ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 109/RC/2017

Deliberând asupra recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 481 din 13 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/121/2014, Tribunalul Galați, în baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților, astfel:

- din infracțiunile prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. și de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., reținute în sarcina inculpatului A., în infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. și de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.;

- din infracțiunile prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. și de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., reținute în sarcina inculpatului B., în infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. și de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.;

- din infracțiunile prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. și de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., reținute în sarcina inculpatului C., în infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. și de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.;

- din infracțiunile prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., reținute în sarcina inculpatului D., în infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 5 C. pen. și de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.;

- din infracțiunile prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. și de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., reținute în sarcina inculpatului E., în infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. și de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

Conform art. 71 C. pen. anterior a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 10 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Conform art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În condițiile art. 39 alin. (2) C. pen. anterior comb. cu art. 33 lit. a), art. 34, 35 C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate inculpatului cu restul de 12 ani, 6 luni și 18 zile rămas de executat din pedeapsa de 21 de ani închisoare și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. anterior, stabilite prin Sentința penală nr. 425 din 12 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/P/2005, definitivă prin Decizia penală nr. 1340 din 12 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a dat spre executare pedeapsa rezultantă de 12 ani, 6 luni și 18 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani.

Potrivit art. 71 raportat la art. 64 C. pen. anterior, i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. anterior, a dedus din pedeapsa de 12 ani 6 luni și 18 zile închisoare, perioada executată de la 11 septembrie 2013, la zi.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

Conform art. 71 C. pen. anterior a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 10 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Conform art. 71 C. pen. anterior a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În condițiile art. 39 alin. (2) C. pen. anterior comb. cu art. 33 lit. a), art. 34, 35 C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate inculpatului cu restul rămas de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită prin Sentința penală nr. 372 din 21 iulie 2011 pronunțată de Judecătoria Tecuci în Dosarul nr. x/324/2011, definitivă prin nerecurare și a dat spre executare pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani.

Potrivit art. 71 raportat la art. 64 C. pen. anterior, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei rezultante.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 36 alin. (3) și art. 88 alin. (1) C. pen. anterior, a dedus din pedeapsa de 10 ani închisoare, prevenția și perioada executată de la 11 septembrie 2013 la zi.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa închisorii de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

Conform art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 10 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Conform art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În condițiile art. 39 alin. (2) C. pen. anterior comb. cu art. 33 lit. a), art. 34, 35 C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate inculpatului cu restul rămas de executat din pedeapsa de 7 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 341 din 26 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci în Dosarul nr. x/324/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 118 din 01 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați și a dat spre executare pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani.

Potrivit art. 71 raportat la art. 64 C. pen. anterior, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei rezultante.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 36 alin. (3) și art. 88 alin. (1) C. pen. anterior, a dedus din pedeapsa de 10 ani închisoare, prevenția și perioada executată de la 11 septembrie 2013 la zi.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa închisorii de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

Conform art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 10 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Conform art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În condițiile art. 71 raportat la art. 64 C. pen. anterior, a interzis aceluiași inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei rezultante.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. anterior, a dedus din pedeapsa de executat, de 10 ani închisoare, durata reținerii și a arestării preventive, de la data de 18 decembrie 2013 la zi.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul E. la pedeapsa închisorii de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

Conform art. 71 C. pen. anterior a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 10 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Conform art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În condițiile art. 71 raportat la art. 64 C. pen. anterior, a interzis aceluiași inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei rezultante.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. anterior, a dedus din pedeapsa de executat, de 10 ani închisoare, durata reținerii și a arestării preventive de la data de 13 septembrie 2013 la zi.

