ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3359/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3359/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

234 din 27 martie 2012 a fost condamnat inculpatul I.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului

de persoane.

În temeiul art. 65 C.

pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C.

pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C.

pen., a fost dedusă din durata pedepsei pronunțate, timpul reținerii și al arestării

preventive de la data de 11 iunie 2011 la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 12

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului

de persoane, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată

inculpata T.A. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de persoane.

În temeiul art. 65 C.

pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C.

pen., i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C.

pen., a fost dedusă din durata pedepsei pronunțate, timpul reținerii și al arestării

preventive de la data de 11 iunie 2011 la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatei.

În baza art. 346 C.

proc. pen., au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 5.000

euro daune morale către partea civilă R.A.M., în echivalent RON la cursul Băncii

Naționale a României din ziua efectuării plății.

În baza art. 313 din Legea

nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost obligat inculpatul I.G.

la plata sumei de 2.098,91 RON, actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii

definitive a hotărârii la data achitării efective, către partea civilă Spitalul

Clinic de Urgență.

În baza art. 191

alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 2.000

RON, cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorilor din oficiu urmând a

fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța această

soluție prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 1267/D/P/2011 din data

de 02 septembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

- Serviciul Teritorial București au fost trimiși în judecată inculpații:

- I.G.,

pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de persoane, prevăzută de

art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001

privind prevenirea și combaterea traficului de persoane;

- T.A., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

În fapt, s-a reținut că

în perioada 02 iunie 2011 - 10 iunie 2011, inculpata T.A. a racolat-o și a transportat-o

pe partea vătămată R.A.M. la domiciliul inculpatului I.G., din orașul Voluntari,

județul Ilfov, unde ambii inculpați au găzduit-o, cazat-o și exploatat-o sexual,

partea vătămată, în vârstă de 23 ani, fiind o persoană cunoscută cu afecțiuni psihice;

profitând de starea psihică a acesteia, în schimbul inițial al unor foloase materiale,

inculpații au determinat-o pe partea vătămată R.A.M. să practice prostituția în

folosul acestora, iar ulterior au constrâns-o să întrețină raporturi sexuale cu

diferite persoane (clienți), în schimbul unor sume de bani, pe care inculpații și

le-au însușit.

Prin același rechizitoriu

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpați sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen., în ceea ce o privește pe minora

R.A.N.M.

Tribunalul a reținut că

în perioada 02 iunie 2011 - 10 iunie 2011, după ce inculpata T.A. a racolat-o și

a transportat-o pe partea vătămată R.A.M. la domiciliul inculpatului I.G., din orașul

Voluntari, județul Ilfov, ambii inculpați au găzduit-o, cazat-o și exploatat-o sexual

pe partea vătămată R.A.M., în vârstă de 23 ani, persoană cunoscută cu afecțiuni

psihice; profitând de starea psihică a acesteia, în schimbul inițial al unor foloase

materiale, inculpații au determinat-o pe partea vătămată să practice prostituția

în folosul acestora, iar ulterior au constrâns-o să întrețină raporturi sexuale

cu diferite persoane (clienți), în schimbul unor sume de bani, pe care inculpații

și le-au însușit.

Astfel, la data de 02

iunie 2011, în urma unor discuții în contradictoriu cu părinții, partea vătămată

R.A.M., persoană cunoscută cu afecțiuni psihice, a plecat de la domiciliul său din

orașul Voluntari, județul Ilfov, împreună cu fiica sa, R.A.N.M., minoră în vârstă

de numai 3 ani.

Pe drum partea vătămată

s-a întâlnit cu vecina sa, inculpata T.A., care i-a propus s-o însoțească până la

prietenul său, „G.”, care deținea o spălătorie auto în același oraș.

Odată ajunse la spălătoria

auto, cei doi inculpați, respectiv I.G. și T.A., profitând de starea psihică în

care se afla partea vătămată, au convins-o să practice prostituția, în schimbul

promisiunii că cei doi se vor îngriji de ea și de fetița sa.

