ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 356/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 91/ PI din 19 martie 2012 pronunțată în dosar nr. 3888/30/2011, Tribunalul Timiș, 1. În temeiul art. 12 alin. (2) lit. a)) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b)) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.A., la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)) și b) C. pen., pe o durata de 2 ani de la executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)) teza a ll-a, lit. b)) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa durata arestului preventiv din data de 22 august 2011 si pana in data de 10 noiembrie 2011. 2. În temeiul art. 12 alin. (2) lit. a)) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.D., la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)) și b) C. pen., pe o durata de 2 ani de la executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive și în temeiul ar. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa durata arestului preventiv începând cu data de 20 ianuarie 2012 și până la zi. În temeiul art. 14 si 346 C. proc. pen., raportat la 998 și urm C. civ., a obligat inculpații Ș.A. și Ș.D., în solidar, sa achite în favoarea părții civile C.V., suma de 1000 EUR cu titlu de daune morale și suma de 500 EUR cu titlu de daune materiale, părții civile Z.T. suma de 1000 EUR cu titlu de daune morale și suma de 1000 EUR cu titlu de daune materiale, părții civile S.P.

suma de 1000 EUR cu titlu de daune morale și suma de 1000 EUR cu titlu de daune materiale, părții civile F.N., suma de 1000 EUR daune morale și suma de 1000 EUR daune materiale, părții civile P.A.L., suma de 1000 EUR daune morale și suma de 1000 EUR daune materiale, părții civile C.M., suma de 1000 EUR daune morale și suma de 1000 EUR daune materiale, părții civile H.P., suma de 1000 EUR daune morale și suma de 800 EUR daune materiale, părții civile C.C.L., suma de 1000 EUR daune morale și materiale, părții civile P.M. suma de 1000 EUR daune morale și suma de 500 EUR daune materiale, părții civile H.M., suma de 1000 EUR daune morale și materiale, părții civile I.I. suma de 1000 EUR cu titlu de daune morale și materiale, părții civile D.I.

suma de 1000 EUR cu titlu de daune morale și 500 EUR daune materiale. În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la 998 și urm C. civ., a obligat inculpatul Ș.D. să achite în favoarea părții civile P.F., suma de 1000 EUR daune morale, în favoarea părții civile D.M., suma de 1000 EUR daune morale, în favoarea părții civile D.C., suma de 1000 EUR daune morale, în favoarea părții civile P.Șt.I., suma de 1000 EUR daune morale, în favoarea părții civile P.A., suma de 1000 EUR daune morale, în favoarea părții civile P.G. suma de 1000 EUR daune morale, în favoarea părții civile L.M. suma de 1000 EUR daune morale. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpații să achite in favoarea statului suma de 6000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 189 alin. (2) C. proc. pen., a dispus plata din fondul special al Ministerului de Justiție a sumelor de 250 lei, reprezentând costul onorariului parțial pentru apărător oficiu pentru inculpatul Ș.D., suma de 300 lei costul onorariului avocat oficiu pentru inculpatul Ș.A., suma de 7600 lei costul onorariului pentru apărătorul din oficiu al celor 19 părți civile. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat: Prin rechizitoriul nr. 142/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timișoara emis la data de 01 iunie 2011 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 3888/30/2011 07 iunie 2011 inculpații Ș.A. și Ș.D., au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, faptă prevăzute și pedepsite de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpaților că au racolat mai multe părți vătămate din județul Timiș și Mehedinți pe care sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă bine plătite le-au transportat în Grecia în localitatea Gastoni, cu ajutorul unor firme de transport de linie, pentru ca ulterior prin acte de înșelăciune, amenințare violență și abuz de autoritate să le exploateze prin muncă în folosul lor financiar. Starea de fapt reținută de acuzare. La data de 01 septembrie 2010 ofițerii B.C.C.O. Timișoara s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracțională pe care inculpatul Ș.A. o desfășura sub forma atragerii și recrutării forței de muncă din România în scopul exploatării lor prin muncă în țări ale U.E.

Au formulat plângeri părțile vătămate P.M., Z.T., C.V., C.M., H.M., S.P., C.C.L., H.P., F.N. și P.A.L. Inculpatul Ș.A. a atragerea victimelor care erau consăteni cu el prin faptul că poza într-un cetățean stabilit pe teritoriul Greciei unde efectua deplasări frecvente fapt ce l-a ajutat substanțial în convingerea părților vătămate de seriozitatea ofertelor lui de muncă. Bazându-se pe faptul că vorbele răspândite într-o comunitate mică se propagă mai ușor și are sorți mai mari de izbândă, inculpatul Ș.A. a adoptat metoda prin „viu grai” și astfel s-a văzut căutat de părțile vătămate care au cerut detalii despre ofertele inculpatului. Atragerea acestor victime a fost cu atât mai ușoară cu cât ele proveneau dintr-un mediu cu probleme sociale manifestate sub forma lipsei locurilor de muncă și a oricăror surse de venit.