În temeiul art. 19 și art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm. C. civ., a obligat în solidar pe inculpații A., B., C., D. și E., în solidar și cu numiții F., G., H., I., J., K. și L., la plata despăgubirilor civile, către părțile civile, a următoarelor sume: M. 3.600 euro (către această parte civilă în solidar și cu numita N.); O. 28.277 lei; P. 5.500 euro; Q. 5.500 euro; R. 18.000 lei; S. 1.000 euro; Ș. 10.500 lei; T. 4.400 lei; Ț. 2.918 lei și 650 euro; U. 6.000 lei; V. 5.001 lei; X. 4.000 euro; Y. 2.000 euro; Z. 5.000 lei; W. 825 euro și 1.535 lei; AA. 5.000 lei; BB. 13.158 lei; CC. 784 euro; DD. 20.000 lei; EE. 11.930 euro; FF. 29.000 lei; GG. 6.000 lei; HH. 13.000 lei; II. 6.000 lei; JJ. 1.000 lei; KK. 4.700 lei; LL. 5.000 lei; MM. 3.050 euro și 5.100 lei; NN. 10.000 lei; OO. 15.000 lei; PP. 10.000 lei; QQ. 7.000 lei; RR. 1.745 lei; SS. 3.143 lei; ȘȘ. 2.080 euro; TT. 6.000 lei; ȚȚ. 4.100 lei; UU. 4.000 lei; VV. 3.000 lei; XX. 8.000 lei; YY. 13.750 euro; ZZ. 1.000 euro; WW. 15.000 lei; AAA. 4.000 lei; BBB. 4.200 lei; CCC. 2.000 lei; DDD. 7.500 lei; EEE. 2.000 lei; FFF. 5.000 lei; GGG. 1.146 euro, reprezentând daune materiale și 1000 lei, daune morale; HHH. 3.068 lei; III. 10.802 lei; JJJ. 1.400 lei; KKK. 10.500 lei; LLL. 8.000 lei; MMM. 5.000 lei; NNN. 4.000 lei; OOO. 5.100 lei; PPP. 8.000 lei; QQQ. 1.100 lei; RRR. 2.500 dolari și 6.000 lei; SSS 5.071 lei; ȘȘȘ 3.395 lei; TTT. 530 euro; ȚȚȚ. 2.250 lei; UUU. 12.000 euro; VVV. 4.000 lei; XXX 1.885 lei; YYY 1.000 euro; ZZZ. 4.500 lei; WWW. și AAAA. 15.000 lei; BBBB. 5.100 lei; CCCC. 2.100 euro și 2.000 lei; DDDD. 7.400 lei; EEEE. 2.000 lei; FFFF. 5.000 lei; GGGG. 450 lei; HHHH. 3.230 lei; IIII. 3.973,14 lei și 17 euro; JJJJ. 500 de euro; KKKK. 3800 lei și 59 de euro.

A respins pretențiile formulate de numitul LLLL., ca neîntemeiate.

A luat act că persoanele vătămate MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., ȘȘȘȘ., TTTT., ȚȚȚȚ., UUUU., VVVV., XXXX., YYYY., ZZZZ., WWWW., AAAAA., BBBBB., CCCCC. nu s-au constituit părți civile împotriva inculpaților, partea civilă DDDDD. a decedat, iar părțile civile EEEEE., FFFFF. și GGGGG. au renunțat la pretenții.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, a confiscat de la fiecare inculpat următoarele sume: 3.076,92 euro dobândită prin săvârșirea faptei în dauna părții civile DDDDD.; 1.415,38 lei dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate MMMM.; 279,23 euro și 536,07 lei dobândite prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate NNNN.; 76,92 lei dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate OOOO.; 153,84 lei dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate PPPP.; 8,84 lei dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate QQQQ.; 15,38 lei dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate RRRR.; 76,92 lei dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate SSSS.; 230,76 lei dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate ȘȘȘȘ.; 253,84 lei dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate TTTT.; 92,30 euro dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate ȚȚȚȚ.; 346,15 lei dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate UUUU.; 153,84 lei dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate VVVV.; 153,84 lei dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate XXXX.; 153,84 lei dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate YYYY.; 46,15 lei dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate ZZZZ.; 236 lei dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate WWWW.; 157,3 lei dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate AAAAA.; 500 lei dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate BBBBB.; 576,92 lei dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate CCCCC.; 769,23 lei dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate GGGGG.; 2622,3 lei dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate FFFFF.; 23,07 euro dobândită prin săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate EEEEE.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 6000 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate au declarat apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Galați și inculpații A., B., C., E. și D., precum și partea civilă O.

Prin Decizia penală nr. 742/A din 23 iunie 2016, Curtea de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, a admis, printre altele, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Galați și de inculpații B. și C., împotriva Sentinței penale nr. 481 din 13 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/121/2014.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și, în rejudecare, cu privire la recurenții-inculpați a dispus următoarele:

- pedeapsa închisorii de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.;

- pedeapsa închisorii de 10 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.;

- restul rămas de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită prin Sentința penală nr. 372 din 21 iulie 2011 pronunțată de Judecătoria Tecuci în Dosarul nr. x/324/2011, definitivă prin nerecurare.

