ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 04.12.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3842/2013

HOTĂRÂRE

04.12.2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3842/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 436 din 6266/108/2012 a Tribunalului Arad s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul C.I.I., prin apărător ales, din infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

Inculpatul C.I.I. a fost condamnat la:

- 4 ani închisoare, pentru proxenetism în formă continuată (parte vătămată F.E.), faptă prevăzută de de art. 329 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

C. proc. pen.

În baza art. 329 alin. (1) și (2), teza finală, raportat la art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu excepția dreptului de a alege) și lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

- 5 ani închisoare, pentru trafic de persoane (parte vătămată F.E.) faptă prevăzută de art. 12 alin. (1), raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320

C. proc. pen.

În baza art. 12 alin. (1), teza finală din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu excepția dreptului de a alege) și lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

- 5 ani închisoare, pentru trafic de persoane (parte vătămată P.C.C.), faptă prevăzută de art. 12 alin. (1), raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320

C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., ca pedeapsă complementară, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu excepția dreptului de a alege) și lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 05 septembrie 2012, până la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpat.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (4), raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpat, în favoarea statului, suma de 22.563 RON.

În baza art. 163 și următoarele C. proc. pen., s-a menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența sumei de 22.563 RON, sechestru dispus prin ordonanța procurorului din 24 septembrie 2012.

În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de părțile vătămate F.E. și P.C.C. și a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate F.E. suma de 6.000 euro, daune morale, iar părții vătămate P.C.C. suma de 4.000 euro, daune morale; s-a respins restul pretențiilor formulate.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.400 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, înscrisurile depuse la dosarul instanței de apărătorul inculpatului, în circumstanțiere, precum și referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, instanța a reținut următoarele:

În ceea ce privește starea de fapt, instanța a reținut în esență că în cursul lunii octombrie 2010, inculpatul C.I.I. a recrutat-o și a îndemnat-o pe victima F.E. de la Centrul M. din Arad, să practice prostituția, iar ulterior a transportat-o la Praga, unde i-a înlesnit practicarea prostituției și a tras foloase materiale de pe urma acesteia.

În cursul lunii noiembrie 2010, constrânsă și speriată de amenințările inculpatului, victima a fost obligată de către acesta să plece cu el în Austria.

În data de 05 noiembrie 2010, inculpatul a dus-o în Austria și a obligat-o să se prostitueze într-un club. Acesta o supraveghea tot timpul, venea și o controla la club ziua și noaptea și îi lua toți banii pe care ea îi producea, cerându-i patronului lista cu banii. Inculpatul venea direct în cameră la victimă, o teroriza psihic și o amenința cu bătaia, spunându-i că dacă o să încearcă să fugă de la el să se gândească că are o familie și o fetiță minoră care vor plăti pentru ea.

Pe la sfârșitul lunii februarie 2011, a mai adus o fată din România, pentru a se prostitua pentru el în Austria, numita P.C.C. Pe ea și pe Corina, inculpatul le-a obligat să se prostitueze în clubul P.P. din loc. Pingau - Austria, unde, ambelor, le-a aplicat un tratament brutal, adresându-le înjurături și amenințări, atât la adresa lor, cât și la adresa familiilor, luându-le totodată și toți banii.

În această perioadă, ea și Corina au fost ținute sechestrate, atât la club cât și la apartamentul unde locuiau. Ulterior, în cursul anului 2012, prin aceleași modalități, victima P.C.C. a fost obligată să practice prostituția în municipiul Arad de către inculpat și C.C.N.

În faza de urmărire penală, partea vătămată F.E. a arătat că se constituie parte civilă în procesul-penal cu suma de 50.000 euro, care reprezintă sumele de bani câștigate de victimă, și luate de către inculpatul C.I.I., precum și suferința fizică și psihică la care a fost supusă de către acesta.

Partea vătămată P.C.C. a arătat la urmărire penală că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 euro, care reprezintă sumele de bani luate de către inculpat, precum și suferința fizică și psihică la care a fost supusă de către acesta.

Recunoașterea inculpatului se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză, astfel încât vinovăția acestuia a fost dovedită.

La individualizarea pedepsei, instanța, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., a ținut seama de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament bun în familie și în societate (așa cum rezultă din conținutul referatului de evaluare), iar în fața instanței a adoptat o atitudine sinceră, recunoscând și regretând faptele săvârșite.

