ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2136/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2136/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul

Prahova, prin Sentința penală nr. 212 din 25 mai 2011, în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul

N.G. (fără antecedente penale), pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și 3 din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Același inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat pentru

săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sus-numitul inculpat a fost condamnat la 6

ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru

infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a

aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Inculpatul a mai fost condamnat la 6 ani

închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pentru infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional

organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a

aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) și

a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea

mai grea, 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a

aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin aceeași sentință, în baza art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul N.I.A. a fost

achitat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul a fost

condamnat la 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a

aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Același inculpat a mai fost condamnat la

pedeapsă de 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13

alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a

aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, inculpatul a fost condamnat la 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsă

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a

aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b)

și a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei

cea mai grea, 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a

aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pentru a pronunța sentința, s-au reținut

următoarele:

N.G., fosta sa soție C.L. și fiul lor, N.I.A.

au inițiat și constituit un grup infracțional organizat având drept scop

săvârșirea, în intervalul 2002 - 2005, infracțiunilor de trafic de persoane

majore și trafic de persoane minore obligate să practice prostituția în Spania

și în Germania, lider fiind inculpatul N.G., zis "Ț.".

Astfel, în perioada menționată, N.G. a

recrutat, prin înșelăciune, a transportat, găzduit și exploatat, 13 victime,

iar prin amenințări și violențe le-a determinat să se supună prostituției cu

diferiți bărbați în cluburi din Spania, sumele de bani însușindu-și-le.

Inculpatul N.I.A., în aceeași perioadă, a

desfășurat aceleași acțiuni infracționale, în principal derularea lor având loc

după următorul plan: N.G., apelând la fosta sa soție și la fiul lor, recruta și

racola tinere românce, pe care, sub falsa promisiune că le va face rost de

locuri de muncă bine remunerate în Spania, le împrumuta cu sume de bani pentru

intrarea în posesia documentelor necesare părăsirii țării, în Spania el le

primea, le găzduia și le exploata prin prostituție.

Tinerele erau "cumpărate" de C.L.

și de N.I.A. cu sume între 1.000 - 1500 euro după ce cei doi obțineau

informații privindu-le. De obicei, tinerele racolate astfel erau traficate de

la un vânzător la altul, lucru necunoscut de către ele, sau erau traficate

între cei trei (exemplu, S. (fostă S.) M.).

Inculpații supravegheau victimele în localuri

(baruri, cluburi de noapte) alese în prealabil de către ei (I.G.E., O.C.I.), în

activitățile de recrutare, N.I.A. și mama sa atrăgându-l și pe N.F. zis

"F." (ex. S.M., C.S.L., C.R.M.).

În ce o privește pe I.G.E., aceasta a fost

recrutată în anul 2002 de către inculpatul N.G., inculpatul N.I.A.

transportând-o până în municipiul Brașov cu autoturismul lui, de aici ea fiind

transportată ulterior în Germania și obligată să se prostitueze.

Începând cu vara anului 2002, inculpatul

N.G., aflat în Spania, le-a cerut fostei soții și fiului lor, inculpatul

N.I.A., să recruteze, să obțină pașapoarte, să achite contravaloarea

călătoriei, să împrumute potențialele victime cu bani și să le trimită în

Spania, aici ele fiind obligate să se prostitueze și să-și achite

"datoriile" inculpatului N.G.

N.F. și T.F., solicitați de C.L. pentru a-i

găsi potențiale victime, au întreprins aceasta pentru sume de până la 1.000

euro, astfel în anul 2004 ei recrutând-o inclusiv pentru inculpatul N.I.A., pe

O.C.I.. La fel, cei doi, în aceeași perioadă, au încercat să o racoleze pe

minora S.M., concubina lui N.F., oferind în acest scop, 400 euro.

