ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2575/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2575/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 104 din 16

octombrie 2012 a Tribunalului Caraș Severin s-a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice din infracțiunea de inițiere de grup infracțional

organizat, faptă prevăzută de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 raportat

la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea de asociere

pentru săvârșirea de infracțiuni, faptă prevăzută de art. 323 C. pen., cerere

formulată de apărătorul ales al inculpaților C.G. și J.L.E., avocat B.I.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la

art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr.

39/2003, art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.G. la o

pedeapsă de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art.

65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3

(trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 270 alin. (2) lit. b) și

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 9 din Legea nr.

39/2003, art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă

de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art.

65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3

(trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 274, teza a II-a din

Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 37 lit. a)

C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani

închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art.

65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3

(trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 5 (cinci) ani și 6 (șase)

luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8(opt) luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 44/19 ianuarie 2011 a Judecătoriei Deta și

s-a dispus executarea în întregime a respectivei pedepse, cumulând-o cu

pedeapsa rezultantă aplicată mai sus, respectiv de 5 ani și 6 luni închisoare.

Ca atare, inculpatul va executa o

pedeapsă rezultantă de 6 (șase) ani și 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art.

65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3

(trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege, din momentul rămânerii definitive a

prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea

totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de

prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

durata pedepsei principale timpul reținerii și al arestării preventive, de la

09 noiembrie 2011 până la 11 iunie 2012.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut controlul judiciar cu ansamblul de măsuri impuse prin decizia penală

nr. 906/ R din 11 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara până la momentul

rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la

art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.A.C. la o pedeapsă de 3

(trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art.

65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei)

ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 270 alin. (2) lit. b) și

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de un an și

6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 274, teza a II-a din

Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a

fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni

închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art.

65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei)

ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni

închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art.

65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei)

ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege, din momentul rămânerii definitive a

prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea

totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de

prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

durata pedepsei principale timpul reținerii și al arestării preventive, de la

09 noiembrie 2011 până la 20 aprilie 2012.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea de

ședință din 27 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin

(definitivă prin nerecurare), până la rămânerea definitivă a prezentei

hotărâri.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la

art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr.

39/2003 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul N.F.D. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art.

65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei)

ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen., în baza

art. 270 alin. (2) lit. b) și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea

art. 9 din Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a

fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 274, teza a II-a din

Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2

(doi) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art.

65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei)

ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art.

65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei)

ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un

termen de încercare de 5 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen.,

pe durata termenului de încercare inculpatul s-a conformat următoarelor măsuri

de supraveghere:

- se va prezenta, la datele fixate, la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin;

- va anunța, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica și va justifica

schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute în alin. (1) lit. b),

c) și d) din textul art. 86

3

C. pen., s-au comunicat Serviciului de Probațiune

de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin. A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

durata pedepsei principale timpul reținerii și al arestării preventive, de la

09 noiembrie 2011 până la 20 aprilie 2012.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

revocat măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea de

ședință din 27 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin (definitivă

prin nerecurare).

În baza art. 7 alin. (l) raportat la

art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr.

39/2003, a fost condamnată inculpata J.L.E. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art.

65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei)

ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 270 alin. (2) lit. b) și

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 9 din Legea nr.

39/2003, a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de un an și 6 (șase)

luni închisoare.

În baza art. 274, teza a II-a din

Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnată

aceeași inculpată la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art.

65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei)

ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpata să

execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art.

65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei)

ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis

inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege, din momentul rămânerii definitive a

prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea

totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de

prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la

art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320

l

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul L.B.I. la o pedeapsă de 3

(trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art.

65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei)

ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 270 alin. (2) lit. b) și

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de un

an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 274, teza a II-a din

Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a

fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni

închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art.

65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei)

ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni

închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art.

65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei)

ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege, din momentul rămânerii definitive a

prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea

totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de

prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la

art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Z.F. la o pedeapsă de 3

(trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art.

65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei)

ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea

nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

condamnă același inculpat la o pedeapsă de un an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 274, teza a I-a din Legea

nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost

condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni

închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art.

65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei)

ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni

închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art.

65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei)

ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege, din momentul rămânerii definitive a

prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea

totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de

prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen., art. 1381 - 1395 C. civ., s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul

C.G. să plătească părții civile A.N.A.F. - A.N.V. – D.R.A.O.V. Timișoara suma

de 9.119,45 lei, reprezentând taxe vamale, accize și T.V.A., la care se vor

adăuga dobânzi și penalități de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003,

până la achitarea integrală, respectiv pe inculpații D.A.C., N.F.D., J.L.E., L.B.I.

și Z.F. să plătească A.N.A.F. - A.N.V. – D.R.A.O.V. Timișoara suma de câte

5.295.15 lei fiecare, reprezentând taxe vamale, accize și T.V.A., la care se

vor adăuga dobânzi și penalități de întârziere calculate conform O.G. nr.

