Decizia nr. 894/2014 — ÎCCJ, Secția penală — recurs

A fost condamnat inculpatul P.V.R., după cum urmează: - la o pedeapsă principală de 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev și ped de art. 12, alin. (1), (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen. rap. la art. 76, alin. (1), lit. b) C. pen. (parte vătămată A.D.L.); - la o pedeapsă principală de 6 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev și ped de art. 13, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. și art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen. rap. la art. 76, alin. (1), lit. a) C. pen. (părți vătămate C.M.E., U.S.M., A.D.L., O.L. și B.D.E.). În baza art. 33, lit. a) C. pen. cu referire la art. 34, alin. (1), lit. b) C. pen. și art. 35, alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani. A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen. In baza art. 88 C. pen. din durata pedepsei aplicate s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 17 decembrie 2012 la zi.

A fost condamnată inculpata G.I.A., după cum urmează: - la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev și ped de art. 12, alin. (1), (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen. rap la art. 76, alin. (1), lit. b) C. pen. (parte vătămată A.D.L.); - la o pedeapsă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev și ped de art. 13, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. și art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen. rap. la art. 76, alin. (1), lit. b) C. pen. (părți vătămate C.M.E., B.F., U.S.M., A.D.L., O.L. și B.D.E.). În baza art. 33, lit. a) C. pen. cu referire la art. 34, alin. (1), lit. b) C. pen. și art. 35, alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani pe care le va executa inculpata. A fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen. în baza art. 88 C. pen. din durata pedepsei aplicate inculpatul s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatei, de la 17 decembrie 2012 la zi.

A fost condamnat inculpatul G.P.I., după cum urmează: - la o pedeapsă principală de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev și ped de art. 12, alin. (1), (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen. rap. la art. 76, alin. (1), lit. b) C. pen. (parte vătămată A.D.L.); - la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b), C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev și ped de art. 13, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. și art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen. rap. la art. 76, alin. (1), lit. b) C. pen. (părți vătămate C.M.E., U.S.M., A.D.L.). În baza art. 33, lit. a) C. pen. cu referire la art. 34, alin. (1), lit. b) C. pen. și art. 35, alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani pe care le va executa inculpatul. A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b), C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen. în baza art. 88 C. pen. din durata pedepsei aplicată prin prezenta s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 17 decembrie 2012 la zi.

A fost condamnată inculpata G.R., după cum urmează: - la o pedeapsă principală de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b), C. pen. pe o durată de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev și ped de art. 12, alin. (1), (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen. rap. la art. 76, alin. (1), lit. b) C. pen. (parte vătămată A.D.L.); - la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b), C. pen. pe o durată de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev și ped. de art. 13, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. și art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen. rap la art. 76, alin. (1), lit. b) C. pen. (părți vătămate C.M.E., U.S.M., A.D.L.). În baza art. 33, lit. a) C. pen. cu referire la art. 34, alin. (1), lit. b) C. pen. și art. 35, alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b), C. pen. pe o durată de 1 an pe care le va executa inculpata. A fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b), C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen. în baza art. 861 alin. (2) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. In baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. în baza art. 863 C. pen. inculpata s-a dispus obligarea inculpatei ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor masuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, organul desemnat cu supravegherea, conform programului stabilit de Serviciul de Probațiune; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum si întoarcerea; să comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existență; să nu mai intre în legătură cu părțile vătămate. în baza art. 359, alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei. în baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii și arestării preventive de la 17. 12. 2012 la zi.

