ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 356/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 356/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
de față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
91/ PI din 19 martie 2012 pronunțată în dosar nr. 3888/30/2011, Tribunalul
Timiș,
În temeiul art. 12
alin. (2) lit. a)) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen. și art. 37 lit. b)) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.A., la 5 ani
închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
În temeiul art. 65 C.
pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a)) și b) C. pen., pe o durata de 2 ani de la
executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C.
pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a)) teza a ll-a, lit. b)) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 C.
pen., a dedus din pedeapsa durata arestului preventiv din data de 22 august
2011 si pana in data de 10 noiembrie 2011.
În temeiul art. 12
alin. (2) lit. a)) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., a condamnat pe inculpatul Ș.D., la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea
infracțiunii de trafic de persoane.
În temeiul art. 65 C.
pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a)) și b) C. pen., pe o durata de 2 ani de la executarea
pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C.
pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 350 C.
proc. pen., a menținut măsura arestării preventive și în temeiul ar. 88 C.
pen., a dedus din pedeapsa durata arestului preventiv începând cu data de 20 ianuarie
2012 și până la zi.
În temeiul art. 14 si
346 C. proc. pen., raportat la 998 și urm C. civ., a obligat inculpații Ș.A. și
Ș.D., în solidar, sa achite în favoarea părții civile C.V., suma de 1000 EUR cu
titlu de daune morale și suma de 500 EUR cu titlu de daune materiale, părții
civile Z.T. suma de 1000 EUR cu titlu de daune morale și suma de 1000 EUR cu
titlu de daune materiale, părții civile S.P. suma de 1000 EUR cu titlu de daune
morale și suma de 1000 EUR cu titlu de daune materiale, părții civile F.N., suma
de 1000 EUR daune morale și suma de 1000 EUR daune materiale, părții civile P.A.L.,
suma de 1000 EUR daune morale și suma de 1000 EUR daune materiale, părții civile
C.M., suma de 1000 EUR daune morale și suma de 1000 EUR daune materiale, părții
civile H.P., suma de 1000 EUR daune morale și suma de 800 EUR daune materiale,
părții civile C.C.L., suma de 1000 EUR daune morale și materiale, părții civile
P.M. suma de 1000 EUR daune morale și suma de 500 EUR daune materiale, părții
civile H.M., suma de 1000 EUR daune morale și materiale, părții civile I.I. suma
de 1000 EUR cu titlu de daune morale și materiale, părții civile D.I. suma de
1000 EUR cu titlu de daune morale și 500 EUR daune materiale.
În temeiul art. 14 și
346 C. proc. pen., raportat la 998 și urm C. civ., a obligat inculpatul Ș.D. să
achite în favoarea părții civile P.F., suma de 1000 EUR daune morale, în
favoarea părții civile D.M., suma de 1000 EUR daune morale, în favoarea părții
civile D.C., suma de 1000 EUR daune morale, în favoarea părții civile P.Șt.I.,
suma de 1000 EUR daune morale, în favoarea părții civile P.A., suma de 1000 EUR
daune morale, în favoarea părții civile P.G. suma de 1000 EUR daune morale, în
favoarea părții civile L.M. suma de 1000 EUR daune morale.
În temeiul art. 191 C.
proc. pen., a obligat inculpații să achite in favoarea statului suma de 6000
lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 189 alin.
(2) C. proc. pen., a dispus plata din fondul special al Ministerului de Justiție
a sumelor de 250 lei, reprezentând costul onorariului parțial pentru apărător
oficiu pentru inculpatul Ș.D., suma de 300 lei costul onorariului avocat oficiu
pentru inculpatul Ș.A., suma de 7600 lei costul onorariului pentru apărătorul
din oficiu al celor 19 părți civile.
Pentru a hotărî
astfel, tribunalul a constatat:
Prin rechizitoriul nr.
142/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timișoara emis la data de
01 iunie 2011 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 3888/30/2011 07
iunie 2011 inculpații Ș.A. și Ș.D., au fost trimiși în
judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, faptă prevăzute
și pedepsite de art. 12 din Legea nr. 678/2001.
În fapt, s-a reținut
în sarcina inculpaților că au racolat mai multe părți vătămate din județul
Timiș și Mehedinți pe care sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă bine
plătite le-au transportat în Grecia în localitatea Gastoni, cu ajutorul unor
firme de transport de linie, pentru ca ulterior prin acte de înșelăciune,
amenințare violență și abuz de autoritate să le exploateze prin muncă în
folosul lor financiar.
Starea de fapt
reținută de acuzare.
La data de 01
septembrie 2010 ofițerii B.C.C.O. Timișoara s-au sesizat din oficiu cu privire
la activitatea infracțională pe care inculpatul Ș.A. o desfășura sub forma
atragerii și recrutării forței de muncă din România în scopul exploatării lor
prin muncă în țări ale U.E. Au formulat plângeri părțile vătămate P.M., Z.T., C.V.,
C.M., H.M., S.P., C.C.L., H.P., F.N. și P.A.L.
Inculpatul Ș.A. a
atragerea victimelor care erau consăteni cu el prin faptul că poza într-un
cetățean stabilit pe teritoriul Greciei unde efectua deplasări frecvente fapt
ce l-a ajutat substanțial în convingerea părților vătămate de seriozitatea
ofertelor lui de muncă.
Bazându-se pe faptul
că vorbele răspândite într-o comunitate mică se propagă mai ușor și are sorți
mai mari de izbândă, inculpatul Ș.A. a adoptat metoda prin „viu grai” și astfel
s-a văzut căutat de părțile vătămate care au cerut detalii despre ofertele
inculpatului. Atragerea acestor victime a fost cu atât mai ușoară cu cât ele
proveneau dintr-un mediu cu probleme sociale manifestate sub forma lipsei
locurilor de muncă și a oricăror surse de venit.
