ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A.,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 270 din 04.12.2015 pronunțată de Tribunalul Sălaj, printre altele, au fost respinse, în parte, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror.

Văzând prevederile art. 4 și 5 din C. pen. considerentele Deciziei nr. 265 din 06.05.2014 a Curții Constituționale a României, precum și prevederile art. 386 din C. proc. pen., s-a constatat legea veche (cu referire la C. pen. din 1969, Legea nr. 78/2000 și Legea nr. 241/2005 anterioare modificărilor aduse prin intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009) ca fiind lege penală mai favorabilă tuturor inculpaților.

Prin admiterea în parte a cererilor de schimbare a încadrărilor juridice și văzând cele puse în discuție din oficiu, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în inculpatului A., din infracțiunile prevăzute de:

- art. 323 din C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000;

- art. 254 din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- art. 255 din C. pen. coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

- art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, art. 2481 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

- art. 26 din C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) coroborat cu art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000;

- toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. în infracțiunile prevăzute de:

- art. 323 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969

- art. 254 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969

- art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969

- art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din C. pen. din 1969

- art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969

- toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) din C. pen. din 1969

I.1. În baza art. 323 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii în legătură directă cu infracțiuni de corupție de asociere în vederea comiterii de infracțiuni.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) teza a III-a din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii .

În baza art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de dare de mită.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) teza a III-a din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din C. pen. din 1969 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de corupție de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) teza a III-a din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii .

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea, în asociere, a infracțiunii de complicitate la obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) teza a III-a din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii .

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. din 1969 rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) teza a III-a din C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) teza a III-a din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. c) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. și ped. de art. 254 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969.

S-a constatat că inculpatul A. nu a fost reținut sau arestat preventiv.

II. În baza art. 397 și 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., raportat la art. 19 și art. 23 din C. proc. pen., respectiv art. 998 - 999, 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ., au fost admise, în parte, printre altele, următoarele cereri în despăgubiri formulate în cauză și, în consecință:

S-a constatat recuperate de SC B., sumele de 333.146 RON reprezentând impozit pe profit suplimentar și de 457.009 RON reprezentând T.V.A. suplimentar de plată, prejudiciile efectiv create; au fost obligați în solidar inculpații C., D., E., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca (în subordinea căreia se află A.J.F.P Maramureș - fără personalitate juridică), la plata sumei de 342.384 RON (din care 109.783 RON majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, iar 232.601 RON majorări de întârziere aferente TVA, calculate de la data scadenței și până la data plății debitului principal) către bugetul statului, reprezentat de ANAF.

Au fost obligați în solidar inculpații C., D., E., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata, către SC B., a sumei de 65.607 RON achitată de societate în baza RIF x din 10.07.2009, respectiv - a Deciziei de impunere nr. x din 10.07.2009.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea SC B. privind obligarea inculpatului F. (în solidar cu inculpații C., D., E., A. și cu partea responsabilă civilmente) la despăgubiri.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea SC B. privind obligarea în solidar a inculpaților C., D., E., A. și a părții responsabile civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata diferenței de 335.384 RON, majorări de întârziere, solicitată în cererea de constituire ca parte civilă, sumă care nu a fost achitată bugetului statului.

S-a constatat că SC "G." SRL (CUI x, cu sediul în Baia Mare, Aleea x, jud. Maramureș) a achitat în cursul urmăririi penale suma reprezentând prejudiciul efectiv creat, inclusiv ca urmare ale altor abateri fiscale, A.N.A.F. prin DRGFP Cluj-Napoca - A.J.F.P Maramureș nemaiconstituindu-se parte civilă în cauză cu privire la sume datorate de această societate.

S-a constatat că SC "G." SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză până la citirea actului de sesizare a instanței (13.01.2012).

S-a constatat că, potrivit proiectului de divizare parțială a SC "G." SRL, în baza încheierii nr. 1855 din 02.06.2010 a Tribunalului Maramureș, SC "G." SRL a fost preluată de SC H. SRL Baia Mare.