92/2003, până la achitarea integrală.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a

dispus confiscarea specială a cantității de 455 pachete de țigări marca Fast

ridicate cu ocazia efectuării percheziției autoturismului marca M. S-a

constatat că nu se impune confiscarea specială a respectivului autoturism,

drept pentru care se dispune restituirea lui posesorului de la care a fost

ridicat, respectiv inculpatului C.G. (admițându-se implicit cererea formulată

în acest sens de apărătorul său ales).

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., s-a dispus obligarea fiecărui inculpat la plata sumei de câte 1.000 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare față de stat. Dispune virarea din contul

Ministerului Justiției în contul Baroului Caraș-Severin a sumei de 800 lei

onorarii avocați din oficiu.

S-a reținut că prin Rechizitoriul

D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caraș-Severin din data de 27 ianuarie 2012,

înregistrat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub dosar nr. 542/115/2012, au

fost trimiși în judecată inculpații: C.G., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr.

39/2003, art. 270 alin. (2) lit. b) și art. 270 alin. (3) din Legea nr.

86/2006, art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006, toate cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 9 din Legea nr. 39/2003; D.A.C.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (l) raportat la art.

2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (2) lit. b) și art. 270

alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; N.F.D., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b)

pct. 16 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (2) lit. b) și art. 270 alin. (3)

din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza II din Legea nr. 86/2006, toate cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 9 din Legea nr. 39/2003; J.L.E.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art.

2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (2) lit. b) și art. 270

alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 9 din Legea nr. 39/2003; L.B.I.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (l) raportat la art.

2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (2) lit. b) și art. 270

alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și Z.F., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16

din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza a

II-a din Legea nr. 86/2006, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La dosarul cauzei s-a atașat dosarul

de urmărire penală nr. l9-D/P/2011, au fost audiați inculpații, s-au

administrat probe testimoniale atât în urma propunerii procurorului, cât și a

inculpaților și s-au depus înscrisuri în circumstanțiere.

Din studiul actelor și lucrărilor

dosarului, s-a constatat că organele de urmărire penală au reținut următoarea

stare de fapt:

Pe parcursul anului 2011 fenomenul

contrabandei cu țigări s-a manifestat în continuare în zona limitrofă punctului

de trecere a frontierei Naidăș. Activitățile de contracarare a acestui fenomen

au avut unele urmări în activitatea traficanților constând în modificarea

modului de operare (în concret fiind evitarea depozitării țigărilor, creșterea frecvenței

actelor de introducere ilegală a țigărilor în țară concomitent cu reducerea

cantităților introduse la nivelul „comenzilor”), prudența exagerată (cel mai

bun exemplu fiind dat de atenția acordată modului de purtare a convorbirilor

telefonice și folosirea telefoanelor îndeosebi pentru stabilirea de întâlniri

directe în vederea discutării aspectelor privitoare la activitatea

infracțională), codificarea discuțiilor telefonice și acționarea în comun

pentru realizarea activităților de contrabandă.

După închiderea magazinelor duty-free,

furnizorii din Serbia au devenit principala sursă a țigărilor de contrabandă,

rentabilitatea afacerii fiind dată de prețurile mici practicate pe această

piață, circa 40 % din prețul țigărilor din România. în acest sens grupările

specializate în contrabanda cu țigări de proveniență sârbească le

achiziționează din această țară și apoi le introduc în România prin punctele

vamale disimulate în diferite feluri, ascunse în interiorul autoturismelor, în

bagaje sau chiar pe corp. Prin nedeclararea lor la punctele vamale și

valorificarea ulterioară pe piața neagră este prejudiciat bugetul de stat cu

sume importante.

În acest tipar se încadrează și

gruparea condusă de către inculpatul C.G. și din care fac parte și inculpații D.A.C.,

N.F.D., J.L., Z.F., L.B.I. și numiții B.C., B.T. și F.D.

Pornind de la mijloacele de probă

administrate în cauză s-a stabilit că liderul grupării este inculpatul C.G.

Inculpatul, om de afaceri din Oravița,

județul Caraș-Severin, a finanțat și organizat activitatea grupului. A creat o

structură bine definită, formată din mai mulți membrii, fiecare având sarcini

și responsabilități în funcție de pregătirea și abilitatea specifică a

fiecăruia.

Acesta și-a asumat rolul de

coordonator al grupării, beneficiind și de notorietatea și „respectul” de care

se bucura în zonă (a făcut obiectul mai multor dosare penale pe linie de

violență). Este cel care coordonează introducerea ilegală a țigărilor în țară,

transportul acestora la locurile de depozitare și valorificarea către clienți.