A reținut în favoarea inculpatului B. circumstanțe atenuante judiciare, conform art. 74 alin. (2) C. pen. din anterior, cu aplic. art. 5 C. pen. și a modificat pedepsele principale aplicate acestuia, după cum urmează:

- a redus de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2), ref. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. și a menținut pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale;

- a redus de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2), ref. la art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. din anterior și art. 5 C. pen. și a menținut pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. anterior, a contopit pedepsele mai sus menționate și a dispus ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (2), ref. la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. anterior, a contopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani, cu restul de 11 luni și 15 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 372 din 21 iulie 2011, pronunțată de Judecătoria Tecuci în Dosarul nr. x/324/2011, definitivă prin nerecurare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare, sporită la 5 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Conform art. 71 C. pen. anterior a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 424 alin. (2) C. proc. pen. ref. la art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului B.

Conform art. 424 alin. (3) C. proc. pen. ref. la art. art. 36 alin. (3) și la art. 88 alin. (1) C. pen. anterior, a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada executată și durata arestării preventive, de la data de 11 septembrie 2013 la zi.

- pedeapsa închisorii de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.;

- pedeapsa închisorii de 10 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.;

- restul rămas de executat din pedeapsa de 7 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 341 din 26 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci în Dosarul nr. x/324/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 118 din 01 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați.

A reținut în favoarea inculpatului C. circumstanțe atenuante judiciare, conform art. 74 alin. (2) C. pen. din anterior, cu aplic. art. 5 C. pen. și a modificat pedepsele principale aplicate acestuia, după cum urmează:

A redus de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2), ref. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din anterior și art. 5 C. pen. și a menținut pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A redus de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare pedeapsa principală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2), ref. la art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. din anterior și art. 5 C. pen. și a menținut pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. anterior, a contopit pedepsele mai sus menționate și a dispus ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, sporită la 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (2), ref. la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. anterior, a contopit pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani, cu restul de 1 an 5 luni și 10 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 7 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 341 din 26 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci în Dosarul nr. x/324/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 118 din 01 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, urmând ca inculpatul C. să execute pedeapsa principală cea mai grea, 7 ani și 6 luni închisoare, sporită la 7 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Conform art. 71 C. pen. anterior a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 424 alin. (2) C. proc. pen. ref. la art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului C.

Conform art. 424 alin. (3) C. proc. pen. ref. la art. 88 alin. (1) C. pen. anterior, a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada executată și durata reținerii și arestării preventive, de la data de 13 septembrie 2013 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat-o pe apelanta-parte civilă O. la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate în apel au fost reținute în sarcina statului.

S-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției către Baroul Galați a onorariilor pentru apărătorii desemnați din oficiu.

În ceea ce privește situația de fapt, în esență s-a reținut că, în perioada februarie 2012 - septembrie 2013, inculpații A., C. și B. au constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat ulterior alte persoane, în scopul dobândirii unor foloase materiale prin activități de inducere în eroare, realizate prin metodele accidentul și premiul, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 5 C. pen.

În acest sens, în perioada februarie 2012 - septembrie 2013, inculpații A., B. și C., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale și prin acțiuni repetate, au indus direct în eroare ori au ajutat alți membri ai grupului, prin acordarea unui sprijin moral, la inducerea în eroare a 112 persoane și au încercat să inducă în eroare ori au ajutat alți membri ai grupului, prin acordarea unui sprijin moral, la încercarea de inducere în eroare a altor persoane, prin folosirea în cadrul convorbirilor telefonice purtate cu acestea a calității mincinoase de rudă apropiată, avocat ori reprezentant al unei societăți comerciale, fapte prin care au produs un prejudiciu total de 568.254 lei, 125.743 euro și 2.500 dolari SUA. Instanța de apel a considerat că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate pentru faptele reținute în sarcina inculpaților B. și C. s-a avut în vedere faptul că inculpații din prezenta cauză au avut participații diferite, atât în ceea ce privește importanța, cât și amploarea activităților infracționale pe care le-au desfășurat, existând, sub acest aspect, diferențe importante nu numai între ei, ci și în raport cu celorlalți membri ai grupului infracțional, care și-au recunoscut vinovăția și care au fost judecați separat, conform procedurii simplificate. S-a reținut că participarea inculpatului B. este mai redusă decât cea a inculpaților A. și C., față de împrejurarea că acesta nu a făcut parte din grupul infracțional din momentul constituirii acestuia, în luna februarie 2012, ci a aderat mai târziu, după data de 07 august 2012, când a fost transferat în Penitenciarul Galați, astfel că el nu a participat la săvârșirea faptelor de înșelăciune comise anterior datei mai sus menționate, privind persoanele vătămate M., O., P., Q., S., Ș., X. și AA.

