A.C. la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen. În baza art. 270 alin. (2) lit. b) și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de un an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 274, teza a II-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

(cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reținerii și al arestării preventive, de la 09 noiembrie 2011 până la 20 aprilie 2012. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea de ședință din 27 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin (definitivă prin nerecurare), până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.F.D. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen., în baza art. 270 alin. (2) lit. b) și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 274, teza a II-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 2 (doi) ani închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

(cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen. În baza dispozițiilor art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul s-a conformat următoarelor măsuri de supraveghere: - se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin; - va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; - va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) și d) din textul art. 86 3 C. pen., s-au comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reținerii și al arestării preventive, de la 09 noiembrie 2011 până la 20 aprilie 2012. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea de ședință din 27 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin (definitivă prin nerecurare). În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnată inculpata J.L.E.

la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen. În baza art. 270 alin. (2) lit. b) și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de un an și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 274, teza a II-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

(cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 4 (patru) ani închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 l alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul L.B.I. la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen. În baza art. 270 alin. (2) lit. b) și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de un an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 274, teza a II-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

(cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Z.F. la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen. În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., condamnă același inculpat la o pedeapsă de un an și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 274, teza a I-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

(cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1381 - 1395 C. civ., s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul C.G. să plătească părții civile A.N.A.F. - A.N.V. – D.R.A.O.V. Timișoara suma de 9.119,45 lei, reprezentând taxe vamale, accize și T.V.A., la care se vor adăuga dobânzi și penalități de întârziere calculate conform O.G.

nr. 92/2003, până la achitarea integrală, respectiv pe inculpații D.A.C., N.F.D., J.L.E., L.B.I. și Z.F. să plătească A.N.A.F. - A.N.V. – D.R.A.O.V. Timișoara suma de câte 5.295.15 lei fiecare, reprezentând taxe vamale, accize și T.V.A., la care se vor adăuga dobânzi și penalități de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003, până la achitarea integrală. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cantității de 455 pachete de țigări marca Fast ridicate cu ocazia efectuării percheziției autoturismului marca M. S-a constatat că nu se impune confiscarea specială a respectivului autoturism, drept pentru care se dispune restituirea lui posesorului de la care a fost ridicat, respectiv inculpatului C.G.

(admițându-se implicit cererea formulată în acest sens de apărătorul său ales). În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea fiecărui inculpat la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare față de stat. Dispune virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Caraș-Severin a sumei de 800 lei onorarii avocați din oficiu. S-a reținut că prin Rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caraș-Severin din data de 27 ianuarie 2012, înregistrat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub dosar nr. 542/115/2012, au fost trimiși în judecată inculpații: C.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (2) lit. b) și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 9 din Legea nr. 39/2003; D.A.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (2) lit. b) și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; N.F.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (2) lit. b) și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza II din Legea nr. 86/2006, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 9 din Legea nr. 39/2003; J.L.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (2) lit. b) și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 9 din Legea nr. 39/2003; L.B.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (2) lit. b) și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și Z.F., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. La dosarul cauzei s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. l9-D/P/2011, au fost audiați inculpații, s-au administrat probe testimoniale atât în urma propunerii procurorului, cât și a inculpaților și s-au depus înscrisuri în circumstanțiere.

Din studiul actelor și lucrărilor dosarului, s-a constatat că organele de urmărire penală au reținut următoarea stare de fapt: Pe parcursul anului 2011 fenomenul contrabandei cu țigări s-a manifestat în continuare în zona limitrofă punctului de trecere a frontierei Naidăș.

Activitățile de contracarare a acestui fenomen au avut unele urmări în activitatea traficanților constând în modificarea modului de operare (în concret fiind evitarea depozitării țigărilor, creșterea frecvenței actelor de introducere ilegală a țigărilor în țară concomitent cu reducerea cantităților introduse la nivelul „comenzilor”), prudența exagerată (cel mai bun exemplu fiind dat de atenția acordată modului de purtare a convorbirilor telefonice și folosirea telefoanelor îndeosebi pentru stabilirea de întâlniri directe în vederea discutării aspectelor privitoare la activitatea infracțională), codificarea discuțiilor telefonice și acționarea în comun pentru realizarea activităților de contrabandă.