În acest context,
inculpatul le-a asigurat pe părțile vătămate că este în măsură să le ofere
locuri de muncă la cules de legume în localitatea Gastoni din Grecia unde li se
va încheia contracte de muncă, iar în cazul în care nu vor dispune de banii
necesari pentru plata transportului, le va asigura el sumele, urmând să-i fie
restituite ulterior după încasarea salariilor. Mai mult, inculpatul Ș.A. le-a
asigurat pe părțile vătămate că vor putea obține 25 euro/zi de muncă, iar
condițiile de cazare vor fi identice cu hotelurile de 2 stele. Părțile vătămate
au plecat împreună cu inculpatul spre Grecia, folosind ca mijloc de transport
autocarul unor firme de transport însă odată ajunși la destinație au constatat că
nu aveau asigurat nici un loc de muncă iar despre cei 25 euro/zi nici nu putea
fi vorba, atâta vreme cât aveau de lucru ocazional iar banii ce li se cuveneau
erau ridicați de la patronul grec de către inculpatul Ș.A.
Cazarea era la un
grajd de ovine dezafectat în care locuiau în condiții indecente mai mult de 30
de persoane care la rândul lor au fost aduse de inculpatul Ș.A. în baza
acelorași promisiuni mincinoase. Inculpatul Ș.A. a intrat în relații de
amiciție cu un alt personaj cu aceleași preocupări infracționale ca și ale sale
și anume Ș.D., originar din județul Mehedinți iar principalele sale
activități pe teritoriul Greciei erau recrutarea forței de muncă din județul de
domiciliu.
Printre aceste
persoane se numără D.M., P.F., P.Șt.I., D.C., P.A., P.G., L.M., fiecare dintre
ele fiind atrase de condițiile de muncă foarte rentabile pe care le oferea Ș.D.
Întrucât activitatea de exploatare prin muncă în folosul lor financiar a
devenit foarte rentabilă, inculpații Ș.A. și Ș.D. au convenit să-și
transfere unul altuia victimele în cazul în care acestea deveneau nemulțumite
de condițiile de muncă astfel că, cei doi s-au transformat în adevărați
„gardieni” ai victimelor care munceau în condiții de teroare psihică insuflată
de actele de amenințare cu moartea pe care aceștia le transmiteau.
Ajunse în pragul
disperării, părțile vătămate au căutat soluții salvatoare pentru a-și asigura
banii necesari revenirii în țară, astfel că în perioada când inculpatul Ș.A. era
plecat în țară pentru a recruta noi forțe de muncă, se rugau de inculpatul Ș.D.
să le permite să lucreze ore suplimentare pentru a putea fi plătiți cu sume mai
mari. Se pare că cel care manifesta o poziție conciliantă atunci când se vedea
singur stăpânitor al grupului de victime, era inculpatul Ș.D. spre
deosebire de inculpatul Ș.A. a cărui caracter violent și deosebit de
autoritar era cunoscut de victime, întrucât au avut parte de el prin actele de
violență aplicate de acesta. Pentru ca părțile vătămate să-și poată asigura
banii necesari revenirii în țară au fost nevoite să muncească mai multe ore pe
zi pentru inculpatul Ș.D. care beneficia și de echipa sa de muncitori
astfel că, cel mai avantajat era acest inculpat, atunci când Ș.A. era în
țară.
Nefiind în măsură să
refuze munca suplimentară pentru inculpatul Ș.D., părțile vătămate P.M., F.N.,
Z.T., C.V., C.M., H.M., S.P., C.C., H.P. și P.A.L., s-au văzut nevoite să
accepte condițiile impuse de acesta, reușind în acest mod să-și asigure banii
de transport spre a reveni în țară.
Probele propuse de
acuzare.
- plângerile părților
vătămate;
- declarațiile
părților vătămate;
- declarații martori;
- înscrisuri
provenite de la unitățile competente necesare trimiterii în judecată în lipsă a
inculpatului;
- alte înscrisuri;
- mandate de arestare
preventivă în lipsă;
- mandate de arestare
european în vederea extrădării;
- dispoziții de dare
în urmărire națională;
- citații procedurale
îndeplinite prin dovezi de primire;
- comunicări de la
instituții competente, necesare trimiterii în judecată în lipsă;
În cursul cercetării
judecătorești, în temeiul art. 174 alin. (3) C. proc. pen., având în vedere
numărul mare de părți civile, respectiv 19, precum și împrejurarea că acestea
nu și-au ales un reprezentant, având în vederea faptul că părțile civile
locuiesc la distanță de Timișoara instanța a procedat la desemnarea unui avocat
din oficiu care să le reprezinte interesele.
Părțile civile C.V.,
Z.T., S.P., F.N., P.A.L., C.M., H.P., C.C.L., P.M., H.M., precum și părțile
civile P.F., D.M., D.C., P.Șt.I., P.A., P.G., L.M.D.I. și I.I., prin avocat din
oficiu, au solicitata tragerea la răspunderea penală a inculpaților și
obligarea acestora la plata sumei totale de 45 300 euro, respectiv C.V. 2000 euro,
Z.T. 3000 eur, S.P. 3000 eur, F.N. 6000 euro, P.A.L. 2000 euro, C.M. 2000 euro,
H.P. 1800 euro , C.C.L. 2000 euro, P.M. 2000 euro, H.M. 2000 euro, P.F. 3000
euro, D.M. 3000 euro, D.C. 3000 euro, P.Șt.I. 2000 euro, P.A. 2000 euro, P.G. 2000
euro, L.M. 1000 euro, D.I. 1500 euro și I.I. 2000 euro.
Sumele de bani
reprezintă daune materiale, respectiv costul biletelor de călătorie și a altor
cheltuieli efectuate în Grecia, precum și daune morale reprezentând suferințele
fizice și psihice.