A fost condamnat inculpatul B.G., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), C. pen. pe o durată de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev și ped. de art. 13, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. și art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen. rap. la art. 76, alin. (1), lit. b) C. pen. (părți vătămate C.M.E. și U.S.M.). A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen. în baza art. 861 alin. (2) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. în baza art. 863 C. pen. inculpatul a fost obligat, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor masuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, organul desemnat cu supravegherea, conform programului stabilit de Serviciul de Probațiune; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum si întoarcerea; sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existență; să nu mai intre în legătură cu părțile vătămate. în baza art. 359, alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei. În baza art. 11, pct. 2, lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10, alin. (1), lit. c) C. proc. pen. a fost achitat pe inculpatul B.G. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev și ped de art. 12, alin. (1), (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată A.D.L.). În baza art. 350, alin. (1) C. proc. pen. rap la art. 300 2 C. proc. pen. și cu referire la art. 160 ind.b, alin. (3) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților P.V.R., G.I.A. și G.P.I. În baza art. 350, alin. (3), lit. b) C. proc. pen. s-a dispus e punerea de îndată în libertate a inculpatei G.R., dacă nu este arestată în altă cauză. în baza art. 346, alin. (1) C. proc. pen., art. 348 C. proc. pen. rap. la art. 17 C. proc. pen. a ost obligat pe inculpatul P.V.R. să achite părții civile C.M.E. suma de 10. 000 lei cu titlu de daune morale iar pe inculpații P.V.R. și G.I.A., să achite, în solidar, părții civile B.D.E., suma de 10. 000 lei cu titlu de daune morale. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea părții civile H.A.D., privind obligarea inculpatului P.V.R. la plata despăgubirilor civile. În baza art. 19, alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118, lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpați suma de 44. 000 lei. În baza art. 353, alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 163, alin. (1) C. proc. pen. a fost dispusă măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților în vederea reparării pagubei și confiscării speciale, în limita sumei de 64.000 lei în ceea ce îi privește pe inculpații P.V.R. și G.I.A. și în limita sumei de 44.000 lei în ceea ce îi privește pe restul inculpaților. în baza disp. art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.G. să plătească suma de 2.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cursul judecății urmând să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției, iar pe inculpații P.V.R., G.I.A., G.R. și G.P.I. să plătească fiecare suma de câte 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: În perioada aprilie 2010-decembrie 2012, inculpații P.V.R. și G.I.A., au racolat prin fraudă, după care împreună cu inculpații G.P.I., G.R. și B.G. au cazat și au exploatat prin obligarea la practicarea prostituției, părțile vătămate C.M.E., U.S.M., A.D.L., B.F., respectiv O.L. și B.D.E. Activitatea infracțională derulată de către inculpați, în raport de fiecare parte vătămată, s-a concretizat, potrivit mijloacelor de probă administrate în cauză,după cum urmează: Partea vătămată C.M.E. l-a cunoscut pe inculpatul P.V.R. prin intermediul martorului V.L., fiind transportată de inculpatul P.V.R. împreună cu inculpata G.A. până la un apartament din Nicolina unde se mai aflau numitele V.G.M. și A.V.G., persoane care practicau prostituția. în acest context părții vătămate i s-a interzis să mai părăsească apartamentul, a fost mutată după câteva zile într-un apartament din Păcurari unde locuiau în chirie inculpații G.P.I. și G.R. și i s-a spus că urmează să practice și ea prostituția. Aici partea vătămată a început să practice prostituția,în baza anunțurilor la mica publicitate date de inculpați G.I.A. și P.V., inculpații P. și G.P.l. având rolul de a supraveghea partea vătămată, atunci când se deplasa la clienți, încasând banii obținuți de aceasta, în timp ce inculpatele G.A. și G.R. o sfătuiau cum să se comporte cu clienții, cum să le vorbească, ce sume de bani trebuie să ceară, insuflându-i totodată temerea cu privire la consecințele refuzului său de a colabora, amintindu-i părții vătămate despre conduita violentă a inculpatului P. Partea vătămată era transportată la clienți cu taxiul, de către inculpatul B.G.,care o și aducea înapoi,acesta cunoscând adresa de destinație si uneori era sunat chiar de client pentru a prelua partea vătămată,încasând sume de bani pentru acest serviciu din banii obținuți de partea vătămată. Având în vedere că demersurile de căutare declanșate de mama părții vătămate care reclamase dispariția sa, căpătaseră amploare, ajungând a fi cunoscute inclusiv de inculpați,inculpații G.P.l. și P.V.R. recunoscând în declarația din cursul judecății că au aflat că partea vătămată este căutată, accesând pagina de facebook, astfel încât inculpații au decis să permită părții vătămate să se întoarcă acasă. Partea vătămată U.S.M. suferă de epilepsie, tulburări de comportament, a avut internări la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola. Pe când se afla internată în căminul școlii speciale I.H. a fost învoită pentru a merge la familia sa, respectiv bunica sa și, în urma unor certuri cu aceasta, partea vătămată a plecat de acasă și a mers într-un internet cafe de pe str. Independenței unde a cunoscut-o pe inculpata G.I.A.. Profitând de starea fizică și psihică a părții vătămate,în vârstă de 14 ani, de situația sa familială și lipsa de protecție și ocrotire, inculpata i-a propus părții vătămate să locuiască împreună, cu promisiuni mincinoase că va avea grijă de ea,speculând astfel vulnerabilitatea părții vătămate. În acest context, inculpata G.I.A. i-a