Inițial aceasta a fost

de acord, dar după două-trei zile, întrucât a refuzat să se mai prostitueze, a fost

bătută de inculpatul I.G. și amenințată că nu își va mai vedea copilul.

La data de 07 iunie 2011,

datorită faptului că partea vătămată R.A.M. nu mai reușise să ia legătura cu părinții

săi, aceștia s-au deplasat la sediul I.P.J. Ilfov unde au declarat dispariția fiicei

lor, bolnavă psihic.

La data de 10 iunie

2011, după ce a fost bătută cu o bâtă de baseball de către inculpatul I.G., trasă

de păr și lovită cu palmele peste față de către inculpata T.A., într-un moment de

neatenție al acestora, cu ajutorul martorului T.M. a reușit să fugă de la domiciliul

acestuia. Ajunsă cu autobuzul în zona șos. F., sector 2, a solicitat ajutorul unor

persoane care au anunțat atât organele de poliție, cât și Serviciul de Ambulanță

prin dispeceratul de urgență 112, ocazie cu care a fost internată la Spitalul Clinic

de Urgență.

Potrivit concluziilor

raportului de expertiză medico-legală, care a avut în vedere diagnosticul stabilit

la internare și externare („hematom epicranian cerebral difuz, fractură 1/3 proximală

cubitus stâng, suspiciune fractură la nivelul rotulei drepte, politraumatism prin

agresiune, TCC minor grad 1”), R.A.M. a prezentat la data de 10 iunie 2011 leziuni

de violență care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, pentru care a necesitat

35-40 zile de îngrijiri medicale. Leziunile traumatice suferite nu i-au pus viața

în primejdie.

Concluziile raportului

de expertiză medico-legală psihiatrică au atestat că „numita R.A.M. prezintă deficiență

mentală ușoară cu tulburări de comportament (IQ=63). A avut scăzută capacitatea

psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor faptelor sale

având discernământul scăzut la momentul la care a consimțit să practice prostituția.

Potrivit raportului de

expertiză medico-legală psihiatrică „numita T.A. prezintă tulburare organică de

personalitate. Epilepsie. Are păstrată capacitatea psihică de apreciere critică

asupra conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul păstrat

în raport de faptele pentru care este cercetată. Necesită efectuarea de tratament

continuu și susținut antiepileptic ce poate fi efectuat în condiții de detenție.”

Situația de fapt reținută

de instanță și vinovăția inculpaților se întemeiază pe coroborarea următoarelor

mijloace de probă:

- declarațiile părții

vătămate R.A.M. - deși partea vătămată suferă de o întârziere mintală se poate constatata

că o parte dintre aspectele relatate de aceasta au fost pe deplin confirmate de

alte probe administrate în cauză (modul în care a plecat de la locuința părinților

- de declarațiile membrilor familiei, modul în care a ajuns să fie găzduită de inculpați

- de declarațiile acestora, faptul că se prostitua, de declarațiile inculpatei și

ale martorilor, o parte a acestora din urmă confirmând și faptul că era supravegheată

permanent de T.A., faptul că a fost bătută - de acte medicale); ca urmare, pot fi

apreciate ca plauzibile și declarațiile acesteia în sensul că a fost constrânsă

să practice prostituția, fapt cunoscut și de care a beneficiat și inculpatul I.G.;

- declarațiile martorilor:

T.R., care relatează că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată contra sumei

de 50 RON, pe care i-a plătit inculpatei T.A., „la G. la spălătorie”, în timp ce

inculpatul se afla într-o altă încăpere a imobilului și avea grijă de minor; T.M.,

care arată că la 08 iunie 2011 a întreținut relații sexuale, la locuința sa, plătind

o sumă de bani inculpatei, cu partea vătămată - „fata care se prostitua pentru ea

