ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 227/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală 16/D din 25 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul 3014/110/2012 s-a dispus condamnarea inculpatei S.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare și de 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 8 ani și 9 luni și 10 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 431 din 13 februarie 2008 a Judecătorului pentru audieri preliminare de pe lângă Tribunalul din Torino, așa cum a fost recunoscută prin sentința penală nr. 368 din 04 octombrie 2011 a Curții de Apel București, definitivă la 24 august 2010, în pedeapsa cea mai grea;

Pedeapsă de executat: 9 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata executată de la 13 octombrie 2006 la zi.

S-a constatat că inculpata este arestată în Italia - Casa Circondariale di Vigevano.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/ 2001 coroborat cu art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpații R.D. și S.M. suma de câte 32.955 euro.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. s-a luat act că victimele M.N.E., N.M. și L.M.M., nu au pretenții civile în cauză.

S-a luat act pretențiile formulate de victima L.A.B. privind plata de despăgubiri civile.

Au fost obligați în solidar pe inculpații R.D. și S.M. la plata sumei de 1.000 lei daune morale către victima L.A.B.

A anulat mandatul de executare nr. 402/06 decembrie 2011 emis în baza sentinței penale nr. 368 din 04. octombrie 2011 a Curții de Apel București și a dispus emiterea de noi forme, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători din oficiu.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata S.M. la plata sumei de 10.200 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriu nr. 104/P/ din 17 iunie 2010

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

1.

R.D., cu antecedente penale, pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în acea că: în perioada 2005-2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a racolat prin înșelăciune, respectiv prin promisiuni mincinoase în legătură cu obținerea unui loc de muncă decent în străinătate, victimele L.A.B., M.N.E., N.M. și L.M.M., pe care le-a transportat sau transferat în Italia, unde le-a cazat, împreună cu înv. S.M. și prin acte de constrângere le-a supus exploatării sexuale, în beneficiul lor.

prev. și ped. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen, constând în aceea că: în perioada 2004-2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a cazat în Italia, în orașul Torino, victimele L.A.B., M.N.E., N.M. și L.M.M., racolate prin înșelăciune de concubinul său, înv. R.D., și, prin acte de constrângere, le-a supus exploatării sexuale, în beneficiul lor;

II- Încetarea urmăririi penale față de inculpaților R.D. și S.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 12 alin. (1), art. 200 lit. a) din Legea nr. 678/2001 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru faptele de trafic de persoane comise în dauna părților vătămate V.A.M. și D.M., întrucât inculpații au fost condamnați pentru aceste fapte de către autoritățile italiene, prin sentința din data de 13 februarie 2008 a Tribunalului G.U.P. Torino, rămasă definitivă prin sentința nr. 16 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel a Tribunalului din Torino, Italia - recunoscută pe cale incidentală în cursul urmăririi penale.

III- Scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului N.C. și inculpatei Dospinescu Adina Daniela, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modif., pentru fapta de trafic de persoane comisă în dauna părții vătămate V.A.M., întrucât din cercetări a rezultat că fapta nu există.

Prezent în instanță inculpatul R.D. în conformitate cu art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., așa cum a fost modificată prin Legea nr. 202/ 2010, la termenul de judecată, din data de 08 mai 2012, a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le-a cunoscut și le-a însușit, motiv pentru care s-a procedat la audierea acestuia. Inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe.

Pe cale de consecință, instanța de judecată prin sentința penală nr. 127/D din 16 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 3751/110/2010 a dispus condamnarea inculpatului R.D., cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a prev. art. 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare și de 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 8 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală din 13 februarie 2008 a Judecătorului pentru audieri preliminare de pe lângă Tribunalul din Torino, așa cum a fost recunoscută prin sentința penală nr. 126 din 07 mai 2010 a Curții de Apel București definitivă la 24 august 2010, în pedeapsa cea mai grea;

Pedeapsă de executat: 9 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a disjuns cauza privind pe inculpata S.M. și latura civilă a cauzei pentru ambii inculpați, cât și cu privire la aplicarea prev. art. 118 C. pen., tot pentru ambii inculpați.