După închiderea magazinelor duty-free, furnizorii din Serbia au devenit principala sursă a țigărilor de contrabandă, rentabilitatea afacerii fiind dată de prețurile mici practicate pe această piață, circa 40 % din prețul țigărilor din România. în acest sens grupările specializate în contrabanda cu țigări de proveniență sârbească le achiziționează din această țară și apoi le introduc în România prin punctele vamale disimulate în diferite feluri, ascunse în interiorul autoturismelor, în bagaje sau chiar pe corp. Prin nedeclararea lor la punctele vamale și valorificarea ulterioară pe piața neagră este prejudiciat bugetul de stat cu sume importante. În acest tipar se încadrează și gruparea condusă de către inculpatul C.G.

și din care fac parte și inculpații D.A.C., N.F.D., J.L., Z.F., L.B.I. și numiții B.C., B.T. și F.D. Pornind de la mijloacele de probă administrate în cauză s-a stabilit că liderul grupării este inculpatul C.G. Inculpatul, om de afaceri din Oravița, județul Caraș-Severin, a finanțat și organizat activitatea grupului. A creat o structură bine definită, formată din mai mulți membrii, fiecare având sarcini și responsabilități în funcție de pregătirea și abilitatea specifică a fiecăruia. Acesta și-a asumat rolul de coordonator al grupării, beneficiind și de notorietatea și „respectul” de care se bucura în zonă (a făcut obiectul mai multor dosare penale pe linie de violență). Este cel care coordonează introducerea ilegală a țigărilor în țară, transportul acestora la locurile de depozitare și valorificarea către clienți.

A coordonat activitățile infracționale, stabilind modul, locul (prin punctul vamal) data și intervalul orar în care se efectua introducerea țigaretelor în țară, apoi in mod cert liderul a asigurat mijlocul de transport si a stabilit cine va participa la acțiune. De asemenea, era cel care în calitate de lider se ocupa de obținerea acordului din partea autorităților abilitate, în caz de nevoie. Ulterior, după realizarea actului de contrabandă propriu-zis era cel care coordona valorificarea țigărilor de contrabandă, atât prin contactarea clienților și stabilirea prețului cât și prin asigurarea securității transportului până la locul de întâlnire cu clientul. Totodată, era cel care își însușea cea mai mare parte din profit.

Gruparea acționa pe tip ierarhic și din structura ei mai făceau parte: Inculpata J.L.E. (concubina inculpatului C.G.), fiind cea mai apropiată de lider. Aceasta avea ca sarcini în grup activitatea propriu-zisă de contrabandă, respectiv achiziționare, introducerea în mod repetat a țigărilor în țară, transportul și participarea la distribuirea acestora, fapt reieșit din declarația inculpatei coroborată cu notele de redare a convorbirilor purtate de membrii grupului pe perioada monitorizată. Mai mult, inculpata sprijinea activitatea grupului prin anunțarea liderului acestuia cu privire la momentele când “se lucră” în punctul de frontieră, respectiv atunci când se obține acceptul reprezentanților autorităților pentru introducerea ilegală de țigări în țară, fără plata taxelor aferente.

Inculpatul N.F.D. a acționat în cadrul grupului condus de C.G., desfășurând activități numai la ordinul acestuia. Avea ca sarcini deplasarea în Serbia împreună cu inculpata J.L.E., care nu deținea permis de conducere, și a sprijinirea acesteia în introducerea ilegală a țigărilor în țară. Aspectele relatate sunt recunoscute și de inculpat în fața organelor de urmărire penală, acesta precizând în mod expres faptul că a acționat în cadrul grupului ca un simplu membru, fiind plătit „la tură” și nu în procente din produsul infracțional. Inculpatul D.A. a acționat la ordinul lui C.G. prin introducerea repetată de țigări în țară, fără declararea lor la organele vamale, paralel cu J.L. Aceasta avea ca sarcini păstrarea contactului cu segmentul sârb al grupării care furnizează țigări, organizarea și participarea directă la actele de introducere ilegală, a țigărilor în țară prin punctul de trecere a frontierei Naidăș.