și pentru G.”; martorul mai relatează și că inculpata T.A. părea să păzească partea

vătămată, pe care o însoțea inclusiv în timpul deplasărilor pe distanțe foarte scurte,

cum este cea de la locuința inculpaților la cea a martorului; mai declară martorul

că, atunci când inculpata i-a propus, din nou, după câteva zile, să întrețină relații

sexuale cu partea vătămată, a observat că aceasta era bătută și a auzit-o plângându-se

de modul în care era tratată de inculpați, astfel încât a ajutat-o să fugă; P.D.,

care arată că în noaptea de 07/08 iunie 2011, în timp ce inculpații și partea vătămată

se aflau la un grătar, pe stradă, în fața locuinței lor, T.A. i-a propus să întrețină

relații sexuale, contra cost, cu R.A.M., de față fiind și I.G.; martorul a refuzat

deoarece a observat că partea vătămată este o persoană cu handicap; V.A., care relatează

că inculpata i-a propus să întrețină relații sexuale contra unei sume de bani cu

partea vătămată; T.N., care arată că a văzut-o pe inculpată propunând mai multor

bărbați să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată; M.N., care relatează

că i s-a propus de către inculpata T.A. să întrețină relații sexuale contra cost

cu partea vătămată, iar un prieten al său a și făcut acest lucru;

- raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică privind partea vătămată din care rezultă că, deși aceasta

are o deficiență mintală ușoară, cu tulburări de comportament, discernământ scăzut

atunci când a acceptat să practice prostituția și instabilitate emoțională, este

orientată temporo-spațial, conștientă, fără tulburări de percepție, nesugestibilă,

având păstrate atenția și memoria - ceea ce, pe de o parte, explică faptul că a

putut să fie controlată de inculpați, iar pe de altă parte face credibile declarațiile

sale privind relațiile cu aceștia;

- actele privind încadrarea

părții vătămate în categoria persoanelor cu handicap;

- raportul de expertiză

medico-legală privind partea vătămată, din care rezultă că aceasta a prezentat la

data de 10 iunie 2011 leziuni ce se puteau produce prin lovire cu corp dur și au

necesitat pentru vindecare 35-45 zile îngrijiri medicale;

- declarațiile inculpatei

T.A., în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză;

în opinia noastră îndeplinesc această condiție declarațiile inițiale ale inculpatei,

în cuprinsul cărora aceasta descrie și contribuția inculpatului I.G. la comiterea

infracțiunii; deosebit de sugestivă este declarația dată în momentul în care în

cauză nu fusese începută urmărirea penală pentru trafic de persoane, ci se efectuau

verificări cu privire la dispariția părții vătămate de la locuința părinților săi,

în cuprinsul acesteia inculpata arătând că banii obținuți din practicarea prostituției

se împărțeau între R.A.M. și ambii inculpați „ca într-o familie”; pentru aprecierea

sincerității declarațiilor inculpatei sunt relevante și susținerile din „ultimul

cuvânt” al acesteia, în sensul că inculpatul I.G. încearcă să facă din ea singura

responsabilă pentru faptele comise împreună.

Referitor la „nuanțarea”

poziției martorilor audiați cu privire la întreținerea de raporturi sexuale cu partea

vătămată urmare ofertei inculpatului și referitor la contribuția inculpatului I.G.

la săvârșirea infracțiunii,

aceasta nu se referă la aspecte esențiale, iar, întrucât potrivit

art. 63 alin. (3) C. proc. pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită,

ele trebuie apreciate de instanță în ansamblul lor, simpla retractare sau modificare

a unor declarații neputând să ducă la înlăturarea, în mod automat și nemotivat,

a declarațiilor anterioare, cât timp acestea se coroborează și cu alte probe ale

dosarului. În plus, este firească rezerva martorilor de a se prezenta în fața instanței

și de a relata în ședință publică aspecte legate de viața lor intimă, mai ales în

contextul în care acestea se referă la întreținerea de relații sexuale cu prostituate.

Audiat în cauză la data

de 12 iunie 2011, inculpatul I.G. a recunoscut că în perioada 02 iunie 2011 - 10

iunie 2011 partea vătămată R.A.M. a fost găzduită de către acesta, dar a arătat

că nu cunoștea faptul că sus-numita practica prostituția. Totodată, inculpatul a

recunoscut că la data de 10 iunie 2011 a bătut-o pe partea vătămată cu o bâtă peste

mâini și picioare, întrucât aceasta i-ar fi luat banii și telefonul inculpatei și

s-ar fi întors acasă mai târziu decât ar fi trebuit.