spus părții vătămate ca va trebui să practice prostituția și că în acest fel va câștiga mulți bani. Atrasă de promisiunile inculpatei,din dorința de protecție și siguranță partea vătămată a acceptat, în contextul în care practicase anterior prostituția, dar pentru sine. Partea vătămată a fost dusă de inculpații P.V.R. și G.I.A. la apartamentul din Păcurari în care locuiau în chirie inculpații G.P.l. și G.R. în acest apartament le-a cunoscut si pe numitele V.G. și A.V. care practicau prostituția. Inculpatul P. i-a stabilit tarifele si programul de lucru,fiind supravegheată de inculpații G.R. și G.P.I. la care locuia. Clienții erau racolați în baza anunțurilor de mică publicitate pe care le dădea inculpata G.I.A. inițial, după care partea vătămată era trimisă să reînnoiască anunțurile atât pentru ea cât și pentru celelalte fete. Partea vătămată era transportată la clienți de inculpatul B.G., care la rândul său furniza clienți fiind plătit din banii obținuți din practicarea prostituției. Banii obținuți de partea vătămată erau însușiți în majoritate de către inculpații P. și G.I.A.. Fiind nemulțumită de acest fapt dar și de tratamentul la care era supusă de inculpatul P., partea vătămată a încercat să fugă, fiind readusă de fiecare dată de către inculpat înapoi,la percheziția domiciliară din 17 decembrie 2012 partea vătămată fiind identificată în locuința inculpatului P. Partea vătămată A.D.L. a fost părăsită de mama la naștere, a crescut la casa de copii din com. Popricani iar din clasa a 9 a învățat la Școala Vasile Pavelcu din Iași, școală pentru copii cu nevoi speciale, fiind colegă de clasă cu numita V.G., prin intermediul căreia i-a cunoscut pe inculpații P.V. și G.I.A., la începutul anului 2012, pe când partea vătămată era minoră. Profitând de situația familială a părții vătămate,lipsită de protecție și ocrotire dar și de situația sa materială, inculpații i-au propus să practice prostituția în favoarea lor, obținând consimțământul acesteia cu promisiuni mincinoase privind banii pe care îi va câștiga, beneficiile pe care le va obține,creându-i falsa impresie că îi vor oferi o familie și protecție. Inițial partea vătămată a locuit pe str. C.V., după care a fost mutată într-un apartament în Nicolina dar și în apartamentul din Păcurari al soților G. Clienții erau racolați în aceeași manieră, prin anunțuri de mică publicitate, banii revenind în totalitate inculpaților G.I.A. și P.V.R. Totodată partea vătămată era sfătuită cum să se comporte cu clienții și ce sume să ceară, în timpul cât a locuit în Păcurari și de inculpații G.P.I. și G.R., aceasta din urmă răspunzând uneori la telefon clienților. Partea vătămată a fost exploatată în această manieră până în momentul în care inculpații au fost arestați, în decembrie 2012, când partea vătămată a reușit să plece de la aceștia. Partea vătămată B.D.E. era amică cu martora L.A.M.A. care s-a oferit să o găzduiască în locuința sa de pe str. C.V., sub pretextul de a economisi astfel din banii puțini pe care îi câștiga lucrând la o tonetă în Copou. Prin intermediul martorei L. partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul P. care a preluat-o cu un autoturism în care partea vătămată s-a urcat la îndemnul martorei L. care a sdolari S.U.A.inut că o va însoți. în realitate partea vătămată a fost transportată de inculpatul P. într-un apartament din Piața Unirii unde a cunoscut-o și pe partea vătămată A.D.L., ambele fiind supravegheate de inculpata G.I.A. și obligate să practice prostituția în beneficiul celor doi inculpați. Inculpata G.I.A. dădea anunțuri la ziar,clienții venind la apartament iar banii obținuți de partea vătămată erau luați de inculpata G.I.A. întrucât partea vătămată nu dorea să meargă la clienți a fost zgâriată cu un ciob de sticlă la mâna stângă de către inculpatul P. Acesta a zgâriat-o și cu un cuțit pe picior atunci când a surprins-o vorbind la telefon cu mama sa. În momentul în care inculpatul P. a trimis-o să cumpere cafea, partea vătămată a reușit să fugă și a mers împreună cu părinții săi la poliție, după care, dată fiind starea precară de sănătate, a fost internată la Spitalul Sf. Maria din Iași. Partea vătămată B.F. în vârstă de 13 ani a fost trimisă de mama sa,martora L.E. să locuiască la o rudă a sa, numita G.E., mama inculpaților G., în Iași. Aici partea vătămată i-a cunoscut pe inculpații G. și pe inculpatul P., iar la un moment dat inculpata G.I.A. i-a propus să practice prostituția pentru a avea bani mulți și a locui împreună. La insistențele inculpatei partea vătămată a acceptat, fiind dusă într-un apartament din Piața Unirii unde inculpata G.A. i-a furnizat un client. Partea vătămată a refuzat ulterior să mai practice prostituția, însă după aproximativ doua săptămâni inculpata G.I.A. i-a furnizat din nou clienții iar banii obținuți erau înmânați inculpatei. Partea vătămată O.L. a fost acostată în parc de inculpata G.I.A. care a invitat-o la ea acasă, într-un apartament de pe str. Ș.M. unde partea vătămată l-a cunoscut si pe inculpatul P. dar și alte doua fete. Inculpata G.I.A. împreună cu inculpatul P. i-au propus să practice prostituția pentru ei, urmând să obțină astfel sume mari de bani, asigurând-o că astfel îi va fi bine. în perioada septembrie - noiembrie 2012 partea vătămată a acceptat să practice prostituția pentru cei doi inculpați, conform instrucțiunilor acestora privind sumele de bani, modalitatea de a se comporta cu clienții procurați de aceștia prin intermediul anunțurilor la ziar. Sumele de bani obținute erau încasate integral de inculpații P. și G.I.A.,aceștia refuzând sub diverse motivații să îi dea vreo sumă de bani părții vătămate. Mai mult inculpatul P. nu îi permitea să discute la telefon cu mama sa sau cu prietenul sau,verificându-i telefonul și adresându-i cuvinte jignitoare dacă partea vătămată încălca această interdicție. La un moment dat inculpații împreună cu partea vătămată s-au mutat pe str. C.V., iar în noiembrie 2012 partea vătămată a reușit să plece de la aceștia. Partea vătămată H.A.D. este soră a martorei H.A.M., prietenă a numitului P.I.F.. întrucât provine dintr-o familie săracă, pentru a economisi banii de navetă de la domiciliul și până la liceul C.