ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3647/2012

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3647/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 3647/2012

Asupra recursului de față constată că:

Prin Sentința penală nr. 110 din data de 17 februarie 2012 pronunțată în Dosarul penal nr. x/2011 Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpatului A., din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (fapta vizând victima B.) și de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. (fapta vizând victima C.) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice din infr. prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. (fapta vizând victima B.).

În baza art. 329 alin. (1), (2) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului A. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism (fapta vizând victima C.).

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 l-a condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, (fapta vizând victima B.).

În baza art. 71 C. pen. a interzis aceluiași inculpatul drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis aceluiași inculpat drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 136

(actualmente art. 134) din Legea nr. 295/2004, l-a condamnat pe același inculpat la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de armă neletală din categoria celor supuse autorizării.

În baza art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g) și alin. (2) lit. b) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, l-a condamnat pe același inculpat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tentativă de efectuare de operațiuni în mod fraudulos.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele anterior menționate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 19 iulie 2011 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

A luat act că părțile vătămate D. și B. nu se constituie părți civile în procesul penal.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 200 RON sustrasă din portofelul părții vătămate D.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 1.500 RON, foloase dobândite în urma săvârșirii de proxenetism.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat un card de memorie cu capacitate 2 GB, un laptop de culoare neagră cu capac argintiu, depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. în data de 12 septembrie 2011 și un laptop de culoare neagră, depus la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. în 12 septembrie 2011.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. a confiscat de la inculpat un pistol cu gaz și bilă de cauciuc, calibru 8 mm, fără serie, prevăzut cu încărcător, depus la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. în data de 12 septembrie 2011.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 300 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al victimelor C. și B. urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la sfârșitul lunii aprilie 2011, inculpatul A. a recrutat-o pe numita C. prin intermediul unei rețele de socializare, propunându-i acesteia să se stabilească în București și să întrețină relații sexuale contra cost, inculpatul urmând a-i asigura postarea anunțurilor de escortă pe internet. Martora C. a dat curs solicitării inculpatului și s-a deplasat în București, fiind cazată într-un apartament, iar ulterior mutată în altul, unde până în data de 19 iulie 2011 și-a procurat mijloacele de existență, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, sumele obținute fiind împărțite în mod egal cu inculpatul.

La data de 19 iulie 2011, același inculpat a postat un nou anunț pe internet, fiind apelat telefonic de către partea vătămată B. care s-a arătat interesată, programând în consecință o întâlnire. În ceea ce privește natura postului ofertat pe internet pozițiile inculpatului și ale părții vătămate B. sunt discordante, inculpatul precizând faptul că acesta viza prestarea de masaj erotic iar partea vătămată că viza un post de ospătar. De altfel, aceasta relevă că la rubrica anunțului publicat pe internet a observat și alte oferte referitoare la servicii de masaj erotic fără a putea preciza dacă era trecut același număr de telefon. Potrivit depoziției martorei C., aceasta nu a avut cunoștință despre postarea de către inculpat a vreunui anunț privind ocuparea unui post de ospătar, din spusele inculpatului rezultând faptul că era același gen de anunț pe care-l observase și martora. De altfel și partea vătămată D. a relevat că, în seara în care s-a aflat împreună cu inculpatul în localul "E." acesta a întrebat-o dacă nu are prietene care ar dori să lucreze pentru el la salonul de masaj erotic, interesul inculpatului pentru racolarea de astfel de persoane nepărând disimulat nici un moment.

În consecință, în urma analizei coroborate a materialului probator relevat anterior, instanța de fond a reținut că nu se poate stabili cu certitudine natura postului postat pe internet de către inculpat, susținerile părții vătămate în sensul că acesta viza un post de ospătar nefiind susținute de alte probe legal administrate în cauză în sensul art. 75 C. proc. pen. potrivit căruia declarațiile părții vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