A coordonat activitățile infracționale, stabilind modul, locul (prin punctul

vamal) data și intervalul orar în care se efectua introducerea țigaretelor în

țară, apoi in mod cert liderul a asigurat mijlocul de transport si a stabilit cine

va participa la acțiune. De asemenea, era cel care în calitate de lider se

ocupa de obținerea acordului din partea autorităților abilitate, în caz de

nevoie. Ulterior, după realizarea actului de contrabandă propriu-zis era cel

care coordona valorificarea țigărilor de contrabandă, atât prin contactarea

clienților și stabilirea prețului cât și prin asigurarea securității

transportului până la locul de întâlnire cu clientul. Totodată, era cel care

își însușea cea mai mare parte din profit.

Gruparea acționa pe tip ierarhic și

din structura ei mai făceau parte:

Inculpata J.L.E. (concubina

inculpatului C.G.), fiind cea mai apropiată de lider.

Aceasta avea ca sarcini în grup

activitatea propriu-zisă de contrabandă, respectiv achiziționare, introducerea

în mod repetat a țigărilor în țară, transportul și participarea la distribuirea

acestora, fapt reieșit din declarația inculpatei coroborată cu notele de redare

a convorbirilor purtate de membrii grupului pe perioada monitorizată. Mai mult,

inculpata sprijinea activitatea grupului prin anunțarea liderului acestuia cu

privire la momentele când “se lucră” în punctul de frontieră, respectiv atunci

când se obține acceptul reprezentanților autorităților pentru introducerea

ilegală de țigări în țară, fără plata taxelor aferente.

Inculpatul N.F.D. a acționat în cadrul

grupului condus de C.G., desfășurând activități numai la ordinul acestuia. Avea

ca sarcini deplasarea în Serbia împreună cu inculpata J.L.E., care nu deținea

permis de conducere, și a sprijinirea acesteia în introducerea ilegală a

țigărilor în țară.

Aspectele relatate sunt recunoscute și

de inculpat în fața organelor de urmărire penală, acesta precizând în mod

expres faptul că a acționat în cadrul grupului ca un simplu membru, fiind

plătit „la tură” și nu în procente din produsul infracțional.

Inculpatul D.A. a acționat la ordinul

lui C.G. prin introducerea repetată de țigări în țară, fără declararea lor la

organele vamale, paralel cu J.L. Aceasta avea ca sarcini păstrarea contactului

cu segmentul sârb al grupării care furnizează țigări, organizarea și

participarea directă la actele de introducere ilegală, a țigărilor în țară prin

punctul de trecere a frontierei Naidăș. Totodată, susnumitul se ocupa și de

distribuția, cu acordul prealabil al liderului, a țigărilor pe „piața neagră”

din Oravița dar și din Reșița.

Inculpatul L.B.I. a acționat, de

asemenea, în cadrul grupului condus de C.G., desfășurând activități numai la

ordinul acestuia. Avea ca sarcini deplasarea în Serbia împreună cu inculpata J.L.E.

și sprijinirea acesteia în introducerea ilegală a țigărilor în țară.

Inculpatul Z.F. avea sarcina precisă

de valorificare a țigărilor de contrabanda pe piața neagră de pe raza județului

Caraș-Severin. De regulă țigările erau achiziționate de la membrii grupului, în

speță inculpații D.A. și J.L.

Notele de redare a convorbirilor

purtate în cauză de membrii grupului s-au coroborat cu declarațiile acestui

inculpat.

Numiții F.D., B.T., S.I. aveau sarcina

precisă de valorificare a țigărilor de contrabanda pe piața neagră de pe raza

județului Caraș-Severin. În principal, s-au ocupat fie cu depozitarea fie cu

valorificarea țigărilor cunoscând că acestea provin din contrabandă.

Activitatea inculpaților, cu aspectele

expuse anterior, a fost monitorizată începând cu luna mai anul 2011 prin

realizarea de interceptări ale convorbirilor telefonice efectuate de către

aceștia, interceptări autorizate de Tribunalul Caraș-Severin, secția penală;

proces verbal de cercetare la fața locului; note de constatare ale Gărzii

Financiare Caraș-Severin; procese verbale de analiză a convorbirilor telefonice

coroborate cu restul probatoriului administrat în cauză privind fiecare

operațiune de contrabandă derulată pe perioada monitorizată de membrii

grupului; procese verbale de percheziție domiciliară; procese verbale de

percheziție informatică asupra bunurilor ridicate de la inculpați în urma

perchezițiilor domiciliare; declarații de învinuiți și inculpați; declarațiile

martorilor; fișe de cazier; proces verbal de prezentare a materialului de urmărire

penală.

Examinând cauza dedusă judecății, prin

coroborarea întregului material probator administrat în timpul urmăririi penale

și în cursul cercetării judecătorești, în scopul aflării adevărului și lămurii

acestuia sub toate aspectele, conform art. 62 C. proc. pen., a rezultat starea

de fapt expusă și argumentată mai jos.

