ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3253/2013

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 230/PI din 6 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1517/30/2012, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului D.M. din infracțiunile prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M. (zis F.), la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul D.M. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului D.M., alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în dauna părților vătămate L.L., L.V. și M.T.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata D.D. (zisă "G."), pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C. pen. a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul B.V. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului B.V., alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.C., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a fost condamnată inculpata L.J. (fosta C.), zisă "J.", la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca în final inculpata L.J. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei L.J., alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul L.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul S.F., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în cauză, cu pedeapsa de 5 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 190 din 14 mai 2009 a Tribunalului Mehedinți, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul S.F. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului S.F., alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.F. durata arestului de la data de 21 aprilie 2011 la zi.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis pe numele inculpatului S.F. în baza Sentinței penale nr. 190 din 14 mai 2009 a Tribunalului Mehedinți și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul S.N., zis "E.", la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul S.N. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului S.N., alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului J.F., din infracțiunile prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul J.F., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul J.F. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului J.F., alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul J.F. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a luat act că părțile vătămate P.D., M.I., M.G., L.V., L.L., M.T., B.G., M.I., B.C. nu s-au constituit părți civile în cauză, iar partea civilă C.G. a renunțat la pretențiile civile.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. a fost obligat inculpatul D.M. la plata sumelor de 800 euro, în RON la data executării, daune morale către partea civilă T.M.; 800 euro, în RON la data executării, daune morale către partea civilă M.R. și 800 euro, în RON la data executării, daune morale către partea civilă M.M. și au fost respinse în rest pretențiile civile ale părților civile M.R. și M.M.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, 999, 1003 C. civ. au fost obligați inculpații B.V. și L.J., în solidar, la plata sumelor de 800 euro, în RON la data executării, daune morale către fiecare dintre părțile civile C.M., C.P. și M.R. și au fost respinse în rest pretențiile civile ale părții civile M.R.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, 999, 1003 C. civ. au fost obligați inculpații S.F. și S.N., în solidar, la plata sumei de 1.500 euro, în RON la data executării, daune morale către partea civilă Ș.L. și au fost respinse în rest pretențiile civile ale părții civile Ș.L.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații D.M., B.V., L.J., S.F., S.N. și J.F. la plata sumei de 3.000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului. S-a dispus plata sumei de 9.200 RON din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timiș nr. 46/D/P/2010, emis la data de 27 februarie 2012 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 01 martie 2012 sub număr unic de dosar 1517/30/2012, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații D.M., D. (Fostă B.) D., B.M., B.V., B.C., L.J., J.F., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.p, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul L.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și inculpații S.F. și S.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului D.M., că în perioada 2009 - 2010 și în luna mai 2011, prin înșelăciune, împreună cu inculpații J.F., B.D., B.N. și martorul D.C.L. (fostă L.A.) au racolat și exploatat mai multe persoane majore și pe minora C.G., în vederea determinării acestora la practicarea cerșetoriei, pe teritoriul orașului francez Clermont Ferrand.

În sarcina inculpatului B.M. s-a reținut că împreună cu martorul B.N. și inculpații D.M., S.F., B.V., în perioada mai 2009 - decembrie 2010, a recrutat și exploatat victimele majore în vederea obligării acestora la practicarea cerșetoriei pe teritoriul orașului francez Clermont Ferrand.

În sarcina inculpatului B.V. s-a reținut că în cursul anului 2009 (lunile ianuarie și noiembrie), împreună cu inculpatul B.C. și inculpatul B.M., a racolat, transportat și exploatat victimele majore în vederea obligării acestora la practicarea cerșetoriei, pe teritoriul orașului francez Clermont Ferrand.

În sarcina inculpatului B.C. s-a reținut că în cursul anului 2009, împreună cu inculpații B.V. și B.M., a racolat și exploatat victimele în vederea determinării acestora la practicarea cerșetoriei, pe teritoriul orașului francez Clermont Ferrand.

În sarcina inculpatei D. (fostă B.D., zisă "G.") s-a reținut că în perioada septembrie 2009 - mai 2010, împreună cu inculpații D.M., J.F. și martorul B.N., a exploatat victimele în vederea determinării acestora la practicarea cerșetoriei pe teritoriul orașului francez Clermont Ferrand.