Declarațiile inculpatului

I.G., de nerecunoaștere a infracțiunii de trafic de persoane, au fost înlăturate

de Tribunal, dat fiind că nu puteau fi coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă

din ansamblul probelor existente în cauză, pentru a li se da eficiența probatorie

prevăzută la art. 69 C. proc. pen., nerezultând indicii cum că probele ar fi fost

obținute cu încălcarea dispozițiilor art. 68 C. proc. pen.

Tribunalul a constatat

că

fapta

inculpatului I.G., care, în perioada 02 iunie 2011 - 10 iunie 2011, împreună cu

inculpata T.A., a găzduit-o pe partea vătămată R.A.M. la domiciliul său din orașul

Voluntari, județul Ilfov, a convins-o inițial, profitând de starea psihică a acesteia,

să practice prostituția, iar când aceasta s-a opus a obligat-o prin șantaj, amenințare

și agresiune fizică să continue această activitate, fie la domiciliul său, fie în

locurile stabilite de clienți, sub supravegherea inculpatei T.A., întregul folos

material provenit revenindu-i acestuia și concubinei sale T.A., întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de

persoane.

Fapta inculpatei T.A.,

care, la data de 02 iunie 2011, a racolat-o, a găzduit-o și a convins-o inițial

pe partea vătămată R.A.M., profitând de starea psihică a acesteia, iar ulterior,

împreună cu inculpatul I.G., în perioada 02 iunie 2011 - 10 iunie 2011, a obligat-o

prin șantaj, amenințare și agresiuni fizice să practice prostituția, întregul folos

material provenit revenindu-i acesteia și concubinului său, I.G., întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de

persoane.

În ceea ce privește susținerile

apărătorului inculpatului, cum că partea vătămată a fost de acord să întrețină raporturi

sexuale cu diferite persoane pentru bani, mai prostituându-se și în trecut, chiar

dacă ar fi adevărate, iar consimțământul părții vătămate astfel obținut ar fi fost

unul în cunoștință de cauză, cu toate afecțiunile psihice de care suferă (potrivit

raportului de expertiză medico-legală psihiatrică privind partea vătămată, aceasta

având o deficiență mintală ușoară, cu tulburări de comportament, discernământ scăzut

atunci când a acceptat să practice prostituția și instabilitate emoțională), aceasta

nu poate duce la înlăturarea răspunderii penale a inculpaților, potrivit art. 16

din Legea nr. 678/2001.

Față de cele expuse, Tribunalul

a aplicat fiecăruia dintre inculpați pentru infracțiunile reținute în sarcina lor

pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art. 52

C. pen., prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen.

Sub acest aspect, Tribunalul

a reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite

de legiuitor (reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. în ceea ce o privește pe inculpata T.A.), având în vedere

în acest sens că fapta este de natură a aduce atingere nu numai dreptului la libertate

de voință și acțiune al victimelor, dar și demnității, integrității corporale și

sănătății acestora.

A avut în vedere totodată

atitudinea sinceră de care a dat dovadă inculpata T.A. pe parcursul procesului penal,

recunoscând și regretând fapta, starea sa de sănătate - inculpata prezentând tulburare

organică de personalitate, suferind de epilepsie, dar, deși va aplica o pedeapsă

între limite reduse cu o treime, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., nu va dispune suspendarea sub supraveghere a executării,

față de gravitatea faptei și circumstanțele săvârșirii acesteia fiind evident că

scopul pedepsei nu va putea fi atins decât prin executarea ei în regim de detenție,

în perioada 2006-2011 inculpatei fiindu-i aplicate 6 sancțiuni administrative pentru

furt calificat.

