ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.04.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1301/2012

HOTĂRÂRE
25.04.2012
CAMERĂ
penal
RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1301/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul H.J., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc (fapta din 18 decembrie 2008).

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (fapta din 07 februarie 2009).

În temeiul art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată (fapta din cursul anului 2008).

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism (fapta din 09 - 10 aprilie 2009).

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen., pe o durata de 1 an după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de detenție, prevăzut de art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b)

În temeiul art. 35 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și

lit. b)

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa durata reținerii și a arestului preventiv din 10 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică reținută prin actul de sesizare în sarcina inculpatului H.S.Ș. din infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (reținută a fi săvârșită în cursul anului 2008 și în 09 aprilie 2009), în infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (actele materiale din 2008) și proxenetism prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. (fapta din 09 aprilie 2009).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul H.S.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta din cursul anului 2008).

În baza art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.S.Ș. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism (fapta din 09 - 10 aprilie 2009).

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b)

C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

2

3

alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor masuri: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș la datele fixate de aceasta instituție; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile precum si întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș schimbarea locului de muncă; să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale să se suspende și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării inculpatului H.S.Ș. de a nu părăsi țara dispusă prin încheierea din 07 mai 2010, definitivă la data de 13 mai 2010

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 10 aprilie 2009 la 13 mai 2010.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998-999 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș.E.G., sens în care a fost obligat inculpatul H.J. la plata către partea civilă Ș.E.G., a sumei de 500 Euro daune morale, respingându-se în rest pretențiile pentru suma de 1.500 euro ca neîntemeiate.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998-999 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N.B., sens în care obligă inculpatul H.J. la plata către partea civilă N.B.,  a sumei de 500 Euro daune morale, respingându-se în rest pretențiile pentru suma de 400 euro ca neîntemeiate.

S-a luat act că părțile civile G.D.V. și G.P. au renunțat la pretențiile civile.

S-a luat act că părțile vătămate G.P., M.G. nu s-au constituit părți civile.

A fost respinsă cererea inculpatului H.S.Ș. de restituire a documentelor de identitate.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 8,7 grame rezină de cannabis, rămase după efectuarea analizelor de laborator, ambalată și sigilată cu sigiliu tip MI, și predată organului de cercetare penală.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea cantității de 8,7 grame de cannabis cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul H.J. a sumei de 800 lei.

În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 a fost respinsă cererea formulată de reprezentantul Parchetului - D.I.I.C.O.T. privind confiscarea de la inculpatul H.J. a microbuzului, proprietatea inculpatului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fot obligat inculpatul H.J. la plata sumei de 2.000 lei și inculpatul H.S. la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, parte din cheltuielile judiciare rămânând în statului.

În temeiul art. 379 pct. 2

lit. a)

C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timiș împotriva sentinței penale sus-menționată.

S-a desființat sentința penală nr. 296/PI din 07 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4537.1/30/2009 și rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului H.J. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

S-a înlăturat dispoziția de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în două infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; și din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., menținând încadrarea juridică a faptelor dată prin rechizitoriu.

În temeiul art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului H.J. la 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată (faptele din cursul anului 2008 și aprilie 2009).

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului H.J. la 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului H.J. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în pedeapsa cea mai grea, urmând să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de deținere conform art. 57 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a)

teza a II-a,

lit. b)

În temeiul art. 383 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului H.J.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului H.J. durata arestului preventiv de la data de 07 iunie 2010 la zi.

În temeiul art. 12 alin. (1) și (2)

lit. a)

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului H.S.Ș. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată (faptele din anul 2008 și aprilie 2009), cu executare în regim de deținere conform art. 57 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a,

lit. b)

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a,

lit. b)

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale atacate. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata a câte 300 lei, cheltuieli judiciare parțiale către stat.