Din actele și lucrările dosarului, privind pe inculpata S.M., instanța a reținut următoarele:

Partea vătămată L.A.B. s-a deplasat în Italia cu autocarul, cheltuielile de transport fiind suportate de mătușa sa R.D.

Ajungând la Torino, aceasta a fost cazată de inculpatul R.D. la locuința sa, inculpatul promițându-i că o va ajuta să lucreze ca menajeră la o persoană în vârstă și va suporta cheltuielile de cazare până în momentul angajării.

După aproximativ o săptămână de la venirea în Italia, partea vătămată L.A.B. a fost obligată de inc. R.D. și S.M. (care se afla în Italia) să practice prostituția la stradă, în beneficiul inculpatului, fiind amenințată că va fi scoasă în stradă dacă nu își achită datoriile pentru cazare.

Având în vedere că nu avea nici un ban să se întoarcă în țară și nici un sprijin de la alte persoane, partea vătămată a acceptat să practice prostituția în folosul inculpaților R.D. și S.M. o perioadă de aproximativ 2 luni de zile.

În această perioadă partea vătămată a practicat prostituția la stradă, fiind însoțită zilnic de inc. R.D. și S.M., care au supravegheat-o permanent și au amenințat-o ca nu cumva să ascundă bani și să fugă de la ei.

La începutul lunii noiembrie 2004, profitând de faptul că R.D. și N.C. i-au comunicat că au de gând să facă o vizită în România, partea vătămată i-a rugat să o ia și pe ea, promițându-le că va reveni cu ei în Italia în vederea practicării prostituției.

După ce au ajuns în țară, partea vătămată a refuzat să mai ia legătura cu inculpatul.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.700 euro daune materiale, 700 euro reprezentând contravaloarea prestațiilor sexuale realizate, iar 1.000 euro contravaloarea obiectelor de îmbrăcăminte reținute de aceștia și cu suma de 50.000 lei daune morale. - fila 15 - 16 vol. I u.p.

La sosirea în Torino, victima M.N.E. a fost preluată de către inculpata S.M., cazată în apartamentul acesteia și obligată la practicarea prostituției încă din prima zi în care a ajuns acolo.

Deși victima a insistat că a avut o altă înțelegere cu inculpatul R.D., zis „G.”, inculpata S.M. i-a comunicat că știe că a fost trimisă pentru practicarea prostituției. Constrângerea victimei în vederea practicării prostituției a fost realizată prin amenințări, atât direct de către inculpata S.M., cât și prin intermediul telefonului de către inculpatul R.D. care i-a adresat victimei amenințări în legătură cu părinții și copilul său, determinând-o astfel să se conformeze la practicarea prostituției în folosul său.

Victima M.N.E. a practicat prostituția la dispoziția inculpaților R.D. și S.M., fiind supravegheată îndeaproape de aceasta din urmă, care încasa și jumătate din veniturile obținute, cealaltă jumătate fiind cheltuită pentru întreținere, cazare și hrană, timp de 2 luni și jumătate.

Raportat la media încasărilor zilnice, victima M.N.E. a apreciat totalul sumelor ilicite obținute și încasate de inculpații R.D. și S.M. la aproximativ 20.000 euro. - fila 54 vol I u.p.

Conform înțelegerii cu cele două fete care au intermediat plecarea părții vătămate, inculpatul R.D. a așteptat partea vătămată N.M. și cealaltă fată la autocar, în Torino și le-a condus și cazat în apartamentul în care locuia inculpata S.M., în care se mai aflau două fete de cetățenie română.

În apartamentul inculpat ei, inculpatul R.D. le-a comunicat celor două că scopul pentru care au fost trimise în Italia era de a practica prostituția în folosul lui.

Speriată de inculpat și de faptul că nu avea posibilitatea de a se întoarce în țară, partea vătămată N.M. dat curs solicitărilor inculpatului și a practicat prostituția o perioadă de 5 luni, veniturile obținute fiind ridicate zilnic de acesta și concubina sa, inculpata S.M.. S-a precizat că inculpata S.M. a inițiat și supravegheat partea vătămată la practicarea prostituției, în acea perioadă practicând ea însăși prostituția la stradă, alături de celelalte victime exploatate.