În acest context, inculpatul le-a asigurat pe părțile vătămate că este în măsură să le ofere locuri de muncă la cules de legume în localitatea Gastoni din Grecia unde li se va încheia contracte de muncă, iar în cazul în care nu vor dispune de banii necesari pentru plata transportului, le va asigura el sumele, urmând să-i fie restituite ulterior după încasarea salariilor. Mai mult, inculpatul Ș.A. le-a asigurat pe părțile vătămate că vor putea obține 25 euro/zi de muncă, iar condițiile de cazare vor fi identice cu hotelurile de 2 stele. Părțile vătămate au plecat împreună cu inculpatul spre Grecia, folosind ca mijloc de transport autocarul unor firme de transport însă odată ajunși la destinație au constatat că nu aveau asigurat nici un loc de muncă iar despre cei 25 euro/zi nici nu putea fi vorba, atâta vreme cât aveau de lucru ocazional iar banii ce li se cuveneau erau ridicați de la patronul grec de către inculpatul Ș.A.

Cazarea era la un grajd de ovine dezafectat în care locuiau în condiții indecente mai mult de 30 de persoane care la rândul lor au fost aduse de inculpatul Ș.A. în baza acelorași promisiuni mincinoase. Inculpatul Ș.A. a intrat în relații de amiciție cu un alt personaj cu aceleași preocupări infracționale ca și ale sale și anume Ș.D., originar din județul Mehedinți iar principalele sale activități pe teritoriul Greciei erau recrutarea forței de muncă din județul de domiciliu. Printre aceste persoane se numără D.M., P.F., P.Șt.I., D.C., P.A., P.G., L.M., fiecare dintre ele fiind atrase de condițiile de muncă foarte rentabile pe care le oferea Ș.D. Întrucât activitatea de exploatare prin muncă în folosul lor financiar a devenit foarte rentabilă, inculpații Ș.A.

și Ș.D. au convenit să-și transfere unul altuia victimele în cazul în care acestea deveneau nemulțumite de condițiile de muncă astfel că, cei doi s-au transformat în adevărați „gardieni” ai victimelor care munceau în condiții de teroare psihică insuflată de actele de amenințare cu moartea pe care aceștia le transmiteau. Ajunse în pragul disperării, părțile vătămate au căutat soluții salvatoare pentru a-și asigura banii necesari revenirii în țară, astfel că în perioada când inculpatul Ș.A. era plecat în țară pentru a recruta noi forțe de muncă, se rugau de inculpatul Ș.D. să le permite să lucreze ore suplimentare pentru a putea fi plătiți cu sume mai mari. Se pare că cel care manifesta o poziție conciliantă atunci când se vedea singur stăpânitor al grupului de victime, era inculpatul Ș.D.

spre deosebire de inculpatul Ș.A. a cărui caracter violent și deosebit de autoritar era cunoscut de victime, întrucât au avut parte de el prin actele de violență aplicate de acesta. Pentru ca părțile vătămate să-și poată asigura banii necesari revenirii în țară au fost nevoite să muncească mai multe ore pe zi pentru inculpatul Ș.D. care beneficia și de echipa sa de muncitori astfel că, cel mai avantajat era acest inculpat, atunci când Ș.A. era în țară. Nefiind în măsură să refuze munca suplimentară pentru inculpatul Ș.D., părțile vătămate P.M., F.N., Z.T., C.V., C.M., H.M., S.P., C.C., H.P. și P.A.L., s-au văzut nevoite să accepte condițiile impuse de acesta, reușind în acest mod să-și asigure banii de transport spre a reveni în țară.

Probele propuse de acuzare. - plângerile părților vătămate; - declarațiile părților vătămate; - declarații martori; - înscrisuri provenite de la unitățile competente necesare trimiterii în judecată în lipsă a inculpatului; - alte înscrisuri; - mandate de arestare preventivă în lipsă; - mandate de arestare european în vederea extrădării; - dispoziții de dare în urmărire națională; - citații procedurale îndeplinite prin dovezi de primire; - comunicări de la instituții competente, necesare trimiterii în judecată în lipsă; În cursul cercetării judecătorești, în temeiul art. 174 alin. (3) C. proc. pen., având în vedere numărul mare de părți civile, respectiv 19, precum și împrejurarea că acestea nu și-au ales un reprezentant, având în vederea faptul că părțile civile locuiesc la distanță de Timișoara instanța a procedat la desemnarea unui avocat din oficiu care să le reprezinte interesele.

Părțile civile C.V., Z.T., S.P., F.N., P.A.L., C.M., H.P., C.C.L., P.M., H.M., precum și părțile civile P.F., D.M., D.C., P.Șt.I., P.A., P.G., L.M.D.I. și I.I., prin avocat din oficiu, au solicitata tragerea la răspunderea penală a inculpaților și obligarea acestora la plata sumei totale de 45 300 euro, respectiv C.V. 2000 euro, Z.T. 3000 eur, S.P. 3000 eur, F.N. 6000 euro, P.A.L. 2000 euro, C.M. 2000 euro, H.P. 1800 euro , C.C.L. 2000 euro, P.M. 2000 euro, H.M. 2000 euro, P.F. 3000 euro, D.M. 3000 euro, D.C. 3000 euro, P.Șt.I. 2000 euro, P.A. 2000 euro, P.G. 2000 euro, L.M. 1000 euro, D.I. 1500 euro și I.I. 2000 euro. Sumele de bani reprezintă daune materiale, respectiv costul biletelor de călătorie și a altor cheltuieli efectuate în Grecia, precum și daune morale reprezentând suferințele fizice și psihice.