Referitor la acțiunea civilă, s-a reținut că deși sunt probe că părțile vătămate practicau sau practică prostituția, este incontestabil că au fost supuse unor experiențe traumatizante de către inculpat.

Faptul că ele au fost exploatate și manipulate, independent de voința lor, nu este contestat de inculpat, deoarece el însuși recunoaște faptele. Tribunalul a apreciat că se justifică acordarea unor daune morale, însă nu în cuantumul solicitat de părțile vătămate, care este exagerat. Pronunțându-se în echitate, tribunalul a considerat că acordarea sumei de 6.000 euro, pentru partea vătămată F.E., victima a două infracțiuni și acordarea sumei de 4.000 euro, părții vătămate P.C.C., victima unei infracțiuni, sunt în măsură să compenseze suferința la care au fost expuse și să ofere satisfacție, alături de condamnarea inculpatului.

Împotriva sentinței Tribunalului Arad au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul C.I.I.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a criticat sentința pentru nelegalitate din perspectiva pedepselor accesorii și complementare aplicate inculpatului. Astfel, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.,în condițiile în care, din probele administrate, nu a rezultat ca acesta să se fi folosit de o funcție ori profesie de natură a-i înlesni săvârșirea infracțiunilor, apare ca o sancțiune lipsită de obiect.

Aceeași observație și cu privire la interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator prev. de art. 64 lit. e) C. pen., în contextul în care inculpatul nu are aceste calități.

Inculpatul C.I.I. a solicitat în principal achitarea pentru infracțiunile reținute în sarcina sa iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse înjumătățite, cu aplicarea art. 81 C. pen.

S-a mai susținut că faptele au fost greșit încadrate în infracțiunea de proxenetism și trafic de persoane, considerând că s-ar putea reține doar o singură infracțiune prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea 678/2001, s-a apreciat că poate fi reținută o infracțiune unică, dat fiind faptul că este comisă asupra mai multor subiecți pasivi.

Inculpatul a mai solicitat reținerea prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, întrucât a contribuit la identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni prev. de Legea nr. 678/2001.

În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, s-a solicitat reducerea acesteia la jumătate și suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei, pe motiv că a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală, nu este cunoscut cu antecedente penale, având 3 copii minori în întreținere.

Prin Decizia penală nr. 138/A din 5 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad și inculpatul C.I.I., împotriva Sentinței penale nr. 436/2012, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6266/108/2012.

A fost desființată sentința apelată și în rejudecare:

În baza art. 12 alin. (1), raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. și cu aplicarea prev. art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane (parte vătămată F.E.).

În baza art. 12 alin. (1), raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320

C. proc. pen., și cu aplicarea prev. art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane (parte vătămată P.C.C.).

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele menționate mai sus, cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

C. proc. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pedeapsă ce s-a dispus a fi executată în regim de detenție.

A fost înlăturată dispoziția de interzicere a exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. c) și e) C. pen. ca pedepse accesorii și complementare.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art. 381, art. 383, alin. (1

),C. proc. pen. a fost dedusă din pedeapsă durata arestului preventiv din data de 08 noiembrie 2012 la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatului C.I.I.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor, ale părților vătămate și recunoașterea inculpatului, care a cerut judecata simplificată, pe baza recunoașterii probatoriului de la urmărirea penală, și a beneficiat de aplicarea dispozițiilor art. 320

C. proc. pen., din perspectiva acestei situații, fiind inadmisibilă solicitarea lui de achitare pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Încadrările juridice date faptelor au fost apreciate ca fiind corecte, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) și alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (în ce o privește pe victima F.E.); trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 (în ce o privește pe victima F.E.); trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 (în ce o privește pe victima P.C.C.); cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut că inculpatul nu a contestat nici starea de fapt reținută de instanțe, ci doar încadrarea juridică dată faptei de proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (în ce o privește pe victima F.E.).

S-a apreciat că hotărârea judecătorească apelată este nelegală din perspectiva pedepselor accesorii și complementare aplicate inculpatului. Astfel, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., în condițiile în care, din probele administrate, nu a rezultat ca acesta să se fi folosit de o funcție ori profesie de natură a-i înlesni săvârșirea infracțiunilor, apare ca o sancțiune lipsită de obiect.

Aceeași observație și cu privire la interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator prev. de art. 64 lit. e) C. pen., în contextul în care inculpatul nu are aceste calități.