Ș. din Iași unde învăța a fost invitată de sora sa să locuiască la numitul P.I.F., pe str. C.V. Aici a cunoscut-o pe partea vătămată U.M. care locuia la inculpatul P. și practica prostituția pentru acesta. În analiza și evaluarea materialului probator prima instanță a pornit de la principiul fundamental prevăzut de art. 52 C. proc. pen. dar și art. 6 din C.E.D.O. potrivit căruia „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă". Potrivit art. 65 alin. (1) C. proc. pen. sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată. Orice soluție pronunțata de către instanța nu se poate întemeia decât pe probe legal administrate și convingătoare, așa cum a statuat și C.E.D.O. in cauza Telfner c. Austriei, scopul procesului penal fiind ca orice persoana care a săvârșit o infracțiune sa fie pedepsită conform vinovăției sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasă la răspundere penala. În acest sens, prima instanță a subliniat că declarațiile părților vătămate au fost reținute doar în măsura în care s-au dovedit constante și concordante între ele. în măsura în care declarațiile părților vătămate date în cursul judecății nu s-au coroborat cu cele susținute în cursul urmăririi penale și nici nu au existat alte mijloace de probă care să se coroboreze cu vreuna din variantele susținute de părțile vătămate, prima instanță nu le-a avut în vedere la stabilirea situației de fapt, declarațiile părților vătămate neavând caracter de „regină a probelor", ci fiind supuse principiului liberei aprecieri a probelor ca și declarațiile inculpaților, în caz contrar fiind încălcate principiile fundamentale ale procesului penal mai sus enumerate de către instanță Sub acest aspect prima instanță a constatat că declarațiile părților vătămate C.M.E., U.S.M., A.D.L., B.F., O.L. și B.D.E., atât din cursul urmăririi penale cât și din cursul judecății relevă în mod concordant aceeași modalitatea în care inculpații au acționat, respectiv inculpații G.I.A. și P.V. îndeplinind rolul de recrutare, în principal prin fraudă și promisiuni mincinoase, speculând situația materială precară, lipsa de protecție și ocrotire din partea unei familii, vulnerabilitatea acestora, în vedere exploatării sexuale și însușirii veniturilor obținute de acestea din practicarea prostituției, inculpații G.P.I. și G.R. găzduind pe părțile vătămate C.M.E., U.S.M. și A.D.L., în vederea asigurării activității de exploatare sexuală derulată de inculpații P.V. și G.A. și beneficiind de veniturile realizate de părțile vătămate, iar inculpatul B.G. asigurând transportul părților vătămate C.M.E. și U.S.M. la și de la clienți, furnizând el însuși clienți părților vătămate, în schimbul însușiri de venituri din activitatea derulată de acestea. Totodată, prima instanță a constatat că declarațiile părților vătămate se coroborează nu doar sub aspectul conținutului, dar și ca repere temporale de derulare a activității infracționale. În ceea ce privește declarația părții vătămate B.F. dată în cursul judecății, prima instanță a constatat că aceasta se coroborează cu declarația dată în cursul urmăririi penale în sensul că inculpata G.I.A. a fost cea care a recrutat-o în vederea practicării prostituției și a exploatat-o, furnizându-i clienți prin anunțuri la ziar și însușindu-și banii obținuți. Instanța nu a reținut susținerile părții vătămate potrivit cărora ar fi fot găzduită timp de 3 zile în Păcurari și inculpatul G.P.l. ar fi beneficiat de parte din banii produși de aceasta câtă vreme aceste afirmații nu au fost reiterate în fața instanței și au caracter singular, necoroborându-se cu vreun alt mijloc de probă administrat în cauză. În acest context prima instanță a respins ca vădit nefondate susținerile apărării potrivit cărora declarațiile părților vătămate nu ar corespunde adevărului întrucât ar fi fost supuse influențelor organelor de urmărire penală, câtă vreme părțile vătămate și-au menținut declarațiile în fața instanței și nici una dintre ele nu a învederat o astfel de influență, procedura de audiere corespunzând dispozițiilor legale, iar apărarea nu a invocat vreun viciu sub acest aspect. Mai mult, declarațiile din fața instanței au fost date în mod liber, fără ca vreuna dintre părțile vătămate să retracteze declarațiile anterioare sau să invoce vreo influență exterioară. Susținerile apărării privind lipsa de credibilitate a declarațiilor părților vătămate în contextul în care acestea au practicat anterior sau practică și în prezent prostituția sunt nerelevante câtă vreme subiectul pasiv al infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată nu este circumstantiat în vreun fel, protecția legii vizând orice persoană supusă exploatării indiferent de calitatea sa. Totodată, prima instanță a reținut că declarațiile părților vătămate se coroborează nu doar între ele, ci și cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv procese verbale de recunoaștere