Inculpatul C.G., om de afaceri din

Oravița, județul Caraș-Severin, a finanțat și organizat activitatea grupului

infracțional indicat în cuprinsul actului de sesizare. Era cel care stabilea

cantitățile și sortimentele ce urmau a fi traficate, asigura introducerea

acestora în țară cu acordul autorităților din cele două puncte de frontieră,

romanesc și sârbesc și organiza (stabilind cantitatea și prețul) livrarea către

beneficiari.

La cererea inculpatului C.G.,

inculpata J.L., se deplasa în Serbia însoțită de alți doi membri ai grupului,

respectiv N.F. si L.B. cu un autoturism marca R.L. de culoare verde sau cu un

autoturism marca M. de culoare roșie înmatriculat în Caraș-Severin. Ambele autoturisme

au fost achiziționate în fapt de C.G. de la diferite persoane însă inculpatul a

evitat să le înscrie pe numele său. Aici achiziționau țigări din localitatea

Călugăra - Republica Serbia dintr-un magazin alimentar sau de la diferite

persoane particulare, cetățeni sârbi. Uneori cumpărau țigări de la diferiți

cetățeni români care le aduceau din Serbia și le vindeau la barul situat in

apropiere de vamă, peste drum de barieră. Țigările sârbești erau apoi introduse

in tara de cei trei cu autoturismele menționate, prin punctul de frontiera

Naidaș. Țigările erau de. regula ascunse sub scaunele din față sau în

compartimentul roții de rezervă, dar si In locuri special amenajate.

La un singur transport membrii

grupului reușeau să introducă în țară între cincisprezece și patruzeci de

cartușe.

În alte situații țigările erau

achiziționate în Serbia si introduse în țară, tot la cererea lui C.G. de către

inculpatul D.A.C. care se deplasa cu motocicleta, proprietatea sa. în această

situație cantitatea de țigări introdusă ilegal în țară era mai mică căci

posibilitățile de ascundere erau mai reduse.

Țigările astfel introduse nu erau

depozitate ci, din măsuri de protecție erau rapid distribuite către membrii

grupului care aveau sarcina de valorificare a țigărilor.

Grupul constituit de inculpatul C.G. a

existat o perioadă lungă de timp de cel puțin patru luni și a avut o structură

bine definită, formată din mai mulți membrii, membrii rețelei având sarcini și

responsabilități în funcție de pregătirea și abilitatea specifică a fiecăruia.

Astfel, în vârful structurii se află

inculpatul C.G., persoana care a avut reprezentarea completă a faptei și a

știut cu exactitate de câte persoane este nevoie pentru a acționa.

La al doilea nivel s-au aflat

inculpații N.F.D., D.A.C. și inculpata J.L. și inculpatul L.B.l. care aveau

sarcina bine stabilită de a anunța liderul cu privire la momentele când „se

lucră” în punctul de frontieră, respectiv atunci când se obține acceptul

reprezentanților autorităților pentru introducerea ilegală de țigări în țară,

fără plata taxelor aferente; organizarea și participarea directă la actele de

introducere ilegală, a țigărilor în țară; activitatea de transport a țigărilor

în țara, depozitare temporară și distribuire către clienți. Implicarea acestora

în afacere are ca scop săvârșirea infracțiuni de contrabandă de mare amploare

dar și protecția liderului grupului, care a încercat a nu crea suspiciuni

direct cu privire la persoana sa.

La următorul nivel s-au aflat persoane

care au asigurat preluarea, desfacerea și vânzarea de țigări provenite din

contrabanda respectiv inculpatul Z.F. și numiții F.D., B.T., S.I.

D.R.A.O.V. Timișoara, în nume propriu

și în calitate de reprezentant al A.N.V., s-a constituit parte civilă în cauză

cu suma de 35.59519 lei(31.1770,89 lei prejudiciul cauzat de grup + 3.824,30

lei prejudiciul cauzat de inculpatul C.G.) și majorările de întârziere aferente

acestei sume.

Fiind audiați de către prima instanță,

inculpații D.A.C., N.F.D., L.B.I. și Z.l. au arătat că se prevalează de

dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., în sensul că

recunosc în totalitate faptele, achiesează la starea de fapt descrisă în

cuprinsul actului de trimitere în judecată în ceea ce-i privește și își

însușesc probatoriul administrat în faza de urmărire penală.