Pentru a decide astfel, a reținut, în ceea ce îl privește pe inculpatul H.S.Ș. că probele administrate în cauză duc la concluzia că acesta a condus microbuzul cu care au fost transportate părțile vătămate Ș.G. și G.P. alături de alte cinci femei, că îl însoțea uneori pe inculpatul H.J. atunci când își racola victimele și le expunea condițiile avantajoase de muncă, era remunerat, cunoscând condițiile reale de muncă. în ceea ce privește fapta din 09 aprilie 2009 - racolarea celor două investigatoare sub acoperire - acesta s-a implicat în activitatea de convingere a femeilor că vor fi bine tratate, că se va ocupa ca să stea amândouă în cameră; toate acestea în prezența inculpatului H.J. și a investigatorului sub acoperire A.C., ceea ce denotă că între cei doi inculpați era o relație mult mai strânsă decât cea dintre șofer și angajator, una de colaborare, reacția inculpatului fiind aceea a unei persoane animată de un interes propriu. De altfel, chiar și investigatorul sub acoperire A.C. a sesizat că relația dintre cei doi inculpați părea să fie cea dintre doi parteneri de afaceri. În declarația dată în cursul urmăririi penale părțile vătămate Ș.E.G. și G.P. au recunoscut pe inculpatul H.S.Ș. ca fiind șoferul microbuzului cu care au fost transportate în Germania, alături de Ș.O.P. și alte cinci femei, dar și șoferul microbuzului cu care au fost aduse înapoi în România. Totodată, în declarația dată de inculpatul H.J. în cursul urmăririi penale se arată că „l-am luat pe S. care era șoferul meu și pe el l-am folosit de mai multe ori să conducă mașina cu persoanele care plecau la muncă deoarece eu nu am permis de conducere". Inculpatul H.S.Ș. nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor, ci doar că a fost șoferul lui H.J. de circa 11 ori.

Împrejurarea că H.S.Ș. s-ar fi plâns părților vătămate Ș.E.G. și G.P. că nu ar fi fost plătit de H.J. nu este suficientă pentru a conduce la concluzia că nu ar fi avut nici o implicare în comiterea infracțiunii câtă vreme ori de câte ori se efectua un transport cu persoanele traficate acesta era cel care conducea microbuzul, toate acestea coroborat și cu activitatea sa din aprilie 2009.

S-a mai reținut că și în cazul inculpatului H.S.Ș. există unitate infracțională între faptele reținute în sarcina sa, rezultată din aceea că inculpatul a luat rezoluția de a participa la activitățile de traficare a persoanelor inițiate de H.J., cu luarea în considerare a aspectelor expuse cu ocazia analizării activității celuilalt inculpat.

9

pct. 9, 10, 14, 17

1

și 17

2

Astfel, invocând dispozițiile art. 385

y

pct. 9 C. proc. pen., a solicitat casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, susținând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, învederând că instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor fără a pune în discuția părților acest aspect, astfel că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului, hotărârea instanței de apel fiind lovită de nulitate.

În temeiul art. 385

y

pct. 10 C. proc. pen., a susținut că instanța nu a admis o probă esențială solicitată de inculpat, pentru a demonstra că la căpătui de

linie

în orașul respectiv era un local decent, întrucât astfel s-ar fi lămurit împrejurarea dacă destinația victimelor era pentru exploatare sexuală.

În baza art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a susținut că inculpatului i s-au aplicat pedepse greșit individualizate raportat la criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., învederând că în prima fază a procesului inculpatul a apelat la beneficiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. și s-a apreciat că acest aspect este o împrejurare de agravare a pedepsei, ulterior inculpatul recunoscând săvârșirea faptelor.

Referitor la incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

și 17

2

Făcând referire la declarațiile aflate la filele 113, 114 și 117, a susținut că instanța de apel a interpretat eronat declarațiile martorilor, întrucât nu există nicio probă cu privire la săvârșirea faptelor de către inculpat, părțile vătămate și martorii referindu-se la numitul K.S., pe care îl cunoșteau sub numele de S., inculpatul fiind un simplu șofer angajat al inculpatului H.J.