după planșe foto, procese verbale de supraveghere, înscrisuri reprezentând anunțurile la ziarul Evenimentul date de către inculpații P.V., G.I.A. sau persoane trimise de aceștia, procesele verbale de percheziție domiciliară, partea vătămată U.M. fiind identificată de autorități în locuința inculpatului P., dar și interceptările convorbirilor telefonice din care rezultă activitatea de exploatare sexuală a părților vătămate derulată de inculpații G. și P.V.R., activitatea principală de obținere a mijloacelor de trai. În ceea ce privește declarațiile inculpaților date în cursul judecății, prima instanță a reținut că, potrivit art. 69 C. pen. „declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză." În acest sens, prima instanță a constatat, spre deosebire de declarațiile părților vătămate, contradicțiile evidente dintre declarațiile inculpaților, dar și dintre acestea și restul mijloacelor de probă administrate în cauză. Astfel în timp ce inculpatul P.V.R. sus Dine că a locuit împreună cu U.M., V.G., C.M. și inculpata G.I.A., aceasta din urmă arată că a locuit doar împreună cu V.G., iar pe C.M. a văzut-o o singură dată în apartamentul fratelui său G.P.l., unde ar fi venit singură, iar pe U.M. o știa „de prin cartier". Pe de altă parte, inculpații G.P.l. și G.R. arată că inculpata G.I.A. le-a cerut să le primească pe părțile vătămate U.M. și C.M., ambii cunoscând sau bănuind despre activitatea de prostituție pe care o desfășurau acestea. Relevante sub aspectul împrejurărilor în care părțile vătămate au fost racolate și exploatate de către inculpați sunt și declarațiile martorilor audiați, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății. Astfel, martora L.A.M.A. a declarat în cursul urmăririi penale faptul că partea vătămată B.D.E. a locuit împreună cu ea și concubinul său și că inculpatul P. „o luase și întreținea raporturi sexuale cu clienții în folosul lui P." Deși martora și-a retractat declarația în cursul judecății, prima instanță a apreciat poziția adoptată de aceasta în fața instanței ca nesinceră, urmând a înlătura această declarație câtă vreme martora nu a furnizat nicio motivație credibilă pentru retragerea declarației, presupusele amenințări la care ar fi fost supusă în cursul urmăririi penale nefiind verosimile, câtă vreme au fost invocate la câteva luni de la data la care a fost dată declarația din cursul urmăririi penale se coroborează cu restul mijloacelor de probă și în special cu declarația părții vătămate B.D.E., iar martora nu a susținut că afirmațiile din cursul urmăririi penale nu i-ar aparține, ci doar că s-a simțit amenințată la momentul luării declarației, fapt ce nu este de natură să atragă caracterul nereal al declarației. Totodată martora H.A.M. arată că inculpații P.V. și G.A. „produceau" mai multe fete prin intermediul anunțurilor date în ziarul E. de Iași printre care o indică pe partea vătămată U.S.M., în vreme ce martora L.E. arată în declarația dată în cursul urmăririi penale că partea vătămată B.F., fiica sa, i-a spus în cadrul unei convorbiri telefonice că G.I.A. este plecată să dea anunț la ziar pentru o fata „D." care practică prostituție în folosul ei. Totodată martorul M.l.A. arată că inculpatul P. i-a cerut în câteva rânduri să ducă la clienți pe partea vătămată A.D.L. și că mergea des cu inculpații P.V. și G.A. să dea anunț la ziar, la sediile din Ștefan cel Mare și Hala Centrală, fapt confirmat de altfel și cu înscrisurile emanând de la ziarul E. și identificate pe parcursul urmăririi penale. De asemenea martorul M.l.A. arată că inculpatul B.G. transporta fetele lui P. la clienți cu taxiul și că a observat-o la locuința lui P.V. din str. C.V. pe partea vătămată O.L. Declarația martorului din cursul judecății potrivit căreia nu cunoaște cu ce se ocupă inculpații P. și G. nu a fost reținută de prima instanță câtă vreme martorul nu a furnizat vreo explicație pentru poziția adoptată în fața instanței contrară celei avute în cursul urmării penale, urmând a fi înlăturată în contextul în care declarația dată în cursul urmăririi penale se coroborează cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv declarații ale părților vătămate, înscrisuri, declarațiile martorilor audiați. Concludentă este și declarația martorului A.l.C. din cursul urmăririi penale când a indicat faptul că inculpații P. și G.A. exploatau sexual părțile vătămate pe care le-a indicat prin recunoaștere după fotografie, că inculpatul i-a cerut să de anunțuri la ziar pentru aceste, așa cum rezultă și din înscrisurile emanând de la ziarul E. de Iași identificate pe parcursul urmăririi penale. Totodată, martorul A.l.C. arată că inculpații P. și G.A. au fost găzduiți împreună cu părțile vătămate C.M. și U.M. de către inculpații G.P. și G.R., fapt confirmat în mod nuanțat de altfel și de către inculpații înșiși. Totodată, martorul indică pe inculpatul B.G. ca fiind persoana care transporta părțile vătămate la clienți, fiind plătit cu 50 lei de la fiecare client, așa cum au susținut în mod constant și părțile vătămate. Declarația martorului dată în cursul judecății nu a fost reținută de prima instanță, relevând o conduită nesinceră câtă vreme nu oferă o explicație credibilă pentru poziția adoptată, indicând doar că nu a citit declarația dată fără să susțină că nu îi aparține declarația sau că ar fi fost împiedicat să o citească, iar modul de derulare a audierii în cursul urmăririi penale, menționat și de către martor, nu relevă aspecte de nelegalitate. In realitate, martorul A.I.C. este prieten al inculpatului P. și a fost supus