În consecință, în cursul aceleiași zile partea vătămată B. s-a deplasat în București, unde, în fața imobilului o aștepta inculpatul, care a condus-o în o apartamentul unde se afla și martora C. Aici inculpatul i-a precizat faptul că postul ofertat viza prestarea de servicii sexuale contra cost, partea vătămată refuzând oferta. În acel moment partea vătămată a observat pe biroul din încăpere un pistol, fapt ce a convins-o să accepte să fie fotografiată îmbrăcată sumar în posturi indecente. Ulterior fotografierii acesteia, în prezența sa și a martorei C., inculpatul a purtat o convorbire telefonică cu martorul F. despre o persoană care actualmente locuia în Olanda și care anterior locuise împreună cu inculpatul și prestase raporturi sexuale contra cost, inculpatul spunându-i martorului să-i transmită acesteia că dacă o va prinde o s-o bage în portbagaj, urmând a avea aceeași soartă pe care a avut-o anterior. Această conversație a sporit sentimentul de teamă pe care-l încercase partea vătămată, convingând-o să coopereze. Inculpatul i-a cerut să scoată cartela din telefonul mobil, introducând o altă cartelă SIM cu un număr care fusese menționat în cuprinsul anunțului postat pe internet, la rubrica "Matrimoniale - ea caută partener", anunț ce avea următorul conținut "Brunetă focoasă, îți dorești o fată stilată? Te invit într-o locație intimă, acolo unde tot ce creează plăcere este permis, să-ți ofer clipe erotice pline de extaz. Sună-mă, îți promit că ai să revii. Te pup și aștept. Preț 200 RON/oră". După aproximativ 30 de minute de la introducerea cartelei în terminalul mobil a sunat primul client, la telefon răspunzând martora C., aceasta cunoscând detaliile ce trebuiau comunicate potențialilor clienți. Ulterior inculpatul a consemnat într-un caiet mesajul care trebuia memorat de partea vătămată spre a fi comunicat telefonic clienților.

La un moment dat inculpatul și martora C. au părăsit încăperea în care se afla partea vătămată B., aceasta din urmă reușind să se conecteze la aplicația Yahoo - Messenger și să trimită mai multe mesaje martorului G., comunicându-i acestuia că se află privată de libertate la adresa găsită inscripționată pe o bucată de carton. Aflând aceste aspecte martorul G. a anunțat organele de poliție deplasându-se împreună cu acestea la adresa indicată. Între timp profitând de faptul că inculpatul a părăsit imobilul iar martora C. s-a retras în dormitor, partea vătămată a reușit să-și ia bagajul și să părăsească imobilul, fiind găsită de lucrătorii de poliție în fața blocului în cauză.

Partea vătămată a condus lucrătorii de poliție la ușa apartamentului inculpatului însă nu a răspuns nimeni. La scurt timp s-a prezentat inculpatul, în interiorul imobilului fiind găsită și martora C., căreia în momentul în care a fost contactat telefonic spre a fi anunțat de sosirea lucrătorilor de poliție, inculpatul i-a precizat să ascundă pistolul observat de partea vătămată B. pe birou. Potrivit procesului-verbal de constatare a efectuării unei percheziții domiciliare la domiciliul inculpatului a fost găsit un pistol de calibru 8 mm, despre care inculpatul a precizat că îi aparține și a fost achiziționat cu câțiva ani în urmă. Potrivit Adresei D.G.P.M.B., Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase din 18 august 2011, inculpatul nu figurează în evidențe ca posesor de permis de port armă sau de certificat de deținător de arme letale sau neletale.

S-a mai reținut că în noaptea de 17/18 iulie 2011 inculpatul A., aflându-se împreună cu partea vătămată D. și cu martorii H. și I., în incinta localului "E.", profitând de absența părții vătămate, a sustras de pe masă portofelul acesteia, ce conținea actul de identitate, suma de 200 RON, un card bancar, un formular bancar pe care era înscris codul PIN al cardului și diferite înscrisuri personale.

În dimineața zilei de 18 iulie 2011, inculpatul A. s-a deplasat împreună cu martorul I. în cartierul Rahova, la un moment dat inculpatul solicitându-i acestuia să oprească autoturismul lângă un ATM și să retragă suma de 200 RON din contul părții vătămate D., fără a-i comunica însă identitatea titularul contului, înmânându-i în acest sens cardul acesteia și comunicându-i codul PIN care era înscris pe un formular aflat în același portofel. Martorul I. a dat curs solicitării însă operațiunea nu a putut fi finalizată întrucât nu exista disponibil în cont.

Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv: procesul-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii flagrante potrivit căruia în urma unui apel telefonic la linia 112 lucrători de poliție din cadrul Secției 22 s-au deplasat la adresa indicată, găsind-o în fața blocului pe numita B. care a precizat faptul că a fost sechestrată, prin amenințare, în scopul obligării la practicarea prostituției de către inculpatul A.; declarațiile părții vătămate B.; procesul-verbal întocmit la data de 19 iulie 2011 care atestă faptul că în telefonul mobil aparținând părții vătămate B. a fost găsită o cartelă SIM cu număr, declarațiile părții vătămate C.; procesul-verbal de predare-primire a portofelului conținând actul de identitate, un card bancar și diferite înscrisuri personale către partea vătămată D.; procesul-verbal de constatare a efectuării unei percheziții domiciliare la locuința inculpatului A. care atestă faptul că în șifonierul din dormitor a fost găsit un pistol de calibru 8 mm iar pe balcon un portofel de culoare roz, cu mai multe compartimente în interiorul căruia au fost găsite mai multe înscrisuri personale, inculpatul declarând că le-a găsit în fața blocului; procesul-verbal de constatare a vizionării imaginilor de la ATM, din data de 18 iulie 2011, când este tranzacționat în mod fraudulos cardul aparținând numitei D., precizându-se faptul că imaginile aferente momentului 04:25:36 îl prezintă pe martorul I. în timp ce interoga cardul în mod fraudulos și planșele fotografice aferente; adresa din 18 august 2011 emisă de M.A.I. - D.G.P.M.B. - Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, potrivit căreia inculpatul nu figurează ca posesor de permis de port armă sau certificat de deținător arme letale sau neletale, pistolul de calibru 8 mm făcând parte din categoria arme neletale supuse autorizării conform Legii nr. 117 din 27 iunie 2011; raportul de constatare tehnico-științifică din 11 august 2011 potrivit căruia pistolul calibru 8 mm este în stare de funcționare și prezintă caracteristicile unei arme de foc scurte, de autoapărare, fabricate special pentru a utiliza muniție cu efect sonor; procesul-verbal de constatare a efectuării unei percheziții informatice asupra sistemelor informatice și a mediilor de stocare a datelor informatice ridicate de la inculpat; declarațiile martorilor G., I., J., F., K. și H., declarațiile părții vătămate D. și declarațiile inculpatului A.

Instanța a înlăturat ca nesincere susținerile inculpatului referitoare la negarea sustragerii portofelului părții vătămate D. și la instigarea martorului I. la comiterea unei tentative de efectuare de operațiuni în mod fraudulos față de ansamblul probator administrat în cauză respectiv procesul-verbal de constatare a efectuării unei percheziții domiciliare potrivit căruia la locuința inculpatului a fost găsit portofelul părții vătămate, declarațiile martorilor I., H. și K., acesta din urmă declarând că l-a văzut pe inculpat luând un portofel de pe masă, crezând că-l va restitui părții vătămate.

De asemenea, tot nesincere, în opinia instanței de fond au fost și susținerile martorei C. referitoare la supunerea din partea inculpatului la presiuni vizând darea în vileag a unor fapte compromițătoare inexistente de altfel la momentul exercitării inițiale a acestor presiuni. Astfel martora a precizat faptul că a cunoscut natura serviciilor ce urmau a fi prestate în cadrul salonului de masaj erotic pe care intenționa inculpatul să-l dețină, deplasându-se la București pentru a afla mai multe detalii și trimițându-i anterior acestui moment inculpatului mai multe fotografii prezentând-o îmbrăcată sumar. Faptul că inculpatul a convins-o ulterior, fără a folosi însă constrângerea, să întrețină raporturi sexuale contra cost nu poate conduce la reținerea infracțiunii de trafic de persoane ci a unei infracțiuni de proxenetism în modalitatea recrutării unei persoane pentru prostituție. Faptul că martora C. nu a fost victima vreunei constrângeri din partea inculpatului este relevant de depozițiile martorilor audiați în cauză care au perceput relația dintre cei doi ca fiind una amoroasă, armonioasă. De altfel, relevantă este și depoziția martorului I. care, cu ocazia audierii sale în ședința de judecată din data de 31 ianuarie 2012 a precizat faptul că martora C. i-a reproșat că a spus adevărul cu ocazia audierii sale în cauză întrucât ea a susținut contrariul pentru că îi era teamă că va fi și ea privată de libertate și vor afla părinții săi.

În consecință, s-a apreciat că fapta inculpatului A. care în cursul lunii iulie 2011 a recrutat și cazat, prin amenințare, partea vătămată B. în scopul obligării acesteia la practicarea prostituției întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute și pedepsite de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În acest sens, instanța de fond a arătat că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea 6 nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane. Potrivit art. 2 pct. 2 lit. c) din aceeași lege cadru prin exploatarea unei persoane se înțelege și obligarea la practicarea prostituției, cerșetoriei, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală.

În ceea ce privește fapta aceluiași inculpat care la sfârșitul lunii aprilie 2011 a recrutat-o pe persoana vătămată C. în vederea practicării prostituției, înlesnind ulterior și trăgând foloase de pe urma practicării prostituției de către aceasta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen.

Într-adevăr potrivit art. 329 C. pen., infracțiunea de proxenetism constă în "îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană".