În sarcina inculpatei L.J., zisă "J.", s-a reținut că în perioada noiembrie 2009 - ianuarie 2010, a intermediat racolarea victimelor majore pentru inculpații D.M. și B.V. și a racolat victima B. pentru inculpatul L.M., pe care o și exploatase împreună cu acesta, în vederea determinării victimelor la practicarea cerșetoriei, pe teritoriul orașului francez Clermont Ferrand.

În sarcina inculpatului L.M. s-a reținut că în martie 2010, a exploatat, împreună cu inculpata L.J., zisa "J.", victima B., racolată de inculpata L.J., în vederea obligării acesteia la practicarea cerșetoriei, pe teritoriul orașului francez Clermont Ferrand.

În sarcina inculpatului S.N., zis "E.", s-a reținut că împreună cu S.F. și B.V. a recrutat și exploatat victima minoră Ș.L., în vederea determinării acesteia la practicarea cerșetoriei, pe teritoriul orașului francez Clermont Ferrand.

În sarcina inculpatului S.F. s-a reținut că împreună cu S.N., zis "E." și B.V., a racolat și exploatat victima minoră Ș., în vederea determinării acesteia la practicarea cerșetoriei, pe teritoriul orașului francez Clermont Ferrand.

În sarcina inculpatului J.F. s-a reținut că a transportat victimele majore din România în Franța, în orașul francez Clermont Ferrand, și în localitatea franceză, în locațiile în care victimele erau plasate pentru a cerși, în vederea exploatării de către inculpații D.M., B.D., L.J. și de către numita L.A.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu, procese-verbale de transcriere interceptări, procese-verbale care atestă tranzacțiile bancare efectuate de inculpați, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În ceea ce-l privește pe inculpatul D.M., zis "F.", acesta locuia în Franța. Profitând de această împrejurare, inculpatul a desfășurat activități constând în recrutarea și cazarea unor persoane interesate de a se deplasa în Franța pentru a cerși pe teritoriul orașului francez Clermont Ferrand. Această activitate a avut loc în perioada 2009 - 2010, iar în luna mai 2011, inculpatul a adus în Franța, în același scop, și o persoană minoră, respectiv pe numita C.G.

Victimele activităților infracționale desfășurate de inculpat sunt numiții P.D., T.M., M.I., M.R., M.M., M.G. și C.G.. Aceștia au fost transportați în Franța de către inculpatul J.F., cu excepția numitului M.M., care a fost transportat de către martorul B.N.

Înainte de plecarea din țară, inculpatul le-a promis părților vătămate asigurarea unor locuri de muncă în Franța, precum și asigurarea cazării și a hranei zilnice. Odată ajunși însă în localitatea Clermont Ferrand, părțile vătămate au fost cazate într-un microbuz dezafectat, în condiții insalubre. Părților vătămate nu le-a fost asigurată niciun fel de hrană și nici locuri de muncă, astfel încât, pentru a se întreține, au fost nevoite să practice cerșetoria, banii astfel câștigați fiind împărțiți cu inculpatul D.M.

Deși organele de urmărire penală au reținut în sarcina inculpatului și exploatarea victimelor L.L., L.V. și M.T., în privința acestora activitatea de inducere în eroare nu a fost probată.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.M., în sarcina acestuia a fost reținută recrutarea și exploatarea numiților B.G. și M.I.. Aceștia au fost transportați în Franța de martorul B.N., însă înainte de a pleca din țară au avut cunoștință de împrejurarea că se vor deplasa în Franța pentru a cerși. Odată ajunși la Clermont Ferrand, cei doi au fost cazați într-o cameră de B.M., după care au cerșit pe străzile orașului, banii câștigați fiind nevoiți să-i împartă cu inculpatul B.M.

Referitor la inculpatul B.V., sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă în construcții sau agricultură, împreună cu inculpata L.J., inculpatul B.V. i-a recrutat pe numiții C.M., M.R. și C.P., cărora cei doi inculpați le-au promis locuri de muncă în Franța. Odată ajunși în Franța, părțile vătămate au fost cazate într-o clădire dezafectată, în condiții insalubre. Nu le-au fost asigurate niciun fel de locuri de muncă și pentru a-și câștiga existența au fost nevoiți să cerșească, banii câștigați fiind împărțiți cu inculpatul B.V.

În aceeași situație s-au găsit și victimele U.T. și U.I., în privința cărora însă organele de urmărire penală au reținut împrejurarea că au fost recrutați de inculpatul B.C., fără însă ca acest lucru să se confirme.