presiunilor indirecte în contextul în care el însuși a relatat că i-a fost reproșat conținutul declarației de către numitul P.D. Mai mult, declarația martorului A.I.C. se coroborează cu restul mijloacelor de probă, declarații ale părților vătămate, declarații de martori, înscrisuri, conținând aspecte de detaliu ce nu puteau fi cunoscute decât de martor, în contextul relațiilor de prietenie cu inculpații. În ceea ce privește proba cu martora V.G. propusă de către inculpați, prima instanță a înlăturat-o câtă vreme aspectele învederate cu privire la activitatea sa, raporturile cu inculpații P. și G.A., precum și situația părții vătămate A.D.L., au caracter singular și contravin tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, la care instanța a făcut referire anterior, inclusiv declarațiile inculpaților înșiși. În privința părții vătămate H.A.D., prima instanță a constatat că probele administrate în cauză nu au demonstrat dincolo de orice dubiu rezonabil acuzația formulată împotriva inculpaților, sarcina probei revenind organelor judiciare. Astfel, declarațiile părții vătămate din cursul urmăririi penale și din cursul judecății nu indică vreo activitate care să se circumscrie elementului material al infracțiunii de trafic de minori pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, singurele referiri vizându-l pe inculpatul P.V. care ar fi propus părții vătămate să practice prostituția pentru el și ar fi încercat, în acest scop să o violeze. Or, declarațiile părții vătămate, în mod singular, fără a fi coroborate cu vreun alt mijloc de probă nu pot constitui probe certe de natură a demonstrata dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția inculpaților. Prima instanță a reținut că afirmațiile părții vătămate nu sunt susținute cu nici un alt mijloc de probă, nu sunt confirmate nici de declarația martorei H.A.M., sora părții vătămate sau de vreuna din declarațiile celorlalte părți vătămate. Aceeași concluzie s-a impus și în privința inculpaților P.V.R., G.R., G.P.I. și B.G. raportat la partea vătămată B.F.. Deși trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori și în raport de această parte vătămată, din probele administrate, inclusiv declarațiile părții vătămate rezultă că aceasta a fost recrutată și exploata de către inculpata G.I.A., beneficiară a sumelor obținute, fără a se fi reținut în sarcina inculpaților, nici măcar în actul de sesizare, vreo activitate a acestora în raport de această parte vătămată. Faptul găzduirii părții vătămate pentru 3 zile în apartament de către inculpații G.R. și G.P.I. care ar fi beneficiat parțial de sumele obținute de aceasta nu a fost reținut de prima instanță, declarația părții vătămate din cursul urmăririi penale având caracter singular și nefiind coroborată cu vreun alt mijloc de probă. Totodată, prima instanță a constatat că, deși au fost trimiși în judecată potrivit actului de sesizare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în raport și de părțile vătămate O.L. și B.D.E., nici in situația de fapt reținută în actul de sesizare și nici în declarațiile părților vătămate sau declarațiile martorilor nu se reține vreo activitate a inculpaților G.P.I., G.R. și B.G. în raport de aceste părți vătămate. În ceea ce o privește pe partea vătămată A.D.L., prima instanță a constatat că inculpatul B.G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane în raport de această parte vătămată, deși nu există la dosar nicio probă care să dovedească dincolo de orice dubiu rezonabil activitatea desfășurată de acesta în raport de partea vătămată. Mai mult, audiată fiind în cursul judecății partea vătămată a arătat că inculpatul nu a transportat-o cu taxiul, cunoscându-l din anturajul inculpaților P. și G.I.A. De altfel, chiar în actul de sesizare, situația de fapt reținută cu privire la această parte vătămată nu conține vreo referire la inculpatul B.G. în acest context, prima instanță a apreciat că nu se poate reține că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de trafic de minori și trafic de persoane, în raport de partea vătămată A.D.L. Întrucât raportat la actele materiale vizând părțile vătămate anterior menționate, probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive și sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpaților s-a dat eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo). Chiar dacă în fapt s-au administrat o serie de probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, persistând îndoiala în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție". În acest context, prima instanță a reținut că răspunderea penală este personală, pe de o parte, iar pe de altă parte, fiecare act material impune organelor judiciare sarcina probei vinovăției. Chiar dacă este vorba despre o infracțiune unică săvârșită în formă continuată, fiind vorba despre o unitate legală de infracțiune, fiecare act material impune organelor judiciare sarcina probei în mod distinct. Fiind vorba despre acte materiale și nu despre o infracțiune distinctă reținută în sarcina inculpaților, câtă vreme prin înlăturarea acestora încadrarea juridică dată faptei rămâne aceeași, prima instanță a considerat că nu se impune a se pronunța în mod distinct, prin dispozitiv, asupra fiecărui act material ce nu va fi reținut în sarcina inculpaților. Prima instanță a reținut că activitatea inculpaților P.V.R., G.I.A. de recrutare a părților vătămate, în principal prin fraudă și promisiuni mincinoase, speculând situația materială precară, lipsa de protecție și ocrotire din partea