După aproximativ 5-6 luni în care partea vătămată a practicat prostituția în folosul său și al concubinei sale, inculpatul R.D. a cedat la rugămințile acesteia și i-a dat voie să se întoarce în țară pentru a-și vedea părinții, cu promisiunea că se va întoarce.

Văzând că partea vătămată nu revine în Italia, inculpatul R.D. a sunat-o și a amenințat-o pentru a se întoarce în Italia în vederea practicării prostituției în folosul său.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și a apreciat câștigurile realizate de inculpatul R.D. și inculpata S.M., ca urmare a exploatării sale sexuale, la aproximativ 9.000 euro pe lună. - fila 48 vol I u.p.

Conform înțelegerii inițiale, cheltuielile legate de obținerea pașaportului în regim de urgență și transportul părții vătămate în Italia au fost suportate de către inculpatul R.D. De altfel, acesta a condus personal partea vătămată cu autoturismul din Bacău până la vama Nădlac, unde a transferat-o într-un microbuz condus de numitul B.D., motivând acest transfer cu faptul că nu ar avea voie să treacă granița însoțit de alte persoane.

După ce au trecut de vama Nădlac, inculpatul a transferat din nou partea vătămată în autoturismul său și a condus-o până în Italia, în orașul Torino unde a cazat-o într-un apartament în care locuia și inculpata S.M., zis „L.”, pe care inculpatul i-a prezentat-o părții vătămate ca fiind vara sa.

După ce au ajuns în Torino, victima a fost agresată sexual de R.D. și amenințată de acesta în vederea conformării la actele sexuale. La o scurtă perioadă de timp, întrucât partea vătămată îi solicita locul de muncă promis, inculpatul i-a comunicat că trebuie să se întoarcă în țară pentru a rezolva o problemă, după care vor reveni în Italia și partea vătămată va începe munca, la bătrânii pe care îi cunoștea el.

Inculpatul a luat partea vătămată L.M.M. cu el în țară, a cazat-o două săptămâni la locuința sa, după care, prin aceleași promisiuni mincinoase, a trimis-o în Italia prin intermediul unui cunoscut de-al său (transportator), la dispoziția inculpatei S.M.

Când a ajuns pentru a doua oară în orașul Torino, partea vătămată L.M.M. a fost preluată și cazată de inculpata S.M., care i-a comunicat că trebuie să practice prostituția în folosul ei și al inculpatul ui R.D.

Întrucât partea vătămată a refuzat inculpata S.M. l-a sunat pe inculpatul R.D., iar acesta a amenințat-o pe partea vătămată că în cazul în care nu se conformează solicitărilor concubinei sale, îi va bate părinții și îi va da foc la casă. În aceste condiții, partea vătămată a fost nevoită să practice prostituția în folosul celor doi învinuiți pentru 2 zile, obținând suma de 210 euro, ce a fost luată de inc. S.M., la sfârșitul fiecărei zile de muncă. După cele 2 zile, profitând de faptul că avea o soră în Roma, victima a reușit să fugă. Ulterior, ajunsă la sora sa, întrucât pașaportul îi fusese reținut de inculpata S.M., partea vătămată a contactat-o telefonic pentru a i-l restitui. În aceste condiții, inculpata S.M. i-a solicitat 300 de euro pe a-i restitui pașaportul și a amenințat-o că va avea probleme pentru că a fugit de la ea și de la inculpatul R.D.

În cele 2 zile în care a fost exploatată de către inc. S.M., partea vătămată L.M.M. a sesizat că aceasta mai exploata și o altă victimă - partea vătămată D.M.

Partea vătămată L.M.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând doar tragerea la răspundere penală a celor doi învinuiți, pentru racolarea, transferarea și exploatarea sexuală în folosul lor. - fila 41 vol. I u.p.