Au fost audiate următoarele părți civile, P.M., V.V., Z.T., S.P., C.M., C.C.L., I.I., E.I., D.I., martorii B.I., S.I., A.G., Ș.M., F.N., B.P., B.M.F., S.N., C.N.V., H.H.H. Ambii inculpații au fost arestați în lipsă, identificați și prezentați instanței pe parcursul cercetării judecătorești. Inculpatul Ș.A. a fost audiat la termenul din data de 07 octombrie 2011. În declarația sa arată că el a mai fost plecat în Grecia la lucru înainte de data săvârșirii infracțiunilor de față, că a fost contactat în luna martie 2010 de numitul R. care i-a relatat că este de lucru in Grecia și l-a întrebat dacă nu poate să aducă oameni la lucru din România. În acest sens l-a pus in legătură cu inculpatul Ș.D.

care i-a relatat că are 60 de hectare de roșii și că se câștigă bine. În luna iulie 2010, s-a întors in România, in localitatea de domiciliu, respectiv Bulgăraș, Timiș și a fost sunat de inculpatul Ș.D. care i-a spus că are nevoie de 50 de oameni Potrivit susținerilor inculpatului el le-a comunicat oamenilor că sunt condiții de cazare și igienă, respectiv mai multe camere, baie că pot câștiga 50 60 EUR pe zi, potrivit spuselor inculpatului Ș.D. că se va lucra intre orele 05 30 și 11 dimineața cu reîncepere de la 17 30 până se întunecă. Susține că în data de 11 iulie 2010 a venit un autocar în care erau deja 20 de persoane aduse de inculpatul Ș.D. Mai relatează faptul că el s-a deplasat împreună cu persoanele din Bulgăruș, iar în momentul în care au ajuns la destinație a remarcat faptul că urmau să fie cazați într-un grajd de animale.

Întrucât întregul grup s-a arătata nemulțumit exprimându-și dorința de a pleca, inculpatul Ș.D. le-a relatat că este necesar să plătească banii pentru transport care au fost achitați de el. Mai relatează că și el este victimă a traficului de persoane. Potrivit înțelegerii cu celelalte persoane din Bulgăruș, dar și cu inculpatul Ș.D. el a fost numit șef de echipă și a supravegheat activitatea celorlalți dar totodată făcea și medierea intre oamenii din Bulgăruș și inculpatul Ș.D. Inculpatul Ș.D. a fost audiat la data de 10 februarie 2012. Acesta confirmă faptul că l-a cunoscut pe inculpatul Ș.A. prin intermediul unei persoane pe nume R., cunoștință a ambilor. Susține că inculpatul Ș.A. a avut inițiativa de a-l suna propunându-i să îi aducă 30 de oameni la lucru, întrucât cunoștea de la acel R. faptul că el lucra la un cetățean grec care are nevoie in fiecare an de 50 -60 de persoane pentru munca în agricultură.

În momentul în care a venit în România l-a anunțat telefonic când este plecarea după care, în data de 11 iulie 2010, a venit în localitatea Bulgăruș cu autocarul pentru a lua persoanele solicitante. Menționează că el a explicat inculpatului că oamenii vor lucra intr-un „aputic”, un fel de adăpost în care pot locui și 70 de persoane și le-a explicat chiar și în autocar care sunt condițiile de locuit. De asemenea, relatează că el le-a explicat părților civile că banii vor fi primiți la terminarea lucrării, respectiv peste o lună, iar pe parcurs vor primi doar banii necesari pentru mâncare, cheltuielile fiind notate într-un caiet pentru fiecare parte. Menționează că părțile civile din Bulgăruș îl aveau drept mandatar pe inculpatul Ș.A., care a făcut cheltuieli nejustificate, efectiv făcând cumpărături scumpe astfel încât la epuizarea perioadei de lucru părților vătămate nu li se mai cuveneau bani.

Mai artă că, inculpatul Ș.A. împreună cu alte persoane au părăsit locul de muncă, iar persoanele rămase au primit bani pentru a se putea întoarce în țară. Tribunalul, examinând materialul probator administrat atât in cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, a reținut următoarea situație de fapt. Inculpatul Ș.A. a plecat în Grecia, în luna mai 2010, împreună cu o persoană pe nume R., cunoștință comună a sa și a inculpatului Ș.D., cu scopul declarat de a găsi de lucru în agricultură. Ajuns în Grecia, a luat legătura cu inculpatul Ș.D., prin intermediul acestui R. și acesta a declarat că are locuri de muncă pe plantația unui cetățean grec propunându-i să-i caute oameni din România.