unei familii, vulnerabilitatea acestora, în vedere exploatării sexuale și însușirii veniturilor obținute de acestea din practicarea prostituției, activitatea inculpații G.P.I. și G.R. de a găzdui părțile vătămate C.M.E., U.S.M. și A.D.L., în vederea asigurării activității de exploatare sexuală derulată de inculpații P.V. și G.A. și beneficiind de veniturile realizate de părțile vătămate, precum și activitatea inculpatului B.G. de a asigura transportul părților vătămate C.M.E. și U.S.M. la și de la clienți, furnizând el însuși clienți părților vătămate, în schimbul însușirii de venituri din activitatea derulată de acestea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prev și ped de art. art. 12, alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 13, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., totul cu aplicare art. 33, lit. a) C. pen. În consecință, prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptei de trafic de minori prev și ped de art. 13, alin. (1), (2), (3), teza I din Legea nr. 678/2001, astfel cum se reține în rechizitoriu, în infracțiunea de trafic de minori prev. și ped. de art. 13, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, fiind incidente ambele teze ale textului de incriminare. Având în vedere săvârșirea de către inculpați, în aceleași condiții de timp, loc și mijloace, în perioada aprilie 2010-decembrie 2012, în realizarea aceleiași hotărâri infracționale a unor acțiuni sau inacțiuni de recrutare, găzduire, transport care reprezintă fiecare în parte conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de minori, prima instanță a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 41, alin. (2) C. pen. privind forma continuată de săvârșire a faptei. Sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpaților P.V. si G.I.A. sub forma intenției directe rezultă în mod indubitabil din împrejurările săvârșirii faptei, astfel cum au fost reținute de către instanța, din modalitatea de racolare a părților vătămate, prin promisiuni mincinoase, în vederea exploatării sexuale, perseverența infracțională demonstrată, atitudinea în raport de părțile vătămate, lipsite de libertate de voință si acțiune, aceștia prevăzând si urmărind lezarea integrității fizice si psihice a părților vătămate. În acest context, prima instanță a apreciat ca cererea de schimbare a încadrării juridice formulata de către cei doi inculpații, prin apărător, este vădit nefondata. Prin Decizia nr. 16/2007 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat ca distincția dintre infracțiunea de „trafic de persoane" și cea de „proxenetism" este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi, în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 fiind vorba despre apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existența. În consecință, în cazul infracțiunii de proxenetism voința de a se prostitua aparține în totalitate părții vătămate, în ceea ce privește traficul de persoane, consimțământul la exploatare, inclusiv în forma prostituției, este afectat de violență sau de modalități de captare nonagresivă, în urmărirea aceluiași scop. în acest sens, prima instanță a reținut ca părțile vătămate minore la data recrutării au fost supuse unor promisiuni mincinoase în vederea obținerii, prin frauda, a consimțământului la practicarea prostituției, speculând vârsta, lipsurile materiale, vulnerabilitatea fizica și psihica a acestora, dar mai ales lipsa protecției si ocrotirii din partea familiei. în acest context, consimțământului părților vătămate in mod evident nu a fost liber, cu atât mai mult cu cat acestea nu erau libere sa decidă asupra modului in care derulau activitatea de prostituție, programul, deplasarea la client, tarifele fiind stabilite in exclusivitate de către cei doi inculpați, ei fiind și cei care dispuneau de sumele de bani obținute de părțile vătămate din activitatea de prostituție. Mai mult, părțile vătămate au fost exploatate de către inculpați chiar si in momentul în care acestea au refuzat sa se supună programului si tratamentului la care erau supuse, partea vătămată B.D.E. fiind chiar tăiată cu un cuțit și un ciob de sticlă de inculpatul P.V.R. În privința inculpaților G.P.l. și G.R., deși aceștia au recunoscut faptul găzduirii părților vătămate C.M.E., U.S.M. și A.D.L., au susținut că sunt nevinovați încercând să atribuie în mod cinic acestui fapt doar semnificația unui gest umanitar, în condițiile în care inculpații admit faptul ca nu se aflau în relații de amiciție cu părțile vătămate, pe care nici nu le cunoșteau. În realitate „gestul umanitar" îi viza pe inculpații P. și G.I.A., având ca scop asigurarea în continuare a activității de exploatare a părților vătămate. Potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 678/2001 „găzduirea" în sine, în vederea exploatării sexuale constituie una dintre modalitățile alternative de săvârșire a infracțiunii. în contextul în care inculpații G.P.l. și G.R. cunoșteau activitatea de prostituție derulată de părțile vătămate, după cum înșiși au afirmat in fata instanței, dar și activitatea de exploatare a acestora derulată de inculpații P. și G.I.A., găzduind aceste părți vătămate, în apartamentul de două camere în care locuiau cu fiica lor minoră, părțile vătămate continuând să deruleze activitatea de prostituție chiar și în acest interval de timp, primind chiar sfaturi de la inculpata G.R., aceasta din urmă răspunzând chiar și la telefoane ale clienților, rezultă în mod indubitabil că aceștia au acționat cu vinovăție, prevăzând și urmărind, împreuna