Pe baza acestor elemente se constată

în mod evident faptul că încadrarea juridică a unora dintre faptele pentru care

au fost trimiși în judecată inculpații J.L. și C.G. nu se poate circumscrie în

nici un caz sferei infracționale definite de art. 323 C. pen., întrucât în

speță starea de fapt prezentată de organul de urmărire penală și relațiile

dintre inculpați conturează în mai mare măsură premizele ființării unui grup

infracțional organizat (grupul structurat, format din trei sau mai multe

persoane, care exista pentru o perioada și acționează în mod coordonat în

scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct

sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material), decât cel al

unei simple asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, cu

alte cuvinte al unei structuri mai volatile, reglementată mai puțin strict și

cu un obiect mai general de activitate. în plus, organul de urmărire penală

și-a fundamentat încadrarea juridică în această privință și pe argumentul

continuității și al structurii determinate care ar caracteriza activitatea

inculpaților, astfel încât instanța de judecată va verifica din perspectiva

acestei încadrări juridice existența sau nu a vinovăției inculpaților,

neexistând nici un temei faptic care să determine această analiză dintr-o

perspectivă mai puțin precisă. Ca atare, se constată că se impune respingerea

cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de inițiere de grup

infracțional organizat, faptă prevăzută de art. 7 alin. (l) din Legea nr.

39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 în

infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, faptă prevăzută de

art. 323 C. pen., cerere formulată de apărătorul ales al inculpaților C.G. și J.L.E.

Analizând probele administrate pe

parcursul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești, prima

instanță a constatat că toate declarațiile inculpaților susmenționați, confirmă

faptul că inculpații D.A.C., N.F.D., L.B.I. și Z.l. sunt autorii infracțiunilor

de constituire și aderare la un grup infracțional organizat, contrabandă și

contrabandă calificată. Date fiind declarațiile făcute de cei patru inculpați

în fața completului de judecată, instanța de fond își însușește starea de fapt

descrisă de organul de urmărire penală și recunoscută în totalitate de aceștia,

stare probată prin coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală

cu recunoașterea de către inculpați în cursul cercetării judecătorești,

conturându-se astfel trăsăturile constitutive ale infracțiunilor menționate mai

sus.

În ceea ce-i privește pe inculpații

C.G. și J.L.E., aceștia au negat săvârșirea infracțiunilor de inițiere a unui

grup infracțional și contrabandă calificată, ei recunoscând doar săvârșirea

infracțiunii de contrabandă, delimitându-se net de poziția procesuală adoptată

de ceilalți patru coinculpați.

În ceea ce-i privește așadar pe

aceștia din urmă, dată fiind prevalarea de către ei de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., respectiv recunoașterea întregii stări de fapt și însușirea

materialului de urmărire penală în ansamblul său, inclusiv în ceea ce privește

probele administrate de organul de urmărire penală, ei personal

nemaiadministrându-și decât probe în circumstanțiere, instanța constată

stabilită vinovăția celor patru în ceea ce privește comiterea faptelor descrise

în rechizitoriu, urmând să procedeze la aplicarea unor pedepse prin care să fie

atins scopul de prevenție generală și specială impus de circumstanțele

particulare ale cauzei, fără a fi ignorată necesitatea realizării efectului

educativ și coercitiv al respectivelor pedepse. Structural vorbind, nu mai este

necesară, în privința descrierii stării de fapt, administrarea altor probe,

dispozițiile speciale de care s-au prevalat inculpații excluzând această

necesitate.

La rândul lor, inculpații C.G. și J.L.

au recunoscut secvențial săvârșirea infracțiunilor de contrabandă și

contrabandă calificată, însă în cursul cercetării judecătorești și îndeosebi în

faza de dezbateri respectiva poziție a fost nuanțată, apărătorul celor doi

cerând în principal achitarea lor pe considerentul că nu au săvârșit niciuna

dintre fapte. De la bun început se constată imposibilitatea aplicabilității

temeiului de achitare prevăzut de art. 10 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., pentru

că nu poate fi vorba de inexistența unor fapte deja recunoscute întrutotul de

patru dintre inculpați, rămânând de analizat doar dacă cei doi inculpați

indicați mai sus se pot prevala de nesăvârșirea acestor fapte, respectiv de

aplicabilitatea temeiului de achitare reglementat de art. 10 alin. (l) lit. c)

C. proc. pen.

Apărările dezvoltate însă de către

acești doi inculpați, prin apărătorul lor ales, nu au fost însă în măsură să

răstoarne probatoriul administrat în faza de urmărire penală, nici sub aspectul

naturii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, nici sub aspectul

stabilirii vinovăției lor și nici în ceea ce privește relaționarea pe care au

avut-o cu inculpații care s-au prevalat de dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen. De altfel, prin însușirea de către aceștia a stării de fapt și a

materialului de urmărire penală, ansamblul probatoriu administrat de organele

de urmărire penală devine cu atât mai consolidat, întrucât inculpații Z., D., N.

și L. nu au recunoscut selectiv, doar în ceea ce-i privește, acuzațiile aduse

de procuror și probele care le susțin, ci întreaga stare de fapt, aceasta

presupunând implicarea infracțională și a celorlalți doi inculpați, ansamblul

probatoriu administrat de D.I.I.C.O.T. referindu-se la toți cei șase inculpați.