Totodată, susnumitul se ocupa și de distribuția, cu acordul prealabil al liderului, a țigărilor pe „piața neagră” din Oravița dar și din Reșița. Inculpatul L.B.I. a acționat, de asemenea, în cadrul grupului condus de C.G., desfășurând activități numai la ordinul acestuia. Avea ca sarcini deplasarea în Serbia împreună cu inculpata J.L.E. și sprijinirea acesteia în introducerea ilegală a țigărilor în țară. Inculpatul Z.F. avea sarcina precisă de valorificare a țigărilor de contrabanda pe piața neagră de pe raza județului Caraș-Severin. De regulă țigările erau achiziționate de la membrii grupului, în speță inculpații D.A. și J.L. Notele de redare a convorbirilor purtate în cauză de membrii grupului s-au coroborat cu declarațiile acestui inculpat.

Numiții F.D., B.T., S.I. aveau sarcina precisă de valorificare a țigărilor de contrabanda pe piața neagră de pe raza județului Caraș-Severin. În principal, s-au ocupat fie cu depozitarea fie cu valorificarea țigărilor cunoscând că acestea provin din contrabandă.

Activitatea inculpaților, cu aspectele expuse anterior, a fost monitorizată începând cu luna mai anul 2011 prin realizarea de interceptări ale convorbirilor telefonice efectuate de către aceștia, interceptări autorizate de Tribunalul Caraș-Severin, secția penală; proces verbal de cercetare la fața locului; note de constatare ale Gărzii Financiare Caraș-Severin; procese verbale de analiză a convorbirilor telefonice coroborate cu restul probatoriului administrat în cauză privind fiecare operațiune de contrabandă derulată pe perioada monitorizată de membrii grupului; procese verbale de percheziție domiciliară; procese verbale de percheziție informatică asupra bunurilor ridicate de la inculpați în urma perchezițiilor domiciliare; declarații de învinuiți și inculpați; declarațiile martorilor; fișe de cazier; proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Examinând cauza dedusă judecății, prin coroborarea întregului material probator administrat în timpul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, în scopul aflării adevărului și lămurii acestuia sub toate aspectele, conform art. 62 C. proc. pen., a rezultat starea de fapt expusă și argumentată mai jos. Inculpatul C.G., om de afaceri din Oravița, județul Caraș-Severin, a finanțat și organizat activitatea grupului infracțional indicat în cuprinsul actului de sesizare. Era cel care stabilea cantitățile și sortimentele ce urmau a fi traficate, asigura introducerea acestora în țară cu acordul autorităților din cele două puncte de frontieră, romanesc și sârbesc și organiza (stabilind cantitatea și prețul) livrarea către beneficiari.

La cererea inculpatului C.G., inculpata J.L., se deplasa în Serbia însoțită de alți doi membri ai grupului, respectiv N.F. si L.B. cu un autoturism marca R.L. de culoare verde sau cu un autoturism marca M. de culoare roșie înmatriculat în Caraș-Severin. Ambele autoturisme au fost achiziționate în fapt de C.G. de la diferite persoane însă inculpatul a evitat să le înscrie pe numele său. Aici achiziționau țigări din localitatea Călugăra - Republica Serbia dintr-un magazin alimentar sau de la diferite persoane particulare, cetățeni sârbi. Uneori cumpărau țigări de la diferiți cetățeni români care le aduceau din Serbia și le vindeau la barul situat in apropiere de vamă, peste drum de barieră. Țigările sârbești erau apoi introduse in tara de cei trei cu autoturismele menționate, prin punctul de frontiera Naidaș.

Țigările erau de. regula ascunse sub scaunele din față sau în compartimentul roții de rezervă, dar si In locuri special amenajate. La un singur transport membrii grupului reușeau să introducă în țară între cincisprezece și patruzeci de cartușe. În alte situații țigările erau achiziționate în Serbia si introduse în țară, tot la cererea lui C.G. de către inculpatul D.A.C. care se deplasa cu motocicleta, proprietatea sa. în această situație cantitatea de țigări introdusă ilegal în țară era mai mică căci posibilitățile de ascundere erau mai reduse. Țigările astfel introduse nu erau depozitate ci, din măsuri de protecție erau rapid distribuite către membrii grupului care aveau sarcina de valorificare a țigărilor.