Alin. (2) al aceluiași text de lege prevede forma agravantă a acestei infracțiuni, care constă în "recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop", precum și în "constrângerea la prostituție".

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, "constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane".

În această privință este semnificativ că în art. 2 pct. 2 lit. c) din aceeași lege se explică, între altele, că "prin exploatarea unei persoane se înțelege" și "obligarea la practicarea prostituției".

S-a constatat astfel că pentru existența infracțiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. (1) C. pen., precum și a formei ei calificate, reglementată în cadrul alin. (2) al aceluiași articol, cu excepția modalității constând în "constrângerea la prostituție", nu este necesară exercitarea de acte de constrângere asupra victimei sau supunerea ei la presiuni din partea unei persoane a cărei autoritate asupra sa a fost cumpărată, aceste trăsături specifice constituind criteriul de diferențiere între infracțiunea de trafic de persoane, în scopul exploatării prin obligare la practicarea prostituției, prevăzută în art. 12 alin. (1), cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, unde prezența unor astfel de elemente este necesară, și infracțiunea de proxenetism, prevăzută în art. 329 C. pen.

De altfel, în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin Decizia nr. XVI din 19 martie 2007, statuând în sensul că "în cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângeri, îndeamnă sau înlesnește practicarea prostituției ori trage foloase de pe urma practicării prostituției de către persoane majore, săvârșește infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) din C. pen. iar "în cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituție ori trafichează persoane majore în acest scop, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) tezele I și II din C. pen.

Față de aceste considerente, în baza art. 334 C. proc. pen. tribunalul a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpatului A., din infr. prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (fapta vizând victima B.) și de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. (fapta vizând victima C.) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a mai apreciat că fapta aceluiași inculpat care a deținut fără drept un pistol de calibru 8 mm, ce face parte din categoria armelor neletale de autoapărare, supuse autorizării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 136

din Legea nr. 295/2004.

Instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt incidente disp. art. 181 C. pen., neputându-se reține că faptei îi lipsește gradul de pericol social specific unei infracțiuni, trăsătură esențială a infracțiunii potrivit art. 17 C. pen., în condițiile în care pistolul era funcțional și a fost, în fapt, folosit la constrângerea părții vătămate B. la acceptarea practicării prostituției.

Într-adevăr, potrivit art. 136

din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, dispoziții legale în vigoare la data epuizării faptei, deținerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

În data de 17 noiembrie 2011 legea-cadru anterior menționată a fost renumerotată, norma legală de incriminare devenind art. 134 potrivit căreia deținerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

Instanța a apreciat, în aceste condiții, că, nefiind vorba despre o lege mai favorabilă inculpatului, pentru a fi aplicată în temeiul dispozițiilor art. 13 C. pen., fapta a cărei săvârșire se reține se încadrează, conform principiului activității legii penale, în dispozițiile în vigoare la momentul epuizării infracțiunii continue, respectiv art. 136

din Legea nr. 295/2004.

De asemenea, fapta aceluiași inculpat care în noaptea de 17/18 iulie 2011, aflându-se împreună cu partea vătămată D. și cu martorii H. și I., în incinta localului "E.", profitând de absența părții vătămate, a sustras de pe masă portofelul acesteia, ce conținea actul de identitate, suma de 200 RON, un card bancar, un formular bancar pe care era înscris codul PIN al cardului și diferite înscrisuri personale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g) și alin. (2) lit. b) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, luarea de către inculpat, fără consimțământ, a portofelului părții vătămate, realizează elementul material al infracțiunii de furt. Astfel, prin acțiunea sa, inculpatul a trecut bunul sustras din posesia părții vătămate în sfera sa de stăpânire. De asemenea, având în vedere că fapta a fost comisă într-un local deschis publicului și în timpul nopții, instanța reține incidența art. 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen. Având în vedere că inculpatul a sustras un portofel, în care se afla și cartea de identitate a părții vătămate, chiar dacă acesta nu a urmărit sustragerea și a acestui act de identitate, acesta a prevăzut și a acceptat posibilitatea existenței acestuia în portofelul sustras - loc obișnuit de păstrare a actelor și banilor, în cauză sunt incidente și prevederile art. 209 alin. (2) lit. b) C. pen.

Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului față de fapta săvârșită și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe și indirecte. Astfel, în ceea ce privește furtul portofelului, a înscrisurilor personale și a banilor, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, așa cum aceasta este definită în art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., acesta prevăzând rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei. În ceea ce privește sustragerea cărții de identitate, care se afla în portofel, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, așa cum aceasta este definită de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen., acesta prevăzând rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, instanța a reținut că în mod uzual într-un portofel se află un act care servește pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare, inculpatul putând să prevadă că în portofelul sustras se putea afla și cartea de identitate a părții vătămate.