S-a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru motivele de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9 și 10 C. proc. pen., într-un prim subsidiar schimbarea încadrării juridice și achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar într-un ultim subsidiar reindividualizarea pedepsei, fie în sensul reducerii cuantumului la 1 an și o lună, cât a executat inculpatul, fie reducerea cuantumului spre minimul special și aplicarea art. 81 C. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate de inculpatul H.S.Ș., dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (2) și (3) C. proc. pen., înalta Curte a constatat că în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 9 și 10 C. proc. pen., cu consecința aplicării dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., aspect care face inutilă analizarea motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14, 17

1

și 17

2

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării dacă aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege. Raportat la dispozițiile legale menționate, este cu valoare de principiu faptul că nu se acceptă pronunțarea unei hotărâri discreționare, care să nu fie întemeiată pe o motivare rațională, de natură să convingă despre legalitatea și justețea soluției adoptate. În acest sens, sunt dispozițiile art. 256 și art. 383 C. proc. pen., care prevăd atât pentru sentința cât și pentru decizia instanței de apel necesitatea arătării temeiurilor de fapt sau de drept ale soluției ce s-a pronunțat cu privire la latura penală și la latura civilă a cauzei.

Lipsa de motivare a soluției face ca hotărârea judecătorească să nu fie convingătoare, să lase o suspiciune asupra conformității sale cu probatoriul administrat în cauză.

Conform dispozițiilor art. 383 alin. (1) teza I C. proc. pen., decizia instanței de apel trebuie să cuprindă în partea introductivă mențiunile prevăzute în art. 355 C. proc. pen., iar în expunere, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului precum și la temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluțiile prevăzute în art. 379 pct. 2 C. proc. pen. Partea a doua a hotărârii (denumită expunere considerente sau parte demonstrativă) trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept cu referire expresă la probatoriul pe care se sprijină soluția adoptată de instanță și la textul de lege în care se circumscrie situația de fapt reținută de aceasta.

Obligația motivării hotărârii este impusă sub sancțiunea nulității relative, însă cum recursul este o cale de atac de retractare și nu de reformare, nerespectarea acestei obligații constituie motiv de casare.

Nemotivarea hotărârii sau motivarea în termeni generali, vagi reprezint motiv de casare.

Obligația impusă de lege instanțelor de a-și motiva hotărârile lor permite instanțelor de control judiciar de a le verifica. De aceea, in cazul lipsei, insuficienței sau obscurității motivelor, instanța de recurs casează hotărârea, fiindcă în aceste condiții obligația de a controla hotărârea primei instanțe sau de apel devine imposibil de realizat.

Nemotivarea, ca o omisiune esențială apare, astfel, ca un viciu de procedură, întrucât se materializează în însăși decizia atacată, apărând ca rezultat al unei redactări greșite din partea judecătorilor.

Tot astfel, atunci când instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

1

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

În acest caz, cererile trebuie să fie formulate cu respectarea condițiilor legale, iar instanța să omită să se pronunțe asupra lor sau să le respingă fără a arăta motivele.

Pentru a opera acest caz de casare, legea mai pretinde ca cererile esențiale ale părților, de natură să garanteze drepturile lor, să fie de natură să influențeze soluția procesului, adică să se poată aprecia că, dacă acestea s-ar fi admis, ar fi schimbat soluția cauzei.

În cauză, prin prisma dispozițiilor legale menționate, s-a constatat că hotărârea instanței de apel, în ceea ce îl privește pe recurentul inculpat H.S.Ș., nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, întrucât se preiau descrierile din expozitivul rechizitoriului întocmit, precum și din considerentele hotărârii primei instanțe, motivarea deciziei recurate fiind astfel lacunară.