Grupul constituit de inculpatul C.G. a existat o perioadă lungă de timp de cel puțin patru luni și a avut o structură bine definită, formată din mai mulți membrii, membrii rețelei având sarcini și responsabilități în funcție de pregătirea și abilitatea specifică a fiecăruia. Astfel, în vârful structurii se află inculpatul C.G., persoana care a avut reprezentarea completă a faptei și a știut cu exactitate de câte persoane este nevoie pentru a acționa. La al doilea nivel s-au aflat inculpații N.F.D., D.A.C. și inculpata J.L. și inculpatul L.B.l.

care aveau sarcina bine stabilită de a anunța liderul cu privire la momentele când „se lucră” în punctul de frontieră, respectiv atunci când se obține acceptul reprezentanților autorităților pentru introducerea ilegală de țigări în țară, fără plata taxelor aferente; organizarea și participarea directă la actele de introducere ilegală, a țigărilor în țară; activitatea de transport a țigărilor în țara, depozitare temporară și distribuire către clienți. Implicarea acestora în afacere are ca scop săvârșirea infracțiuni de contrabandă de mare amploare dar și protecția liderului grupului, care a încercat a nu crea suspiciuni direct cu privire la persoana sa. La următorul nivel s-au aflat persoane care au asigurat preluarea, desfacerea și vânzarea de țigări provenite din contrabanda respectiv inculpatul Z.F.

și numiții F.D., B.T., S.I. D.R.A.O.V. Timișoara, în nume propriu și în calitate de reprezentant al A.N.V., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 35.59519 lei(31.1770,89 lei prejudiciul cauzat de grup + 3.824,30 lei prejudiciul cauzat de inculpatul C.G.) și majorările de întârziere aferente acestei sume. Fiind audiați de către prima instanță, inculpații D.A.C., N.F.D., L.B.I. și Z.l. au arătat că se prevalează de dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., în sensul că recunosc în totalitate faptele, achiesează la starea de fapt descrisă în cuprinsul actului de trimitere în judecată în ceea ce-i privește și își însușesc probatoriul administrat în faza de urmărire penală. Pe baza acestor elemente se constată în mod evident faptul că încadrarea juridică a unora dintre faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații J.L.

și C.G. nu se poate circumscrie în nici un caz sferei infracționale definite de art. 323 C. pen., întrucât în speță starea de fapt prezentată de organul de urmărire penală și relațiile dintre inculpați conturează în mai mare măsură premizele ființării unui grup infracțional organizat (grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care exista pentru o perioada și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material), decât cel al unei simple asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, cu alte cuvinte al unei structuri mai volatile, reglementată mai puțin strict și cu un obiect mai general de activitate.

în plus, organul de urmărire penală și-a fundamentat încadrarea juridică în această privință și pe argumentul continuității și al structurii determinate care ar caracteriza activitatea inculpaților, astfel încât instanța de judecată va verifica din perspectiva acestei încadrări juridice existența sau nu a vinovăției inculpaților, neexistând nici un temei faptic care să determine această analiză dintr-o perspectivă mai puțin precisă. Ca atare, se constată că se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de inițiere de grup infracțional organizat, faptă prevăzută de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, faptă prevăzută de art. 323 C. pen., cerere formulată de apărătorul ales al inculpaților C.G.

și J.L.E. Analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești, prima instanță a constatat că toate declarațiile inculpaților susmenționați, confirmă faptul că inculpații D.A.C., N.F.D., L.B.I. și Z.l. sunt autorii infracțiunilor de constituire și aderare la un grup infracțional organizat, contrabandă și contrabandă calificată. Date fiind declarațiile făcute de cei patru inculpați în fața completului de judecată, instanța de fond își însușește starea de fapt descrisă de organul de urmărire penală și recunoscută în totalitate de aceștia, stare probată prin coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală cu recunoașterea de către inculpați în cursul cercetării judecătorești, conturându-se astfel trăsăturile constitutive ale infracțiunilor menționate mai sus.