Situația de fapt a rezultat din următoarele mijloace de probă:

- adresă sesizare B.C.C.O. Bacău din 03 ianuarie 2007 - fila 1

- proces verbal de sesizare din oficiu - fila 4,

- declarație olografă L.A.B. - filele 11-12,

- proces verbal privind aducerea la cunoștință a drepturilor victimei L.A.B. - fila 14,

- declarație parte vătămată L.A.B. - filele 15-16

- declarație D.M. - filele 18-19,

- proces verbal întocmit de lucrătorii B.C.C.O. Bacău, din data de 17 ianuarie 2007 - fila 20,

- proces verbal privind asigurarea protecției victimelor D.M. - fila 22,

- declarație parte vătămată D.M. - filele 23-26,

- declarație olografă V.A.M. - fila 27,

- proces verbal privind aducerea la cunoștință a drepturilor victimei V.A.M. - fila 30,

- declarație parte vătămată V.A.M. - filele 33-36,

- proces verbal privind aducerea la cunoștință a drepturilor victimei L.M.M. - fila 38,

- declarație olografă L.M. - filele 39 -40,

- declarație parte vătămată L.M.M. - filele 41-44,

- declarație olografă N.M. - fila 45,

- proces verbal privind aducerea la cunoștință a drepturilor victimei N.M. - fila 47,

- declarație parte vătămată N.M. - filele 48-51,

- declarație olografă M.N.E. - filele 52-53,

- declarație martor M.N.E. - filele 54-56,

- adresa I.P.J., B.C.C.O. Bacău din 2007 - fila 66,

- proces verbal întocmit de lucrători ai B.C.C.O. Bacău - fila 67,

- declarații martori P.L. - fila 72, R.M.E. - fila 73, C.I. - filele 74-76, H.A. - filele 77-78, C.L.E. - filele 79-80, N.M. - filele 81-82, M.V. - filele 88-89, M.T. - filele 90-91, G.T.F. - filele 92-93, D.C. - fila 94, B.D. - fila 96, A.M. - fila 98, A.O.M. - fila 99, B.V.M. - fila 100, M.C. - fila 101,

- procese verbale de identificare a persoanei și planșe foto - filele 102-122,

- proces verbal întocmit de lucrători B.C.C.O. Bacău privind intrări - ieșiri din țară și anexe - filele 123 - 140,

- adresa din 25 ianuarie 2007 a SC B.E.I.R.E. SA - fila 141,

- procese verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe foto - filele 142- 146, 148-196, 199,

- declarație martor B.D.V. - fila 147,

- adresa B.C.C.O. Bacău, - fila 197,

- anexă intrări ieșiri din țară V.A.M. - fila 198,

- adrese bănci - transferuri bancare, efectuate de învinuiți sau pe numele acestora - filele 202-275,

vol. II

-cerere de comisie rogatorie internațională din 2006 - Italia și anexe - filele 1-10,

- cerere de comisie rogatorie în limba italiană din 2006 Italia și anexe - filele 11-22,

- acte - Tribunalul di Vigevano în limba italiană - filele 23-94,

- adrese prin care se solicită traducerea cererii de comisie rogatorie și cererea în limba italiană - filele 95-99,

- acte privind comisia rogatorie din Italia - filele 100 - 218, 224-243, 273-290,

- proces verbal întocmit în vederea prezentării materialului de urmărire penală - fila 219,

- adresa - Baroul de avocați Bacău - fila 220,

- delegație avocațială filele 221, 222,

- C.D. pus la dispoziție de autoritățile italiene în cadrul comisiei rogatorii, privind înregistrarea prezentării materialului de urmărire penală - filele 242 - 268,

- procese verbale de aducere la cunoștință a învinuirii - fila 269,

- declarație inculpat R.D. - filele 270,

- proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală R.D. - filele 271,

- actele efectuate de autoritățile italiene cu ocazia prezentării materialului de urm. pen. inc. R.D. - împreună cu traducerea în limba română - filele 243 - 268,

- cazier judiciar,

- declarația inculpatei, care nu recunoaște fapta, însă situația de fapt rezultă atât din declarațiile părților vătămate victime dar și din declarația dată de inculpatul R.D. care a recunoscut în întregime faptele, inclusiv împrejurarea că aceste fapte le-a comis împreună cu inculpata S.M.