Decizia recurată, deși aparent, amplu motivată, în considerente (fila 79), în ceea ce îl privește pe inculpatul H.S.Ș., instanța se limitează la a reține că „probele administrate în cauză duc la concluzia că acesta a condus microbuzul cu care au fost transportate părțile vătămate Ș.G. și G.P. alături de alte cinci femei „.. în ce privește fapta din 9 aprilie 2009 - racolarea celor două instigatoare sub acoperire, acesta s-a implicat în activitatea de convingere a femeilor că vor fi bine tratate, că se va ocupa să stea amândouă în cameră; toate acesta în prezența inculpatului H.J. și a investigatorului sub acoperire A.C., ceea ce denotă că între cei doi inculpați era o relație mul mai strânsă decât cea dintre șofer și angajator, una de colaborare, reacția inculpatului fiind aceea a unei persoane animată de un interes propriu fără a face trimitere expresă la materialul probator care susține împrejurările reținute.

La fila 75 dosar apel este consemnat faptul că inculpatul H.S.Ș. nu a motivat în scris apelul declarat, susținerile acestuia și ale apărătorului ales fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Din practicaua deciziei atacate (fila 57 verso - fila 58 decizie) rezultă că apelantul inculpat H.S.Ș. a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen. Astfel, acesta a învederat că s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism, deși nu s-a putut dovedi prin nici o probă materială existența acestei infracțiuni, constrângerea fizică sau psihică și nici faptul că ar fi obținut vreun folos, singurele probe fiind declarațiile pretinselor părți vătămate care și-ar fi dat acordul să practice prostituția. A mai învederat apelantul inculpat că nu se conturează latura obiectivă a infracțiunii de proxenetism pentru care s-a dispus condamnarea acestuia, făcând referire la unele împrejurări ce urmau a fi analizate de instanța de prim control judiciar.

Față de cele consemnate în practicaua deciziei atacate și de cererile formulate de inculpat, s-a constatat că instanța de apel nu a analizat în concret motivele de apel formulate de inculpatul H.S.Ș. și nu a înlăturat motivat susținerile acestuia.

Mai mult, instanța de prim control judiciar nu a făcut referire Ia criticile inculpatului vizând schimbarea încadrării juridice, așa cum a fost dispusă de instanța de fond și nici la cele vizând solicitarea de achitare a acestuia pentru infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen.

În concret, instanța de apel nu a motivat împrejurările pentru care nu se impunea achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., temei de drept invocat de acesta.

Redarea în considerentele deciziei a unor împrejurări de fapt, circumscrise unor concluzii reținute de instanța de apel „ pe baza probelor administrate în cauză" nu echivalează cu o motivare corespunzătoare, convingătoare, ci reprezintă o lipsă a unei argumentări pertinente cu referire directă, expresă la probele reținute sau înlăturate de instanță. Instanța de apel nu s-a pronunțat și nu a motivat critica inculpatului vizând faptul că înregistrarea ambientală a convorbirilor telefonice nu a fost pusă la dispoziția apărării.

Pentru considerentele arătate, văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpatul H.S.Ș. împotriva deciziei penale nr. 139/A din 7 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a casa decizia atacată și a trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță numai în ceea ce îl privește pe inculpatul recurent, ocazie cu care vor fi examinate motivele de apel și cererile formulate în cauză cu respectarea principiilor care guvernează procesul penal, precum și cu respectarea dispozițiilor art. 383

alin. (1)

Totodată, vor fi avute în vedere și celelalte critici formulate de inculpatul H.S.Ș.

Așa fiind, prin decizia nr. 1182 din 24 martie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală s-a admis recursul declarat de inculpatul H.S.Ș. împotriva deciziei penale nr. 139/A din 07 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara - Secția Penală.

A fost casată decizia penală atacată numai în ceea ce-l privește pe inculpatul H.S.Ș. și a fost trimisă cauza pentru rejudecarea apelului acestuia la Curtea de Apel Timișoara.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

IV. Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 31 mai 2011 sub nr. 4537.11/30/2009*.