Totodată, s-a ținut cont și de amploarea mai redusă a activităților infracționale ale inculpaților A., C. și B. comparativ cu inculpatul F., aflat pe același palier al grupului infracțional.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul cert (cuantumul prejudiciului suferit de părțile civile a fost stabilit cu respectarea principiului disponibilității care guvernează acțiunea civilă, chiar și atunci când este alăturată acțiunii penale) și nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția inculpaților sub forma intenției directe.

Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs în casație inculpații C. și B., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În motivarea recursurilor în casație, inculpații au susținut că nu există acțiunile tipice incriminate de legea penală.

În ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, au arătat că nu au comis fapta reținută în sarcina lor, aceea că în perioada februarie 2012 septembrie 2013, în Penitenciarul de Maximă Siguranță Galați, ar fi format un grup infracțional și că nu au cunoștință despre niciun asemenea grup, nu au contribuit și nici nu au aderat în vreun fel la un astfel de grup infracțional.

De asemenea, au menționat că, din analiza ansamblului probator, se poate observa că această acuzație nu are niciun suport faptic/real, față de împrejurarea că în luna februarie 2012 inculpatul B. nici măcar nu se afla în Penitenciarul de Maximă Siguranță Galați, ci era încarcerat în Penitenciarul de minori de la Tichilești, fapt pentru care nu putea participa la constituirea vreunui grup infracțional.

Totodată, a susținut că niciodată nu a aderat la vreun grup criminal organizat, că nu a deținut în Penitenciarul de minori de la Tichilești vreun telefon mobil, iar acuzarea nu a dovedit vreo convorbire dintre B. și vreun alt inculpat pe timpul cât acesta s-a aflat la Tichilești, până la împlinirea vârstei de 21 de ani.

Inculpatul E. a fost acuzat în mod nefondat că ar fi participat la constituirea grupului infracțional organizat, întrucât nici măcar nu se afla în țară în acea perioadă, fiind arestat în Germania și nu există nicio dovadă privind eventuale discuții în vederea constituirii presupusului grup infracțional între C. și B. sau între aceștia și alte persoane, în perioada februarie 2012 - noiembrie 2012.

Recurentul inculpat C. a mai susținut că în noiembrie 2012 a fost transferat la Penitenciarul Brăila, prin schimbarea regimului de executare a pedepsei din închis în semideschis, ceea ce demonstrează netemeinicia oricărei acuzații cu privire la acesta, însă organele judiciare au omis să facă mențiuni în rechizitoriu cu privire la aceste realități, ce dovedesc inexistența pretinsului grup infracțional.

Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, recurentul-inculpat C. a susținut că în luna mai 2013 a fost liberat din Penitenciarul Brăila, însă organele judiciare i-au imputat fapte de înșelăciune, pretins a fi comise din Penitenciar, în perioada 22, 28, 30 iulie 2013. În concret, acuzația a susținut că numiții HHHHH. și IIIII. ar fi fost contactați din Penitenciar de către inculpatul C., însă este posibil ca o altă persoană, încă neidentificată, să se fi dat la telefon drept "C." și să le fi solicitat să facă sau să nu facă anumite lucruri. Cert este că în iulie 2013 numiții HHHHH. și IIIII. au fost sunați din Penitenciarul Brăila, deoarece banii ridicați de aceștia de la oficiul poștal au fost trimiși la Penitenciarul Brăila, prin urmare manevra și faptele de înșelăciune din iulie 2013 au fost executate de cineva din Penitenciarul Brăila și nicidecum de către inculpatul C. Cu toate acestea, organele judiciare nu au efectuat niciun fel de investigații cu privire la persoana din Penitenciarul Brăila care, în iulie 2013, a primit banii de la numiții HHHHH. și IIIII.