Se observă apoi că niciunul dintre

martorii audiați în cauză, fie că au fost propuși de procuror, fie de

apărătorul inculpaților J.L. și C.G., nu susține cu certitudine și argumentat

nevinovăția acestora, referindu-se cel mult la necunoașterea activității celor

doi, precum și la comportamentul corespunzător pe care cel de-al doilea

inculpat îl avea în raport cu membrii familiei sale și cu vecinii. Este de la

sine înțeles că perceperea dintr-o perspectivă unilaterală a inculpatului C.G.

în principal și a inculpatei J.L. într-o mai mică măsură, de către persoane

care aveau relații de amiciție cu aceștia (martorul G.A.) sau de simplă

vecinătate cu părinții inculpatului C.G., nu este de natură să contrazică

probatoriul administrat de parchet împotriva acestora, putând cel mult să ofere

garanții privind comportamentul lor în societate în general și în relațiile

elementare de socializare în comunități restrânse (cum ar fi blocul în care a

locuit până la un moment dat C.G. sau incinta localului său), garanții ce pot

servi drept criterii de individualizare a pedepselor. Solicitările apărătorului

celor doi inculpați de declarare ca nule sau de înlăturare a unor probe din

ansamblul probatoriu au fost respinse, ca nefondate, prin mai multe încheieri

succesive (apărătorul revenind însă periodic asupra acelorași chestiuni,

inclusiv în cuprinsul concluziilor scrise, în pofida celor dispuse deja de

instanța de judecată prin încheieri neatacate), nemaifiind așadar necesară

revenirea asupra acestor aspecte în cuprinsul prezentei motivări, după cum nu

se mai apreciază ca necesară revenirea asupra motivării unor alte încheieri de

ședință prin care au fost respinse ca neconcludente sau inutile ori nefondate

alte solicitări de probațiune ori cereri formulate de apărătorul acelorași

inculpați (chestiuni de asemenea reluate de respectivul apărător în pofida

neinfirmării celor dispuse de instanță prin încheieri de ședință premergătoare

fondului cauzei). În ceea ce privește cererea învederată de către respectivul

avocat în cuprinsul concluziilor scrise, cerere prin care s-a solicitat

pronunțarea unei soluții de „retrimitere a dosarului la D.I.I.C.O.T.” (fiind

probabil vorba de o cerere de restituire pentru refacerea urmăririi penale),

respectiva cerere este în mod evident inadmisibilă, întrucât restituirea unei

cauze către organul de urmărire penală poate fi dispusă doar pentru motivele

prevăzute de art. 332 C. proc. pen., motive care se referă strict la chestiuni

legate de competență sau de modul de sesizare al instanței, ori de alte aspecte

strict procedurale, nicidecum pentru motive legate de aprecierea probelor sau

de încadrarea juridică a faptelor.

Pe de altă parte, organul de urmărire

penală și-a bazat acuzațiile împotriva acestor doi inculpați pe un ansamblu de

probe constând în înregistrările discuțiilor purtate între inculpați sau între

aceștia și terțe persoane, pe propriile declarații ale inculpaților (în faza de

urmărire penală reținându-se atitudinea sinceră inclusiv a inculpaților J.L. și

C.G., aceștia recunoscând faptele săvârșite și colaborând cu organele de

urmărire penală, motiv pentru care li s-a reținut amândurora aplicabilitatea

art. 9 din Legea nr. 39/2003), pe un număr consistent de declarații de martori,

fără a mai vorbi de probele tehnice administrate în această etapă procesuală,

constând în cercetările la fața locului și perchezițiile efectuate. Niciuna

dintre probele astfel administrate nu a fost înlăturată sau declarată ca nulă

de către instanța de judecată și, conform celor expuse mai sus, nici nu a

existat vreo categorie de probe contrazisă de contraprobe ce ar fi putut fi

administrate în faza de cercetare judecătorească la cererea inculpaților sau

din oficiu. Selectiv, pot fi evidențiate spusele martorilor B.A. și P.A.,

primul dintre aceștia declarând că a perceput personal infracțiunea de

contrabandă săvârșită de inculpatul C.G., indicând faptul că are cunoștință

despre vreo cinci-șase transporturi de țigări efectuate în perioada 2010-2011,

declarând de asemenea că ceilalți inculpați constituiau anturajul lui C.G.; cel

de-al doilea martor afirmă la rândul său că are cunoștință despre săvârșirea de

către C.G. a mai multor infracțiuni de contrabandă cu țigări, fapt perceput

atât personal, cât și relatat lui de alte persoane, tot prin propriile simțuri

constatând unele amenințări aduse lucrătorilor de frontieră și sustrageri de la

controale vamale săvârșite de același inculpat.

În consecință, instanța apreciază că a

fost dovedită în mod indubitabil și vinovăția acestor doi inculpați, încadrarea

juridică a faptelor săvârșite de ei fiind cea expusă mai sus, motiv pentru care

tuturor celor șase inculpați urmează să le fie aplicate pedepse cu închisoarea,

constatându-se săvârșirea de către toți a unor infracțiuni în concurs real.