Fapta aceluiași inculpat care, în dimineața zilei de 18 iulie 2011, s-a deplasat împreună cu martorul I. la un ATM situat în sectorul 5, inculpatul solicitându-i martorului să retragă suma de 200 RON din contul părții vătămate D., fără a-i comunica însă identitatea titularul contului, înmânându-i în acest sens cardul acesteia și comunicându-i codul PIN iar martorul I. a dat curs solicitării însă operațiunea nu a putut fi finalizată întrucât nu exista disponibil în cont, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la tentativă de efectuare de operațiuni în mod fraudulos prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A., instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret, a reținut că faptele inculpatului prezintă un grad de pericol social mediu, avându-se în vedere circumstanțele reale existente în cauză, modul de comitere a acestora, cuantumul prejudiciului produs sau care s-ar fi putut produce în cazul infracțiunilor îndreptate împotriva patrimoniului ca valoare socială ocrotită penalmente, durata în timp în cazul infracțiunii de obicei, amploarea amenințărilor aduse părții vătămate B. dar și faptul că aceasta a fost lăsată în locuința inculpatului fără o supraveghere strictă, ușa de acces în imobil fiind neasigurată, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 26 ani, fără un loc de muncă pentru prima oară implicat într-un raport penal de conflict precum și atitudinea procesuală oscilantă.

Sub aspectul laturii civile instanța a constatat faptul că părțile vătămate D. și B. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 200 RON sustrasă din portofelul părții vătămate D.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 1.500 RON, foloase dobândite în urma săvârșirii de proxenetism.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat un card de memorie cu capacitate 2 GB, un laptop de culoare neagră cu capac argintiu, depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. conform dovezii din data de 12 septembrie 2011 și un laptop-ul de culoare neagră depus la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. conform dovezii din 12 septembrie 2011.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. a confiscat de la inculpat un pistol cu gaz și bilă de cauciuc, calibru 8 mm, fără serie, prevăzut cu încărcător depus la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. conform dovezii din data de 12 septembrie 2011.

Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul A. care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism (fapta vizând victima B.), achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b

) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 136

din Legea nr. 295/2004, redozarea pedepselor aplicate prin reținerea circumstanțelor atenuante, aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere, eliminarea sporului de 1 an și înlăturarea confiscării de la inculpat a laptop-ului.

Prin Decizia penală nr. 201/A din 21 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de inculpatul A., a desființat, în parte, Sentința penală nr. 110 din 17 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, și rejudecând a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului, respectiv pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C pen. timp de 5 ani după executarea pedepsei principale, în pedepsele componente de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C pen. pentru infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2) C pen., 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C pen., pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 136

(actualmente art. 134) din Legea nr. 295/2004, 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g) și alin. (2) lit. b) C pen., 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 25 rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și 1 an închisoare spor de pedeapsă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 11 C. pen. a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 136

(actualmente art. 134) din Legea nr. 295/2004.

A redus cuantumul pedepselor complementare aplicate inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 de la câte 5 ani la câte 3 ani.

A înlăturat sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a descontopit pedepsele aplicate inculpatului de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen, 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g) și alin. (2) lit. b) C. pen. și 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 25 rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea o mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. timp de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A redus prevenția inculpatului de la 19 iulie 2011 la zi și a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

A înlăturat măsura confiscării de la inculpat a unui laptop, indisponibilizat la D.G.P.M.B. și dispune restituirea acestuia inculpatului.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele:

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism, Curtea a constatat că este neîntemeiată.

Așa cum s-a arătat și în recursul în interesul legii soluționat prin Decizia nr. XVI din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, infracțiunea de trafic de persoane, incriminată în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, se poate realiza numai prin acte de constrângere ori asimilate acestora, precum și prin acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei ce are autoritate asupra celei vizate să facă obiectul exploatării, prin exploatare înțelegându-se și "obligarea la practicarea prostituției".

Or, cât timp pentru existența infracțiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. (1) C. pen., precum și a formei ei calificate, reglementată în cadrul alin. (2) al aceluiași articol, cu excepția modalității constând în "constrângerea la prostituție", nu este necesară exercitarea de acte de constrângere asupra victimei sau supunerea ei la presiuni din partea unei persoane a cărei autoritate asupra sa a fost cumpărată, se impune să se considere că tocmai aceste trăsături specifice constituie criteriul de diferențiere între infracțiunea de trafic de persoane, în scopul exploatării prin obligare la practicarea prostituției, prevăzută în art. 12 alin. (1), cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, unde prezența unor astfel de elemente este necesară, și infracțiunea de proxenetism, prevăzută în art. 329 C. pen., a cărei existență este condiționată numai în modalitatea particulară de vicierea poziției subiective a victimei de săvârșire prin "constrângere la prostituție".