Spre deosebire de

inculpata T.A., inculpatul

I.G. nu a recunoscut săvârșirea faptei, încercând să acrediteze ideea că inculpata

T.A. este singura responsabilă de cele întâmplate, bazându-se probabil pe faptul

că aceasta, din cauza afecțiunilor psihice, nu se va putea apăra corespunzător sau

că o va putea influența, motiv pentru care instanța nu îi va aplica o pedeapsă coborâtă

sub minimul special, nereținând circumstanțe atenuante în ceea ce îl privește.

Tribunalul a avut în vedere,

sub acest aspect, și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, decizia nr. 2974 din 08 septembrie 2011, care a statuat că recunoașterea

anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât

dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei

în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului

încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface,

în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel:

- „conduita bună”, în

sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența

antecedentelor penale;

- „stăruința depusă de

infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită”,

în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport cu specificul infracțiunilor,

nu se regăsește în prezenta cauză;

- „atitudinea infractorului

după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea

sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților”,

în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii

infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor

care dovedesc săvârșirea faptelor.

În ceea ce privește pedeapsa

complementară și cea accesorie, Tribunalul a reținut că natura faptei săvârșite,

ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței

unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat.

A apreciat instanța de

fond că nu se impune a fi interzis inculpaților dreptul de a alege, ci doar pe cel

de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate

în Hotărârea din 06 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii

Britanii și Irlandei de Nord, și, mai nou, în Hotărârea din 01 iulie 2008, în cauza

Calmanovici împotriva României, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită

prin decizia Sabou și Pîrcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea

ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de

natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Or, faptele care au făcut

obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală sau vreo gravitate specială,

astfel că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se

impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnații nu și-ar putea îndeplini

funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.

În ceea ce privește latura

civilă, instanța a reținut că partea vătămată R.A.M. s-a constituit parte civilă

în procesul penal cu suma de 1.000 euro daune materiale și 10.000 euro daune morale.

Cu privire la daunele

materiale solicitate de partea civilă, instanța a constatat că acestea nu au fost

dovedite, deși sarcina probei îi incumba părții care le-a solicitat.

Cu privire la daunele

morale însă, instanța a reținut întrunirea în speță a condițiilor generale ale răspunderii

civile delictuale, prevăzute de art. 998 și urm. C. civ., și, în acest sens, a apreciat

că solicitarea părții civile de obligare a inculpaților la plata acestora este pe

deplin justificată.

Instanța reține că traumele

psihice provocate părții vătămate prin conduita ilicită a inculpaților pretind acordarea

unei compensații bănești corespunzătoare care, coroborată cu sancțiunea de drept

penal aplicată, să ofere părții vătămate o necesară satisfacție.

Instanța apreciază că

în cauză se justifică acordarea daunelor morale în cuantum de 5.000 euro, în compensarea

traumelor psihice suferite de partea vătămată ca urmare a faptei inculpaților, care

au racolat-o și au determinat-o să întrețină raporturi sexuale cu diferite persoane

pentru a obține foloase materiale, exploatând-o, profitând de afecțiunile psihice

de care suferă și chiar lovind-o.

Astfel fiind, în baza

art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., instanța va admite

acțiunea civilă și îi va obliga pe inculpați, în solidar, la plata sumei de 5.000

euro daune morale către partea civilă R.A.M., în echivalent RON la cursul Băncii

Naționale a României din ziua efectuării plății.

Astfel fiind, nu a mai

dispus confiscarea sumei de 140 RON obținută de inculpați ca urmare a exploatării

sexuale a părții vătămate, având în vedere că acești bani vor folosi la despăgubirea

acesteia.

În baza art. 313 din Legea

nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a obligat pe inculpatul I.G.

la plata sumei de 2.098,91 RON, actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii

definitive a hotărârii la data achitării efective, către partea civilă Spitalul

Clinic de Urgență, suma reprezentând cheltuielile ocazionate cu asistența medicală

acordată părții vătămate R.A.M., ca urmare a leziunilor cauzate de violențele exercitate

de inculpat, fiind evident că loviturile aplicate de acesta cu bâta de baseball

au determinat traumatismele constatate în raportul medico-legal (hematom epicranian

cerebral difuz, fractură 1/3 proximală cubitus stâng, suspiciune fractură la nivelul

rotulei drepte, politraumatism prin agresiune, TCC minor grad 1) și internarea părții

vătămate în spital, și nu acțiunile inculpatei T.A., care nu a făcut decât să o

lovească pe partea vătămată cu palmele și să o tragă de păr.