În ceea ce-i privește pe inculpații C.G. și J.L.E., aceștia au negat săvârșirea infracțiunilor de inițiere a unui grup infracțional și contrabandă calificată, ei recunoscând doar săvârșirea infracțiunii de contrabandă, delimitându-se net de poziția procesuală adoptată de ceilalți patru coinculpați. În ceea ce-i privește așadar pe aceștia din urmă, dată fiind prevalarea de către ei de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., respectiv recunoașterea întregii stări de fapt și însușirea materialului de urmărire penală în ansamblul său, inclusiv în ceea ce privește probele administrate de organul de urmărire penală, ei personal nemaiadministrându-și decât probe în circumstanțiere, instanța constată stabilită vinovăția celor patru în ceea ce privește comiterea faptelor descrise în rechizitoriu, urmând să procedeze la aplicarea unor pedepse prin care să fie atins scopul de prevenție generală și specială impus de circumstanțele particulare ale cauzei, fără a fi ignorată necesitatea realizării efectului educativ și coercitiv al respectivelor pedepse. Structural vorbind, nu mai este necesară, în privința descrierii stării de fapt, administrarea altor probe, dispozițiile speciale de care s-au prevalat inculpații excluzând această necesitate.

La rândul lor, inculpații C.G. și J.L. au recunoscut secvențial săvârșirea infracțiunilor de contrabandă și contrabandă calificată, însă în cursul cercetării judecătorești și îndeosebi în faza de dezbateri respectiva poziție a fost nuanțată, apărătorul celor doi cerând în principal achitarea lor pe considerentul că nu au săvârșit niciuna dintre fapte. De la bun început se constată imposibilitatea aplicabilității temeiului de achitare prevăzut de art. 10 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., pentru că nu poate fi vorba de inexistența unor fapte deja recunoscute întrutotul de patru dintre inculpați, rămânând de analizat doar dacă cei doi inculpați indicați mai sus se pot prevala de nesăvârșirea acestor fapte, respectiv de aplicabilitatea temeiului de achitare reglementat de art. 10 alin. (l) lit. c) C. proc.

pen. Apărările dezvoltate însă de către acești doi inculpați, prin apărătorul lor ales, nu au fost însă în măsură să răstoarne probatoriul administrat în faza de urmărire penală, nici sub aspectul naturii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, nici sub aspectul stabilirii vinovăției lor și nici în ceea ce privește relaționarea pe care au avut-o cu inculpații care s-au prevalat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. De altfel, prin însușirea de către aceștia a stării de fapt și a materialului de urmărire penală, ansamblul probatoriu administrat de organele de urmărire penală devine cu atât mai consolidat, întrucât inculpații Z., D., N. și L. nu au recunoscut selectiv, doar în ceea ce-i privește, acuzațiile aduse de procuror și probele care le susțin, ci întreaga stare de fapt, aceasta presupunând implicarea infracțională și a celorlalți doi inculpați, ansamblul probatoriu administrat de D.I.I.C.O.T.

referindu-se la toți cei șase inculpați. Se observă apoi că niciunul dintre martorii audiați în cauză, fie că au fost propuși de procuror, fie de apărătorul inculpaților J.L. și C.G., nu susține cu certitudine și argumentat nevinovăția acestora, referindu-se cel mult la necunoașterea activității celor doi, precum și la comportamentul corespunzător pe care cel de-al doilea inculpat îl avea în raport cu membrii familiei sale și cu vecinii. Este de la sine înțeles că perceperea dintr-o perspectivă unilaterală a inculpatului C.G. în principal și a inculpatei J.L.

într-o mai mică măsură, de către persoane care aveau relații de amiciție cu aceștia (martorul G.A.) sau de simplă vecinătate cu părinții inculpatului C.G., nu este de natură să contrazică probatoriul administrat de parchet împotriva acestora, putând cel mult să ofere garanții privind comportamentul lor în societate în general și în relațiile elementare de socializare în comunități restrânse (cum ar fi blocul în care a locuit până la un moment dat C.G. sau incinta localului său), garanții ce pot servi drept criterii de individualizare a pedepselor.