Au fost audiate următoarele
părți civile, P.M., V.V., Z.T., S.P., C.M., C.C.L., I.I., E.I., D.I., martorii B.I.,
S.I., A.G., Ș.M., F.N., B.P., B.M.F., S.N., C.N.V., H.H.H.
Ambii inculpații au
fost arestați în lipsă, identificați și prezentați instanței pe parcursul
cercetării judecătorești.
Inculpatul Ș.A.
a fost audiat la termenul din data de 07 octombrie 2011.
În declarația sa arată
că el a mai fost plecat în Grecia la lucru înainte de data săvârșirii
infracțiunilor de față, că a fost contactat în luna martie 2010 de numitul R. care
i-a relatat că este de lucru in Grecia și l-a întrebat dacă nu poate să aducă
oameni la lucru din România. În acest sens l-a pus in legătură cu inculpatul Ș.D.
care i-a relatat că are 60 de hectare de roșii și că se câștigă bine. În luna
iulie 2010, s-a întors in România, in localitatea de domiciliu, respectiv Bulgăraș,
Timiș și a fost sunat de inculpatul Ș.D. care i-a spus că are nevoie de 50 de
oameni Potrivit susținerilor inculpatului el le-a comunicat oamenilor că sunt
condiții de cazare și igienă, respectiv mai multe camere, baie că pot câștiga
50 60 EUR pe zi, potrivit spuselor inculpatului Ș.D. că se va lucra intre orele
05 30 și 11 dimineața cu reîncepere de la 17 30 până se întunecă.
Susține că în data de
11 iulie 2010 a venit un autocar în care erau deja 20 de persoane aduse de
inculpatul Ș.D. Mai relatează faptul că el s-a deplasat împreună cu persoanele
din Bulgăruș, iar în momentul în care au ajuns la destinație a remarcat faptul
că urmau să fie cazați într-un grajd de animale. Întrucât întregul grup s-a
arătata nemulțumit exprimându-și dorința de a pleca, inculpatul Ș.D. le-a
relatat că este necesar să plătească banii pentru transport care au fost
achitați de el. Mai relatează că și el este victimă a traficului de persoane.
Potrivit înțelegerii cu celelalte persoane din Bulgăruș, dar și cu inculpatul Ș.D.
el a fost numit șef de echipă și a supravegheat activitatea celorlalți dar
totodată făcea și medierea intre oamenii din Bulgăruș și inculpatul Ș.D.
Inculpatul Ș.D.
a fost audiat la data de 10 februarie 2012.
Acesta confirmă
faptul că l-a cunoscut pe inculpatul Ș.A. prin intermediul unei persoane
pe nume R., cunoștință a ambilor. Susține că inculpatul Ș.A. a avut inițiativa
de a-l suna propunându-i să îi aducă 30 de oameni la lucru, întrucât cunoștea
de la acel R. faptul că el lucra la un cetățean grec care are nevoie in fiecare
an de 50 -60 de persoane pentru munca în agricultură.
În momentul în care a
venit în România l-a anunțat telefonic când este plecarea după care, în data de
11 iulie 2010, a venit în localitatea Bulgăruș cu autocarul pentru a lua
persoanele solicitante. Menționează că el a explicat inculpatului că oamenii
vor lucra intr-un „aputic”, un fel de adăpost în care pot locui și 70 de
persoane și le-a explicat chiar și în autocar care sunt condițiile de locuit. De
asemenea, relatează că el le-a explicat părților civile că banii vor fi primiți
la terminarea lucrării, respectiv peste o lună, iar pe parcurs vor primi doar
banii necesari pentru mâncare, cheltuielile fiind notate într-un caiet pentru
fiecare parte. Menționează că părțile civile din Bulgăruș îl aveau drept
mandatar pe inculpatul Ș.A., care a făcut cheltuieli nejustificate,
efectiv făcând cumpărături scumpe astfel încât la epuizarea perioadei de lucru
părților vătămate nu li se mai cuveneau bani. Mai artă că, inculpatul Ș.A.
împreună cu alte persoane au părăsit locul de muncă, iar persoanele rămase au primit
bani pentru a se putea întoarce în țară.
Tribunalul, examinând
materialul probator administrat atât in cursul urmăririi penale cât și al
cercetării judecătorești, a reținut următoarea situație de fapt.
Inculpatul Ș.A. a
plecat în Grecia, în luna mai 2010, împreună cu o persoană pe nume R.,
cunoștință comună a sa și a inculpatului Ș.D., cu scopul declarat de a
găsi de lucru în agricultură. Ajuns în Grecia, a luat legătura cu inculpatul Ș.D.,
prin intermediul acestui R. și acesta a declarat că are locuri de muncă pe
plantația unui cetățean grec propunându-i să-i caute oameni din România.
Potrivit înțelegerii
inculpatul Ș.A. urma să vină în România, să discute cu oamenii, iar
inculpatul Ș.D. urma să vină, la rândul său, în România pentru a prelua
oamenii cu un autocar.
Inculpatul Ș.A.
locuiește în localitatea Bulgăruș jud. Timiș. La venirea in localitatea a
transmis consătenilor interesați despre posibilitatea de a merge la lucru în
Grecia, relatându-le faptul că vor avea condiții de locuit decente în imobile
prevăzute cu dormitor, baie, că vor lucra la roșii, că se va plăti suma de 25
cenți pe lădița de roșii culeasă, că necesarul de alimente va fi suportat din
banii pe care urmează să îi câștige, că vor plăti doar transportul autocarului,
respectiv suma de 50 EUR, iar în ipoteza în care nu vor avea bani pentru
transport aceștia urmau să fie achitați de inculpatul Ș.D. și vor fi
reținuți din veniturile realizate.