La individualizarea acestor pedepse,

prima instanță a observat de la bun început necesitatea reducerii limitelor

speciale ale pedepselor prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de inculpații D.A.C.,

L.B.I., Z.F. și N.F., primii trei beneficiind de reducere într-o singură

treaptă [(ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen.)], iar ultimul în două trepte [(ca urmare a incidenței

dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 39/2003 și a art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen.)]. Prin aplicarea acestor reduceri a limitelor de pedeapsă prevăzute

pentru infracțiunile pentru care au fost găsiți vinovați acești inculpați s-a

dat eficiență atitudinii lor sincere pe întreg parcursul procesului penal și,

în plus în cazul inculpatului N., a colaborării pe care a oferit-o organelor de

urmărire penală; toate aceste circumstanțe nu pot primi însă o dublă valoare,

respectiv cea suplimentară de circumstanțe atenuante, care să atragă coborârea

cuantumului pedepselor sub minimul special diminuat conform aplicării textelor

de lege citate mai sus.

În privința altor circumstanțe

atenuante, se constată că nici unul dintre inculpați, direct sau prin apărător,

nu se prevalează de existența vreunor circumstanțe atenuante legale, ci strict

a unora judiciare, asemenea criterii indicate de apărătorii inculpaților ca

având valoare de circumstanțe atenuante, respectiv comportamentul anterior

corespunzător, prezența în fața autorității, conduita corespunzătoare în

societate și în familie, putând fi evaluate cel mult ca și criterii de

individualizare a pedepsei, ceea ce instanța va și face prin orientarea

pedepselor ce vor fi aplicate pentru respectivele infracțiuni spre minimul

special prevăzut de lege.

Elocventă în privința individualizării

pedepselor, cu repercusiuni directe asupra modalității de executare a acestora,

sunt modul de săvârșire a faptelor, ignorarea de către inculpați a unor valori

fundamentale ce ar trebui să fie unanim respectate de către societate, precum

și pericolul social concret reprezentat de conduita lor infracțională, aspecte

ce nu pot fi înlăturate sau minimalizate doar ca urmare a recunoașterii de

către inculpați a faptelor sau a atitudinii lor corespunzătoare ulterior

comiterii acestora.

Ca atare, instanța de fond urmează să

aplice inculpaților D.A.C., L.B.I. și Z.F. pedepse privative de libertate

orientate spre minimul special diminuat în mod corespunzător după cum s-a

arătat detaliat într-un paragraf anterior), urmând să fie aplicate dispozițiile

sancționatorii caracteristice concursului real de infracțiuni.

Inculpații J.L. și C.G. beneficiază la

rândul lor de dispozițiile speciale din Legea nr. 39/2003, ceea ce va

înjumătăți limitele speciale ale pedepselor cu care sunt sancționate faptele

comise de ei, atitudinea lor procesuală corespunzătoare din faza de urmărire

penală fiind însă nuanțată în cursul cercetării judecătorești, când nu au mai

recunoscut decât parțial faptele pentru care au fost trimiși în judecată, motiv

pentru care instanța consideră că scopul preventiv educativ ce se urmărește a

fi atins prin aplicarea unor pedepse nu poate fi realizat prin

proporționalizarea acestora pe baza unor criterii identice celor avute în

vedere în cazul celorlalți patru inculpați. în plus, inculpatul C.G. a

demonstrat și prin comportamentul său anterior un grad sporit de

periculozitate, el fiind deja condamnat în mod definitiv printr-o sentință

penală a Judecătoriei Deta la o pedeapsă cu închisoarea, pedeapsă suspendată

condiționat, aspect care face ca infracțiunile analizate în cauză să fi fost

comise în stare de recidivă postcondamnatorie. Același inculpat a demonstrat că

nu merita aprecierea Judecătoriei Deta conform căreia scopul pedepsei ce i-a

fost aplicată de către respectiva instanță ar putea fi atins și fără executarea

acesteia, faptele analizate fiind comise de el în interiorul termenului de încercare

aferent respectivei condamnări cu suspendare. Ca atare, pentru acești doi

inculpați pedepsele ce urmează să fie aplicate vor fi orientate spre mediu,

pedeapsa urmând să fie mai mare în cazul inculpatului C.G., tocmai pentru

motivele arătate. În plus, în cazul acestui din urmă inculpat, urmează să fie

aplicate și dispozițiile art. 83 C. pen., după contopirea pedepselor stabilite

pentru fiecare infracțiune în parte.