Solicitările apărătorului celor doi inculpați de declarare ca nule sau de înlăturare a unor probe din ansamblul probatoriu au fost respinse, ca nefondate, prin mai multe încheieri succesive (apărătorul revenind însă periodic asupra acelorași chestiuni, inclusiv în cuprinsul concluziilor scrise, în pofida celor dispuse deja de instanța de judecată prin încheieri neatacate), nemaifiind așadar necesară revenirea asupra acestor aspecte în cuprinsul prezentei motivări, după cum nu se mai apreciază ca necesară revenirea asupra motivării unor alte încheieri de ședință prin care au fost respinse ca neconcludente sau inutile ori nefondate alte solicitări de probațiune ori cereri formulate de apărătorul acelorași inculpați (chestiuni de asemenea reluate de respectivul apărător în pofida neinfirmării celor dispuse de instanță prin încheieri de ședință premergătoare fondului cauzei).

În ceea ce privește cererea învederată de către respectivul avocat în cuprinsul concluziilor scrise, cerere prin care s-a solicitat pronunțarea unei soluții de „retrimitere a dosarului la D.I.I.C.O.T.” (fiind probabil vorba de o cerere de restituire pentru refacerea urmăririi penale), respectiva cerere este în mod evident inadmisibilă, întrucât restituirea unei cauze către organul de urmărire penală poate fi dispusă doar pentru motivele prevăzute de art. 332 C. proc. pen., motive care se referă strict la chestiuni legate de competență sau de modul de sesizare al instanței, ori de alte aspecte strict procedurale, nicidecum pentru motive legate de aprecierea probelor sau de încadrarea juridică a faptelor.

Pe de altă parte, organul de urmărire penală și-a bazat acuzațiile împotriva acestor doi inculpați pe un ansamblu de probe constând în înregistrările discuțiilor purtate între inculpați sau între aceștia și terțe persoane, pe propriile declarații ale inculpaților (în faza de urmărire penală reținându-se atitudinea sinceră inclusiv a inculpaților J.L. și C.G., aceștia recunoscând faptele săvârșite și colaborând cu organele de urmărire penală, motiv pentru care li s-a reținut amândurora aplicabilitatea art. 9 din Legea nr. 39/2003), pe un număr consistent de declarații de martori, fără a mai vorbi de probele tehnice administrate în această etapă procesuală, constând în cercetările la fața locului și perchezițiile efectuate.

Niciuna dintre probele astfel administrate nu a fost înlăturată sau declarată ca nulă de către instanța de judecată și, conform celor expuse mai sus, nici nu a existat vreo categorie de probe contrazisă de contraprobe ce ar fi putut fi administrate în faza de cercetare judecătorească la cererea inculpaților sau din oficiu. Selectiv, pot fi evidențiate spusele martorilor B.A. și P.A., primul dintre aceștia declarând că a perceput personal infracțiunea de contrabandă săvârșită de inculpatul C.G., indicând faptul că are cunoștință despre vreo cinci-șase transporturi de țigări efectuate în perioada 2010-2011, declarând de asemenea că ceilalți inculpați constituiau anturajul lui C.G.; cel de-al doilea martor afirmă la rândul său că are cunoștință despre săvârșirea de către C.G.

a mai multor infracțiuni de contrabandă cu țigări, fapt perceput atât personal, cât și relatat lui de alte persoane, tot prin propriile simțuri constatând unele amenințări aduse lucrătorilor de frontieră și sustrageri de la controale vamale săvârșite de același inculpat. În consecință, instanța apreciază că a fost dovedită în mod indubitabil și vinovăția acestor doi inculpați, încadrarea juridică a faptelor săvârșite de ei fiind cea expusă mai sus, motiv pentru care tuturor celor șase inculpați urmează să le fie aplicate pedepse cu închisoarea, constatându-se săvârșirea de către toți a unor infracțiuni în concurs real. La individualizarea acestor pedepse, prima instanță a observat de la bun început necesitatea reducerii limitelor speciale ale pedepselor prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de inculpații D.A.C., L.B.I., Z.F.