Mai multe persoane
din localitatea Bulgăruș sau localități apropiate, printre care părțile civile
C.V., Z.T., S.P., F.N., P.A.L., C.M., H.P., C.C.L., P.M., H.M., I.I., D.I. s-au
adresat inculpatului cu scopul de a merge la muncă în Grecia.
La data de 11 iulie
2010 părțile civile însoțite de inculpatul Ș.A. au fost îmbarcate într-un
autocar al firmei SC P.T. SRL care efectua curse regulate România - Grecia. În
autocar se afla inculpatul Ș.D. și un număr de aproximativ 20 de persoane,
printre care părțile civile P.F., D.M., D.C., P.Șt.I., P.A., P.G., L.M. Aceste
persoane care se aflau în autocar locuiesc în localitatea de domiciliu a
inculpatului Ș.D. din județul Mehedinți și au fost racolate de inculpatul Ș.D.
Inculpatul Ș.D.
a relatat victimelor că urmau să lucreze o lună la cules de roșii, că urmau să
fie plătiți cu 30 cenți pe o ladă de roșii culeasă, că urmau să aibă un program
de lucru de 8 ore în zilele lucrătoare ale săptămânii, respectiv de luni până
vineri, că aveau cazarea asigurată și vor plăti doar suma 50 EUR contravaloarea
transportului.
Ajunse în Grecia victimele
au constat că locul de cazare era compus dintr-un grajd dezafectat situat pe
câmp care nu avea decât acoperiș, că nu aveau paturi, fiind nevoiți să își
improvizeze locuri de dormit din paie, că nu aveau decât o pompă de apă amplasată
în mijlocul acestei locații iar hrana urma să fie preparată cu ajutorul unui
aragaz de campanie, alimentat cu butelie. În momentul în care părțile civile
s-au arătat nemulțumite de condițiile de locuit, inculpatul Ș.D. le-a
relatat că pot să plece dar este necesar în prealabil să îi achite
contravaloarea transportului, fapt ce le-a descurajat
Cele două grupuri au
fost împărțite astfel: echipa din Bulgăruș coordonată de inculpatul Ș.A.,
care a fost numit șef de echipă, urma să supravegheze activitatea lor și să
primească 5 cenți din suma cuvenită părților civile pe lădiță pentru acest
serviciu. Echipa din Mehedinți era supravegheată de inculpatul Ș.D. Întrucât
în rândul victimelor se aflau și rude ale inculpatului Ș.D., unii din
aceștia erau percepuți de părțile civile ca fiind persoane favorizate,
susținând totodată că se simțeau amenințați de aceste rude ale inculpatului Ș.D.
Părțile civile
relatează că s-au considerat exploatate prin muncă întrucât locul de cazare era
insalubru și nu era conform condițiilor care le-au fost promise din România, au
fost nevoiți să doarmă sub cerul liber, pe paturi improvizate, să facă baie cu
apă rece în locații pline de muște și de șobolani, au fost nevoiți să lucreze 7
zile pe săptămână, inclusiv dumineca, de dimineață până seara, nu au primit
banii cuveniți pentru numărul de lădițe culese fiind amăgiți că vor primi suma
de bani la finalul lucrării. Părțile civile nu aveau posibilitatea de a achiziționa
alimente, neavând bani, însă prin încuviințarea patronului grec, puteau să
meargă la un magazin agreat de acesta, să își achiziționeze produse pe datorie,
aceasta urmând a fi achitată la sfârșitul campaniei din banii ce erau
câștigați.
Deși li s-a spus că vor
beneficia de cazarea gratuită la finalul unei luni de muncă nu li s-au acordat sumele
de bani câștigate pe motiv că banii câștigați au fost reținuți, fie pentru
cheltuielile de cazare (cazare inexistentă) fie pentru alimente. În aceste
condiții, după 2 săptămâni, 3 săptămâni sau o lună de muncă părțile civile au
primit câte 25 EUR/săptămână pentru alimente și suma necesară pentru își plăti
transportul pentru întoarcerea în România.
Partea civilă C.V. declară
că primeau suma de 25 EUR pe săptămână pentru alimente care erau cumpărate de inculpatul
Ș.D. împreună cu inculpatul Ș.A. și un anume V.
Partea civilă S.P. susține
ca a lucrat o lună și jumătate și a primit de 3 ori câte 50 EUR ea și fiul său
P.L.
Partea civilă C.C.L. susține
că a primit de două ori câte 25 EUR cât a stat în Grecia.
Partea civilă I.I. susține
că nu a primit bani pentru munca prestată, dar întrucât a avea permis de
conducerea a fost solicitat de inculpatul Ș.D. să conducă un autoturism
până în România și astfel, la momentul ajungerii in România, i-a achitat suma
de 120 EUR și 100 lei.
Partea civilă P.M. susține
că au primit săptămânal câte 25 EUR pentru supraviețuire, iar la plecare
inculpatul Ș.D. a plătit unui număr de 14 persoane din echipa de la Bulgăruș biletul de autocar pentru întoarcerea în România, precum și 150 EUR pentru toți 14
în condițiile în care cu 4 zile înainte inculpatul Ș.A., împreună cu alte 7
persoane din Bulgăruș au plecat de la locul de muncă în urma unei dispute
purtată cu inculpatul Ș.D.
Partea civilă Z.I. relatează
că a lucrat o lună și trei săptămâni, că a primit 25 EUR pe săptămână pentru
mâncare cu promisiunea că restul banilor vor fi primiți la finalizarea
lucrării, lucru care nu s-a întâmplat.
Partea civilă D.E.S. declară
că în 6 săptămâni a primit suma de 75 EUR.
În vederea stabilirii
unei corecte stări de fapt relevantă este relația dintre inculpatul Ș.A. și
Ș.D.