S-a constatat că SC H. SRL Baia Mare (cu sediul în Baia Mare, Aleea x, jud. Maramureș) s-a constituit parte civilă la data de 17.12.2014 cu suma de 190.702 RON, preluată de la SC "G." SRL, conform proiectului de divizare parțială a SC "G." SRL, potrivit încheierii nr. 1855/02.06.2010 a Tribunalului Maramureș.

A fost respinsă ca nefondată cererea de despăgubiri formulată de SC H. SRL Baia Mare.

În baza art. 254 alin. (4) din C. pen. 1969 rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a confiscat suma de 1.000 euro de la inculpatul A., bani folosiți la comiterea infracțiunii de dare de mită.

S-a constatat recuperată de SC I. SRL (CUI x, sediul în Baia Mare, str. x, jud. Maramureș) suma reprezentând prejudiciul creat, A.N.A.F. prin DRGFP Cluj-Napoca - A.J.F.P Maramureș nemaiconstituindu-se parte civilă în cauză cu privire la sume datorate de această societate.

S-a constatat că SC I. SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat că SC J. SRL Baia Mare (CUI x, cu sediul în Baia Mare, str. x, jud. Maramureș) a recuperat suma de 642.585 RON, reprezentând TVA și 34.774 RON, reprezentând alte impozite.

S-a constatat că SC J. SRL Baia Mare a intrat în insolvență la data de 23.12.2013.

Au fost obligați în solidar inculpații C., A., K., E., F. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș, la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 333.163 RON reprezentând T.V.A. rambursată nelegal și nerecuperată, precum și a accesoriilor datorate până la data intrării în insolvență (23.12.2013) și neachitate, exceptând accesoriile calculate în raport de suma de 20.000 RON TVA dedusă nelegal pentru luna octombrie 2008 de SC "J." SRL.

S-a constatat recuperată de către SC L. SRL suma reprezentând prejudiciul creat, A.N.A.F. prin DRGFP Cluj-Napoca - A.J.F.P Maramureș nemaiconstituindu-se parte civilă în cauză cu privire la sume datorate de această societate.

Au fost obligați în solidar inculpații C., E., F., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș, la plata, către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 139.520 RON reprezentând majorări de întârziere aferente sumei de 400.579 RON TVA rambursată nelegal către SC M. SRL, în lunile iulie și august 2008.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de D.R.G.F.P. Cluj Napoca (inițial în numele A.J.F.P. Maramureș, apoi - în numele A.J.F.P. Satu Mare) privind obligarea inculpaților și la plata altor sume constatate ca abateri fiscale ale SC M. SRL în perioada 01.10.2007 - 31.05.2009.

A fost respinsă cererea părții civile ANAF cu privire la obligarea inculpaților la plata celorlalte prejudicii constatate cu ocazia reverificărilor efectuate în cauză, întrucât aceste sume nu au fost create ca urmare a săvârșirii infracțiunilor reținute în prezenta cauză.

Au fost obligați, în solidar, inculpații N., C., E., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 207.556 RON (din care 205.770 RON TVA rambursată nelegal SC O. SRL (CUI x) în baza RIF nr. x din 02.06.2008 pentru luna aprilie 2008 și 1.796 RON impozit pe profit pentru anul 2007 datorat ca urmare a înregistrării de cheltuieli de protocol peste limita legală admisă), precum și a majorărilor de întârziere aferente, datorate până la data de 09.03.2009, când societatea a intrat în insolvență.

Au fost obligați, în solidar, inculpații N., C., E., F., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca - A.J.F.P Maramureș la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 387.642 RON TVA dedusă/rambursată nelegal SC O. SRL în baza RIF nr. x din 23.06.2008, pentru luna mai 2008, precum și a majorărilor de întârziere aferente, datorate până la data de 09.03.2009, când societatea a intrat în insolvență.

Au fost obligați, în solidar, inculpații C., E., F., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata, către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 643.344 RON dedusă/rambursată nelegal către SC P. SRL, precum și a accesoriilor calculate până la data de 15.07.2010, când societatea a fost radiată.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea părții civile ANAF, privind obligarea inculpaților la plata diferenței de 45.296 RON și a accesoriilor calculate până la data de 15.07.2010.