De asemenea, deși organele de urmărire penală au reținut și implicarea inculpatei D.D. în activitatea de exploatare a numiților M.R., M.M. și M.G., persoane care au fost aduse în Franța de soțul său, această implicare nu a fost confirmată de probele administrate în cauză.

Pe lângă numiții M.I., C.M., C.P. și M.R., pe care i-a recrutat pentru D.M. sau B.V., inculpata L.J. s-a implicat și în recrutarea numitului B.C., care a fost transportat în Franța de B.N. și a fost cazat în locuința familiei L., fără însă ca implicarea inculpatului L.M. în activitatea de exploatare a acestei părți vătămate să poată fi confirmată.

În sfârșit, partea vătămată Ș.N.L. a plecat în Franța în luna octombrie 2010, fiind cazată la locuința inculpaților S.N. și S.F. Partea vătămată a fost transportată în Franța sub pretextul unei viitoare căsătorii cu inculpatul S.N. După ce a ajuns la locuința inculpaților S., părții vătămate i s-a pus în vedere că trebuie să cerșească pentru a-și câștiga existența, iar în condițiile în care minora a refuzat, ea a fost constrânsă să practice cerșetoria de S.N.

Instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

Noțiunea de exploatare este definită de art. 2 din Legea nr. 678/2001, legiuitorul stabilind, la lit. a) și e), că prin exploatare se înțelege executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, precum și efectuarea oricăror activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Raportându-se la aceste prevederi legale, instanța a constatat că pentru existența infracțiunii de trafic de persoane nu este suficientă executarea uneia dintre acțiunile ce reprezintă elementul material (recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane), ci aceste acțiuni trebuie realizate într-una dintre modalitățile descrise de legiuitor, respectiv prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane. Ca atare, în opinia instanței, în lipsa amenințării, violenței, constrângerii, inducerii în eroare sau a celorlalte forme expres prevăzute de legiuitor, nu se poate vorbi de trafic de persoane.

Or, în cauză, procurorul a dispus trimiterea în judecată a celor 10 inculpați, deși nu în privința tuturor a fost dovedită existența unei activități de inducere în eroare a presupuselor victime, înșelăciunea fiind reținută de către organele de urmărire penală ca fiind modalitatea în care părțile vătămate au fost convinse să plece în Franța.

În primul rând, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 75 C. proc. pen., declarațiile părții vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Această dispoziție legală nu împiedică însă instanța de judecată să pronunțe o anumită soluție atunci când declarațiile unei părți vătămate pot fi coroborate cu fapte sau împrejurări care rezultă din declarațiile altor părți vătămate audiate în cauză.

În sarcina inculpatului D.M. a fost reținută săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prin raportare la părțile vătămate P.D., L.L., L.V.. T.M., M.I., M.R., M.M., M.G., M.T. și C.G.

În cursul urmăririi penale inculpatul nu a fost audiat, însă în fața instanței de judecată el a precizat că nu recunoaște săvârșirea faptei. El a arătat că lucrează în Franța în calitate de mecanic auto și a precizat că nu are nicio legătură cu părțile vătămate, care nu au fost recrutați și transportați în Franța de el și nici nu au fost cazați de el.

Susținerile inculpatului au fost însă contrazise de celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, partea vătămată P.D. a indicat faptul că, în luna ianuarie 2010, a aflat de la numita L.A. că mai multe persoane vor pleca în Franța la muncă prin intermediul inculpatului D.M. Partea vătămată a observat că L.A. vorbea frecvent la telefon cu inculpatul D.M., iar cu ocazia discuțiilor purtate cu aceasta, i s-a transmis că în Franța urma să-i fie asigurate cazarea și masa de inculpatul D.M., care îi va găsi și un loc de muncă. Totodată, partea vătămată a aflat că nu trebuie să plătească transportul până în Franța, dar că pentru serviciile prestate va trebui să-i plătească inculpatului D.M. o sumă de bani periodic, până la achitarea tuturor cheltuielilor.

Ajuns în Franța, partea vătămată a menționat că a fost preluat de inculpat, care i-a explicat că, în realitate, a fost adus acolo pentru a cerși în fața unor magazine. Totodată, inculpatul i-a spus că din banii câștigați va trebui să-i plătească lui jumătate pentru transportul din România și celelalte cheltuieli pe care le va mai avea.