î

n drept, faptele săvârșite de inculpata S.M., constând în acea că în perioada 2004-2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a cazat în Italia, în orașul Torino, victimele L.A.B., M.N.E., N.M. și L.M.M., racolate prin înșelăciune de concubinul său, inc. R.D., și, prin acte de constrângere, le-a supus exploatării sexuale, în beneficiul lor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatei, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, care a cazat în Italia, pe cele 4 victime, racolate prin înșelăciune de concubinul său, inculpatul R.D. și, prin acte de constrângere, le-a supus exploatării sexuale, în beneficiul lor; s-a avut în vedere persoana inculpatei care are antecedente penale, fiind condamnat în Italia pentru fapte similare, poziția acesteia, care nu a recunoscut fapta.

S-a aplicat inculpatei o pedeapsă cu închisoarea cât și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Față de circumstanțele reale și personale reținute mai sus, instanța a considerat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 8 ani și 9 luni și 10 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 431 din 13 februarie 2008 a Judecătorului pentru audieri preliminare de pe lângă Tribunalul din Torino, așa cum a fost recunoscută prin sentința penală nr. 368 din 04 octombrie 2011 a Curții de Apel București definitivă la 24 august 2010, fila 150 Dosar atașat nr. 3751/110/2010, în pedeapsa cea mai grea;

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata executată de la 13 octombrie 2006 la zi și s-a constatat că inculpata este arestată, în Italia.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatei a fost realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței C.E.D.O. care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, în inst.). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.

În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței C.E.D.O., instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 74 din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I - c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia determină instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

S-a dispus confiscarea sumei de 65.910 euro de la inculpați câte 32.955 euro de la fiecare inculpat, reprezentând sumele obținute de victime în urma practicării prostituției, așa cum rezultă din declarațiile victimelor, menționate mai sus - respectiv pentru L.A.B. - 700 euro M.N.E.,- 20.000 euro, N.M. - 9.000 euro înmulțit cu 5 luni și L.M.M. - 210 euro.

Pe latură civilă s-a luat act că victimele M.N.E., N.M. și L.M.M., nu au pretenții civile în cauză.

S-au respins pretențiile formulate de victima L.A.B. privind plata de despăgubiri civile, - partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.700 euro daune materiale, 700 euro reprezentând contravaloarea prestațiilor sexuale realizate, - sumă ce urmează a fi confiscată, iar 1.000 euro contravaloarea obiectelor de îmbrăcăminte reținute de aceștia - deoarece nu s-a făcut dovada acestora.

Au fost obligați, în solidar, inculpații R.D. și S.M. la plata sumei de 1.000 lei daune morale către victima L.A.B. sumă considerată a fi suficientă pentru acoperirea traumelor morale suferite de aceasta.

S-a anulat mandatul de executare din 06 decembrie 2011 emis în baza sentinței penale nr. 368 din 04 octombrie 2011 a Curții de Apel București și s-a dispus emiterea de noi forme, la rămânerea definitive a prezentei sentințe.

Văzând și prevederile art. 189 și 191 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpații R.D. și S.M., motivele fiind expuse pe larg în preambulul acestei decizii, astfel încât nu au mai fost reluate ci numai analizate.

La acest termenul curtea a pus în discuție excepția tardivității apelului formulat de inculpatul R.D. cu privire la care reține următoarele:

Potrivit art. 363 alin. (1) C. proc. pen. termenul de apel este de 10 zile dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 363 alin. (3) pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare termenul curge de la pronunțare.

În speță, inculpatul a fost prezent la dezbaterile de la instanța de fond care au avut loc la data de 16 ianuarie 2013, astfel încât termenul de apel începe să curgă de la data pronunțării, care a avut loc la data de 25 ianuarie 2013.

Potrivit art. 186 alin. (2) C. proc. pen. la calcularea termenelor pe ore sau zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

În raport de aceste dispoziții, termenul de apel de 10 zile care începe să curgă la data de 25 ianuarie 2013 se împlinește la data de 05 februarie 2013, astfel încât apelul inculpatului din data de 08 februarie 2012 apare ca tardiv formulat.

Potrivit art. 364 C. proc. pen. apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.

„Repausul la domiciliu” al inculpatului nu reprezintă o cauză temeinică de împiedicare pentru exercitarea căii de atac a apelului în termenul legal, luându-se în considerare aspectul că o cerere de apel poate fi depusă și prin scrisoare recomandată.