și N.F., primii trei beneficiind de reducere într-o singură treaptă [(ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.)], iar ultimul în două trepte [(ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 39/2003 și a art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.)]. Prin aplicarea acestor reduceri a limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile pentru care au fost găsiți vinovați acești inculpați s-a dat eficiență atitudinii lor sincere pe întreg parcursul procesului penal și, în plus în cazul inculpatului N., a colaborării pe care a oferit-o organelor de urmărire penală; toate aceste circumstanțe nu pot primi însă o dublă valoare, respectiv cea suplimentară de circumstanțe atenuante, care să atragă coborârea cuantumului pedepselor sub minimul special diminuat conform aplicării textelor de lege citate mai sus.

În privința altor circumstanțe atenuante, se constată că nici unul dintre inculpați, direct sau prin apărător, nu se prevalează de existența vreunor circumstanțe atenuante legale, ci strict a unora judiciare, asemenea criterii indicate de apărătorii inculpaților ca având valoare de circumstanțe atenuante, respectiv comportamentul anterior corespunzător, prezența în fața autorității, conduita corespunzătoare în societate și în familie, putând fi evaluate cel mult ca și criterii de individualizare a pedepsei, ceea ce instanța va și face prin orientarea pedepselor ce vor fi aplicate pentru respectivele infracțiuni spre minimul special prevăzut de lege.

Elocventă în privința individualizării pedepselor, cu repercusiuni directe asupra modalității de executare a acestora, sunt modul de săvârșire a faptelor, ignorarea de către inculpați a unor valori fundamentale ce ar trebui să fie unanim respectate de către societate, precum și pericolul social concret reprezentat de conduita lor infracțională, aspecte ce nu pot fi înlăturate sau minimalizate doar ca urmare a recunoașterii de către inculpați a faptelor sau a atitudinii lor corespunzătoare ulterior comiterii acestora. Ca atare, instanța de fond urmează să aplice inculpaților D.A.C., L.B.I. și Z.F. pedepse privative de libertate orientate spre minimul special diminuat în mod corespunzător după cum s-a arătat detaliat într-un paragraf anterior), urmând să fie aplicate dispozițiile sancționatorii caracteristice concursului real de infracțiuni.

Inculpații J.L. și C.G. beneficiază la rândul lor de dispozițiile speciale din Legea nr. 39/2003, ceea ce va înjumătăți limitele speciale ale pedepselor cu care sunt sancționate faptele comise de ei, atitudinea lor procesuală corespunzătoare din faza de urmărire penală fiind însă nuanțată în cursul cercetării judecătorești, când nu au mai recunoscut decât parțial faptele pentru care au fost trimiși în judecată, motiv pentru care instanța consideră că scopul preventiv educativ ce se urmărește a fi atins prin aplicarea unor pedepse nu poate fi realizat prin proporționalizarea acestora pe baza unor criterii identice celor avute în vedere în cazul celorlalți patru inculpați. în plus, inculpatul C.G.

a demonstrat și prin comportamentul său anterior un grad sporit de periculozitate, el fiind deja condamnat în mod definitiv printr-o sentință penală a Judecătoriei Deta la o pedeapsă cu închisoarea, pedeapsă suspendată condiționat, aspect care face ca infracțiunile analizate în cauză să fi fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie. Același inculpat a demonstrat că nu merita aprecierea Judecătoriei Deta conform căreia scopul pedepsei ce i-a fost aplicată de către respectiva instanță ar putea fi atins și fără executarea acesteia, faptele analizate fiind comise de el în interiorul termenului de încercare aferent respectivei condamnări cu suspendare. Ca atare, pentru acești doi inculpați pedepsele ce urmează să fie aplicate vor fi orientate spre mediu, pedeapsa urmând să fie mai mare în cazul inculpatului C.G., tocmai pentru motivele arătate.

În plus, în cazul acestui din urmă inculpat, urmează să fie aplicate și dispozițiile art. 83 C. pen., după contopirea pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune în parte. În acest context, se constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 81 alin. (2) C. pen., precum și cele prevăzute de art. 86 1 alin. (2) C. pen., în urma contopirii pedepselor stabilite pentru faptele comise, decât pentru unul dintre cei șase inculpați, în speță inculpatul N.F.D. În privința sa instanța apreciază, ținându-se seama de criteriile expuse mai sus, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta, scopul de prevenție generală și particulară putând fi realizat și prin suspendarea sub supraveghere a respectivei pedepse, urmând să fie aplicate măsurile de supraveghere reglementate de art. 86 3 C. pen.