Partea vătămată a mai precizat că deși îi fusese promisă cazarea și masa, inculpatul D.M. l-a cazat într-un microbuz dezafectat, unde nu existau niciun fel de condiții de trai.

În final, partea vătămată P. a menționat că inculpatul D.M. este cel care îl transporta zilnic în fața unor magazine pentru a cerși, iar banii câștigați erau împărțiți, această situație durând aproximativ două luni și trei săptămâni.

La rândul său, partea vătămată T.M. a precizat că în luna ianuarie 2010 a fost contactat de către L.A., care i-a propus să plece în Franța la cerșit. Partea vătămată a discutat la telefon cu inculpatul D.M. despre condițiile în care va pleca, inculpatul promițându-i că îi va asigura transportul până în Franța și îi va asigura masa și cazarea până va strânge suficienți bani să-i plătească datoria. Totodată, partea vătămată a precizat că inculpatul i-a promis faptul că toți banii pe care îi va câștiga din cerșit îi vor rămâne lui, fiind nevoit doar să-i plătească contravaloarea transportului

În acest context, partea vătămată a acceptat propunerile inculpatului, dar odată ajuns în Franța inculpatul D.M. a constatat că promisiunile nu au fost respectate. Cazarea i-a fost asigurată în același microbuz dezafectat situat într-o parcare și nu i-a fost asigurată niciun fel de masă, timp de aproximativ două luni de zile trăind doar din mila publicului.

De asemenea, partea vătămată a menționat că nici înțelegerea referitoare la împărțirea banilor nu a fost respectată, sumele câștigate din cerșit fiind preluate, în totalitate, de inculpat.

Ca atare, în privința numitului T.M., instanța de fond a constatat că a existat o inducere în eroare a părții vătămate. Deși acesta a cunoscut împrejurarea că va merge în Franța pentru a cerși, i-au fost promise anumite condiții în care își va desfășura această activitate, condiții care nu au fost respectate.

La rândul său, partea vătămată M.I. a menționat că în luna ianuarie 2010 a aflat de la inculpata L.J. că ar putea câștiga bani din practicarea cerșetoriei în Franța, cu ajutorul inculpatului D.M. Ulterior acestui moment, după ce s-a arătat interesat de această propunere, partea vătămată a fost contactat telefonic de inculpatul D.M., care i-a spus că va locui la domiciliul său și că el se va ocupa de găsirea unui loc de muncă. Totodată, inculpatul i-a promis că îi va asigura masa pe întreaga perioadă a șederii în Franța, precum și transportul, fără însă a vorbi și despre faptul că aceste servicii vor trebui plătite.

La fel ca și în cazul părții vătămate T.M., promisiunile nu au fost respectate. Părții vătămate M.I. nu i-a fost asigurată nicio masă, cerșind pe străzi fără mâncare și fără apă, iar cazarea fiind asigurată în același microbuz. De asemenea, și în acest caz partea vătămată a fost nevoit să împartă banii câștigați din cerșit cu inculpatul D.M.

Aceeași este și situația părții vătămate M.R. Aceasta a precizat că a discutat cu partea vătămată L.L., care i-a propus să meargă în Franța la cerșit, urmând ca inculpatul D.M. să-i asigure cazarea și masa. În ceea ce privește transportul, contravaloarea acestuia urma să-i fie restituită inculpatului din banii ce vor fi câștigați din cerșit.

Ajunsă în Franța, părții vătămate i-a fost asigurat același loc de cazare - rulota dezafectată. Partea vătămată a fost transportată de inculpatul D.M. în fața unor magazine, unde cerșea fără să primească nimic de mâncare, iar banii câștigați erau însușiți de inculpatul D.M., care i-a spus că atunci când se va întoarce în țară îi va da partea ei din sumă.

Aceleași aspecte au fost relatate și de partea vătămată M.M., soțul părții vătămate M.R. Acesta a precizat că, în condițiile în care soția sa a plecat în Franța și nu a mai primit nicio veste de la ea, l-a contactat pe inculpatul D.M. la telefon și i-a comunicat că este interesat și el să plece în Franța. Ajuns la locuința inculpatului, partea vătămată a fost cazat în microbuzul dezafectat alături de alte persoane care cerșeau pentru inculpatul D.M., iar apoi a fost trimis să cerșească, fără mâncare, banii câștigați fiind însușiți de inculpatul D.M., care i-a comunicat părții vătămate că atunci când se va întoarce în România îi va restitui aceste sume.