Declarațiile
inculpaților evidențiază o poziție discordantă. Inculpatul Ș.A. relatează
că el nu este implicat în racolarea părților civile ci este la rândul său o
victimă a inculpatului Ș.D., că nu l-a cunoscut înainte și nu a cunoscut
nici condițiile de muncă și cazare bazându-se pe susținerile sale.
Inculpatul Ș.D.
relatează că Ș.A. a indus în eroare părțile civile din Bulgăruș, în
condițiile în care nu le-a prezentat acestora situația concretă de pe câmp și
condițiile de muncă, în condițiile în care încă de la început le-a relatat că
vor câștiga o suma mai mică intenționând să-și însușească el diferența iar
lipsa banilor la finalul lucrării se datorează faptului că au făcut cheltuieli
mult prea mari în perioada șederii in Grecia.
Din coroborarea probelor
de la dosar instanța și-a format părerea că inculpatul Ș.A., cunoscând
modul de lucru din Grecia, precum și faptul că diverse persoane pot să câștige
bani prin plasarea forței de muncă în agricultură, a luat legătura cu inculpatul
Ș.D. cu scopul de a se implica în această activitate de racolarea a
persoanelor dispuse să meargă la muncă în străinătate. Deși nu îl cunoștea
personal pe inculpatul Ș.D., inculpatul Ș.A. s-a obligat să aducă
aceste persoane, iar odată ajuns s-a proclamat șef al grupului de la Bulgăruș, lucru acceptat de aceștia care se simțeau vulnerabili în fața situației create, dar
neagreat de inculpatul Ș.D., care nu își dorea un intermediar intre el și
persoanele venite la muncă. Că este așa rezultă din declarațiile părților
civile Z.I., P.M. care susțin că, inculpatul Ș.D. i-ar fi propus lui Ș.A.
o sumă de 3000 lei pentru a le lăsa pe părțile civile în Grecia și a se
întoarce acasă, demers care demonstrează că inculpatul Ș.D. își simțea
amenințată poziția de către inculpatul Ș.A. De altfel, inculpatul Ș.A.
relatează că i s-a propus de către Ș.D. să le abandoneze pe părțile
civile, însă el nu a fost de acord replicând că „el nu are oameni de vânzare”.
Relevantă este
afirmația părților civile D.S. și B.I. care susțin că ar fi ar fi auzit că
inculpatul Ș.D. i-a propus lui Ș.A. 100 EUR pentru fiecare persoană,
dar să nu mai vină și el în Grecia.
De altfel, așa cum
toate părțile civile relatează, între cei doi inculpați s-au născut mai multe
conflicte, inculpatul Ș.A. fiind nevoit să părăsească locația datorită
amenințărilor inculpatului Ș.D. După plecarea inculpatului Ș.A.,
inculpatul Ș.D. le-a relatat persoanelor de la Bulgăruș, fie că banii lor au fost luați de inculpatul Ș.A., fie că aceștia au fost
consumați pe alimente achiziționate in cantități exagerate de Ș.A. și din
acest motiv nu pot fi plătiți. Instanța consideră că aceste susțineri ale
inculpatului Ș.D. erau folosite drept justificări pentru neplata prestațiilor
părților civile precum și o modalitatea de a arunca responsabilitatea asupra
inculpatului Ș.A. Dacă argumentația sa ar fi fost reală cu privire la
persoanele de la Bulgăruș, nu se explică de ce persoanele de la Mehedinți, care nu l-au avut ca și șef pe inculpatul Ș.A., nu au primit banii, chiar dacă
unii dintre ei au lucrat chiar o lună și jumătate.
Reținând această
starea de fapt, instanța a apreciat că ambii inculpați se fac vinovați de
săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
Text de lege
aplicabil
Potrivit art. 12 alin.
(1) din Legea nr. 678/2001 constituie infracțiunea de trafic de persoane,
recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane
prin amenințarea, violență, forme de constrângere, fraudă ori înșelăciune … în
scopul exploatării acestei persoane.
Potrivit art. 2 lit.
a) din aceeași lege prin, „exploatarea unei persoane” se înțelege executarea
unei muncii sau îndeplinirea unor servicii în mod forțat ori cu încălcarea
normelor legale, privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și
securitate”
În ce privește
inculpatul Ș.A., tribunalul a considerat că acesta a săvârșit infracțiunea
în modalitatea recrutării prin inducerea in eroare cu privirea la condițiile de
lucru, condițiile de locuit. După o prealabilă discuție cu inculpatul Ș.D.,
cunoscând în genere condițiile de muncă din Grecia în baza unei experiențe
anterioare, a convins părțile civile din Bulgăruș, respectiv C.V., Z.T., S.P.,
F.N., P.A.L., C.M., H.P., C.C.L., P.M., H.M., I.I., D.I. să vină la muncă în
agricultură în Grecia.
Potrivit declarației
sale, dar și a soției sale, inculpatul Ș.A. a mai avut o deplasare in
Grecia, tot pentru a lucra in agricultură, anterior datei de 11 iulie 2010, iar
această deplasare s-a dovedit a fi tot un eșec. Cu toate acestea el a transmis
victimelor, fie direct fie prin rude, că locul de muncă oferit de inculpatul Ș.D.
este sigur, oferă condiții de cazare decente și venituri acceptabile. Aceste
susțineri au contribuit la formarea convingerii părților civile a căror lipsă
de experiență și situație materială precară le-a determinat să dea crezarea
susținerilor inculpatului. Instanța reține, din declarațiile părților civile, și
faptul că, la formarea convingerii lor, a contribuit și împrejurarea că
inculpatul personal a mai fost plecat la lucru în Grecia și în consecință are atât
experiență cât și persoane de legătură care îl pot ajuta. Inculpatul a omis
omițând să relateze părților civile că experiența sa anterioară nu a condus la
realizarea veniturilor așa cum se aștepta.