Totodată, a susținut că la dosarul cauzei nu există niciun fel de probă obiectivă că numiții HHHHH. și IIIII. ar fi fost sunați în iulie 2013 de către C. Pe toată perioada în care inculpatul C. s-a aflat în Penitenciarul Brăila, între acesta și ceilalți inculpați sau între acesta și alte persoane aflate în libertate nu s-au purtat niciun fel de convorbiri telefonice.

A mai arătat că afirmațiile martorului de la Penitenciarul Brăila sunt vădit mincinoase, nu relevă fapte ce fac obiectul prezentului dosar și este posibil ca acesta să fi făcut declarații împotriva sa pentru a beneficia de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002. Dacă inculpatul C. ar fi avut telefon mobil în Penitenciarul Brăila, acest fapt s-ar fi dovedit prin rapoarte disciplinare sau măcar prin conținuturi de convorbiri telefonice purtate de către acesta, documente ce nu există la dosarul cauzei.

De asemenea, recurentul-inculpat C. a arătat că, deși este acuzat că "ar fi făcut parte dintr-un grup criminal organizat în perioada februarie 2012 septembrie 2013", organele judiciare nici nu îi rețin în sarcină, nici nu probează, eventuale fapte pe care le-ar fi comis în perioada 21 mai 2013 - septembrie 2013. Față de aceasta, a apreciat că nu este posibil ca o persoană să fie acuzată de o infracțiune continuată fără a se dovedi prin probe certe actele materiale din conținutul acesteia.

A menționat că nu a comis această infracțiune și că nu a executat niciun fel de act material tipic incriminat de art. 244 C. pen. Deși este acuzat de autorat la infracțiunea de înșelăciune, în dosarul penal nu există niciun fel de probe că ar fi indus în eroare vreo persoană prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase sau invers, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a vreunui folos patrimonial injust. Însă, Curtea de Apel Galați a apreciat că inculpatul ar fi avut o conduită tipică complicității, deși la dosarul cauzei nu există niciun fel de probe din care să rezulte că acesta ar fi comis acte materiale de sprijinire sau ajutare a vreunei persoane care ar fi comis înșelăciuni.

A apreciat că lipsa oricăror probe în acuzare cu privire la fapta de înșelăciune dovedește că inculpatul C. nu a avut conduita incriminată de art. 244 C. pen., fapt pentru care ar trebui, cel puțin, să beneficieze de prevederile art. 4 C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, recurentul-inculpat C. a solicitat admiterea apelului, întrucât nu a indus pe nimeni în eroare în scopul obținerii unor foloase patrimoniale injuste și nici nu a beneficiat de un asemenea folos patrimonial.

Inculpatul B., a solicitat să fie obligat pe latură civilă doar în limita singurei infracțiuni de înșelăciune comise.

Prin Încheierea nr. 540/RC din 13 decembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/121/2014, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpații C. și B. împotriva Deciziei penale nr. 742/A din 23 iunie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 27 ianuarie 2017, înainte de primul termen de judecată fixat în cauză după admiterea în principiu, recurentul-inculpat B. a arătat că nu a declarat recurs în casație împotriva Deciziei penale nr. 742/A din 23 iunie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În ședința publică din data de 14 februarie 2017, recurentul-inculpat C., prin apărătorul său ales, a susținut motivele de recurs în casație formulate în scris.

Procurorul a solicitat respingerea recursurilor în casație ca nefondate.

Analizând cererea recurentul-inculpat B. din data de 27 ianuarie 2017 prin care acesta a arătat că nu a declarat recurs în casație împotriva Deciziei penale nr. 742/A din 23 iunie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că cererea de recurs în casație a fost semnată de către apărătorul ales al inculpatului și că recurentul nu a înțeles să renunțe la calea de atac declarată, împrejurare față de care nu poate lua act de retragerea recursului în casație, așa cum a solicitat apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat.