Prin urmare, față de soluția pronunțată de către instanța supremă Curtea de Apel urmează a se pronunța exclusiv în privința căii de atac formulată de către inculpatul H.S.Ș.

Inculpatul H.S.Ș. a fost trimis în judecată de către

Serviciul Teritorial Timișoara pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina sa că împreună cu coinculpatul H.J. a racolat și transportat părțile vătămate C.C. și T.A. în Germania unde le plasa patronilor de abatoare în vederea exploatării prin muncă. S-a mai reținut în sarcina inculpatului că în calitate de șofer al inculpatului H.J. a procedat la transportul în străinătate a părților vătămate G.P., G.D.V., N.B., G.P., M.G., B.G.F. și S.E.G., faptele anterior menționate fiind reținute în cursul anului 2008, respectiv aprilie 2009.

Starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză și din care rezultă că inculpatul H.S. în cursul lunii octombrie 2008 le-a transportat pe părțile vătămate Ș.E. și G.P. în străinătate la solicitarea inculpatului H.J. Așa cum rezultă din declarația părților vătămate acestea au fost racolate de inculpatul H.J. din localitatea Grabaț promițându-le le asigurarea unor locuri de muncă în domeniul agricol la cules de fructe și legume în Germania. În sprijinul afirmațiilor sale, referitoare la obținerea locurilor de muncă a părților vătămate inculpatul H.J. le-a pus pe acestea să semneze niște acte despre care a afirmat că sunt contracte de muncă pe o perioadă de 4 luni, deși în cuprinsul actelor era menționată perioada de lucru de 2 luni. Sarcina inculpatului H.S. a fost aceea de a proceda la transportarea părților vătămate în străinătate.

Potrivit dispozițiilor art. 12

alin. (1)

din Legea nr. 678/2001 constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire,fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane.

Din modalitățile de realizare a elementului material al laturii obiective s-a reținut de către instanța de fond în mod corect activitatea realizată de inculpatul apelant H.S. în ceea ce privește transportul părților vătămate, fără însă ca acesta să săvârșească infracțiunea prin modalitățile alternative cerute de textul incriminator.

De altfel, părțile vătămate audiate au arătat că inculpatul H.S. s-a ocupat exclusiv de transportul lor, fără ca acesta să aibă cunoștință despre înțelegerile dintre părțile vătămate și inculpat cu privire la felul muncii ce urma a fi prestată, condițiile de muncă, remunerarea, mai mult inculpatul H.S. atrăgându-le atenția părților vătămate despre neseriozitatea inculpatului H. în ceea ce privește plata muncii prestate.

Cu ocazia audierii părților vătămate S.E. și G.P. în cursul urmăririi penale, acestea au făcut precizări cu privire la persoana inculpatului H.S. ca fiind șoferul microbuzului cu care au fost transportate în Germania și cu care părțile vătămate s-au întors în țară, fără însă ca părțile vătămate să i menționat că au suferit vreo amenințare, constrângere sau alte modalități alternative prevăzute în textul incriminator. Pentru existența infracțiunii de trafic de persoane incriminată în art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 este necesar ca modalitățile normative prevăzute de lege să fie realizate în mod necesar printr-o multitudine de mijloace cu caracter alternativ în lipsa cărora nu se poate reține legătura de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă, respectiv starea de pericol creată pentru atributele fundamentale ale persoanei, în special a libertății individuale si a relațiilor sociale a căror normală desfășurare este condiționată de ocrotirea acestei valori sociale și care se produce independent de atingerea scopului exploatării victimei.

În speță inculpatul H.S. raportat la faptele reținute în sarcina sa ca fiind cornișe in cursul lunii octombrie 2008, nu a avut reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale în realizarea cărora nu s-a făcut dovada implicării în mod conștient.

Prin urmare în mod corect s-a dispus de către instanța de fond achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce privește fapta comisă în cursul anului 2008.

Cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului H.S. ca fiind comisă în data de 9 - 10 aprilie 2009, și pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (2) din legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), instanța de apel apreciază că instanța de fond raportat la starea de fapt reținută în actul de acuzare a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale aplicabile.