Partea vătămată M.G. a menționat că a aflat că inculpatul D.M. duce oameni la muncă în Franța de la fratele său M.I. El a plecat în Franța în aceleași condiții ca și M.I., dar odată ajuns acolo a fost cazat în aceleași condiții ca și celelalte părți vătămate. Inculpatul i-a transmis că nu a fost adus acolo pentru a munci, ci pentru a cerși, iar banii câștigați din această activitate au fost preluați de către inculpat.

În sfârșit, partea vătămată C.G. a precizat că în luna mai 2011, întrucât nu avea bani să-și întrețină familia, a luat legătura cu M.G., care îl cunoaște pe inculpatul D.M., despre care știa că duce oameni în Franța la cerșit. A discutat la telefon cu inculpatul, care i-a spus că în Franța va trebui să cerșească pentru el. Și partea vătămată C.G. a fost cazată într-un imobil abandonat, în condiții insalubre. Ea a fost transportată zilnic în fața unor magazine unde a cerșit, iar banii câștigați au fost însușiți, pe jumătate, de inculpat.

Ca atare, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului D.M. de a recruta, transporta și primi, prin înșelăciune, părțile vătămate P.D., T.M., M.I., M.R., M.M. și M.G., în vederea exploatării lor prin supunerea la tratamente umilitoare și degradante, părțile vătămate fiind determinate să locuiască în condiții insalubre și să cerșească în locuri publice, fără apă și mâncare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane. Inculpatul a profitat de naivitatea și gravele probleme financiare ale părților vătămate, persoane aflate în situații de vulnerabilitate, și, fie sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă, fie sub promisiunea asigurării unor condiții decente în care vor cerși, i-a determinat pe aceștia să plece în Franța. Odată ajunși în străinătate, profitând de lipsa de educație a părților vătămate, de împrejurarea că nu cunoșteau limba franceză și de faptul că, dat fiind statutul lor, părțile vătămate se temeau să se adreseze organelor de poliție, inculpatul D.M. a abuzat de autoritatea de care dispunea asupra acestora, nerespectându-și promisiunile inițiale și forțând părțile vătămate să desfășoare activități de cerșetorie în condiții inumane, în scopul obținerii unor foloase materiale ilicite.

La termenul de judecată din data de 29 iunie 2012 instanța de fond a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului D.M. în sensul reținerii și a infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la situația particulară a părții vătămate C.G.

Aceasta este născută la data de ... 1993 și din probele administrate în cauză rezultă că a fost în Franța, unde a cerșit în folosul inculpatului D.M., în perioada ianuarie - martie 2011, când avea doar 17 ani.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 constituie infracțiunea de trafic de minori recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia.

După cum s-a arătat deja, determinarea unui minor la practicarea cerșetoriei poate fi încadrată în noțiunea de "exploatare" în sensul pe care legiuitorul l-a dat acesteia prin dispozițiile art. 2 din Legea nr. 678/2001.

Spre deosebire de traficul de persoane, unde este necesar la acțiunea ce reprezintă elementul material să fie realizată în modalitățile descrise de legiuitor, în cazul infracțiunii de trafic de minori este suficientă executarea oricăreia dintre acțiunile ce constituie modalități alternative de săvârșire a faptei, în scopul indicat, pentru ca infracțiunea să fie realizată.

Este adevărat faptul că partea vătămată C.G. știa împrejurarea că se va deplasa în Franța la cerșit. Însă, fiind minoră, infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 subzistă, chiar dacă în privința acestei părți vătămate nu au fost desfășurate niciun fel de manopere dolosive pentru inducerea ei în eroare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 334 C. proc. pen., prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice și reținerea în sarcina inculpatului D.M. și a infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, partea vătămată fiind transportată în Franța de inculpatul J.F. în sarcina căruia s-a reținut aceeași infracțiune.

În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 traficul de persoane este mai grav dacă infracțiunea a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună.

Existența formei agravate a infracțiunii nu este condiționată de împrejurarea ca toți participanții să fi acționat cu aceeași formă de vinovăție și nici măcar de împrejurarea ca toți participanții să răspundă penal.