Această minoră, la 13 ianuarie 2004, împreună

cu C.R. și C.S.L. au sesizat organele abilitate cu privire la faptul că, în

luna decembrie 2003, N.F. le-a "vândut" pentru 400 euro inculpatului

N.I.A. în vederea transportării lor în Spania unde urmau a fi supuse prostituării,

dar celelalte două tinere nu au mai acceptat să plece în Spania. Pentru că au

refuzat, ele adăugând că în Spania urma să le găsească loc de muncă inculpatul

N.G., cunoscut de ele ca fiind traficant de persoane - cel care "le

cumpărase" în modul arătat, inculpatul N.I.A., pentru a le atrage, le-a

promis că locul de muncă pe care-l va găsi pentru ele va fi bine plătit, el va

suporta cheltuielile de deplasare și le-a cazat în locuința inculpatului N.G.

și a lui C.L.

În cauză, au fost administrate ca probe,

declarațiile tinerelor traficate: S.M., I.G., ale martorilor O.C.I., C.R.,

C.S.L., D.D., M.C.I., M.F.A., T.A., T.A., P.A., ale inculpaților,

procese-verbale de recunoaștere după fotografie, redarea, în formă scrisă, a

interceptărilor și înregistrărilor de convorbiri telefonice ale inculpatului

N.I.A., M.V.L., N.G., C.L.

Din interceptările de convorbiri telefonice,

rezultă că victimele erau denumite "bagaje", nu cunoșteau că vor fi

vândute, trebuia "să arate bine", să nu aibă "burtică",

erau "amărăștence", trebuia recrutate nu numai din Ploiești pentru că

"venea garda în secunda a șaptea", au "adus numai 150

euro", "nu trebuia să se aștepte șase luni până vine o alta",

"costă" 800 euro și vor fi "puse pe drum", interesa vârsta

lor, 20 sau 19 ani, sunt binevenite pentru a face "bănișori", trebuia

"pregătite cu pașaportu΄ și cu sănătatea", înainte era necesar

să fie "văzute", dacă avea 17 ani, "trebuia ca mă-sa să dea

semnătură", "căutarea" să se extindă la Târgu-Ocna, Plopeni,

Bârlad ș.a.

Împotriva sentinței au declarat apeluri

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul

Teritorial Ploiești și cei doi inculpați, în numele și pentru ei, declarația de

apel fiind introdusă de C.L.

Parchetul și-a motivat apelul pe greșita

achitare a inculpatului N.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de

influență, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pe greșita achitare a ambilor inculpați

pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 23 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

precum și pe netemeinicia pedepselor aplicate, de asemenea, în ce-i privește pe

ambii inculpați.

Inculpații și-au motivat calea de atac pe

nelegala stabilire a vinovăției lor sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 pe considerentele că faptele presupus comise

s-ar fi întins pe intervalul 2002 - 2005, actul normativ intrând în vigoare în

ianuarie 2003, grupul nu a fost constituit din 3 persoane, nu s-au clarificat,

pe bază de probe, elemente esențiale ce țin de existența infracțiunii,

încadrarea juridică în infracțiunile prevăzute de Legea nr. 678/2001 este

greșită, în realitate ei făcându-se vinovați de săvârșirea infracțiunii de

proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., iar în ce privește persoana lor, la

dosar există împrejurări ce țin de caracterizări favorabile apte a beneficia de

circumstanțe atenuante cu consecința aplicării unor pedepse a căror executare

să fie într-o altă modalitate decât privarea de libertate.

Apelurile inculpaților au fost declarate de

aceștia la data de 23 ianuarie ambii solicitând repunerea lor în termenul de

apel.

Curtea de Apel Ploiești, prin Decizia penală

nr. 18 din 2 februarie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești, a

desființat sentința numai în ce-l privește pe inculpatul N.G., a descontopit

pedeapsa rezultantă aplicată acestuia, aceea de 6 ani închisoare și 3 ani

pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în pedepsele componente pe

care le-a repus în individualitate și în baza art. 13 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe

inculpatul amintit la 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) și

a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului N.G.