Potrivit înțelegerii inculpatul Ș.A. urma să vină în România, să discute cu oamenii, iar inculpatul Ș.D. urma să vină, la rândul său, în România pentru a prelua oamenii cu un autocar. Inculpatul Ș.A. locuiește în localitatea Bulgăruș jud. Timiș. La venirea in localitatea a transmis consătenilor interesați despre posibilitatea de a merge la lucru în Grecia, relatându-le faptul că vor avea condiții de locuit decente în imobile prevăzute cu dormitor, baie, că vor lucra la roșii, că se va plăti suma de 25 cenți pe lădița de roșii culeasă, că necesarul de alimente va fi suportat din banii pe care urmează să îi câștige, că vor plăti doar transportul autocarului, respectiv suma de 50 EUR, iar în ipoteza în care nu vor avea bani pentru transport aceștia urmau să fie achitați de inculpatul Ș.D.

și vor fi reținuți din veniturile realizate. Mai multe persoane din localitatea Bulgăruș sau localități apropiate, printre care părțile civile C.V., Z.T., S.P., F.N., P.A.L., C.M., H.P., C.C.L., P.M., H.M., I.I., D.I. s-au adresat inculpatului cu scopul de a merge la muncă în Grecia. La data de 11 iulie 2010 părțile civile însoțite de inculpatul Ș.A. au fost îmbarcate într-un autocar al firmei SC P.T. SRL care efectua curse regulate România - Grecia. În autocar se afla inculpatul Ș.D. și un număr de aproximativ 20 de persoane, printre care părțile civile P.F., D.M., D.C., P.Șt.I., P.A., P.G., L.M. Aceste persoane care se aflau în autocar locuiesc în localitatea de domiciliu a inculpatului Ș.D.

din județul Mehedinți și au fost racolate de inculpatul Ș.D. Inculpatul Ș.D. a relatat victimelor că urmau să lucreze o lună la cules de roșii, că urmau să fie plătiți cu 30 cenți pe o ladă de roșii culeasă, că urmau să aibă un program de lucru de 8 ore în zilele lucrătoare ale săptămânii, respectiv de luni până vineri, că aveau cazarea asigurată și vor plăti doar suma 50 EUR contravaloarea transportului. Ajunse în Grecia victimele au constat că locul de cazare era compus dintr-un grajd dezafectat situat pe câmp care nu avea decât acoperiș, că nu aveau paturi, fiind nevoiți să își improvizeze locuri de dormit din paie, că nu aveau decât o pompă de apă amplasată în mijlocul acestei locații iar hrana urma să fie preparată cu ajutorul unui aragaz de campanie, alimentat cu butelie.

În momentul în care părțile civile s-au arătat nemulțumite de condițiile de locuit, inculpatul Ș.D. le-a relatat că pot să plece dar este necesar în prealabil să îi achite contravaloarea transportului, fapt ce le-a descurajat Cele două grupuri au fost împărțite astfel: echipa din Bulgăruș coordonată de inculpatul Ș.A., care a fost numit șef de echipă, urma să supravegheze activitatea lor și să primească 5 cenți din suma cuvenită părților civile pe lădiță pentru acest serviciu. Echipa din Mehedinți era supravegheată de inculpatul Ș.D. Întrucât în rândul victimelor se aflau și rude ale inculpatului Ș.D., unii din aceștia erau percepuți de părțile civile ca fiind persoane favorizate, susținând totodată că se simțeau amenințați de aceste rude ale inculpatului Ș.D.

Părțile civile relatează că s-au considerat exploatate prin muncă întrucât locul de cazare era insalubru și nu era conform condițiilor care le-au fost promise din România, au fost nevoiți să doarmă sub cerul liber, pe paturi improvizate, să facă baie cu apă rece în locații pline de muște și de șobolani, au fost nevoiți să lucreze 7 zile pe săptămână, inclusiv dumineca, de dimineață până seara, nu au primit banii cuveniți pentru numărul de lădițe culese fiind amăgiți că vor primi suma de bani la finalul lucrării. Părțile civile nu aveau posibilitatea de a achiziționa alimente, neavând bani, însă prin încuviințarea patronului grec, puteau să meargă la un magazin agreat de acesta, să își achiziționeze produse pe datorie, aceasta urmând a fi achitată la sfârșitul campaniei din banii ce erau câștigați.

Deși li s-a spus că vor beneficia de cazarea gratuită la finalul unei luni de muncă nu li s-au acordat sumele de bani câștigate pe motiv că banii câștigați au fost reținuți, fie pentru cheltuielile de cazare (cazare inexistentă) fie pentru alimente. În aceste condiții, după 2 săptămâni, 3 săptămâni sau o lună de muncă părțile civile au primit câte 25 EUR/săptămână pentru alimente și suma necesară pentru își plăti transportul pentru întoarcerea în România. Partea civilă C.V. declară că primeau suma de 25 EUR pe săptămână pentru alimente care erau cumpărate de inculpatul Ș.D. împreună cu inculpatul Ș.A. și un anume V. Partea civilă S.P. susține ca a lucrat o lună și jumătate și a primit de 3 ori câte 50 EUR ea și fiul său P.L.