Probele administrate în cauză au confirmat împrejurarea că la exploatarea părților vătămate mai sus indicate, de către inculpatul D.M., și-au adus contribuția și alte persoane, respectiv inculpata L.J., martorul L.A., partea vătămată M.G. sub aspectul recrutării, ori inculpatul J.F. sau martorul B.N., sub aspectul transportului. În acest context, exploatarea părților vătămate realizându-se de două sau mai multe persoane, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului D.M. și prevederile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Inculpatul D.M. a fost trimis în judecată și pentru presupusa exploatare a numiților L.L., L.V. și M.T. Sub acest aspect învinuirea nu a fost confirmată de probele administrate în cauză, în condițiile în care presupusele victime nu au fost induse în eroare de către inculpat.

L.L. a arătat că în luna ianuarie 2010 a discutat cu M.T., care se afla în Franța la cerșit. I-a spus acesteia că dorește să meargă și ea acolo, motiv pentru care M.T. a discutat cu inculpatul D.M. Acesta a luat legătura cu ea la telefon, spunându-i că îi va asigura cazarea, masa și transportul, urmând ca banii să-i fie restituiți din sumele câștigate din cerșit. De asemenea, inculpatul i-a transmis că va trebui să împartă cu el și jumătate din banii câștigați din cerșit reprezentând contravaloarea cazării și a mâncării.

Partea vătămată a acceptat propunerea inculpatului și după ce a ajuns în Franța, spre deosebire de celelalte părți vătămate, a fost cazată în locuința inculpatului. Partea vătămată a recunoscut că a cerșit în Franța, iar banii astfel câștigați au fost împărțiți cu inculpatul D.M., însă a indicat faptul că nu a fost indusă în eroare.

Aceleași aspecte au fost relatate și de partea vătămată L.V., cu singura deosebire că acesta a fost recrutat de către sora sa, L.L., iar în Franța a fost cazat într-o rulotă.

În acest context, prima instanță a constatat că în sarcina inculpatului D.M. nu poate fi reținută infracțiunea de trafic de persoane raportat la părțile vătămate L.L. și L.V. Ambele părți vătămate au cunoscut împrejurarea că vor pleca în Franța pentru a cerși, lucru pe care l-au acceptat de bună voie. Sub acest aspect nu s-a putut reține o inducere în eroare a părților vătămate, cărora nu li s-a promis alte locuri de muncă. Apoi, părților vătămate li s-a promis asigurarea cazării, lucru pe care inculpatul l-a respectat. De la bun început înțelegerea între părți, acceptată de L.L. și L.V., a fost ca în schimbul cazării aceștia să-i dea inculpatului D.M. jumătate din banii câștigați, aspect care a fost de asemenea respectat de către inculpat, părțile vătămate arătând că inculpatul prelua jumătate din bani.

În acest context, neexistând nicio inducere în eroare sau constrângere a părților vătămate, chiar dacă aceștia au practicat cerșetoria și în folosul financiar al inculpatului D.M., cu care au împărțit banii obținuți în această modalitate, instanța de fond a apreciat că în sarcina inculpatului D.M. nu poate fi reținută infracțiunea de trafic de persoane în ceea ce privește cele două părți vătămate, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective.

Soluția este justificată de către prima instanță și prin raportare la declarațiile martorilor G.T. și D.C.L., părinții părții vătămate L.V., care au relatat aceeași modalitate de desfășurare a evenimentelor, subliniind faptul că nu numai L.V. a știut că merge la cerșit în Franța, ci și M.G. și M.I. Însă, spre deosebire de situația lui L.V., în privința celorlalți doi condițiile stabilite la plecarea din țară nu au fost respectate de inculpatul D.M., motiv pentru care în privința lui M.G. și M.I. poate fi reținută o inducere în eroare.

În ceea ce privește situația părții vătămate M.T., instanța de fond a constatat că aceasta nu a fost audiată nici în faza de urmărire penală și nici în cursul cercetării judecătorești, neprezentându-se niciodată în fața organelor judiciare. În acest context, nu se cunosc împrejurările în care partea vătămată a plecat din țară, locul unde aceasta se află, activitatea pe care o desfășoară, astfel că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul D.M. nu poate fi răsturnată. Martorii G.T. și D.C.L., părinții părții vătămate M.T., au indicat faptul că fiica lor locuiește în Franța de 3 ani și cerșește acolo, fără a oferi însă mai multe detalii, astfel că în prezenta cauză nu există suficiente probe care să justifice o soluție de condamnare a inculpatului D.M. sub acest aspect.