Pentru realizarea elementului obiectiv a infracțiunii de trafic de persoane în modalitatea alternativă sancționată de textul incriminator și care consta in practicarea prostituției, se impune,în mod necesar ca această activitate să fie impusă de către făptuitor în mod necesar și fără ca victimele acesteia să aibă posibilitatea rezonabilă de a se opune sau o altă variantă alternativă. Analizând ansamblul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul H.J. atras de aspectul fizic al celor două investigatoare le-a prezentat acestora posibilitatea câștigării existenței în această modalitate, cu referire la sumele de bani pe care le-ar obține.

În mod corect a apreciat instanța de fond că după prezentarea posibilității de a practica prostituția cu referire la sumele de bani deosebit de atrăgătoare pe care părțile vătămate le-ar putea câștiga, opțiunea aparținea exclusiv părților vătămate - investigatoare în cauză, în ceea ce privește alegerea muncii pe care intenționau să o presteze.

Din probele administrate nu rezultă că inculpatul H.J. alături de inculpatul H.S. ar fi desfășurat activități care s-ar circumscrie obligativității practicării prostituției, astfel încât în mod corect, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism.

Raportat la valorile sociale lezate prin cele două texte de incriminare și raportat la probele administrate in cauză, în mod corect s-a reținut că activitatea inculpatului H. de a le propune alături de coinculpatul H. celor două investigatoare practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 329 C. pen. La aprecierea acestei stări de fapt s-au avut în vedere discuțiile din cursul lunii aprilie 2009, dintre inculpați, investigatorul acoperit A.C. si cele două investigatoare , discuție care a avut loc la restaurantul Prezident din Timișoara in jurul orei 20,00. În cuprinsul acestor discuții coinculpatul H.J. i-a solicitat investigatorului A.C. în prezenta celor două investigatoare, că fetele vor lucra într-un club de noapte din Germania și vor primi 1000 euro de persoană pe lună, iar pentru a convinge interlocutorii despre seriozitatea locului de muncă inculpatul H. a apelat-o în Germania pe patroana clubului căreia i-a confirmat găsirea unor tinere pentru angajare. Tot pentru a întări seriozitatea propunerilor inculpatul H. a permis investigatoarei acoperite T. să poarte discuții telefonice cu patroana clubului discuții purtate și în prezența inculpatului H., care a confirmat seriozitatea propunerilor efectuate.

În mod corect a apreciat instanța de fond că deși nu s-a dovedit că inculpatul H. S. avea cunoștință despre viitoarele locuri de muncă ale investigatoarelor acoperite de la barul din Germania, acesta în activitatea sa de a întări afirmațiile inculpatului H. referitor la modul corect în care vor fi tratate și la seriozitatea propunerii a contribuit la luarea de către investigatoare a hotărârii de a accepta locul de muncă propus.

În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.

Transpunând aceste reguli la speța de față, instanța de apel apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond este corect individualizată raportat la probele administrate și circumstanțele personale ale inculpatului, pedeapsă care este în măsură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de către acesta a unei noi fapte antisociale.

Astfel, în temeiul art. 379 pct. 1

lit. b)

Așa fiind, prin decizia penală nr. 169/A din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara - Secția penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 296/PI din 07 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