Partea civilă C.C.L. susține că a primit de două ori câte 25 EUR cât a stat în Grecia. Partea civilă I.I. susține că nu a primit bani pentru munca prestată, dar întrucât a avea permis de conducerea a fost solicitat de inculpatul Ș.D. să conducă un autoturism până în România și astfel, la momentul ajungerii in România, i-a achitat suma de 120 EUR și 100 lei. Partea civilă P.M. susține că au primit săptămânal câte 25 EUR pentru supraviețuire, iar la plecare inculpatul Ș.D. a plătit unui număr de 14 persoane din echipa de la Bulgăruș biletul de autocar pentru întoarcerea în România, precum și 150 EUR pentru toți 14 în condițiile în care cu 4 zile înainte inculpatul Ș.A., împreună cu alte 7 persoane din Bulgăruș au plecat de la locul de muncă în urma unei dispute purtată cu inculpatul Ș.D.

Partea civilă Z.I. relatează că a lucrat o lună și trei săptămâni, că a primit 25 EUR pe săptămână pentru mâncare cu promisiunea că restul banilor vor fi primiți la finalizarea lucrării, lucru care nu s-a întâmplat. Partea civilă D.E.S. declară că în 6 săptămâni a primit suma de 75 EUR. În vederea stabilirii unei corecte stări de fapt relevantă este relația dintre inculpatul Ș.A. și Ș.D. Declarațiile inculpaților evidențiază o poziție discordantă. Inculpatul Ș.A. relatează că el nu este implicat în racolarea părților civile ci este la rândul său o victimă a inculpatului Ș.D., că nu l-a cunoscut înainte și nu a cunoscut nici condițiile de muncă și cazare bazându-se pe susținerile sale. Inculpatul Ș.D.

relatează că Ș.A. a indus în eroare părțile civile din Bulgăruș, în condițiile în care nu le-a prezentat acestora situația concretă de pe câmp și condițiile de muncă, în condițiile în care încă de la început le-a relatat că vor câștiga o suma mai mică intenționând să-și însușească el diferența iar lipsa banilor la finalul lucrării se datorează faptului că au făcut cheltuieli mult prea mari în perioada șederii in Grecia. Din coroborarea probelor de la dosar instanța și-a format părerea că inculpatul Ș.A., cunoscând modul de lucru din Grecia, precum și faptul că diverse persoane pot să câștige bani prin plasarea forței de muncă în agricultură, a luat legătura cu inculpatul Ș.D. cu scopul de a se implica în această activitate de racolarea a persoanelor dispuse să meargă la muncă în străinătate.

Deși nu îl cunoștea personal pe inculpatul Ș.D., inculpatul Ș.A. s-a obligat să aducă aceste persoane, iar odată ajuns s-a proclamat șef al grupului de la Bulgăruș, lucru acceptat de aceștia care se simțeau vulnerabili în fața situației create, dar neagreat de inculpatul Ș.D., care nu își dorea un intermediar intre el și persoanele venite la muncă. Că este așa rezultă din declarațiile părților civile Z.I., P.M. care susțin că, inculpatul Ș.D. i-ar fi propus lui Ș.A. o sumă de 3000 lei pentru a le lăsa pe părțile civile în Grecia și a se întoarce acasă, demers care demonstrează că inculpatul Ș.D. își simțea amenințată poziția de către inculpatul Ș.A. De altfel, inculpatul Ș.A. relatează că i s-a propus de către Ș.D.

să le abandoneze pe părțile civile, însă el nu a fost de acord replicând că „el nu are oameni de vânzare”. Relevantă este afirmația părților civile D.S. și B.I. care susțin că ar fi ar fi auzit că inculpatul Ș.D. i-a propus lui Ș.A. 100 EUR pentru fiecare persoană, dar să nu mai vină și el în Grecia. De altfel, așa cum toate părțile civile relatează, între cei doi inculpați s-au născut mai multe conflicte, inculpatul Ș.A. fiind nevoit să părăsească locația datorită amenințărilor inculpatului Ș.D. După plecarea inculpatului Ș.A., inculpatul Ș.D. le-a relatat persoanelor de la Bulgăruș, fie că banii lor au fost luați de inculpatul Ș.A., fie că aceștia au fost consumați pe alimente achiziționate in cantități exagerate de Ș.A.

și din acest motiv nu pot fi plătiți. Instanța consideră că aceste susțineri ale inculpatului Ș.D. erau folosite drept justificări pentru neplata prestațiilor părților civile precum și o modalitatea de a arunca responsabilitatea asupra inculpatului Ș.A. Dacă argumentația sa ar fi fost reală cu privire la persoanele de la Bulgăruș, nu se explică de ce persoanele de la Mehedinți, care nu l-au avut ca și șef pe inculpatul Ș.A., nu au primit banii, chiar dacă unii dintre ei au lucrat chiar o lună și jumătate. Reținând această starea de fapt, instanța a apreciat că ambii inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. Text de lege aplicabil Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 constituie infracțiunea de trafic de persoane, recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane prin amenințarea, violență, forme de constrângere, fraudă ori înșelăciune … în scopul exploatării acestei persoane.