Examinând pe fond recursurile în casație declarate de inculpații C. și B., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Analiza efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casație vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege. De aceea, controlul judiciar nu poate fi extins cu privire la alte motive de nelegalitate echivalente celor limitativ enumerate în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen. și, cu atât mai puțin, nu poate viza temeinicia deciziei recurate. Această limitare a recursului în casație doar la anumite probleme de drept nu îngrădește accesul la justiție prin încălcarea dreptului la un recurs efectiv (art. 13 din Convenție), atâta timp cât inculpaților li s-a oferit posibilitatea de a exercita o cale ordinară de atac efectivă (apelul) în cadrul căreia și-au putut susține toate apărările, atât în fapt, cât și în drept. Instanța europeană a subliniat că efectivitatea unei căi de atac nu depinde de certitudinea unei soluții favorabile pentru reclamant, ceea ce interesează pe temeiul art. 13 este însăși existența ei (Vilvarajah și alții c. Regatului Unit).

Se constată că recurenții-inculpați C. și B. și-au întemeiat recursurile în casație pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Înalta Curte reține că recurenții-inculpați C. și B. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. anterior.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi "inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup."

Cu privire la această infracțiune, instanțele de fond și de apel au reținut că, în perioada februarie 2012 - septembrie 2013, cei doi inculpați au constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat ulterior alte persoane, în scopul dobândirii unor foloase materiale prin activități de inducere în eroare, realizate prin metodele accidentul și premiul.

Conform art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, se sancționează penal "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă", fapta prezentând un caracter mai grav dacă a fost săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase (alin. 2) sau dacă a produs consecințe deosebit de grave (alin. 5).

Cu privire la această infracțiune, sub aspectul situației de fapt, Curtea de Apel Galați a reținut că, în perioada februarie 2012 - septembrie 2013, inculpații B. și C., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale și prin acțiuni repetate, au indus direct în eroare ori au ajutat alți membri ai grupului, prin acordarea unui sprijin moral, la inducerea în eroare a 112 persoane și au încercat să inducă în eroare ori au ajutat alți membri ai grupului, prin acordarea unui sprijin moral, la încercarea de inducere în eroare a altor persoane, prin folosirea în cadrul convorbirilor telefonice purtate cu acestea a calității mincinoase de rudă apropiată, avocat ori reprezentant al unei societăți comerciale, fapte prin care au produs un prejudiciu total de 568.254 lei, 125.743 euro și 2.500 dolari SUA.

Înalta Curte constată că, atât prin cererea scrisă de recurs în casație, formulată de ambii inculpați, cât și în cadrul concluziilor orale susținute de către apărătorul ales al inculpatului C. cu ocazia dezbaterilor, incidența cazului de casare prevăzut de alin. (1) pct. 7 al art. 438 C. proc. pen. a fost invocată prin raportare la o altă situație de fapt decât cea reținută de către instanța de apel.

Sub un prim aspect, recurenții-inculpați susțin că faptele nu sunt prevăzute de legea penală pentru că nu au cunoștință, nu au constituit și nu au aderat la un grup infracțional organizat, în scopul de a obține beneficii materiale prin inducerea în eroare a unor persoane, dovadă în acest sens fiind faptul că în luna februarie 2012 recurentul-inculpat B. nu se afla în Penitenciarul de Maximă Siguranță Galați, ci în Penitenciarul de Minori de la Tichilești, iar recurentul-inculpat C. era arestat în Germania, precum și împrejurarea că, în luna noiembrie 2012, C. a fost transferat la Penitenciarul Brăila, de unde a fost liberat condiționat în mai 2013, precum și faptul că organele de urmărire penală nu sunt în posesia unor convorbiri care să dovedească constituirea grupului infracțional organizat sau aderarea la acesta.

De asemenea, recurentul-inculpat B. mai susține că nu a deținut un telefon mobil pe perioada executării pedepsei în Penitenciarul de Minori de la Tichilești.

Or, prin criticile concret formulate, constând în imposibilitatea faptică de a comite actele materiale ilicite ce li s-au reținut în sarcină, se constată că recurenții-inculpați urmăresc, în realitate, reanalizarea pe fond a acuzațiilor care au condus la condamnarea acestora, inadmisibilă în calea extraordinară de atac a recursului în casație și nu examinarea conținutului constitutiv al infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. anterior, prin raportare la situația de fapt reținută prin decizia recurată.

În ceea ce privește lipsa de motivare a deciziei Curții de Apel Galați, Înalta Curte reține că o astfel de critică nu se poate încadra în cazul de casare pentru care s-a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și nici nu poate fi examinată pe calea recursului în casație, nefiind prevăzută în cazurile limitativ prevăzute de lege în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Față