9

pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea în conformitate cu disp. art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru inexistența faptei și art. 10 lit. d) C. proc. pen., faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Sa arătat că inculpatul a primit pedeapsa prezentă pentru o faptă din aprilie 2009 care nu corespunde realității, respectiv nu este prevăzută de legea penală. A menționat că inculpatul a stat la o masă la care patronul său a dus tratative cu niște fete pentru a le transporta în Germania, arătând că aceasta nu există infracțiune, neexistând latura obiectivă, a arătat că toate acestea au fost produse datorită confuziei de nume, respectiv numele celuilalt inculpat. S-a mai arătat că în cauză au fost folosite două persoane sub acoperire, că inculpatul era șoferul care transporta iar prin probele administrate în cauză se intră într-o denaturare apreciind că s-a produs o gravă eroare de fapt iar susținerile din rechizitoriu nu s-au dovedit. A mai arătat că este complet eronată susținerea instanței de fond, iar orice persoană trebuie judecată potrivit vinovăției sale și nu pot fi puse în seama inculpatului fapte pe care nu le-a săvârșit. A susținut că inculpatul este șofer necăjit, care este plătit de către patron pentru a efectua curse în Germania, menționând că totul sa întrerupt la Vama Cenad, expunând pe scurt derularea evenimentelor.

Față de aceste susțineri s-a solicitat, în principal, achitarea iar, în subsidiar, aplicarea unei pedepse sub minimul special într-un cuantum de 1 an și 1 lună, respectiv durata perioadei executată în arest preventiv, iar într-un al doilea subsidiar, reducerea pedepsei sub minimul special și cu aplicarea dispozițiilor suspendării condiționate prev. de art. 81 C. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate de recurentul inculpat H.S.Ș. și de cazurile de casare sus-indicate, înalta Curte are în vedere cu prioritate, din oficiu în raport de faptul că prin sentința penală nr. 296/PI din 07 iunie 2010 a Tribunalului Timiș, inculpatul H.S.Ș. a fost achitat pentru anumite acte materiale, iar prin decizia instanței de recurs a înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1182 din 24 martie 2011 a fost casată doar o parte din decizia instanței de apel, cea cu nr. 139/A din 07 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara - respectiv, numai în ceea ce îl privește pe același inculpat, recurentul din cauza de față H.S.Ș., ar rezulta din decizia sus-menționată a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, pronunțată ca instanță de recurs, că pe cale de consecință, apelul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție

- Serviciul Teritorial Timișoara a fost soluționat definitiv prin prima decizie pronunțată de instanța de apel a Curții de Apel Timișoara cu nr. 139/A din 07 octombrie 2010.

Or, în realitate, prin secunda decizie a instanței de apel nr. 160/A din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara și care a fost atacată cu recursul de față declarat de inculpatul H.S.Ș. - nu a fost soluționat apelul originar introdus de DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara, relativ la care instanța de apel a Curții de Apel Timișoara fusese învestită și îl soluționase prin decizia din primul ciclu procesual.

Așa fiind, rezultă pe calea unui silogism logico-formal și juridic că se impune casarea deciziei recurate, datorat nerejudecării și nepronunțării instanței de apel asupra apelului DIICOT de către instanța de apel a Curții de Apel Timișoara.

Urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să se dispună casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție

Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul H.S.Ș. aceleiași instanțe, respectiv Curții de Apel Timișoara.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare, inclusiv priorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu să rămână în sarcina statului.

Admite recursul declarat de inculpatul H.S.Ș. împotriva deciziei penale nr. 169/A din 29 octombrie 201 1 a Curții de Apel Timișoara - Secția Penală.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul H.S.Ș. aceleiași instanțe, respectiv Curții de Apel Timișoara.

Onorariul parțial în suma de 100 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu inculpatului până la prezentarea apărătorului ales și suma de câte 150 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu intimatelor părți civile Ș.E.G. și G.P., se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului inculpatului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,98
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 704/2013
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 296/PI din 7 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 4537.1/30/2009, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată î
ÎCCJ 2012-05-16
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1621/2012
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 43 din 27 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a respins cererea inculpatului privind aplicarea procedurii reglementate de art. 320 C. proc.
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3034/2011
psa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, în stare de recidivă după condamnare. S
ÎCCJ 2011-01-17
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2712/2012
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21/PI din 17 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 6740.1/30/2010, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 m
ÎCCJ 2013-10-14
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3108/2013
Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 12/PI din 11 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 11615/30/2012, au fost condamnați inculpații: 1) R.F. la pedeapsa
Sursă