Au fost obligați, în solidar, inculpații C., E., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 336.346 RON TVA rambursată nelegal SC Q. SRL(CUI x) în baza R.I.F. nr. x din 05.08.2008, precum și a accesoriilor (dobânzi și penalități de întârziere) calculate în raport de această sumă, datorate până la data de 05.12.2010, când societatea a intrat în insolvență.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de A.N.A.F. - prin D.R.G.F.P. Cluj Napoca privind diferența de despăgubiri solicitată în raport de SC Q. SRL.

Au fost obligați, în solidar, inculpații R., S., E., F., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 1.062.664 RON (din care 362.769 RON, reprezintă TVA rambursată/dedusă nelegal, 305.490 RON reprezintă impozit pe profit suplimentar și 394.412 RON reprezintă accesorii calculate până la data de 28.04.2010, când societatea a intrat în insolvență).

Au fost obligați în solidar inculpații R., S., E., F., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 1.548.238 RON (din care 707.739 RON impozit pe profit și 840.499 RON TVA rambursată/dedusă nelegal), precum și a accesoriilor calculate până la data de 28.09.2010, când societatea a intrat în faliment.

Au fost obligați în solidar inculpații R., S., E., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 52.888 RON (din care 2.768 RON impozit pe profit și 50.120 RON TVA rambursată/dedusă nelegal), precum și a accesoriilor calculate până la data de 28.09.2010, când societatea a intrat în faliment.

Au fost obligați în solidar inculpații R., S., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 48.468 RON TVA rambursată/dedusă nelegal în baza R.I.F. nr. 2.593/25.11.2008, precum și a accesoriilor calculate până la data de 28.09.2010, când societatea a intrat în faliment.

Au fost obligați în solidar inculpații R., S., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 256.239 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum și a accesoriilor calculate până la data de 01.09.2010, când societatea a intrat în insolvență.

Au fost obligați, în solidar, inculpații R., S., F., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 148.900 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum și a accesoriilor calculate până la data de 01.09.2010 .

Au fost obligați, în solidar, inculpații R., S., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 3.730 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum și a accesoriilor calculate până la data de 01.09.2010 .

Au fost obligați în solidar inculpații R., S., F., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 22.478 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum și a accesoriilor calculate până la data de 01.09.2010 .

Au fost obligați în solidar inculpații R., S., F., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 17.039 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum și a accesoriilor calculate până la data de 01.09.2010 .

Au fost obligați în solidar inculpații R., S., E., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 183.092 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum și a accesoriilor calculate până la data de 01.09.2010 .

S-a constatat că SC T. SRL a recuperat 47.112 RON TVA.

Au fost obligați în solidar inculpații R., S., E., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 103 RON impozit pe profit, precum și a accesoriilor calculate până la data de 08.05.2012, când societatea a intrat în faliment.

Au fost obligați în solidar inculpații R., S., F., E., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 9.564 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum și a accesoriilor calculate până la data de 08.05.2012.

Au fost obligați în solidar inculpații R., S., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 13.968 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum și a accesoriilor calculate până la data de 08.05.2012.

Au fost obligați în solidar inculpații R., S., E., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 29.004 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum și a accesoriilor calculate până la data de 08.05.2012.

S-a constatat că SC U. a recuperat 1.830 RON TVA și 527 RON impozit pe profit.

Au fost obligați în solidar inculpații R., S., F., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata, către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 450.505 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum și a accesoriilor calculate până la data de 30.03.2010.

Au fost obligați în solidar inculpații R., S., E., A. și partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș la plata, către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 780.351 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum și a accesoriilor calculate până la data de 30.03.2010.

S-a constatat disjunsă cauza cu privire la:

- alte rambursări ilegale de TVA și infracțiuni de evaziune fiscală la SC Q. SRL, SC V. SRL, SC W. SRL, SC X. SRL, SC Y. S.A., SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC BB. S.A., SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC P. SRL.

- infracțiunile de abuz în serviciu și complicitate la rambursare nelegală de TVA către mai multe societăți comerciale, printre care SC W. SRL, SC X. SRL, SC P. SRL.

- comiterea infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 la SC EE. SRL, SC T. SRL, SC FF. SRL, SC U. SRL, SC GG. SRL și SC HH. SRL.