Pentru aceste considerente instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru actele materiale vizând părțile vătămate L.L., L.V. și M.T., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Procurorul a dispus și trimiterea în judecată a soției inculpatului D.M., D.D., considerând că și aceasta a participat la exploatarea părților vătămate M.R., M.M. și M.G.

Inculpata a arătat că nu recunoaște săvârșirea faptelor. Ea a precizat că niciodată părțile vătămate nu au locuit la ea și nu a primit nicio sumă de bani de la aceștia.

Probele administrate în cauză, în special declarațiile părților vătămate, nu au confirmat acuzațiile organelor de urmărire penală. Astfel, partea vătămată M.R. a precizat doar că timp de aproape o lună a cerșit în Franța pentru D.M. și D.D., fără însă a preciza ce înseamnă că a cerșit pentru D.D., cu atât mai mult cu cât aceeași parte vătămată a menționat că banii câștigați din cerșetorie erau predați inculpatului D.M. și nu inculpatei D.D.

În ceea ce o privește pe D.D., partea vătămată a mai adăugat doar că inculpatul D.M. și soția sa nu îi dădeau nimic de mâncare toată ziua, fiind nevoită să trăiască din mila trecătorilor.

La rândul său, partea vătămată M.M. nu a amintit nimic de implicarea inculpatei D.D. în activitățile de exploatare. Singurele mențiuni pe care această parte vătămată le-a făcut în legătură cu inculpata D.D. se referă la un incident în cursul căruia a fost amenințat de inculpatul D.M., incident la care a asistat și soția sa.

În sfârșit, partea vătămată M.G. a precizat, la fel ca și M.R., faptul că a cerșit în Franța pentru D.M. și D.D., fără însă a preciza ce înseamnă că a cerșit pentru D.D., cu atât mai mult cu cât aceeași parte vătămată a menționat că banii câștigați din cerșetorie erau predați inculpatului D.M. și nu inculpatei D.D. M.G. a mai adăugat că era nemulțumit întrucât D.D. vorbea foarte urât cu el, insultându-l și amenințându-l de mai multe ori.

Ținând seama de aceste declarații, instanța de fond a constatat că în prezenta cauză nu există suficiente probe care să conducă la răsturnarea prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpata D.D. Materialul probator nu a confirmat împrejurarea că inculpata ar fi desfășurat vreuna dintre acțiunile ce realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane, iar simplele afirmații că "am cerșit pentru D.D.", fără a se arăta în concret ce anume se poate reține în sarcina acestei inculpate, ori împrejurarea că inculpata a vorbit urât, nu pot conduce la condamnarea unei persoane pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanța a dispus achitarea inculpatei D.D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

Inculpatul B.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, reținându-se în sarcina sa exploatarea a două părți vătămate, respectiv B.G. și M.I.

Fiind audiat, inculpatul B.M. a contestat existența infracțiunii. El a precizat că nu are nicio legătură cu părțile vătămate, pe care i-a cunoscut la un târg de vechituri. M.I. este unchiul soției sale și cunoaște faptul că atât el, cât și B.G. au cerșit în Franța, dar au făcut-o doar pentru ei și nu pentru altcineva.

B.G. a menționat că în luna februarie 2010 a fost abordat de un vecin pe nume F.I., care l-a întrebat dacă nu dorește să plece în Franța unde poate câștiga niște bani. În condițiile în care nu avea niciun loc de muncă, s-a arătat interesat de această propunere, astfel că în ziua următoare a plecat în Franța, alături de F.I. și un alt bărbat, fiind transportați de B.N.

Partea vătămată a continuat arătând că pe drum F.N. i-a explicat că în Franța vor locui la un prieten de-al său, care le va oferi cazare și masă și le va plăti și transportul, în schimb ei urmând să cerșească pentru acest prieten. Totodată, F.I. i-a comunicat faptul că din banii câștigați din cerșit jumătate îi vor da celui care îi cazează.

Auzind aceste propuneri, partea vătămată B.G. le-a acceptat întrucât nu avea nicio sursă de venit în România.

Ajuns în Franța, partea vătămată a fost condus la locuința inculpatului B.M., care l-a cazat într-o cameră și i-a comunicat că din ziua următoare va trebui să cerșească în fața unor magazine.