Potrivit art. 2 lit. a) din aceeași lege prin, „exploatarea unei persoane” se înțelege executarea unei muncii sau îndeplinirea unor servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale, privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate” În ce privește inculpatul Ș.A., tribunalul a considerat că acesta a săvârșit infracțiunea în modalitatea recrutării prin inducerea in eroare cu privirea la condițiile de lucru, condițiile de locuit. După o prealabilă discuție cu inculpatul Ș.D., cunoscând în genere condițiile de muncă din Grecia în baza unei experiențe anterioare, a convins părțile civile din Bulgăruș, respectiv C.V., Z.T., S.P., F.N., P.A.L., C.M., H.P., C.C.L., P.M., H.M., I.I., D.I.

să vină la muncă în agricultură în Grecia. Potrivit declarației sale, dar și a soției sale, inculpatul Ș.A. a mai avut o deplasare in Grecia, tot pentru a lucra in agricultură, anterior datei de 11 iulie 2010, iar această deplasare s-a dovedit a fi tot un eșec. Cu toate acestea el a transmis victimelor, fie direct fie prin rude, că locul de muncă oferit de inculpatul Ș.D. este sigur, oferă condiții de cazare decente și venituri acceptabile. Aceste susțineri au contribuit la formarea convingerii părților civile a căror lipsă de experiență și situație materială precară le-a determinat să dea crezarea susținerilor inculpatului. Instanța reține, din declarațiile părților civile, și faptul că, la formarea convingerii lor, a contribuit și împrejurarea că inculpatul personal a mai fost plecat la lucru în Grecia și în consecință are atât experiență cât și persoane de legătură care îl pot ajuta.

Inculpatul a omis omițând să relateze părților civile că experiența sa anterioară nu a condus la realizarea veniturilor așa cum se aștepta. Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru a reține în sarcina inculpatului Ș.A. săvârșirea infracțiunii chiar dacă acesta nu a cunoscut efectiv care sunt condițiile de muncă și s-a bazat doar pe susținerile inculpatului Ș.D., întrucât datele relatate mai sus au format opinia instanței asupra faptului că poziția subiectivă a inculpatului era intenția de a exploata prin muncă victimele alături de inculpatul Ș.D. De altfel, pentru existența acestei infracțiunii nu este necesar ca scopul special de exploatare prin muncă să fie realizat efectiv, legea pretinzând doar ca faptele să fie săvârșite în scopul exploatării, condiție realizată in cazul inculpatului Ș.A.

În momentul în care au ajuns în Grecia la locul de muncă, victimele au fost exploatate efectiv întrucât au fost cazate sub aer liber într-un grajd care avea doar acoperiș, nu era prevăzut cu paturi, nu aveau apă caldă, au avut un program de lucru de dimineața până seara, fiind nevoiți să lucreze la temperaturi foarte mari și nu au beneficiat de remunerarea activității lor în condițiile în care primeau sume modice de bani pentru a își cumpăra alimente, fiind nevoiți să lucreze zile în plus pentru a își câștiga banii necesari transportului în România, activități care caracterizează conduita ilicită de exploatare a unor persoane. Inculpatul Ș.D.

a săvârșit infracțiunea în modalitatea recrutării persoanelor de la Mehedinți, respectiv părților civile P.F., D.M., D.C., P.Șt.I., P.A., P.G., L.M., dar și in modalitatea transportării și cazării tuturor părților civile acesta ocupându-se efectiv de organizarea și plata transportului din data de 11 iulie 2010 și venind personal cu autocarul pentru a prelua victimele, dar și de cazarea victimelor, organizarea acestora pentru a merge la lucru și supravegherea acestora pe câmp. De asemenea, acesta a săvârșit infracțiunea în modalitatea intenției directe, respectiv cu scopul exploatării prin muncă în folosul său personal și a patronului grec pentru care susține că lucrează.

Având în vedere participarea ambilor inculpați la săvârșirea infracțiuni față de victimele din Bulgăruș instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru a se reține varianta agravantă a infracțiunii, respectiv săvârșirea acesteia de două sau mai multe persoane împreună prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Prin conduita ilicită a celor doi inculpați s-a creat o stare de pericol cu privire la atributele fundamentale ale părților civile, în număr de 19 sub aspectul libertății de manifestare, a demnității umane dar și a sănătății, victimele fiind expuse unor pericole majore cu privire la securitatea și sănătatea lor prin condițiile de muncă oferite și prin condițiile de locuit.

Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul Ș.A. a fost condamnat la 5 ani închisoare. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială pentru infracțiunea săvârșită, pericolul social crescut al infracțiunii care reiese din limitele mari ale pedepsei, dar și alte elemente legate de împrejurările săvârșirii infracțiunii și de persoana inculpatului, respectiv prin recrutarea unui număr mare de persoane din Bulgăruș dintre care au formulat plângere penală doar 12, faptul că acesta nu a recunoscut efectiv săvârșirea infracțiunii declarând că el, la rândul său, este victima traficului de persoane.