În acest context, se constată că nu

sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 81 alin. (2) C. pen., precum și cele

prevăzute de art. 86

1

alin. (2) C. pen., în urma contopirii

pedepselor stabilite pentru faptele comise, decât pentru unul dintre cei șase

inculpați, în speță inculpatul N.F.D. În privința sa instanța apreciază,

ținându-se seama de criteriile expuse mai sus, că pronunțarea condamnării

constituie un avertisment pentru acesta, scopul de prevenție generală și

particulară putând fi realizat și prin suspendarea sub supraveghere a

respectivei pedepse, urmând să fie aplicate măsurile de supraveghere

reglementate de art. 86

3

C. pen.

Corelativ, instanța de fond a

constatat că în raport cu faptele pentru care au fost condamnați inculpații și

cu cuantumul pedepselor aplicate este obligatorie aplicarea pedepsei

complementare a interzicerii unor drepturi [(atât textul infracțiunii prevăzută

de art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003,

cât și cel al infracțiunilor prevăzute de art. 270 alin. (2) lit. b) și art.

270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza a II-a din Legea nr.

86/2006, obligând la aplicarea acestei pedepse, iar pentru toți inculpații

pedepsele principale rezultante sunt de cel puțin doi ani, chiar dacă pedepsele

stabilite în cazul unora dintre inculpați pentru comiterea anumitor fapte aflate

în concurs sunt inferioare acestei limite)], termenul pentru care se aplică

astfel de pedepse urmând să fie de trei ani, iar executarea urmând să fie

făcută conform art. 66 C. pen.

Urmează, de asemenea, ca inculpaților

C.G., D.A.C., J.L.E., L.B.I. și Z.F. să le fie aplicate pedepsele accesorii în

condițiile art. 71 C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei

hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală

sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a

executării pedepsei.

În privința inculpaților C.G., D.A.C.

și N.F.D. urmează să se dea eficiență dispozițiilor art. 88 C. pen., în sensul

deducerii timpului reținerii și al arestării preventive din durata pedepsei

principale.

De asemenea, constatând că se mențin

temeiurile avute în vedere la instituirea sau flexibilizarea măsurilor

preventive și respectiv la aplicabilitatea setului de măsuri aferente

controlului judiciar care-l vizează pe de o parte pe inculpatul D.A.C. (izvorât

din instituirea obligării de a nu părăsi țara), iar pe de altă parte pe

inculpatul C.G. (ca urmare a liberării sale provizorii sub control judiciar

dispusă prin decizia penală nr. 906/ R din 11 iunie 2012 a Curții de Apel

Timișoara), instanța urmează să le mențină în aceeași formă, în acord cu

dispozițiile art. 350 alin. (l) C. proc. pen.

În schimb, în privința inculpatului N.F.D.,

dată fiind modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanță, se

constată că nu mai este necesară menținerea setului de restricții aferent

măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, respectiva măsură urmând să

fie revocată conform dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. Conduita sa urmează

în schimb să fie supusă, după cum s-a arătat mai sus, setului de măsuri aferent

dispozițiilor art. 86

3

C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a

cauzei, se constată că, fără excepție, toți inculpații nominalizați recunosc

prejudiciul cauzat, în cuantumul indicat de partea civilă, fiind de acord cu

repararea acestuia. Independent de recunoașterea existenței și cuantumului

acestuia, se constată că din materialul relevant aflat în dosarul de urmărire

penală și ca urmare a soluționării laturii penale a cauzei în sensul arătat mai

devreme, rezultă că acțiunea civilă este fondată, urmând să fie admisă în

totalitate. Ca atare, inculpații vor plăti contravaloarea taxelor vamale, a

accizelor și a TVA-ului (la care se vor adăuga dobânzile și penalitățile de

întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003 până la acoperirea efectivă a

întregului prejudiciu), valoarea totală a prejudiciului urmând să fie împărțită

în mod egal între inculpați, inculpatul C.G. urmând să fie obligat în plus și

la plata sumei calculate pe baza acelorași indici ce reprezintă contravaloarea

cantității de țigări descoperită în autoturismul pe care-l utiliza.

Respectiva cantitate urmează să fie de

altfel supusă confiscării speciale conform dispozițiilor art. 118 lit. b) C.

pen., măsură care nu se va aplica însă autoturismului marca M. cu, utilizat de

către același inculpat, întrucât nu s-a făcut dovada că acesta ar fi fost

folosit sau utilizat în vreun mod la săvârșirea infracțiunii, iar proprietarul

său diferit de făptuitor) să fi cunoscut scopul folosirii acestuia, după cum nu

s-a făcut dovada că acesta ar fi fost dobândit în urma săvârșirii acelorași

infracțiuni. Cu atât mai puțin s-ar putea aprecia că respectivul bun ar fi fost

dat pentru a determina săvârșirea infracțiunilor sau a-1 răsplăti pe făptuitor

ori că deținerea aceluiași autoturism ar fi interzisă de lege, ori că ar fi

fost produs ca urmare a săvârșirii infracțiunilor. în consecință, autoturismul

marca M. urmează să-i fie restituit posesorului, respectiv inculpatului C.G.,

admițându-se implicit cererea formulată de apărător