și executarea de către acesta a pedepsei celei mai grele, 10 ani închisoare și

3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 118 lit. a) C. pen., raportat la

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea, de la cei doi

inculpați, a sumei de 50.000 euro echivalentul în lei la data plății, respectiv

câte 25.000 euro de la fiecare.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Apelurile declarate de C.L. pentru inculpați

au fost respinse ca inadmisibile.

S-a constatat că apelurile formulare de

inculpații N.G. și N.I.A. sunt apeluri peste termen și au fost respinse,

ambele, ca nefondate.

Împotriva deciziei pronunțată de instanța de

apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești și cei doi inculpați, pentru

și în numele acestora, declarațiile de recurs au fost formulate de avocatul

ales care le-a asigurat apărarea în apel.

Recursul declarat de parchet a fost motivat

pe cazurile de casare prevăzute de pct. 18 și pct. 14 ale art. 385

9

C. proc. pen., în cadrul primului criticându-se greșita achitare a celor doi

inculpați pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, iar în ce privește pedepsele aplicate, s-a

învederat că faptele pentru care inculpații au fost urmăriți penal și trimiși

în judecată sunt de pericol social grav, au fost săvârșite în cadrul grupului

infracțional organizat, pe o perioadă îndelungată de timp, inculpații obținând

astfel sume de bani în condițiile în care nu aveau o activitate lucrativă

licită aducătoare de venituri, iar comportamentul lor procesual nu a fost

cooperant.

Inculpatul N.G., pentru reprezentarea și

apărarea căruia a fost desemnat avocat din oficiu, în recurs, a susținut că

sunt incidente cazurile de casare prevăzute de pct. 18 și pct. 14 ale art. 385

9

C. proc. pen., condamnarea lui în apelul parchetului pentru infracțiunea

prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 constituie eroare

gravă de fapt, aspect sub care sentința instanței de fond este legală, iar

pedepsele aplicate nu au fost individualizate prin considerarea faptului că nu

are antecedente penale.

Inculpatul N.I.A., de asemenea, reprezentat

și apărat de avocat desemnat din oficiu, a criticat decizia instanței de apel

sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate.

Recursurile parchetului și ale inculpaților

nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor detalia.

Primordial, avându-se în vedere că inculpatul

N.I.A. nu s-a prezentat în instanța de recurs deși în cauză s-au acordat 7

(șapte) termene de judecată, în legătură cu diligențele depuse pentru citarea

sa, se rețin următoarele: actele dosarului menționează ca adrese unde

inculpatul a fost citat, municipiul Ploiești, A.Ș., la fel, fără forme legale,

municipiul Ploiești, str.C. și în Spania, O.C.

În recurs, acest inculpat a fost citat la

adresa Ploiești, str.C., județul Prahova, procedura de citare fiind semnată

încă pentru primul termen de judecată 18 septembrie 2012, de E.G., rudă fără

alte mențiuni.

De asemenea, inculpatul a fost citat și prin

afișare la adresa Ploiești, A.Ș.

Același inculpat, avându-se în vedere că din

lucrările dosarului instanței de apel, rezultă că mama acestuia, C.L., la

termenul de judecată 21 noiembrie 2011, a adus la cunoștință că acesta trebuie

citat în Spania, C.D.F., a fost citat ca atare.

În continuare, la 18 septembrie 2012, în

instanța de recurs a fost prezentă mama inculpatului, C.L., aceasta susținând,

fără însă a depune acte doveditoare, că inculpatul, fiul ei, ar fi arestat în

Franța, și ca atare, instanța de recurs a dispus, prin adresă, ca Biroul

Național Interpol, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională să

comunice dacă respectivul inculpat figurează ca fiind arestat într-un

penitenciar din Franța.

La adresa din România, procedura de citare a

inculpatului s-a realizat prin semnarea dovezii, de către aceeași rudă, E.G.).