Instanța a constatat
că sunt îndeplinite condițiile pentru a reține în sarcina inculpatului Ș.A.
săvârșirea infracțiunii chiar dacă acesta nu a cunoscut efectiv care sunt
condițiile de muncă și s-a bazat doar pe susținerile inculpatului Ș.D.,
întrucât datele relatate mai sus au format opinia instanței asupra faptului că
poziția subiectivă a inculpatului era intenția de a exploata prin muncă
victimele alături de inculpatul Ș.D. De altfel, pentru existența acestei
infracțiunii nu este necesar ca scopul special de exploatare prin muncă să fie
realizat efectiv, legea pretinzând doar ca faptele să fie săvârșite în scopul
exploatării, condiție realizată in cazul inculpatului Ș.A.
În momentul în care
au ajuns în Grecia la locul de muncă, victimele au fost exploatate efectiv întrucât
au fost cazate sub aer liber într-un grajd care avea doar acoperiș, nu era
prevăzut cu paturi, nu aveau apă caldă, au avut un program de lucru de
dimineața până seara, fiind nevoiți să lucreze la temperaturi foarte mari și nu
au beneficiat de remunerarea activității lor în condițiile în care primeau sume
modice de bani pentru a își cumpăra alimente, fiind nevoiți să lucreze zile în
plus pentru a își câștiga banii necesari transportului în România, activități
care caracterizează conduita ilicită de exploatare a unor persoane.
Inculpatul Ș.D.
a săvârșit infracțiunea în modalitatea recrutării persoanelor de la Mehedinți, respectiv părților civile P.F., D.M., D.C., P.Șt.I., P.A., P.G., L.M., dar și in
modalitatea transportării și cazării tuturor părților civile acesta ocupându-se
efectiv de organizarea și plata transportului din data de 11 iulie 2010 și
venind personal cu autocarul pentru a prelua victimele, dar și de cazarea
victimelor, organizarea acestora pentru a merge la lucru și supravegherea
acestora pe câmp.
De asemenea, acesta a
săvârșit infracțiunea în modalitatea intenției directe, respectiv cu scopul
exploatării prin muncă în folosul său personal și a patronului grec pentru care
susține că lucrează.
Având în vedere participarea
ambilor inculpați la săvârșirea infracțiuni față de victimele din Bulgăruș instanța
constată că sunt îndeplinite condițiile pentru a se reține varianta agravantă a
infracțiunii, respectiv săvârșirea acesteia de două sau mai multe persoane
împreună prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Prin conduita ilicită
a celor doi inculpați s-a creat o stare de pericol cu privire la atributele
fundamentale ale părților civile, în număr de 19 sub aspectul libertății de
manifestare, a demnității umane dar și a sănătății, victimele fiind expuse unor
pericole majore cu privire la securitatea și sănătatea lor prin condițiile de
muncă oferite și prin condițiile de locuit.
Pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul Ș.A. a fost
condamnat la 5 ani închisoare.
La individualizarea
pedepsei instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în legea
specială pentru infracțiunea săvârșită, pericolul social crescut al infracțiunii
care reiese din limitele mari ale pedepsei, dar și alte elemente legate de
împrejurările săvârșirii infracțiunii și de persoana inculpatului, respectiv
prin recrutarea unui număr mare de persoane din Bulgăruș dintre care au
formulat plângere penală doar 12, faptul că acesta nu a recunoscut efectiv
săvârșirea infracțiunii declarând că el, la rândul său, este victima traficului
de persoane. De asemenea, instanța are in vederea faptul că inculpatul nu este
la prima abatere, din extrasul cazierului judiciar existent la dosar reieșind
că acesta are mai multe condamnări, prezenta infracțiune fiind săvârșită în
condițiile recidivei post executorii.
Întrucât inculpatul a
fost arestat preventiv pe parcursul procesului penal, fiind liberat provizoriu
sub control judiciar la data de 10 noiembrie 2011, în temeiul art. 88 C. pen.,
s-a dedus din pedeapsa durata arestului preventiv din data de 22 august 2011 și
până in data de 10 noiembrie 2011.
Ca urmare a
condamnării la pedeapsa închisorii s-a aplicat, în temeiul art. 65 C. pen.,
pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării
pedepsei principale, considerându-se că inculpatul este nedemn pentru a mai
beneficia de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, dreptul de a
fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b),
dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe
durata executării pedepsei principale.
În temeiul
prevederilor art. 71 C. pen., față de gravitatea faptelor săvârșite de către
inculpat, instanța a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a, dreptul de a fi ales în autoritățile publice
sau în funcții elective publice și, lit. b), dreptul de a ocupa o funcție ce
implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei
principale.
Pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen., inculpatul Ș.D. a fost condamnat la 5 ani
închisoare.
La individualizarea
pedepsei instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în legea
specială pentru infracțiunea săvârșită, pericolul social crescut al infracțiunii
care reiese din limitele mari ale pedepsei, dar și alte elemente legate de
împrejurările săvârșirii infracțiunii și de persoana inculpatului, respectiv
prin recrutarea unui număr mare de persoane din Mehedinți dintre care au
formulat plângere penală doar 7, dar și transportul, cazarea și exploatarea
efectivă a celor 19 victime, faptul că acesta nu a recunoscut săvârșirea
infracțiunii.
Inculpatul a fost
arestat preventiv, măsura fiind pusă in executarea la data de 20 ianuarie 2012 întrucât
se menține temeiurile avute in vederea la luarea măsurii, în baza art. 350 C. proc.
pen., s-a menținut măsura arestării preventive și în temeiul ar. 88 C. pen.,
s-a dedus din pedeapsa durata arestului preventiv începând cu data de 20 ianuarie
2012 și până la zi.