În baza art. 397 alin. (2) din C. proc. pen., în vederea reparării pagubelor, au fost menținute măsurile asiguratorii ale sechestrului instituite în cursul urmăririi penale, după cum urmează:

În baza art. 397 alin. (2) raportat la art. 249 alin. (1), (2), (4), (6) și 8 din C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 20 din Legea nr. 78/2000, în vederea confiscării speciale și a recuperării prejudiciului creat bugetului statului, în cuantum de 8.403.602 RON (la care se vor calcula accesorii), s-a dispus luarea - în limitele răspunderii solidare - a măsurilor asiguratorii ale sechestrului asupra oricăror bunuri mobile sau imobile aparținând inculpaților C., E., N., R., II., A., F., K., D., S., altele decât cele identificate, ridicate și sechestrate de organele de urmărire penală și popririi (în limitele prevăzute de lege) sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaților de către o a treia persoană, urmând ca măsurile instituite să fie aduse la îndeplinire în acord cu prevederile art. 129 alin. (6) și urm. C. proc. fisc.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) din din C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (3) din din C. proc. pen., au fost declarate false și au fost desființate în întregime, printre altele, următoarele înscrisuri:

- 10 facturi fiscale fictive B. emise de SC B. SRL către SC G. SRL

- 1 factură fiscală fictivă emisă de SC "L." SRL către SC G. SRL

- 58 facturi fiscale fictive și 51 chitanțe fictive emise de SC B. SRL către SC I. SRL

- 5 facturi fiscale fictive emise de SC X. SRL către SC J. SRL

- 4 facturi fiscale fictive emise de SC V. către SC J. SRL

- 3 facturi fiscale fictive emise de SC Q. SRL către SC J. SRL

- 12 facturi fiscale fictive emise de SC "L." SRL către SC J. SRL

- 1 factură fiscală fictivă emisă de SC "L." SRL către SC J. SRL

- 4 facturi fiscale fictive emise de SC "L." SRL către SC M. SRL

- 4 facturi fiscale fictive emise de SC M. SRL către SC "L." SRL

- 7 facturi fiscale fictive emise de SC B. SRL către SC "L." SRL

- 14 facturi fiscale fictive emise de SC B. SRL către SC JJ.

- 2 facturi fiscale fictive emise de SC B. SRL către SC KK. SRL + 2 chitanțe

- 2 facturi fiscale fictive emise de SC B. SRL către SC LL. SRL + 2 chitanțe

- 2 facturi fiscale fictive emise de SC B. SRL către SC MM. SRL + 2 chitanțe

- 21 facturi fiscale fictive emise de SC B. SRL pentru SC NN. SRL + chitanțe

- 3 facturi fiscale fictive emise de SC Q. SRL pentru SC NN. SRL

- 3 facturi fiscale fictive emise de SC B. SRL pentru SC OO. SRL

- 2 facturi fiscale fictive emise de SC O. SRL pentru SC OO. SRL

- 3 facturi fiscale fictive emise de SC L. SRL pentru SC OO. SRL.

- 10/2 facturi fiscale fictive emise de SC X. SRL către SC O. SRL

- 5 facturi fiscale fictive emise de SC B. SRL către SC O. SRL

- o factură fiscală fictivă emisă de SC O. SRL către SC PP. SRL

- 23 facturi fiscale fictive emise de SC QQ. SRL pentru SC O. SRL

- 9 facturi fiscale fictive emise de SC RR. SRL pentru SC O. SRL

- 4 facturi fiscale fictive emise de SC V. SRL către SC J. SRL

- 3 facturi fiscale fictive emise de SC SS. SRL către SC U. SRL

- 1 factură fiscală fictivă emisă de SC TT. către SC U. SRL

- 2 facturi fiscale fictive emise de SC UU. SRL către SC U. SRL

- 4 facturi fiscale fictive emise de SC U. SRL

- 10 facturi fiscale fictive emise de SC B. SRL către SC G. SRL

- 12 facturi fiscale fictive emise de SC FF. SRL către SC G. SRL

- 4 facturi fiscale fictive emise de SC G. către SC SC Z. SRL .