I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Polițienească

Internațională, la 22 noiembrie 2012 a comunicat că N.I.A., la acea dată, se

afla încarcerat în Penitenciarul din B. - Toulouse.

Instanța supremă, pentru termenul de judecată

12 februarie 2013, l-a citat pe inculpat la adresele din România, adresa ultimă

din Spania și la locul de deținere amintit mai sus, din Toulouse - Franța, la

acest din urmă loc, citarea făcându-se prin intermediul Ministerului Justiției

- Direcția Dreptul Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară

Internațională în Materie Penală.

Citațiile vizând adresa din Spania s-au

restituit cu mențiunea că scrisoarea recomandată nu a fost ridicată.

Ministerul Justiției, la 15 ianuarie 2013 a

comunicat instanței de recurs, că N.I.A., la 16 noiembrie 2012 a fost pus în

libertate și nu se mai află încarcerat pe teritoriul Franței.

La termenul de judecată 12 februarie 2013,

prezentă fiind, aceeași C.L. a susținut că inculpatul N.I.A., fiul ei, se află

încarcerat în Franța, Penitenciarul Montpellier.

Având în vedere această comunicare, la

cererea instanței de recurs, I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Polițienească

Internațională, la 26 februarie 2013 a comunicat că inculpatul este încarcerat

în Penitenciarul V.L.M. Franța și va fi pus în libertate la 30 martie 2013.

La termenul de judecată 26 martie 2013,

avându-se în vedere cele relevate mai sus, instanța de recurs a dispus citarea

inculpatului N.I.A. la toate adresele din România și la adresa ultimă din

Spania.

Citarea inculpatului la adresa din România,

Ploiești, str. Crângului nr. 95 s-a realizat prin semnarea procedurii de către

ruda E.G., fără ca aceasta să înscrie vreo mențiune.

Ca atare, instanța de recurs, depunând toate

diligențele necesare citării legale a inculpatului și având în vedere că de la

30 martie 2013, conform dovezii amintite, acesta a fost pus în libertate, legal

a considerat că procedura a fost îndeplinită.

În paralel, este de amintit că acest

inculpat, precum și coinculpatul, ambii intimați recurenți, au avut angajat

avocat, acesta nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, a uzat de cereri

de acordare a unor alte termene pe diferite considerente personale, iar la termenul

de judecată 12 februarie 2013, fără însă a se prezenta, prin cerere, a

încunoștințat că a procedat la denunțarea unilaterală a contractului de

asistență juridică pentru că între el "și cei doi au apărut divergențe

privind modul de formulare a apărării".

Apărarea inculpaților, la toate termenele de

judecată în recurs, a fost asigurată de avocații D.M. și M.L., apărători

desemnați din oficiu.

Recurentul intimat inculpat N.G., citat, de

asemenea, la toate adresele conținute de lucrările dosarului, nu s-a prezentat

la niciun termen de judecată fixat în recurs.

Referitor recursului declarat de parchet

privind existența unei erori grave de fapt care ar fi avut drept consecință

greșita achitare a celor doi inculpați pentru infracțiunea de spălare de bani,

prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de apel, în baza propriului examen asupra

probelor administrate a reținut, just, că textul incriminator prevede

"schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea

de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a

acestor bunuri, sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea

din care provin bunurile, să se sustragă de la urmărire, judecată sau

executarea pedepsei".

În cauză, recursul declarat de parchet este

motivat pe existența primei teze a textului incriminator, respectiv că

inculpații, cu banii obținuți din exploatarea prin obligare la prostituție a

persoanelor duse în Spania, i-ar fi ascuns și disimulat, prin dobândirea, de

către C.L., inculpată în dosarul nr. 10013/105/2006 disjuns, a imobilului

situat în Ploiești, str. C., județul Prahova, pe numele mamei ei, G.V. și că

aceeași, în anul 2004, ar fi cumpărat în același municipiu, un imobil situat pe

str. M. în anul 2004 cu suma de 520 milioane lei (vechi), revândut pentru 600

milioane lei (vechi).