Ca urmare a
condamnării la pedeapsa închisorii s-a aplicat, în temeiul art. 65 C. pen., pedeapsa
complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
ll-a, lit. b) C. pen., pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei
principale, considerându-se că inculpatul este nedemn pentru a mai beneficia de
drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, dreptul de a fi ales în
autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b), dreptul de a
ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării
pedepsei principale.
În temeiul
prevederilor art. 71 C. pen., față de gravitatea faptelor săvârșite de către
inculpat, instanța a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a, dreptul de a fi ales în autoritățile publice
sau în funcții elective publice și, lit. b), dreptul de a ocupa o funcție ce
implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei
principale.
Acțiunea civilă:
Așa cum s-a arătat
mai sus, părțile civile au formulat pretenții bănești în cursul urmăririi
penale pe care le-au menținut în fața instanței, prin avocat. Acestea au
solicitat să fie obligați inculpații la plata despăgubirilor materiale,
reprezentând cheltuielile efectuate cu mâncarea pe perioada șederii în Grecia, aproximativ
o lună de zile, contravaloarea veniturilor la care erau îndreptățiți pentru
munca prestată și daune morale reprezentând echivalentul valoric al suferinței
fizice și umilințelor suportate.
Conform declarațiilor
părților civile, coroborate între ele, acestea ar fi fost îndreptățite la o
sumă totală de aproximativ 1000 EUR pentru munca prestată pentru o perioadă de
o lună și jumătate, în condițiile în care au avut un program de muncă de
dimineață până seara. De asemenea, părțile civile sunt îndreptățite la
returnarea contravalorii transportului.
Pornind de la
cererile părților civile, așa cum au fost precizate prin avocat dar și declarațiile
acestora cu privire la sumele de bani la care erau îndreptățiți care se
coroborează cu declarațiile inculpaților, aceștia confirmând că o persoană care
a lucrat întreaga perioadă putea să câștige 1700 – 1800 EUR (declarația
inculpatului Ș.D. cu privire la sumele câștigate de membrii familiei sale)
instanța a apreciat ca fiind probată întinderea sumelor de bani de care aceștia
au fost lipsiți prin săvârșirea infracțiunii de către inculpați.
În ce privește
daunele morale, instanța a apreciat că suma de 1000 EURO pentru fiecare parte
civilă reprezintă echivalentul valoric al suferințelor morale, al umilințelor
suportate de cele 19 părți civile ca urmare a faptului că au fost nevoite să
locuiască aproximativ o lună de zile in condiții mizere, respectiv dormind pe
jos, spălându-se cu apă rece, neavând codiții pentru a mânca, precum și prin
aceea că le-a fost încălcată libertatea de mișcare, de manifestare și
demnitatea în condițiile în care, contrar înțelegerii au fost supuși la un
program de lucru de 11-12 ore și nu au fost remunerați pentru munca prestată,
au fost supuși riscurilor îmbolnăvirii.
Existența faptei
ilicite a inculpaților, precum și legătura de cauzalitate între această faptă
și prejudiciul produs rezultă din descrierea stării de fapt expusă mai sus.
Sunt îndeplinite
condițiile angajării răspunderii juridice delictuale, astfel cum este
reglementată de art. 998 C. civ., dar și a solidarității obligației raportat la
părțile civile din Bulgăruș, principiu reglementat de art. 1003 C. civ.,
potrivit căruia cei care au cauzat in comun, prin fapta lor ilicită, un
prejudiciu răspund solidar față de victimă.
În consecință, în
temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la 998 și urm C. civ., au fost
obligați inculpații Ș.A. și Ș.D., în solidar, sa achite în favoarea
parții civile C.V., suma de 1000 EUR cu titlu de daune morale și suma de 500
EUR cu titlu de daune materiale, părții civile Z.T. suma de 1000 EUR cu titlu
de daune morale și suma de 1000 EUR cu titlu de daune materiale, părții civile
S.P. suma de 1000 EUR cu titlu de daune morale și suma de 1000 EUR cu titlu de
daune materiale, părții civile F.N., suma de 1000 EUR daune morale și suma de
1000 EUR daune materiale, părții civile P.A.L., suma de 1000 EUR daune morale
și suma de 1000 EUR daune materiale, părții civile C.M., suma de 1000 EUR daune
morale și suma de 1000 EUR daune materiale, părții civile H.P., suma de 1000
EUR daune morale și suma de 800 EUR daune materiale, părții civile C.C.L., suma
de 1000 EUR daune morale și materiale, părții civile P.M. suma de 1000 EUR daune
morale și suma de 500 EUR daune materiale, părții civile H.M., suma de 1000 EUR
daune morale și materiale, părții civile I.I. suma de 1000 EUR cu titlu de
daune morale și materiale, părții civile D.I. suma de 1000 EUR cu titlu de
daune morale și 500 EUR daune materiale.
Cu privire la părțile
civile din Mehedinți, instanța nu a reținut participarea inculpatului Ș.A.
Observă că aceste părți civile au solicitat doar daune morale, context în care temeiul
art. 14 si 346 C. proc. pen., raportat la 998 și urm C. civ., a obligat numai
pe inculpatul Ș.D. să achite aceste despăgubiri, respectiv în favoarea
părții civile P.F., suma de 1000 EUR daune morale, în favoarea părții civile D.M.,
suma de 1000 EUR daune morale, în favoarea părții civile D.C., suma de 1000 EUR
daune morale, în favoarea părții civile P.Șt.I., suma de 1000 EUR daune morale,
în favoarea părții civile P.A., suma de 1000 EUR daune morale, în favoarea părții
civile P.G. suma de 1000 EUR daune morale, în favoarea părții civile L.M. suma
de 1000 EUR daune morale.