În ce privește cuantumul pedepsei aplicat pentru infracțiunile prev. de legea specială, s-a constatat aplicabilitatea prev. art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, față de conținutul referatului întocmit de procuror Ș.M. din cadrul D.I.I.COT. - Serviciul Teritorial Timișoara, potrivit cu care, la data de 15 februarie 2013, inculpatul a formulat un denunț penal împotriva numitei V.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen., față de care s-au efectuat cercetări în dosarul penal nr. 38/D/P/2013 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara, care a dispus măsura arestării, cercetările fiind finalizate și urmând a se dispune și trimiterea în judecată a acesteia, pentru aceste infracțiuni.

În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 "Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de prezenta lege, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni prevăzute de prezenta lege beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".

Văzând referatul mai sus menționat, instanța de apel a dat eficiență acestor dispoziții legale, raportat la infracțiunile de trafic de minori, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, reducând la jumătate limitele pedepselor prevăzute de lege, considerând că, având în vedere criteriile de individualizare prev. de.art. 72 C. pen., o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru aceste infracțiuni este în măsură să atingă scopul de prevenție specială și generală al pedepsei cât și reeducarea inculpatului.

Împotriva acestei decizii inculpatul C.I.I. a declarat, în termen legal, recursul de față, prin care invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

alin. (1) pct. 13, pct. 14 și pct. 17

C. proc. pen. a solicitat:

- achitarea inculpatului pentru cele două infracțiuni de trafic de persoane;

- schimbarea încadrării juridice din art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. într-o singură faptă de proxenetism - art. 329 alin. (1) C. pen.

- prin acordarea de circumstanțe atenuante judiciare o reindividualizare a pedepsei rezultante și schimbarea modalității de executare a pedepsei în sensul fie al suspendării sub supraveghere - art. 86

C. pen., fie al suspendării condiționate - art. 81 C. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul C.I.I. prin raportare la dispozițiile art. 385

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea Apel Timișoara, secția penală, la data de 3 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (pe 15 februarie 2013), situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menționat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o însemnată limitare a evoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

al art. 385

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauză numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

din același cod.

Rezultă așadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nu se pot analiza decât motivele de recurs care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare limitativ reglementate în art. 385

C. proc. pen.

Așa fiind, se constată că, printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013, au fost și cele reglementate anterior de art. 385

alin. (1) pct. 18 și pct. 17 C. proc. pen., situație în care criticile susținute de inculpat care se subsumau acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, recursul limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege, între care nu se mai regăsesc eroarea gravă de fapt și greșita încadrare juridică a faptei, invocate de inculpat.

Cazul de casare prevăzut de art. 385

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. era unul dintre cele care permiteau, în mod excepțional examinare situației de fapt de către instanța de recurs; or această verificare nu mai este permisă de legea în vigoare, cât timp art. 385

C. proc. pen. reglementează doar motive de casare ce vizează chestiuni de drept ale hotărârilor recurate. Astfel, criticile recurentului inculpat privind achitarea și schimbarea încadrării juridice exceda cazurilor de casare prevăzute de actualul art. 385

C. proc. pen., întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

În plus, se conturează că, prin motivul de recurs privind greșita încadrare juridică a faptei, se tinde, în realitate, spre modificare situației de fapt reținute prin decizia atacată, context în care această critică nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Totodată, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385

C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Or, în cauză, inculpatul C.I.I. a criticat decizia penală pronunțată în apel și sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, pedeapsă considerată prea mare în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei și datele sale personale, solicitându-se și schimbarea modalității de executare a acesteia, situație exclusă însă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă inculpatul recurent, prin invocarea acestui temei de drept, solicită, în realitate, reducerea pedepsei, ceea ce este inadmisibil, după cum s-a arătat, întrucât ceea ce nu se poate obține direct, sub incidența cazului de casare prevăzut de pct. 14, nu poate fi obținute nici indirect, prin "deturnarea" de la finalitatea sa reală a cazului de casare prevăzut de pct. 17

( ambele de sub art. 385

alin. (1) C. proc. pen.).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 385

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.I.I. împotriva Deciziei penale nr. 138/A din 5 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.I. împotriva Deciziei penale nr. 138/A din 5 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 5 septembrie 2012 la 4 decembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2013.

Procesat de GGC - AM

§ Cauze similare