Partea vătămată a mai adăugat că în Franța a cerșit timp de aproape 3 luni, fiind transportat în fața unor magazine de inculpatul B.M. Conform înțelegerii, din banii câștigați jumătate îi dădea inculpatului B.M., contribuind și alte cheltuieli legate de alimente și țigări.

La rândul său, partea vătămată M.I. a menționat că în luna mai 2009, după o discuție purtată cu inculpatul B.M. și pe fondul unor mari probleme financiare, s-a hotărât să plece în Franța la cerșit. Inculpatul B.M. i-a spus că în Franța va locui în apartamentul său, că îi va plăti transportul, urmând ca în schimb să-i dea jumătate din banii câștigați din cerșit.

Partea vătămată a menționat că a acceptat această ofertă și a plecat în Franța fiind transportat de B.N. În Clermont Ferrand, partea vătămată a fost cazat în locuința inculpatului B.M., și a practicat cerșetoria timp de 6 luni. Conform înțelegerii, partea vătămată i-a dat inculpatului B.M. jumătate din banii câștigați, chiar dacă acest lucru a generat nemulțumiri pentru M.I.

În acest context, instanța de fond constatat că în sarcina inculpatului B.M. nu a putut fi reținută infracțiunea de trafic de persoane. Ambele părți vătămate au cunoscut împrejurarea că vor pleca în Franța pentru a cerși, lucru pe care l-au acceptat de bună voie. Sub acest aspect nu se poate reține o inducere în eroare a părților vătămate, cărora nu li s-a promis alte locuri de muncă. Apoi, părților vătămate li s-a promis asigurarea cazării, lucru pe care inculpatul l-a respectat, cei doi locuind în apartamentul său. De la bun început înțelegerea între părți, acceptată de B.G. și M.I., a fost ca în schimbul cazării aceștia să-i dea inculpatului B.M. jumătate din banii câștigați, aspect care a fost de asemenea respectat de către inculpat, părțile vătămate arătând că inculpatul prelua jumătate din bani.

În acest context, neexistând nicio inducere în eroare sau constrângere a părților vătămate, chiar dacă aceștia au practicat cerșetoria și în folosul financiar al inculpatului B.M., cu care au împărțit banii obținuți în această modalitate, instanța apreciază că în sarcina inculpatului B.M. nu poate fi reținută infracțiunea de trafic de persoane nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective.

Este adevărat faptul că mai multe părți vătămate au confirmat că în Franța se aflau mai multe persoane care cerșeau pentru inculpatul B.M. Însă, potrivit dispozițiilor art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței. Ori, în prezenta cauză, instanța a fost sesizată, în ceea ce-l privește pe inculpatul B.M., numai cu privire la presupusele acte de exploatare a părților vătămate B.G. și M.I. motiv pentru care judecata se limitează doar la aceste acte.

Inculpatul B.V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în sarcina sa reținându-se exploatarea părților vătămate C.M., M.R., C.P., U.T. și U.I.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor. El a arătat că nu a locuit niciodată în Franța, dar s-a întâmplat să se deplaseze acolo și să lucreze sezonier. Când a avut ocazia să plece la muncă în Franța a transportat și alte persoane până acolo, persoane care l-au rugat să facă acest lucru, pasagerii plătind contravaloarea combustibilului.

Însă declarațiile inculpatului au fost contrazise de declarațiile mai multor persoane. Părțile vătămate C.M., M.R. și C.P. au precizat că în luna noiembrie 2009 au aflat că L.J. se ocupă de racolarea unor persoane pe care le duce la muncă în Franța, urmând să lucreze în domeniul construcțiilor. Întrucât nu aveau niciun loc de muncă, cei trei au luat legătura cu inculpata L.J., care le-a promis că vor pleca imediat, urmând ca transportul să fie asigurat de B.V. În ceea ce privește transportul, inculpata L.J. le-a transmis că vor plăti suma de 130 euro după ce vor câștiga bani în Franța, repetându-le faptul că vor lucra în construcții pentru un salariu de 1200 euro lunar, urmând să le fie asigurată și masa și cazarea.

Părțile vătămate au continuat arătând că au fost luați cu mașina de la locuința inculpatei L.J., după care au fost transportați în Franța. Ajunși acolo, inculpatul B.V. le-a spus că nu a reușit să rezolve angajarea la o firmă de construcții și nici problema cazării, motiv pentru care au fost cazați în corturi.

După acest moment, B.V. le-a transmis că nu exista altă soluție de