De asemenea, instanța are in vederea faptul că inculpatul nu este la prima abatere, din extrasul cazierului judiciar existent la dosar reieșind că acesta are mai multe condamnări, prezenta infracțiune fiind săvârșită în condițiile recidivei post executorii. Întrucât inculpatul a fost arestat preventiv pe parcursul procesului penal, fiind liberat provizoriu sub control judiciar la data de 10 noiembrie 2011, în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa durata arestului preventiv din data de 22 august 2011 și până in data de 10 noiembrie 2011. Ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii s-a aplicat, în temeiul art. 65 C. pen., pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale, considerându-se că inculpatul este nedemn pentru a mai beneficia de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b), dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale. În temeiul prevederilor art. 71 C. pen., față de gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat, instanța a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b), dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul Ș.D. a fost condamnat la 5 ani închisoare. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială pentru infracțiunea săvârșită, pericolul social crescut al infracțiunii care reiese din limitele mari ale pedepsei, dar și alte elemente legate de împrejurările săvârșirii infracțiunii și de persoana inculpatului, respectiv prin recrutarea unui număr mare de persoane din Mehedinți dintre care au formulat plângere penală doar 7, dar și transportul, cazarea și exploatarea efectivă a celor 19 victime, faptul că acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul a fost arestat preventiv, măsura fiind pusă in executarea la data de 20 ianuarie 2012 întrucât se menține temeiurile avute in vederea la luarea măsurii, în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive și în temeiul ar. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa durata arestului preventiv începând cu data de 20 ianuarie 2012 și până la zi. Ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii s-a aplicat, în temeiul art. 65 C. pen., pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale, considerându-se că inculpatul este nedemn pentru a mai beneficia de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b), dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul prevederilor art. 71 C. pen., față de gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat, instanța a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b), dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale. Acțiunea civilă: Așa cum s-a arătat mai sus, părțile civile au formulat pretenții bănești în cursul urmăririi penale pe care le-au menținut în fața instanței, prin avocat. Acestea au solicitat să fie obligați inculpații la plata despăgubirilor materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu mâncarea pe perioada șederii în Grecia, aproximativ o lună de zile, contravaloarea veniturilor la care erau îndreptățiți pentru munca prestată și daune morale reprezentând echivalentul valoric al suferinței fizice și umilințelor suportate.

Conform declarațiilor părților civile, coroborate între ele, acestea ar fi fost îndreptățite la o sumă totală de aproximativ 1000 EUR pentru munca prestată pentru o perioadă de o lună și jumătate, în condițiile în care au avut un program de muncă de dimineață până seara. De asemenea, părțile civile sunt îndreptățite la returnarea contravalorii transportului. Pornind de la cererile părților civile, așa cum au fost precizate prin avocat dar și declarațiile acestora cu privire la sumele de bani la care erau îndreptățiți care se coroborează cu declarațiile inculpaților, aceștia confirmând că o persoană care a lucrat întreaga perioadă putea să câștige 1700 – 1800 EUR (declarația inculpatului Ș.D.

cu privire la sumele câștigate de membrii familiei sale) instanța a apreciat ca fiind probată întinderea sumelor de bani de care aceștia au fost lipsiți prin săvârșirea infracțiunii de către inculpați. În ce privește daunele morale, instanța a apreciat că suma de 1000 EURO pentru fiecare parte civilă reprezintă echivalentul valoric al suferințelor morale, al umilințelor suportate de cele 19 părți civile ca urmare a faptului că au fost nevoite să locuiască aproximativ o lună de zile in condiții mizere, respectiv dormind pe jos, spălându-se cu apă rece, neavând codiții pentru a mânca, precum și prin aceea că le-a fost încălcată libertatea de mișcare, de manifestare și demnitatea în condițiile în care, contrar înțelegerii au fost supuși la un program de lucru de 11-12 ore și nu au fost remunerați pentru munca prestată, au fost supuși riscurilor îmbolnăvirii.

Existența faptei ilicite a inculpaților, precum și legătura de cauzalitate între această faptă și prejudiciul produs rezultă din descrierea stării de fapt expusă mai sus. Sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii juridice delictuale, astfel cum este reglementată de art. 998 C. civ., dar și a solidarității obligației raportat la părțile civile din Bulgăruș, principiu reglementat de art. 1003 C. civ., potrivit căruia cei care au cauzat in comun, prin fapta lor ilicită, un prejudiciu răspund solidar față de victimă. În consecință, în temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la 998 și urm C. civ., au fost obligați inculpații Ș.A. și Ș.D., în solidar, sa achite în favoarea parții civile C.V., suma de 1000 EUR cu titlu de daune morale și suma de 500 EUR cu titlu de daune materiale, părții civile Z.T.

suma de 1000 EUR cu titlu de daune morale și suma de 1000 EUR cu titlu de daune materiale, părții civile S.P. suma de 1000 EUR cu titlu de daune morale și suma de 1000 EUR cu titlu de daune materiale, părții civile F.N., suma de 1000 EUR daune morale și suma de 1000 EUR daune materiale, părții civile P.A.L., suma de 1000 EUR daune morale și suma de 1000 EUR daune materiale, părții civile C.M., suma de 1000 EUR daune morale și suma de 1000 EUR daune materiale, părții civile H.P., suma de 1000 EUR daune morale și suma de 800 EUR daune materiale, părții civile C.C.L., suma de 1000 EUR daune morale și materiale, părții civile P.M. suma de 1000 EUR daune morale și suma de 500 EUR daune materiale, părții civile H.M., suma de 1000 EUR daune morale și materiale, părții civile I.I.