Corelativ, instanța de fond a constatat că în raport cu faptele pentru care au fost condamnați inculpații și cu cuantumul pedepselor aplicate este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi [(atât textul infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cât și cel al infracțiunilor prevăzute de art. 270 alin. (2) lit. b) și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006, obligând la aplicarea acestei pedepse, iar pentru toți inculpații pedepsele principale rezultante sunt de cel puțin doi ani, chiar dacă pedepsele stabilite în cazul unora dintre inculpați pentru comiterea anumitor fapte aflate în concurs sunt inferioare acestei limite)], termenul pentru care se aplică astfel de pedepse urmând să fie de trei ani, iar executarea urmând să fie făcută conform art. 66 C. pen.

Urmează, de asemenea, ca inculpaților C.G., D.A.C., J.L.E., L.B.I. și Z.F. să le fie aplicate pedepsele accesorii în condițiile art. 71 C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În privința inculpaților C.G., D.A.C. și N.F.D. urmează să se dea eficiență dispozițiilor art. 88 C. pen., în sensul deducerii timpului reținerii și al arestării preventive din durata pedepsei principale. De asemenea, constatând că se mențin temeiurile avute în vedere la instituirea sau flexibilizarea măsurilor preventive și respectiv la aplicabilitatea setului de măsuri aferente controlului judiciar care-l vizează pe de o parte pe inculpatul D.A.C.

(izvorât din instituirea obligării de a nu părăsi țara), iar pe de altă parte pe inculpatul C.G. (ca urmare a liberării sale provizorii sub control judiciar dispusă prin decizia penală nr. 906/ R din 11 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara), instanța urmează să le mențină în aceeași formă, în acord cu dispozițiile art. 350 alin. (l) C. proc. pen. În schimb, în privința inculpatului N.F.D., dată fiind modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanță, se constată că nu mai este necesară menținerea setului de restricții aferent măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, respectiva măsură urmând să fie revocată conform dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. Conduita sa urmează în schimb să fie supusă, după cum s-a arătat mai sus, setului de măsuri aferent dispozițiilor art. 86 3 C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se constată că, fără excepție, toți inculpații nominalizați recunosc prejudiciul cauzat, în cuantumul indicat de partea civilă, fiind de acord cu repararea acestuia. Independent de recunoașterea existenței și cuantumului acestuia, se constată că din materialul relevant aflat în dosarul de urmărire penală și ca urmare a soluționării laturii penale a cauzei în sensul arătat mai devreme, rezultă că acțiunea civilă este fondată, urmând să fie admisă în totalitate. Ca atare, inculpații vor plăti contravaloarea taxelor vamale, a accizelor și a TVA-ului (la care se vor adăuga dobânzile și penalitățile de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003 până la acoperirea efectivă a întregului prejudiciu), valoarea totală a prejudiciului urmând să fie împărțită în mod egal între inculpați, inculpatul C.G.

urmând să fie obligat în plus și la plata sumei calculate pe baza acelorași indici ce reprezintă contravaloarea cantității de țigări descoperită în autoturismul pe care-l utiliza. Respectiva cantitate urmează să fie de altfel supusă confiscării speciale conform dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., măsură care nu se va aplica însă autoturismului marca M. cu, utilizat de către același inculpat, întrucât nu s-a făcut dovada că acesta ar fi fost folosit sau utilizat în vreun mod la săvârșirea infracțiunii, iar proprietarul său diferit de făptuitor) să fi cunoscut scopul folosirii acestuia, după cum nu s-a făcut dovada că acesta ar fi fost dobândit în urma săvârșirii acelorași infracțiuni. Cu atât mai puțin s-ar putea aprecia că respectivul bun ar fi fost dat pentru a determina săvârșirea infracțiunilor sau a-1 răsplăti pe făptuitor ori că deținerea aceluiași autoturism ar fi interzisă de lege, ori că ar fi fost produs ca urmare a săvârșirii infracțiunilor.

în consecință, autoturismul marca M. urmează să-i fie restituit posesorului, respectiv inculpatului C.G., admițându-se implicit cererea formulată de apărător