Referitor imobilului de pe str. C., la fila

131 dosar apel există actul dobânditor de proprietate pentru soții G.M. și

G.V., autentificat la 15 octombrie 1999, imobil înscris în C.F. sub nr.

2967/662/2001, deci anterior perioadei infracționale reținută ca fiind între

anii 2002 - 2005.

Faptul susținut de parchet, că inculpata (din

dosarul disjuns) în cel privindu-i pe inculpații N.G. și N.I.A., în anul 2003,

a demolat acest imobil și a construit alte încăperi cu banii care-i fuseseră

trimiși din Spania de către cei doi inculpați, aspect menționat de C.L. în

declarațiile date dar numai în ce privește strict această operațiune, fără a se

aduce probe, respectiv configurația actuală a imobilului comparativ celei de la

data dobândirii, fără ascultarea proprietarilor de drept ai imobilului, fără

cuantificarea costurilor pentru a se evidenția investirea banilor astfel încât

să se releve că în acest mod s-a ascuns proveniența adevărată a sumelor, probe

existând în ceea ce privește transferuri de bani, inclusiv declarațiile

victimelor traficării, măsura legală o reprezintă confiscarea specială, în

conformitate cu dispozițiile art. 118 lit. a) C. pen. cu referire la art. 19

alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În ce privește susținerea parchetului că

aceeași C.L. a cumpărat încă un imobil, cel de pe str. M., în anul 2004

investind cu această ocazie 520 milioane lei, ulterior l-a vândut cu 600

milioane, la fel, nu s-a făcut nicio probă, pentru aceasta însă respectiva a

fost condamnată în dosarul nr. 10013/105/2006.

În concret, s-a probat numai că inculpații,

din activitățile infracționale de trafic de persoane majore și minore au

obținut suma de 50.000 de euro, pentru aceasta, legal, instanța de apel

dispunând confiscarea specială.

Infracțiunea de spălare de bani presupune, ca

situație premiză, existența unei alte infracțiuni, anume, aceea din care

provine bunul. La fel, participantul la infracțiunea principală, nu poate fi

subiect activ al infracțiunii de spălare de bani, el devenind deținător al

bunului prin săvârșirea faptei principale, contrar, încălcându-se principiul ne

bis in idem, conform acestuia o persoană poate fi trasă la răspundere penală

pentru aceeași faptă o singură dată. Sub aspect subiectiv, infracțiunea se

săvârșește numai cu intenție, ceea ce înseamnă stabilirea, pe baza probelor

certe, că bunurile dobândite, deținute, provin din săvârșirea de infracțiuni și

că autorul cunoștea aceasta. În cauză, inculpatul N.G. era divorțat de C.L. și

chiar dacă s-a constatat că în fapt aceștia reluaseră conviețuirea în comun, nu

s-a probat că imobilul cumpărat de soții G. în anul 1999, în 2003 fusese fie

reabilitat, fie demolat și reconstruit cu sume de bani disimulate. Aceeași

situație nu s-a probat nici în ce-l privește pe coinculpatul N.I.A., fiul celor

doi.

În ce privește cazul de casare prevăzut de

pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen., respectiv în procesul de

individualizare a pedepselor nu s-a acordat semnificație judiciară tuturor

criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., instanțele, orientându-se la

pedepsele rezultante de câte 10 ani închisoare pentru fiecare inculpat, acesta

nu este întemeiat. Alături de pericolul social grav al faptelor infracționale,

de limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, pedeapsa

rezultantă amintită înglobează împrejurările de fapt în care au acționat

inculpații, respectiv în cadrul unui grup infracțional organizat, infracțiunile

de trafic de persoane s-au săvârșit în formă continuată, pe o perioadă mare de

timp, iar datele ce caracterizează persoana lor, astfel cum sunt probe în

cauză, au evidențiat că nu au fost cooperanți pentru conștientizarea atingerii

aduse normelor de drept, ei având acțiuni infracționale și în afara granițelor

României (Spania, Franța).