Ca o consecință a
condamnării, în temeiul art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații să
achite în favoarea statului suma de 6000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli
judiciare.
Împotriva acestei
sentințe penale au declarat apel, în termenul legal, inculpații Ș.A. și Ș.D.
Motivarea apelurilor
a fost făcută oral, cu ocazia dezbaterilor, fiind expusă detaliat în partea
introductivă a prezentei decizii.
Prin decizia penală nr.
169/A din 24 septembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondate,
apelurile declarate de inculpații Ș.A. și Ș.D. împotriva sentinței
penale nr. 91/ PI din 19 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.
3888/30/2011.
A menținut sentința
apelată.
În baza art. 383 alin.
(1
1
) raportat la art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării
preventive a inculpatului Ș.D.
În baza art. 381 alin.
(1) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Ș.D.
arestarea preventivă începând cu data de 19 martie 2012 până în data de 24
septembrie 2012 inclusiv.
A respins cererea de
liberare sub control judiciar formulată de inculpatul Ș.D.
A constatat că
inculpatul-apelant Ș.A. se află în prezent sub puterea măsurii liberării
provizorii sub control judiciar dispusă prin încheierea din data de 08
noiembrie 2011 a Tribunalului Timiș (dosar nr. 3888/30/2011) definitivă prin
decizia penală nr. 1792/ R din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara.
În baza art. 192 alin.
(2) și (4) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpații-apelanți la
plata sumei de 350 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în
apel.
A dispus plata sumei
de 300 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș,
reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel pentru inculpatul
Ș.A.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de apel a apreciat că situația de fapt reținută în actul de
sesizare este confirmată de materialul probator administrat în cursul
procesului penal și reflectă fără dubiu comiterea de către cei doi inculpați a
infracțiunii de trafic de persoane n formă agravată și continuată, apărarea
acestora vizând nevinovăția fiind înlăturată.
Referitor la
reindividualizarea pedepsei principale și a modalității de executare, instanța
de control judiciar a apreciat că acestea au fost corect stabilite de prima
instanță.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații Ș.A. și Ș.D.,
criticile formulate de aceștia vizând netemeinicia pedepselor aplicate pe care
le apreciază ca fiind prea mari, în raport de atitudinea de recunoaștere a
faptei pe care au adoptat-o pe parcursul procesului penal.
Inculpatul Ș.D. a
solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. și
suspendarea executării pedepsei, apreciind că pretențiile civile nu sunt
dovedite.
În susținerea
recursurilor, inculpații invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu
sunt fondate.
Analizând legalitatea
și temeinica deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art.
385
6
alin. (2) C. proc. pen., în baza căruia instanța de recurs
examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385
9
C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385
9
alin. (3) C. proc.
pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursurile declarate de
inculpați nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele
ce urmează.
Reține Înalta Curte
că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a
realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator
administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată
faptelor este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind
instanța de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpaților.
Astfel, rezultă din
probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și
nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că faptele săvârșite de
inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12
alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen. și, respectiv art. 37 lit. a) C. pen., pentru inculpatul Ș.A.
Faptele săvârșite de
inculpați constau în aceea că, în baza unei înțelegeri prealabile, în vara
anului 2010 (iunie-iulie), au recrutat, transportat și cazat, prin înșelăciune,
mai multe persoane din România în Grecia (localitatea Gastoni), în scopul
executării de munci agricole necalificate (cules de roșii pe plantații
aparținând unor cetățeni greci) în mod forțat și cu încălcarea normelor legale
privind condițiile de muncă, salarizare și sănătate.
Sa reținut că în faza
actelor premergătoare și în faza de urmărire penală organele de cercetare
penală au identificat 21 de victime ale traficului de persoane, dintre care 19
au fost audiate în calitate de părți vătămate și civile, iar două nu au depus
plângere penală întrucât le-a fost teamă de inculpatul Ș.A.
Referitor la
pedepsele aplicate inculpați, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat
la o justă individualizare a pedepselor în raport de criteriile generale de
individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol
social al infracțiunilor săvârșite, modalitatea concretă de comitere a
faptelor, urmările acestora, limitele de pedeapsă, cât și circumstanțele
personale (calitatea de coautori a inculpaților, numărul mare al părților
vătămate, săvârșirea infracțiunii în formă continuată, nesinceritatea
inculpaților în fața primei instanțe și faptul că s-au sustras de la urmărirea
penală, ambii inculpați au antecedente penale), aspecte care au condus la stabilirea
unor pedepse care prin cuantum și modalitate de executare sunt în măsură să
asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile
art. 52 C. pen.
Potrivit dispozițiilor
art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de
reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca măsură de
constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de
exemplaritate, ea conținând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce
privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul
făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și
modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel încât
inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite,
pe viitor săvârșirea de fapte penale.
În speță, instanța de
control judiciar a apreciat corect asupra gravității faptelor dar și a
împrejurărilor în care au fost comise, coroborate cu persoana inculpaților,
condiții în care solicitările inculpaților de reducere a pedepselor și de
schimbare a modalității de executare (inculpatul Ș.D.) sunt neîntemeiate.
Față de
considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385
15
pct.
1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile declarate de inculpați, ca
nefondate.
Se va deduce
arestarea preventivă pentru inculpatul Ș.D..
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate
de inculpații Ș.A. și Ș.D. împotriva deciziei penale nr. 169/ A din
24 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate
inculpatului Ș.D., durata arestării preventive de la 20 ianuarie 2012 la
01 februarie 2013.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de
câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte
200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din
oficiu pentru intimatele părți civile, în sumă de 300 lei, se va plăti din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi
01
februarie 2013
.