suma de 1000 EUR cu titlu de daune morale și materiale, părții civile D.I. suma de 1000 EUR cu titlu de daune morale și 500 EUR daune materiale. Cu privire la părțile civile din Mehedinți, instanța nu a reținut participarea inculpatului Ș.A. Observă că aceste părți civile au solicitat doar daune morale, context în care temeiul art. 14 si 346 C. proc. pen., raportat la 998 și urm C. civ., a obligat numai pe inculpatul Ș.D. să achite aceste despăgubiri, respectiv în favoarea părții civile P.F., suma de 1000 EUR daune morale, în favoarea părții civile D.M., suma de 1000 EUR daune morale, în favoarea părții civile D.C., suma de 1000 EUR daune morale, în favoarea părții civile P.Șt.I., suma de 1000 EUR daune morale, în favoarea părții civile P.A., suma de 1000 EUR daune morale, în favoarea părții civile P.G.

suma de 1000 EUR daune morale, în favoarea părții civile L.M. suma de 1000 EUR daune morale. Ca o consecință a condamnării, în temeiul art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații să achite în favoarea statului suma de 6000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul legal, inculpații Ș.A. și Ș.D. Motivarea apelurilor a fost făcută oral, cu ocazia dezbaterilor, fiind expusă detaliat în partea introductivă a prezentei decizii. Prin decizia penală nr. 169/A din 24 septembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații Ș.A. și Ș.D. împotriva sentinței penale nr. 91/ PI din 19 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 3888/30/2011.

A menținut sentința apelată. În baza art. 383 alin. (1 1 ) raportat la art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului Ș.D. În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Ș.D. arestarea preventivă începând cu data de 19 martie 2012 până în data de 24 septembrie 2012 inclusiv. A respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul Ș.D. A constatat că inculpatul-apelant Ș.A. se află în prezent sub puterea măsurii liberării provizorii sub control judiciar dispusă prin încheierea din data de 08 noiembrie 2011 a Tribunalului Timiș (dosar nr. 3888/30/2011) definitivă prin decizia penală nr. 1792/ R din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara.

În baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpații-apelanți la plata sumei de 350 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apel. A dispus plata sumei de 300 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel pentru inculpatul Ș.A. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a apreciat că situația de fapt reținută în actul de sesizare este confirmată de materialul probator administrat în cursul procesului penal și reflectă fără dubiu comiterea de către cei doi inculpați a infracțiunii de trafic de persoane n formă agravată și continuată, apărarea acestora vizând nevinovăția fiind înlăturată.

Referitor la reindividualizarea pedepsei principale și a modalității de executare, instanța de control judiciar a apreciat că acestea au fost corect stabilite de prima instanță. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații Ș.A. și Ș.D., criticile formulate de aceștia vizând netemeinicia pedepselor aplicate pe care le apreciază ca fiind prea mari, în raport de atitudinea de recunoaștere a faptei pe care au adoptat-o pe parcursul procesului penal. Inculpatul Ș.D. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și suspendarea executării pedepsei, apreciind că pretențiile civile nu sunt dovedite. În susținerea recursurilor, inculpații invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinica deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., în baza căruia instanța de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează. Reține Înalta Curte că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind instanța de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpaților.

Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că faptele săvârșite de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv art. 37 lit. a) C. pen., pentru inculpatul Ș.A. Faptele săvârșite de inculpați constau în aceea că, în baza unei înțelegeri prealabile, în vara anului 2010 (iunie-iulie), au recrutat, transportat și cazat, prin înșelăciune, mai multe persoane din România în Grecia (localitatea Gastoni), în scopul executării de munci agricole necalificate (cules de roșii pe plantații aparținând unor cetățeni greci) în mod forțat și cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare și sănătate.

Sa reținut că în faza actelor premergătoare și în faza de urmărire penală organele de cercetare penală au identificat 21 de victime ale traficului de persoane, dintre care 19 au fost audiate în calitate de părți vătămate și civile, iar două nu au depus plângere penală întrucât le-a fost teamă de inculpatul Ș.A.

Referitor la pedepsele aplicate inculpați, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat la o justă individualizare a pedepselor în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptelor, urmările acestora, limitele de pedeapsă, cât și circumstanțele personale (calitatea de coautori a inculpaților, numărul mare al părților vătămate, săvârșirea infracțiunii în formă continuată, nesinceritatea inculpaților în fața primei instanțe și faptul că s-au sustras de la urmărirea penală, ambii inculpați au antecedente penale), aspecte care au condus la stabilirea unor pedepse care prin cuantum și modalitate de executare sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea conținând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite, pe viitor săvârșirea de fapte penale. În speță, instanța de control judiciar a apreciat corect asupra gravității faptelor dar și a împrejurărilor în care au fost comise, coroborate cu persoana inculpaților, condiții în care solicitările inculpaților de reducere a pedepselor și de schimbare a modalității de executare (inculpatul Ș.D.) sunt neîntemeiate.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile declarate de inculpați, ca nefondate. Se va deduce arestarea preventivă pentru inculpatul Ș.D.. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ș.A. și Ș.D. împotriva deciziei penale nr. 169/ A din 24 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Ș.D., durata arestării preventive de la 20 ianuarie 2012 la 01 februarie 2013. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile, în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 01 februarie 2013 .