În acest sens, în mod neîndoielnic, având în vedere adeverința medicală depusă la dosar, există condiții pentru a se putea reține imposibilitatea părții de a se putea reține imposibilitatea părții de a se deplasa la distanță în vederea depunerii cererii de apel în termen.

Cu toate acestea, luând în considerare și aspectul că o cerere de apel poate fi depusă prin scrisoare recomandată, este greu de admis că starea sănătății a putut împiedica inculpatul să trimită cererea de apel prin poștă ori prin altă persoană.

Mai mult, inculpatul a avut posibilitatea să formuleze apel de la data pronunțării hotărârii, respectiv 25 ianuarie 2013 și până la data de 29 ianuarie 2013, dată la care a început imposibilitatea de deplasare, astfel cum a fost constatată prin adeverința medicală depusă la dosar.

Așa fiind, curtea a respins cererea de repunere în termenul de apel și în baza art. 379 pct. 1 lit. a C. proc. pen. și a respins ca tardiv apelul formulat de apelantul inculpat R.D.

A constatat că apelantul inculpat a fost asistat de apărător ales.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpata S.M., curtea a apreciat că este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Prin Decizia penală nr. 102 din 14 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a dispus respingerea cererii de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul R.D.

I.În baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins, ca tardiv apelul formulat de apelantul inculpat R.D. împotriva sentinței penale nr. 16/D din 25 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3014/110/2012.

A constatat că apelantul inculpat a fost asistat de apărător ales.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

II. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-inculpată S.M. împotriva aceleași sentinței penale.

A constatat că apelanta inculpată a fost asistată de apărător ales.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelanta inculpată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Examinând actele și lucrările dosarului efectuate în cele două faze procesuale, instanța de prim control judiciar a remarcat că Tribunalul Bacău a procedat la o evaluare corectă a probelor în acuzare administrate în cauză, pronunțând în mod temeinic condamnarea inculpatei S.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul legăturii probelor cu obiectul probațiunii (faptele sau împrejurările care au relevanță asupra fondului unei cauze penale),probele au fost directe și indirecte.

Dacă probele directe dovedesc în mod nemijlocit vinovăția sau nevinovăția inculpatului, ele conținând informații care pun în lumina fără ajutorul altor probe aspectele legate de rezolvarea problemelor esențiale în cauza penală, probele indirecte nu au furnizat informații care pot dovedi în mod direct vinovăția sau nevinovăția inculpatului, însă aceste probe au condus la stabilirea adevărului în măsura în care s-au coroborat cu conținutul altor probe directe sau indirecte.

Examinând lucrările dosarului de față, Curtea a constatat că probele administrate în cauză prin conținutul lor informativ permit formularea unor deducții logice din care se poate se poate stabili fără echivoc existența faptelor de trafic de persoane precum și vinovăția inculpatei față de această infracțiune.

Deși niciunul din martorii audiați în cauză nu a relatat despre o contribuție a inculpatei S.M. la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane comisă de inculpatul R.D., părțile vătămate L.A.B. (filele 15-17 vol. I d.u.p.), N.M. (filele 48-51 vol. I d.u.p.), L.M.M. (filele 41-44 vol. I d.u.p.) și martora victimă M.N.E. (filele 64-56 vol. I. d.u.p.) au confirmat că au practicat prostituția la dispoziția celor doi inculpați, S.M. fiind cea care le prelua la sosirea în Italia, le obliga să practice prostituția, le supraveghea permanent și beneficia de câștigurile realizate.

Astfel partea vătămată L.M.M. a arătat că după ce a ajuns a doua oară în Italia, a fost preluată și cazată de inculpata S.M., care i-a comunicat că trebuie să practice prostituția în folosul ei și al inculpatului R.D.

Inculpata l-a înștiințat pe inculpat despre refuzul său de a practica prostituția, a instruit-o cu privire la modalitatea de atragere a clienților, tarifele pe care trebuia să le perceapă, a supravegheat-o în activitatea de practicare a prostituției și i-a perceput câștigurile realizate.

Partea vătămată N.M. a confirmat, de asemenea, că a fost cazată împreună cu inculpata, care a supravegheat-o la practicarea prostituției, în acea perioadă practicând ea însăși prostituția la stradă, alături de celelalte victime exploatate.