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alții, inculpatul A., părțile civile SC G. SRL, SC H. SRL, părțile vătămate VV., WW., SC B. SRL, părțile civile SC L. SRL, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ANAF, părțile responsabile civilmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș și Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj.

Prin Decizia penală nr. 459/A din 23.03.2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, Curtea de Apel Cluj, secția penală, și de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis, printre altele, apelurile declarate de către partea civilă SC G. SRL, SC H. SRL, partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș și Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj împotriva Sentinței penale nr. 270 pronunțată în data de 4.12.2015 de Tribunalul Sălaj, pe care a desființat-o, doar cu privire la intervenția prescripției speciale a răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26. din C. pen. 1969 rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplic. art. 41.alin. (2) și art. 13 din C. pen. anterior pentru inculpații R., F., precum și a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului F. pentru comiterea, în asociere, a infracțiunii de complicitate la obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat prev. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41.alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 și art. 13 din C. pen. din 1969, cu privire la acțiunea civilă a părții civile SC G. SRL, SC H. SRL și respectiv a greșitei confiscări speciale, precum și a greșitei obligări în solidar a părții responsabile civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș și a pronunțat o nouă hotărâre în aceste limite.

A constatat că persoana vătămată SC G. SRL, preluată de SC H. SRL Baia Mare, s-a constituit parte civilă în cauză în termenul prevăzut de art. 20 din C. proc. pen.

A obligat inculpatul C. în solidar cu inculpații A., R., F. și K. la plata către partea civilă SC G. SRL a sumei de 275.000 RON din care suma de 190.702 RON, preluată prin protocolul de divizare de către SC H. SRL Baia Mare, și pe inculpatul II. către aceeași parte civilă a sumei de 3.000 RON.

A înlăturat obligarea în solidar cu inculpații la plata despăgubirilor civile a DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureș, constatând că aceasta nu are calitate de parte responsabilă civilmente.

A menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, printre altele, ca nefondat, apelul inculpatului A.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat prezentul recurs în casație inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În motivarea recursului în casație, inculpatul A. a susținut, în esență, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) din C. pen. de la 1969 raportat la art. art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fapta sa nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu sunt întrunite cerințele necesare nici pentru existența laturii obiective a infracțiunii, nici pentru existența laturii subiective. În consecință, soluția de condamnare dispusă în cauză este una greșită câtă vreme nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) din C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a arătat că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă neprevăzută de legea penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, atât sub aspectul lipsei intenției, ca element constitutiv al infracțiunii, cât și sub aspectul unor ale elemente ale laturii obiective. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, art. 2481 din C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 din C. pen. de la 1969, a arătat faptul că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât au fost ignorate atribuțiile sale de serviciu, cu consecința reținerii ca fiind adevărate a unor împrejurări stabilite în mod neîntemeiat de către acuzare. A subliniat faptul că această concluzie se impune întrucât, în urma Deciziei nr. 405/2016 a Curții Constituționale, atribuțiile de serviciu trebuie să fie prevăzute de lege, în sensul de normă primară. Însă, în cazul său, atribuțiile de serviciu nu sunt reglementate prin norme primare, ci prin regulamente, ordine și metodologii. În privința infracțiunii prev. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 241/2005 și art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, a arătat că a fost condamnat pentru o faptă neprevăzută de legea penală, raportat la lipsa intenției în săvârșirea infracțiunii, ca element constitutiv al acesteia. Cu privire la latura civilă a cauzei, recurentul A. a arătat faptul că achitarea sa, va duce, în mod obligatoriu, la o soluție contrară în cauză și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în sensul respingerii acesteia. În plus, a solicitat a se constata că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au soluționat, în mod greșit, latura civilă a cauzei, în condițiile în care au adoptat soluția solidarității.

Prin încheierea din data de 14.11.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 459/A din 23 martie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția penală, și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2012.