S-a mai reținut că Înalta Curte a mai arătat că " în cazul proxenetismului, constrângerea este prevăzută numai ca modalitate particulară, agravantă, de săvârșire alternativă a infracțiunii, într-un asemenea caz recrutarea și traficul de persoane nefiind făcute în scopul obligării la practicarea prostituției, care este prestată de bunăvoie de către persoana vizată, în toate ipotezele de săvârșire a infracțiunii de trafic de persoane, constrângerea constituie mijlocul specific principal de realizare a elementului material al laturii obiective a acestei infracțiuni".

În consecință, "criteriul de distincție între infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 și, respectiv, în art. 13 din Legea nr. 678/2001 și aceea de proxenetism prevăzută în art. 329 C. pen. constă în obiectul juridic generic diferit al acestor infracțiuni, adică în valoarea socială diferită protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi. În acest sens, în timp ce valoarea socială apărată prin textele art. 12 și, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 este dreptul la libertatea de voință și acțiune proprii fiecărei persoane, valoarea socială proteguită prin reglementarea infracțiunii de proxenetism în art. 329 C. pen. rezidă tocmai în bunele moravuri din cadrul relațiilor de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență".

Aplicând dispozițiile menționate anterior stabilite cu caracter obligatoriu de către instanța supremă la situația concretă din prezenta cauză, Curtea a constatat că nu se impune schimbarea încadrării juridice în sensul cerut de către apelantul inculpat.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat că partea vătămată B. și-ar fi dat acordul în vederea practicării prostituției, așa cum susține inculpatul. Varianta prezentată de acesta că partea vătămată ar fi răspuns la un anunț privind un salon de masaj și, prin urmare avea cunoștință de "activitățile" ce urmau a fi prestate de aceasta nu prezintă o relevanță deosebită asupra încadrării juridice a faptei, în condițiile în care partea vătămată nu a fost nici un moment de acord să practice prostituția. De altfel, și instanța de fond a reținut că nu se poate stabili cu certitudine natura postului postat pe internet de către inculpat, susținerile părții vătămate în sensul că acesta viza un post de ospătar nefiind susținute de alte probe.

Totodată, prezența pistolului în încăperea în care se aflau părțile, cât și conținutul convorbirii telefonice purtate de inculpat în prezența părții vătămate, au sporit sentimentul de teamă al părții vătămate și au determinat-o să se supună, pe moment, solicitărilor inculpatului. Refuzul părții vătămate de a întreține relații sexuale cu diverși clienți racolați de către inculpat s-a materializat și prin mesajele de ajutor trimise de partea vătămată martorului G. în momentul în care inculpatul și cealaltă parte vătămată prezentă, C., au părăsit încăperea, respectiv prin părăsirea imobilului, profitând de lipsa inculpatului, fiind găsită de către organele de poliție în fața blocului în cauză.

În aceste condiții, apărarea apelantului inculpat în sensul că nu a constrâns-o pe partea vătămată B. la practicarea prostituției este contrazisă de probele administrate în cauză.

În ceea ce privește cererea apelantului inculpat de achitare pentru infracțiunea prev. de art. 136

din Legea nr. 295/2004, Curtea a admis-o, dar în sensul solicitat de reprezentantul Ministerului Public, pe temeiul că fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penală.

Conform art. 136

din Legea nr. 295/2004, constituie infracțiune deținerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept.

Clasificarea armelor este expusă în Anexele Legii nr. 295/2004, aceste prevederi fiind modificate de-a lungul timpului.

Din probele administrate în cauză a rezultat că apelantul inculpat a deținut fără drept un pistol de calibru 8 mm, fapta acestuia epuizându-se la data de 19 iulie 2011.

În urma expertizării, s-a concluzionat prin raportul de constatare tehnico-științifică, faptul că pistolul în cauză este o armă de foc scurtă, de autoapărare special confecționată pentru a utiliza muniție cu efect sonor.

Curtea a constatat că la momentul comiterii infracțiunii din prezenta cauză, arma deținută de inculpat, potrivit Anexei I a legii, pct. III ce se referă la arme și muniții neletale, era încadrată la categoria "armă supusă notificării" (pct. 26: arme scurte - pistol sau revolver - confecționate special pentru a împrăștia gaze nocive, iritante sau de neutralizare, precum și muniția corespunzătoare).