De asemenea, martora M.N.E. a confirmat că a practicat prostituția ca urmare a amenințărilor, referitoare la părinți și copilul său, exercitate, atât direct de către inculpata S.M., cât și prin intermediul telefonului de către inculpatul R.D., fiind supravegheată îndeaproape de inculpată, care încasa și jumătate din veniturile obținute, cealaltă jumătate fiind cheltuită pentru întreținere, cazare și hrană, timp de 2 luni și jumătate.

Toate aceste declarații s-au coroborat cu declarația inculpatului R.D., dată în fața instanței de fond, prin care a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, inclusiv participarea inculpatei S.M. la săvârșirea acestora.

În consecință, probele administrate pe parcursul procesului penal au dovedit dincolo de orice dubiu că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată de instanța de fond.

Referitor la autoritatea de lucru judecat invocată de inculpată în ultimul cuvânt, curtea a apreciat că nu este incidentă în cauză, întrucât nu există identitate de obiect.

Inculpata a fost condamnată de autoritățile italiene tot pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, dar cu privire la alte părți vătămate, respectiv V.A.M. și D.M., fapte asupra cărora procurorul a și dispus încetarea urmării penale.

În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei principale aplicate, prima instanță a apreciat în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a acesteia, căreia i-a dat eficiență în mod concret, în funcție atât de împrejurările faptice, cât și de cele privind persoana inculpatei, respectând prin cuantumul stabilit și modalitatea de executare o reflectare justă între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatei.

Infracțiunile de trafic de persoane aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea și sănătatea persoanei, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, cu impact social deosebit iar aplicarea unor pedepse foarte blânde, fără executare, ar echivala cu încurajarea tacită a inculpatei și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional, și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Criminalitatea ce ține de traficul de persoane atentează la sănătatea și viața celor cărora li se creează starea de dependență, astfel încât pericolul social al acestor infracțiuni este unul real și deosebit de ridicat, așa încât sancționarea trebuie să fie exemplară.

În raport cu cele menționate, curtea a considerat că pedeapsa principală stabilită pentru inculpata, cu executare în regim de detenție, de către prima instanță este legală, justificată și proporțională.

În ce privește modul de soluționare al laturii civile, Curtea a constatat că în mod just prima instanță constatând întrunite condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale a dispus tragerea la răspundere civilă a inculpaților, obligând în solidar inculpații la plata daunelor morale către partea vătămată L.A.B. pentru prejudiciul nepatrimonial, constând în suferința fizică și psihică produsă acesteia, ca urmare a săvârșirii faptei penale comise de către inculpați.

De asemenea, în mod just tribunalul a dispus confiscarea de la inculpați sumele obținute de victime, în urma practicării prostituției, sume care nu a servit la despăgubirea acestora.

Împotriva deciziei penale atacate inculpatul R.D. a declarat recurs, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la instanța de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 3014/110/2013.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii invocate, Înalta Curte constată că nu este recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:

La termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2013 în Dosarul nr. 3014/110/2012 în fața instanței de fond, respectiv Tribunalul Bacău, cauza a rămas în pronunțare, inculpatul R.D. fiind prezent la dezbateri și asistat de apărător desemnat din oficiu.

Pronunțarea sentinței penale a fost amânată la data de 25 ianuarie 2013.

Termenul de apel prevăzut de art. 362 alin. (1) și (3) C. proc. pen. rap. la art. 186 alin. (2) C. proc. pen. s-a împlinit la data de 5 februarie 2013, iar apelantul inculpat R.D. a declarat apel la data de 8 februarie 2012.

Or, imposibilitatea medicală de prezentare a constat în „repaus la domiciliu”, împrejurare reținută în mod corect de instanța de apel că nu constituie unul dintre motivele temeinice de împiedicare așa cum prevăd dispozițiile art. 364 C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte constată că în mod judicios instanța de apel a respins, ca tardiv apelul formulat de inculpatul R.D.

Pentru aceste motive, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului R.D. declarat împotriva Deciziei penale nr. 102 din 14 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva Deciziei penale nr. 102 din 14 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 ianuarie 2014

.