Examinând, pe fond, recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție menționează că analiza efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casație vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege. De aceea, controlul judiciar nu poate fi extins cu privire la alte motive de nelegalitate echivalente celor limitativ enumerate în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. Această limitare a recursului în casație doar la anumite probleme de drept, nu îngrădește accesul la justiție prin încălcarea dreptului la un recurs efectiv (art. 13 din Convenție), atâta timp cât inculpaților li s-a oferit posibilitatea de a exercita o cale ordinară de atac efectivă (apelul) în cadrul căreia și-au putut susține apărările. Instanța europeană a subliniat că efectivitatea unei căi de atac nu depinde de certitudinea unei soluții favorabile pentru reclamant, ceea ce interesează pe temeiul art. 13 este însăși existența ei (Vilvarajah și alții c. Regatului Unit).

Se constată că inculpatul A. și-a întemeiat recursul în casație pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", precum și pe dispozițiile art. 448 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii în legătură directă cu infracțiunea de corupție de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969, a infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969, a infracțiunii de corupție de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din C. pen. din 1969 și a infracțiunii de complicitate la obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969.

Totodată, constată că faptele concrete reținute în sarcina inculpatului constau în aceea că:

- în perioada ianuarie 2007 - noiembrie 2008, în calitate de șef de serviciu la D.G.F.P. Maramureș, s-a asociat cu inculpații R., C., F., S., E., A., cu numitul XX. - toți funcționari în cadrul D.G.F.P. Maramureș, precum și cu administratori ai unor societăți comerciale, a sprijinit această asociere, iar asocierea a fost urmată de comiterea unor infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție și în legătură directă cu infracțiuni de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000 (infracțiunea în legătură directă cu infracțiunile de corupție de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969)

Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunile inculpatului de a se asocia cu coinculpații și administratori ai unor societăți comerciale sau de a sprijini această asociere, care a existat pentru un timp și a pregătit, a organizat și a dus la îndeplinire planurile de comitere a unor infracțiuni grave, altele decât cele enumerate în art. 167 C. pen. din 1969 ori art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv - care a fost urmată de comiterea unor infracțiuni de corupție, asimilate infracțiunilor de corupție și în legătură directă cu infracțiuni de corupție.

Infracțiunea s-a comis cu vinovăție sub forma intenției directe calificată prin scop - săvârșirea de infracțiuni de corupție, asimilate infracțiunilor de corupție și în legătură directă cu infracțiuni de corupție.

Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol pentru statul de drept și relațiile de conviețuire socială, legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și urmarea produsă rezultând ex re.

- în cursul lunii mai 2008 a remis suma de 1.000 euro martorilor YY., ZZ., AAA. - auditori publici externi la Camera de Conturi Maramureș, în scopul ca aceștia să-și încalce atribuțiile de serviciu și să nu constate ilegalitatea rambursărilor de T.V.A. efectuate în anul 2007 la SC "G." SRL și, de asemenea, să nu constate încălcarea atribuțiilor de serviciu de către funcționarii publici în cazul acestor rambursări ilegale de T.V.A., (infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969.)

Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de oferire a sumei de 1.000 euro auditorilor publici externi la Camera de Conturi Maramureș.

Sub aspectul laturii subiective, din materialul probator rezultă că fapta a fost comisă cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. din 1969. Intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, având cunoștință de faptul că auditorii publici au constatat, în cazul unor rambursări ilegale de T.V.A., încălcarea atribuțiilor de serviciu de către A., dar și de către alți funcționari publici ai D.G.F.P. Maramureș,după promisiuni repetate de oferire a unor foloase, a remis organelor de control suma de 1.000 euro, ascunsă într-o Biblie.

- în perioada ianuarie 2007 - noiembrie 2008, în calitate de șef de serviciu la D.G.F.P. Maramureș, în mod repetat, cu știință, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu în scopul de a obține pentru sine sau pentru alții (coinculpații și administratori ai unor societăți comerciale) avantaje patrimoniale și prin aceasta a cauzat un prejudiciu în sumă de peste 200.000 RON bugetului statului și a generat o tulburare însemnată bunului mers al D.G.F.P. Maramureș. (infracțiunea asimilată infracțiunilor de corupție de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din C. pen. din 1969)

Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunile repetate ale inculpatului care, în calitate de funcționar public în cadrul D.G.F.P. Maramureș, și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, prin efectuarea de inspecții fiscale cu încălcarea dispozițiilor legale și prin neluarea măsurilor ce se impuneau în cazul inspecțiilor fiscale efectuate nelegal de coinculpații pe care i-a avut în subordine.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, calificată prin scop - obținerea, pentru sine sau pentru coinculpați, a unor sume de bani provenind din rambursări/restituiri ilegale de T.V.A. ori compensări nelegale ale unor sume datorate bugetului general consolidat.