Referitor pct. 18 al art. 385

9

C.

proc. pen., în cadrul acestuia, inculpatul N.G. susținând că în ce-l privește,

condamnarea sa este consecința unei erori grave de fapt, acesta nu este

incident.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, din examinarea probatoriului de la urmărirea

penală și de la cercetarea judecătorească, s-a reținut că inculpatul, în

perioada 2002 - 2005, a cerut racolarea de persoane de sex femeiesc fostei lui

soții C.L., inculpată în cauza disjunsă pentru fapte similare, el era liderul,

tot el era cel care le aștepta în Spania, le caza și le obliga la prostituție,

în toate aceste acțiuni fiind secondat și de coinculpatul N.I.A.

În sensul art. 2 lit. a) din Legea nr.

39/2003, inculpatul a inițiat acest grup infracțional, acesta era structurat și

organizat, a funcționat o perioadă mare de timp, era coordonat de el, alături

de declarațiile victimelor traficate, relevante fiind transcrierile convorbirilor

telefonice. Apărarea inculpatului, că în cauza ce-l privește este coinculpat

numai N.I.A., deci nu trei persoane, urmărirea penală și judecata au fost

disjunse dosarele penale fiind nr. 7/D/P/2004 și nr. 87/D/P/2006, rechizitoriul

fiind emis în dosarul nr. 68/D/P/2008 din 31 iulie 2009 fiind trimisă în

judecată și inculpata I.G. (vol. I dosar urmărire penală).

În cadrul grupului infracțional organizat al

cărui lider a fost inculpatul, poreclit "Ț.", victimele racolate și

convinse prin inducere în eroare, să ajungă în Spania, convingerea le era

indusă și prin oferirea de bani pentru taxele de călătorie, pentru alte

cheltuieli, printre racolatori numărându-se C.L., N.I.A., T.F., N.F.

("F."), printre minore racolate numărându-se D.A.I., S.M.C.

Ca atare, probatoriul administrat a dovedit

că faptele au fost săvârșite, inculpatul fiind vinovat de cele trei infracțiuni

pentru care a fost condamnat, săvârșirea lor având loc în condițiile

concursului prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

În ce privește cazul de casare comun invocat

de ambii inculpați, respectiv cel prevăzut de pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen., pedepsele rezultante de câte 10 ani închisoare aplicate

inculpaților sunt individualizate cu respectarea criteriilor generale prevăzute

de art. 72 C. pen.

În modalitățile expuse, asociindu-se în

vederea obținerii de câștiguri ilicite prin racolarea, transportarea,

găzduirea, obligarea la prostituție, victimelor traficate fiindu-le limitat

dreptul de voință și acțiune, condamnarea inculpaților care au obținut circa

50.000 euro beneficiu la pedeapsa rezultantă amintită evidențiază pericolul

social grav al faptelor, în cadrul acestuia reținându-se și că ei profitau de

dificultățile materiale și familiale ale fetelor, femeilor racolate, de

necunoașterea, de către acestea, a limbii țării în care au fost obligate să se

prostitueze, unele aveau instrucție școlară mediocră.

La fel, executarea pedepselor prin privare de

libertate este menită a asigura și scopul pedepsei, astfel cum este stipulat de

art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de parchet

și de către inculpați nefiind fondate, vor fi respinse.

Conform art. 192, cu referire la art. 189

alin. (1) același cod, inculpații intimați recurenți vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat ocazionate în judecarea recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT -

Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpații N.G. și N.I.A. împotriva

Deciziei penale nr. 18 din 02 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea

recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești rămân în sarcina statului.

Obligă recurenții intimații inculpați la

plata sumei de câte 2.950 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimatele părți vătămate, în sumă de 150 RON, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18 iunie

2013.

Procesat de GGC - AM