cu inculpații P. și G.I.A. lezarea integrității fizice și psihice a părților vătămate prin asigurarea exploatării lor sexuale. Faptul că nu au obținut sume de bani de la părțile vătămate, în mod direct, este fără relevanță câtă vreme existența infracțiunii nu este condiționată de obținerea de venituri de pe urma activității de exploatare sexuală și nici măcar de realizarea efectivă a scopului exploatării sexuale. Având în vedere că activitatea infracțională derulată de către inculpați în raport de partea vătămată A.D.L. a fost inițiată în perioada în care aceasta era minoră (începutul anului 2012) continuând și după împlinirea vârstei de 18 ani până la intervenția autorităților, prima instanță a reținut că sunt întrunite elementele constitutive atât ale infracțiunii de trafic de minori, cât și ale infracțiunii de trafic de persoane în concurs, vârsta victimei constituind chiar criteriul de distincție între cele două infracțiuni. La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare s-a ținut seama, pentru fiecare inculpat și fiecare infracțiune de limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, de gravitatea faptei, de împrejurările săvârșirii faptelor, în formă continuată, asupra unor părți vătămate minore, prin inducerea lor în eroare și specularea situației personale dificile a acestora, de contribuția efectivă a fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, de atitudinea nesincera a inculpaților pe parcursul procesului penal, dar și de datele personale specifice fiecăruia, respectiv gradul redus de conștientizare a gravității faptelor comise, lipsa de antecedente penale a inculpaților, lipsa de integrare socială a inculpaților P. și G.I.A. care nu au demonstrat că desfășoară activități licite de natură să le asigure mijloacele materiale, riscul reiterării comportamentului infracțional fiind astfel considerabil. Având în vedere lipsa antecedentelor penale a inculpaților, vârsta acestora, conduita socială anterior săvârșirii faptelor prima instanță a reținut în privința acestora circumstanța atenuată prevăzută de dispozițiile art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen., dând eficiență dispozițiilor privind reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege. Totodată, ținând cont de cuantumul pedepsei principale, de natura și gravitatea faptelor instanța a aplicat inculpaților și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere contribuția efectivă a fiecăruia dintre inculpați la săvârșirea faptei, lipsa de conștientizare a gravității faptei comise, raportat și la cuantumul pedepselor stabilite pentru fiecare în parte, prima instanță a apreciat că necesitatea reeducării, împiedicării reiterării comportamentului infracțional și formarii unei atitudini corecte fata de relaDiile sociale lezate, se poate realiza doar prin executare în regim de detenție în privința inculpaților P.V.R., G.I.A. și G.P.I., în vreme ce, dată fiind vârsta, lipsa de antecedente penale, situația familială, toate raportate la contribuția efectivă la săvârșirea faptei, instanța a apreciat că scopul pedepsei, în cazul inculpaților G.R. și B.G. poate fi realizat prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 350, alin. (1) C. proc. pen. rap la art. 300 2 C. proc. pen. și cu referire la art. 160 b , alin. (3) C. proc. pen., prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpaților P.V.R., G.I.A. și G.P.I., apreciind că subzistă pericolul demonstrat pentru ordinea publică, față de consolidarea indiciilor temeinice cu probe certe de vinovăție ce au condus la soluții de condamnare la pedepse cu executare. În acest context, pentru buna desfășurare a procesului penal în continuare, pentru împiedicarea inculpaților să reia activitatea infracțională s-a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive, o altă măsură neprivativă de libertate nefiind eficientă, dată fiind gravitatea faptelor, perseverența infracțională, poziția nesinceră adoptată de inculpați și contrară mijloacelor de probă administrate în cauză. în același sens, instanță a apreciat ca durata de aproximativ 7 luni de zile a măsurii arestării preventive se circumscrie noțiunii de durata rezonabilă în sensul art. 5 din C.E.D.O., raportat la complexitatea cauzei, probele administrate și atitudinea activa a organelor judiciare in acest sens, nefiind de natura să genereze o modificare a temeiului pentru care a fost dispusă măsura arestării preventive. Având in vedere manifestarea de voință a părților vătămate privind constituirea de parte civila in cauza, in baza art. 346, alin. (1) C. proc. pen.,art. 348 C. proc. pen. rap. la art. 17 C. proc. pen. prima instanță a obligat pe inculpatul P.V.R. să achite părții civile C.M.E., suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, iar pe inculpații P.V.R. și G.I.A., să achite, în solidar, părții civile B.D.E., suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale. Sub acest aspect prima instanță a avut în vedere importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care părților vătămate le-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Stabilirea cuantumului daunelor morale, procesul de apreciere ce caracterizează prejudiciul nepatrimonial nu este expresia unei realități materiale însă in raport cu activitatea infracțională derulată de inculpați față de fiecare parte vătămată și de urmările acestei activități, decurgând nemijlocit din natura faptei, instanța a stabilit, in limitele principiului disponibilității, un cuantum rezonabil și suficient, proporțional și adecvat