Urmarea imediată a constat atât în producerea unei tulburări însemnate a activității D.G.F.P. Maramureș, cât și în producerea unui prejudiciu de peste 200.000 RON bugetului statului.

- în perioada ianuarie 2007 - noiembrie 2008, în calitate de șef de serviciu la D.G.F.P. Maramureș, asociindu-se cu inculpații și cu alte persoane cercetate în cauză (netrimise în judecată), a înlesnit stabilirea cu rea-credință de către contribuabili a taxelor sau contribuțiilor datorate bugetului statului, pentru obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlul de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetul general consolidat, precum și faptele aceluiași inculpat care a participat, direct sau indirect, la procedurile de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetul general consolidat către contribuabili, înlesnind acestora obținerea unor sume necuvenite (infracțiunii de complicitate la obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969).

Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunile inculpatului de înlesnire a stabilirii, cu rea-credință, de către contribuabili, a taxelor sau contribuțiilor pentru obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlul de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetul general consolidat, precum și de participare, directă sau indirectă, la procedurile de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetul general consolidat către contribuabili,înlesnind acestora obținerea unor sume necuvenite.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut intenția inculpatului în comiterea infracțiunii, în accepțiunea art. 19 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, din probele administrate reieșind că inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale, a consecințelor păgubitoare asupra bugetului statului, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui.

În motivarea recursului în casație, inculpatul A. a susținut că faptele concrete reținute în sarcina sa nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat.

Cu toate acestea, din dezvoltarea motivelor de recurs în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că inculpatul își întemeiază această susținere prin raportare la o cu totul altă situație de fapt decât cea reținută de către instanța de apel.

Astfel, cu privire la infracțiunea în legătură directă cu infracțiunea de corupție de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969, inculpatul susține că nu s-a asociat cu administratorii unor societăți comerciale în vederea creării unor beneficii pentru aceștia constând în restituirea, în mod nelegal, a unor sume reprezentând TVA, contrar celor reținute prin hotărârea de condamnare, întrucât asocierea este apreciată a fi dovedită prin înseși exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu a cerut niciunui inspector fiscal să comită vreo faptă nelegală sau să își încalce atribuțiile de serviciu și că în mod greșit s-a reținut că ar fi săvârșit această faptă cu intenție directă, având în vedere că nu a urmărit scopurile asocierii și nu a dorit să participe la săvârșirea unor pretinse infracțiuni alături de coinculpații din cauză.

Referitor la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969, inculpatul a susținut că fapta e nu este prevăzută de legea penală deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită reținute în sarcina sa ca urmare a faptului că nu cunoștea că în Biblia oferită se afla o sumă de bani, nu a cerut funcționarilor să îndeplinească sau să nu îndeplinească vreun act ce intra în atribuțiilor lor de serviciu, precum și la faptul că pretinsa remitere a sumei de bani s-a realizat ulterior finalizării raportului auditorilor externi. A apreciat că lipsește și scopul special de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, în cuprinsul sentinței menținute prin decizia Curții de Apel Cluj, reținându-se, în mod neîntemeiat, faptul că remiterea bibliei care conținea suma de bani s-ar fi făcut în scopul prevăzut de legea penală, în condițiile în care nu a solicitat celor trei auditori externi să adopte un anume comportament sau să își îndeplinească în vreun mod atribuțiile de serviciu, concluzionând în sensul că scopul însă trebuie constatat și nu prezumat.

Cu privire la infracțiunea de corupție de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din C. pen. din 1969, a considerat că soluția pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este vădit netemeinică, deoarece s-a procedat la ignorarea dispozițiilor legale privind atribuțiile de serviciu ale inculpatului, cu consecința aprecierii ca fiind adevărate a unor împrejurări reținute în mod neîntemeiat de către acuzare.