Potrivit art. 132 pct. 221 din Legea nr. 295/2004, în vigoare la momentul comiterii faptelor de către inculpați, constituie contravenție, neîndeplinirea obligației de notificare prealabilă a organelor prevăzute la art. 12 alin. (1) conform art. 58 alin. (1) lit. b) din lege.

Faptul că prin modificările ulterioare aduse Legii nr. 295/2004 prin Legea nr. 117 din 25 iunie 2011 (publicată în M. Of. nr. 446/27.06.2011) armei deținută de inculpat i s-au modificat condițiile legale de deținere fiind încadrate în categoria armelor supuse autorizării, conform anexei I a legii pct. III, nu este de natură a conduce la condamnarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 136

din Legea nr. 295/2004.

Curtea a constatat că modificările aduse Legii nr. 295/2004 prin Legea nr. 117/2011 au intrat în vigoare la data de 27 iulie 2011 (ulterior comiterii faptei de către inculpat), conform art. III care precizează că această din urmă lege intră în vigoare în 30 de zile de la publicare în M. Of.

Având în vedere că potrivit art. 11 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârșite, nu erau prevăzute ca infracțiuni, Curtea a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 136

din Legea nr. 295/2004.

În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpatului, Curtea a apreciat că instanța de fond a procedat la o justă individualizare a acestora, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

În acest sens, apelantul inculpat a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante judiciare constând în lipsa antecedentelor penale, faptul că provine dintr-o familie organizată și a apreciat că nu a zădărnicit aflarea adevărului și nu a îngreunat urmărirea penală sau cercetarea judecătorească, prin declarațiile date.

Totodată, apelantul a considerat că timpul efectuat în arest preventiv a fost suficient pentru a realiza gravitatea faptelor comise.

Curtea a apreciat că împrejurările invocate de către apelantul inculpat nu au caracterul unor circumstanțe atenuante, de natură a conduce la aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ci sunt elemente care au condus la aplicarea unor pedepse egale sau aproape egale cu minimul special.

S-a mai reținut că reținerea uneia sau mai multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen. ori a altora asemănătoare nu justifică - prin ea însăși - considerarea lor ca circumstanțe atenuante. În aprecierea acestor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptelor comise, la urmările acestora, la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la elemente privitoare la persoana inculpatului.

În acest sens, Curtea a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor comise de inculpat, amploarea activității infracționale, urmările produse prin faptele inculpatului, atitudinea sa procesuală, precum și împrejurarea că apelantul nu are ocupație, veniturile necesare obținându-le exclusiv din activitatea infracțională.

Însă, față de circumstanțele personale favorabile inculpatului - vârsta sa tânără și lipsa antecedentelor penale - Curtea a apreciat că nu se impune aplicarea unor spor la pedeapsa rezultantă. Totodată, cuantumul pedepselor aplicate în cauză apropiat de minimul special prevăzut de lege sau egal cu acest minim, nu justifică aplicarea unui spor de pedeapsă.

Pe de altă parte, Curtea, raportându-se la împrejurările concrete ale comiterii infracțiunilor din prezenta cauză, expuse anterior, dar și la persoana inculpatului, a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia.

Mai mult, cuantumul pedepselor aplicate inculpatului nu permit aplicarea unei pedepse rezultante cu suspendarea condiționată a executării, respectiv suspendarea sub supraveghere.

În ceea ce privește pedepsele complementare aplicate inculpatului, Curtea a constatat că acestea sunt într-un cuantum mai mare decât pedepsele principale, instanța de fond neaducând nici un argument în acest sens. Curtea a apreciat că trebuie realizată o proporționalitate între cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, principale și complementare, acestea din urmă urmând a fi aplicate într-un cuantum mai redus decât pedepsele principale pe lângă care sunt aplicate.

Referitor la cererea apelantului de restituire a laptop-ului ridicat și indisponibilizat de către organele de cercetare penală, Curtea a apreciat că motivul de apel este întemeiat.

Din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că laptop-ul în discuție, cu privire la care apelantul a solicitat restituirea, a fost folosit la comiterea infracțiunilor din prezenta cauză.

S-a reținut că această concluzie rezultă din coroborarea proceselor-verbale de efectuare a perchezițiilor de la domiciliul inculpatului din datele de 19 iulie 2011 și 21 iulie 2011, declarațiile părții vătămate B., perchezițiile informatice efectuate în cauză și planșele foto aflate în dosarul de urmărire penală.

Astfel, laptop-ul a fost ridicat de către organele de urmărire penală în data de 21 iulie 2012, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu ocazia percheziției domiciliare din data respectivă, din balconul apartamentului percheziționat.

Laptop-ul pe care inculpatul îl folosea a fost ridicat în ziua constatării infracțiunii, respectiv în data de 19 iulie 2011, laptop folosit și de partea vătămată B. pentru a lua legătura cu martorul G.

De asemenea, imaginile foto atașate dosarului de urmărire penală au fost extrase, cu ocazia perchezițiilor informatice, din memoria laptop-lui și de pe cardul de memorie.

Ori, în aceste condiții, neexistând date în dosar privind folosirea laptop-ului la comiterea activității infracționale ce face obiectul prezentei cauze, Curtea a constatat că cererea inculpatului de înlăturare a măsurii confiscării și, pe cale de consecință, a restituirii acestuia, este justificată.

Împotriva Deciziei penale nr. 201/A din 21 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a declarat recurs inculpatul A., invocând motivul de casare prev. de art. 385

pct. 14 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei stabilită în sarcina sa. În memoriul depus în fața instanței de recurs a invocat același motiv de casare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. x/2011. Examinând cauza sub toate aspectele prin prisma motivului de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente.

Instanța de apel a dat eficiență maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se pericolul social al faptelor comise și conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptelor, acesta fiind la primul impact cu legea penală, atitudinea procesuală adoptată pe parcursul procesului, parțial sinceră, aplicând pedepse egale sau aproape egale cu minimul special, pentru infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen, 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g) și alin. (2) lit. b) C. pen. și 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 25 rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, instanța apreciind că față de aspectele agravante avute în vedere, nu se justifică reținerea beneficiului inculpatului a unor circumstanțe atenuante, cu consecința stabilirii unor pedepse sub minimul special.

Înalta Curte reține că, conduita bună a inculpatului presupune nu numai lipsa antecedentelor penale ci și atitudinea corectă și firească față de familie, relații de muncă și în general, privită și în raport cu întreg contextul relațiilor sociale pe care inculpatul le-a dovedit.

Toate aceste împrejurări reținute de instanța de fond și menținute și de instanța de apel, urmează a fi luate în considerare și de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la reducerea într-o asemenea măsură a gravității faptelor săvârșite, care caracterizează favorabil persoana inculpatului A., întrucât aplicarea pedepselor stabilite pentru toate cele patru infracțiuni, satisfac pe deplin justa individualizare a pedepsei cea mai grea de 4 ani închisoare, pedeapsă care este menită să satisfacă și scopul acesteia instituit de dispozițiile art. 52 C. pen.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că instanța de apel a examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, pedeapsa cea mai grea și a modului de executare a pedepsei respectiv, în regim de detenție, reținută în sarcina inculpatului A., evidențiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunilor săvârșite, în mod concret acesta s-a atenuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost săvârșite, subliniind caracterizările evidențiate în persoana inculpatului, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei ca și cuantum nu se mai impune.

Înalta Curte de Casație și Justiție, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpatului A. față de criticile formulate în recurs, constată că în contextul cauzei nu se justifică micșorarea pedepsei stabilite, față de modalitatea de săvârșire a faptelor respectiv că la sfârșitul lunii aprilie 2011, inculpatul A. a recrutat-o pe numita C. prin intermediul unei rețele de socializare, propunându-i acesteia să se stabilească în București și să întrețină relații sexuale contra cost și că în luna iulie 2011 a recrutat și cazat, prin amenințare, partea vătămată B. în scopul obligării acesteia la practicarea prostituției, iar în noaptea de 17/18 iulie 2011 inculpatul A., aflându-se împreună cu partea vătămată D. și cu martorii H. și I., în incinta localului "E.", profitând de absența părții vătămate, a sustras de pe masă portofelul acesteia, ce conținea actul de identitate, suma de 200 RON, un card bancar, un formular bancar pe care era înscris codul PIN al cardului și diferite înscrisuri personale. În dimineața zilei de 18 iulie 2011, inculpatul A. s-a deplasat împreună cu martorul I. în cartierul Rahova, la un moment dat inculpatul solicitându-i acestuia să oprească autoturismul lângă un ATM și să retragă suma de 200 RON din contul părții vătămate D., fără a-i comunica însă identitatea titularul contului, înmânându-i în acest sens cardul acesteia și comunicându-i codul PIN care era înscris pe un formular aflat în același portofel. Martorul I. a dat curs solicitării

§ Cauze similare