Prin

decizia penală nr. 186 din 22 iunie 2012, Curtea de Apel București,

secția I penală, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.G.

și T.A. împotriva sentinței penale nr. 234 din 27 martie 2012 pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța a apreciat că situația de fapt descrisă și analizată în

extenso de prima instanță, prin raportare la întreg ansamblul probator al cauzei,

este corectă și nu este contrazisă de niciun mijloc de probă, iar pedepsele aplicate

au fost corect individualizate.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații I.G. și T.A., solicitând

aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus prin reținerea circumstanțelor

atenuante. Inculpatul I.G. a solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen., iar inculpata T.A. aplicarea disp. art. 86

1

C. pen.

Inculpații invocă cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt

fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform

art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile

declarate de inculpați nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele

ce urmează:

Înalta Curte apreciază

că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în urma coroborării

tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de

cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, fiind corespunzătoare

situației de fapt reținută, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză

sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul

comiterii infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2011,

respectiv art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. (inculpata T.A.).

Astfel, rezultă din probatoriul

administrat în cauză și recunoscut de inculpata T.A. că, la data de 02 iunie 2011,

aceasta a racolat-o pe partea vătămată R.A.M., iar în perioada 02 iunie 2011 - 10

iunie 2011, împreună cu inculpatul I.G. a găzduit-o la locuința acestuia din urmă

situată în Voluntari, județul Ilfov, au convins-o inițial, profitând de starea psihică

precară a acesteia, să practice prostituția, iar când aceasta s-a opus, inculpatul

I.G. a obligat-o, prin șantaj, amenințare și agresiune fizică, să continue această

activitate, fie la domiciliul său, fie în locurile stabilite de clienți, sub supravegherea

inculpatei T.A., iar întregul folos material provenit a revenit inculpaților.

Înalta Curte apreciază

că pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate atât sub aspectul

cuantumului, cât și a modalității de executare.

În procesul de individualizare

a pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare

prev. de art. 72 C. pen., și anume gradul de pericol social ridicat al faptelor

comise, modalitatea concretă de comitere a infracțiunilor (asupra părții vătămate

au fost exercitate agresiuni fizice, ce au necesitat pentru vindecare 34-40 zile

îngrijiri medicale, ambii inculpați profitând de starea psihică precară a părții

vătămate), limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite,

cât și circumstanțele personale ale inculpaților, aspecte ce au codus la stabilirea

unor pedepse, care prin cuantum și modalitate de executare, sunt în măsură să asigure

atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C.

pen.

Înalta Curte constată

corectă aprecierea că în cauză nu se pot reține circumstanțe atenuante în favoarea

inculpaților, în condițiile în care inculpata T.A. a fost amendată, anterior, de

șase ori, dovedind perseverență infracțională, iar atitudinea de recunoaștere a

inculpatului I.G. a avut un caracter formal.

De asemenea, pentru inculpata

T.A. instanța a aplicat o pedeapsă deja orientată spre minimul special, prin reținerea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Cererea inculpatului I.G.,

de aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., reiterată în recursul

declarat, a fost respinsă corect întrucât a fost depășit momentul procesual până

la care putea fi făcută, respectiv începerea cercetării judecătorești.

Și modalitatea de executare

a pedepselor a fost corect stabilită, scopul educativ și coercitiv al pedepselor,

reglementat de disp. art. 52 C. pen., putând fi atins doar prin privare de libertate.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, urmează ca, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce

din pedepse prevenția de la 11 iunie 2011 la 19 octombrie 2012, pentru fiecare inculpat.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.G. și T.A. împotriva deciziei

penale nr. 186 din data de 22 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din

pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 11

iunie 2011 la 19 octombrie 2012.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați

din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă, în cuantum de 100

RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi, 19 octombrie 2012.