S-a mai susținut că, urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul textului de incriminare se va înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii". Această condiție nu ar fi îndeplinită deoarece în cuprinsul actului de sesizare se menționează că atribuțiile de serviciu în legătură cu care se reține pretinsa săvârșire a infracțiunii de abuz în serviciu nu sunt reglementate prin norme primare, ci prin regulamente, ordine și metodologii și pentru că atribuțiile sale de serviciu nu erau prevăzute în acte normative primare, ci în acte cu forță juridică inferioară legii sau prin acte de drept privat (contractele de performanță). Inculpatul a precizat că și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, indiferent de normele în care acestea erau prevăzute, nu a cunoscut ce acțiuni a întreprins inculpatul C. și nici nu avea posibilitatea de a afla despre aceste acțiuni prin îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Totodată a precizat că nu avea nicio atribuție privind desemnarea vreunor controale serviciului său și nici numirea unor anume persoane care să efectueze inspecțiile fiscale, detaliind procedura dispunerii acestora. În privința determinării inspectorilor să își încalce atribuțiile de serviciu, a arătat că atât prin sentință, cât și prin decizie, s-a reținut în mod nelegal că ar fi avut loc asemenea acțiuni de instigare. A criticat și faptul că s-a reținut în sarcina sa că ar fi avizat în mod nelegal rapoarte de inspecție fiscală, față de împrejurarea că nu era obligat să procedeze la verificarea concluziilor echipei de control, ci numai a modalității în care constatările se încadrează în legislația în vigoare. Astfel, s-a reținut în mod greșit că ar fi avut posibilitatea să descopere că societățile comerciale nu aveau drept de rambursare a TVA, în condițiile în care nu avea cum să verifice și nici nu era însărcinat cu verificarea legalității operațiunilor înregistrate în contabilitatea societăților.

Nefondate au fost considerate de către inculpat, prin raportare la atribuțiile de serviciu ale inculpatului și la probele administrate, cele reținute de către instanțele de fond și apel cu privire la faptul că nu a organizat corespunzător, nu a îndrumat și nu a controlat activitățile desfășurate de către inspectorii fiscali, nu a asigurat respectarea de către inspectorii fiscali a metodologiilor de impunere fiscală, constatările privind formarea echipelor de control și a desemnării echipelor de control de mai multe ori la aceeași societate, la desfășurarea de controale la aceeași societate de către aceeași echipă, faptul că nu a efectuat verificări și sondaje privind răspândirea personalului de inspecție fiscală și că nu am asigurat pregătirea profesională a inspectorilor fiscali.

Referitor la infracțiunea de complicitate la obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969, a arătat că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut în mod neîntemeiat că mi-aș fi încălcat atribuțiile de serviciu în procesul de avizare a rapoartelor de inspecție fiscală și că nu a existat intenția de a participa la comiterea infracțiunii.

A susținut și că actelor de complicitate reținute în sarcina sa le lipsește și caracterul nelegal, reținut în mod neîntemeiat de către acuzare prin raportare la o pretinsă infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanțele de fond și apel au dat eficiență dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, dispozițiile legale reținute a fi încălcate de către inculpat în exercitarea atribuțiilor de serviciu fiind reglementate de legislația primară, respectiv dispozițiile art. 99 alin. (2) din Titlului VII din O.G. nr. 92/2003 - C. proc. fisc. , în vigoare la acea dată, contrar susținerilor inculpatului.

În acest context, subliniază că o analiză a probelor și un examen critic al raționamentului instanțelor de fond și de apel, inclusiv sub aspectul formei de vinovăție, așa cum solicită recurentul-inculpat, nu este admisibilă în calea de atac a recursului în casație, cale de atac limitată doar la probleme de drept, întrucât ar avea drept consecință modificarea situației de fapt reținută în apel.

Toate criticile expuse de către inculpatul A., atât în scris, cât și oral, în fața instanței de recurs, analizează lipsa unor elemente constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat prin raportare la o altă situație de fapt decât cea care a stat la baza hotărârii de condamnare, motiv pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție nu va proceda la examinarea acestora și la soluționarea unor probleme ipotetice de drept, ce nu se regăsesc în cauza dedusă judecății.

Față de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 459/A din 23 martie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția penală, și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2012.

Obligă recurentul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum