ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 704/2013

CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 704/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 296/PI din 7 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 4537.1/30/2009, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținută prin actul de sesizare în sarcina inculpatului H.J., din infracțiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic de persoane în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (reținută a fi săvârșită în cursul anului 2008 și în 9 aprilie 2009), în două infracțiuni de trafic de droguri de risc, prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (reținute a fi săvârșite la data de 18 decembrie 2008 și respectiv 7 februarie 2009), trafic de persoane în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (actele materiale din 2008) și de proxenetism, faptă prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. (fapta din 9 aprilie 2009).

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (fapta din 7 februarie 2009).

În temeiul art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată (fapta din cursul anului 2008).

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism (fapta din 9 - 10 aprilie 2009).

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durata de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de detenție, prevăzut de art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul H.S.Ș., fără antecedente penale, cercetat în stare de arest preventiv și ulterior în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta din cursul anului 2008).

În baza art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.S.Ș. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism (fapta din 9 - 10 aprilie 2009).

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

în baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

2

În temeiul art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș la datele fixate de aceasta instituție; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș schimbarea locului de muncă; să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale să se suspende și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării inculpatului H.S.Ș. de a nu părăsi țara dispusă prin Încheierea din 7 mai 2010, definitivă la data de 13 mai 2010.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10 aprilie 2009 la 13 mai 2010.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 - 999 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș.E.G. și a fost obligat inculpatul H.J. la plata către partea civilă Ș.E.G., a sumei de 500 euro daune morale, respingându-se în rest pretențiile pentru suma de 1.500 euro, ca neîntemeiate.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 - 999 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N.B. și a fost obligat inculpatul H.J. la plata către partea civilă N.B., a sumei de 500 euro daune morale, respingându-se în rest pretențiile pentru suma de 400 euro, ca neîntemeiate.

S-a luat act că părțile civile G.D.V. și G.P. au renunțat la pretențiile civile.

S-a luat act că părțile vătămate P.G., M.G. nu s-au constituit părți civile.

A fost respinsă cererea inculpatului H.S.Ș. de restituire a documentelor de identitate.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 8,7 grame rezină de cannabis, rămasă după efectuarea analizelor de laborator, ambalată și sigilată și predată organului de cercetare penală.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea cantității de 8,7 grame de cannabis cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul H.J. a sumei de 800 RON.

În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 a fost respinsă cererea formulată de reprezentantul Parchetului - D.I.I.C.O.T. privind confiscarea de la inculpatul H.J. a microbuzului cu nr. K., proprietatea inculpatului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 16 iulie 2009, sub număr unic 4537.1/30/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: H.J., cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată și de trafic de persoane în formă continuată, fapte prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv, de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și H.S.Ș., cercetat în stare de arest preventiv, sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpaților prin actul de sesizare a instanței că, în cursul anului 2008, respectiv în luna aprilie 2009, au racolat și transportat pe părțile vătămate C.C. și T.A. în Germania, unde le-au plasat patronilor de abatoare în vederea exploatării lor prin muncă. În sarcina inculpatului H.S.Ș. s-a reținut că, în calitate de șofer al inculpatului H.J., a procedat la transportul în străinătate al părților vătămate G.P., G.D.V., N.B., P.G., M.G., B.G.F. și Ș.E.G. S-a arătat, în privința inculpatului H.J. alias "P." sau "Dl. Ș.", cum este cunoscut între amici și care este stabilit de mai mulți ani pe teritoriul Germaniei, că a fost implicat în acțiuni de introducere în țară de droguri de risc, pe care ulterior le-a pus în vânzare în rândul consumatorilor, beneficiind în acest fel de sume avantajoase de bani obținute în mod injust.

În dosarul de urmărire penală au fost reținute ca mijloace de probă: plângerile părților vătămate; declarațiile părților vătămate; declarațiile martorilor cu identitate protejată; declarațiile investigatorilor acoperiți; declarațiile colaboratorului acoperit; procesul-verbal de certificare a notelor de interceptare; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; procesele-verbale de consemnare a actelor premergătoare; procesele-verbale de cântărire și testare antidrog; rapoartele de constatare tehnico-științifică și alte înscrisuri.

Ca modalitate de comitere a infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.J. s-au reținut, "vânzarea", iar pentru cel de-al doilea act material, "oferirea" spre vânzare, reținându-se că vânzarea efectivă a cantității de 5 grame de cannabis s-a făcut de către numitul K.S.

Instanța de fond nu a reținut forma continuată a infracțiunii de trafic de droguri în ceea ce privește cele două acte materiale, având în vedere pe de o parte, perioada lungă scursă între cele două acte materiale, iar pe de altă parte, modalitățile diferite reținute ca element constitutiv al infracțiunii și, în consecință, la cererea și a apărătorului inculpatului, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen în două infracțiuni de trafic de droguri de risc prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2001 (reținute a fi săvârșite la datele de 18 decembrie 2008 și respectiv, de 7 februarie 2009).

Raportat la probatoriul administrat, s-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, cu privire la fapta din luna decembrie 2008 existând probe că inculpatul H.J. a pus în vânzarea cantitatea de 9,1 g canabis.

În ceea ce privește infracțiunea reținută în sarcina aceluiași inculpat prin rechizitoriu, ca fiind săvârșită în luna februarie 2009, tribunalul a constatat, raportat la probatoriul administrat în cauză, că nu se poate stabili fără putință de tăgadă participarea sa la comiterea acestei infracțiuni. Astfel, așa cum rezultă din probatoriu, tranzacția a avut loc între numitul K.S. și colaboratorul acoperit, în urma tranzacției, drogurile fiind predate investigatorului sub acoperire. Prin urmare, în sarcina inculpatului H.J. s-ar putea reține săvârșirea acestei fapte doar sub forma oferirii spre vânzare a drogurilor de risc, care s-ar fi consumat la întâlnirea anterioară din aceeași zi. Întrucât cu privire la întâlnirea anterioară și la discuțiile ce au avut loc, singurul mijloc de probă este declarația colaboratorului acoperit, tribunalul a reținut că această faptă nu este dovedită în lipsa altor mijloace de probă, iar inculpatul nu a recunoscut-o. Apreciind ca fiind subiectivă declarația colaboratorului, dat fiind interesul pentru care acesta a dat informații organelor judiciare și, întrucât tranzacția a avut loc între colaborator și o altă persoană decât inculpatul, tribunalul a reținut că această probă nu poate răsturna prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 (fapta din 7 februarie 2009).

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată reținută în sarcina celor doi inculpați, tribunalul a apreciat, raportat la elementul material prin care au adus la îndeplinire rezoluția infracțională, la perioada de timp care a trecut de la data comiterii faptelor reținute în sarcina inculpaților, cursul anului 2008 și respectiv, luna aprilie 2009 și la elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestora din infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată, săvârșită de două sau mai multe persoane împreună (reținută pentru faptele din 2008 și respectiv aprilie 2009) în infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată (faptele din 2008) și în infracțiunea de proxenetism (fapta din luna aprilie 2009).

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de persoane "recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane". Alin. (2) lit. a) al aceluiași articol prevede că infracțiunea este mai gravă dacă a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună.

Definind noțiunea de exploatare a unei persoane, art. 2 pct. 2 lit. a), b) și c) din Legea nr. 678/2001, legiuitorul a arătat că prin aceasta se înțelege și executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire, obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală.

În cauză, inculpatul H.J. le-a indus în eroare pe părțile vătămate G.D.V., N.B., P.G., M.G., B.G.F. Ș.E.G., G.P., cu privire la condițiile de muncă și salarizare, încasând de la acestea comisionul său, după care le trimitea la muncă, fără îndeplinirea condițiilor legale de salarizare, sănătate și securitate, iar după ce părțile vătămate și-au găsit un loc de muncă controla și încasa veniturile acestora lăsându-le sume foarte mici de bani, faptă săvârșită în perioada ianuarie - octombrie 2008 și care constituie infracțiunea de trafic de persoane.

În ceea ce-l privește pe inculpatul H.S.Ș., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane cu privire la părțile vătămate G.D.V., N.B., P.G., M.G., B.G.F., Ș.E.G., G.P., tribunalul a reținut, că inculpatul a fost șoferul angajat al inculpatului H.J. doar în ceea ce privește transportul părților vătămate G.P. și Ș.E.G. Celelalte persoane au fost transportate de fiul inculpatului H.J. și de o altă persoană pe nume "F.".

Din probatoriul administrat în faza de urmărire penală și în faza de judecată, tribunalul a reținut că rolul inculpatului H.S.Ș. era doar acela de șofer. Potrivit textului incriminator, pentru a se reține infracțiunea de trafic de persoane sub forma transportului, trebuie ca traficul să se desfășoare prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane și în scopul exploatării acestei persoane. Din declarațiile părților vătămate Ș.E.G., G.P. rezultă că inculpatul H.S.Ș. nu a săvârșit acte materiale în modalitățile cerute de textul incriminator în scopul exploatării unei persoane, acesta nefiind de față când inculpatul H.J. a racolat părțile vătămate, nu cunoștea conținutul înțelegerilor avute cu acesta și nici dacă munca se desfășura cu îndeplinirea condițiilor legale. Apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, Tribunalul a dispus achitarea inculpatului H.S.Ș. pentru această faptă penală, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (fapte reținute a fi fost comise în cursul anului 2008 sub forma exploatării prin muncă).

Cu toate acestea, în sarcina inculpatului H.J. a fost menținută agravanta prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001, instanța de fond reținând că din probatoriul administrat, rezultă că la săvârșirea faptei a participat și numitul K.S., fiul inculpatului, care aștepta victimele la gară și le asigura că toate condițiile oferite de inculpatul H.J. sunt reale.

Referitor la fapta din 9 aprilie 2009, ce a fost reținută în sarcina inculpaților ca fiind tot infracțiunea de trafic de persoane și care a fost înlăturată din forma continuată a infracțiunii, având în vedere modalitatea de comitere, dar și izolarea acesteia de celelalte acte materiale, instanța de fond, schimbând încadrarea juridică, a reținut în sarcina inculpaților infracțiunea de proxenetism, prev. și ped. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.

Din probatoriul administrat în cauză, cu precădere din interceptările ambientale autorizate pentru data de 9 aprilie 2009, tribunalul a reținut că inculpatul H.J., văzând aspectul fizic al investigatoarelor sub acoperire, C.A. și T.A. le-a spus acestora că pot lucra la un club de noapte unde, dacă ele sunt de acord, pot presta, contra cost, activități sexuale cu diferiți clienți. Textul incriminator al infracțiunii de trafic de persoane sub forma exploatării sexuale prevede ca element constitutiv, obligarea la practicarea prostituției. Probatoriul administrat nu relevă împrejurarea că investigatoarele sub acoperire urmau să fie obligate la practicarea prostituției, posibilitățile și avantajele practicării prostituției fiind prezentate doar investigatoarelor, cu indicarea sumelor de bani pe care le pot câștiga, cu asigurarea faptului că nu vor fi bătute și că nu vor fi obligate, dacă ele nu vor dori să facă acest lucru. Prin urmare, prezentându-se această opțiune, cu care investigatoarele sub acoperire au fost de acord, nu se poate reține că au fost obligate să practice prostituția, nerezultând constrângerea.

În același sens este și Decizia nr. 16/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii prin care s-au stabilit următoarele: "cât timp nu se evidențiază existența constrângerii identificate sub vreuna dintre modalitățile specifice de realizare a ei, astfel cum sunt precizate în art. 12 și, respectiv, art. 13 din Legea. nr. 678/2001, recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane, în acest scop, trebuie încadrate în varianta agravată a infracțiunii de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (2) C. pen., după cum și modalitatea expres prevăzută în acest alineat, de săvârșire a acestei infracțiuni prin "constrângerea la prostituție" trebuie supusă aceluiași tratament de încadrare juridică.

Oricare dintre modalitățile normative prin care se realizează infracțiunea de trafic de persoane, la care se referă art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, în măsura în care este realizată prin una dintre formele concrete de constrângere la care se referă aceste texte de lege, independent dacă este comisă în scopul obligării la practicarea prostituției ori în alte scopuri, trebuie încadrată în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută, după caz, în unul dintre cele două texte de lege menționate.

Așadar, criteriul de distincție între infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 și infracțiunea de proxenetism prevăzută în art. 329 C. pen. constă în obiectul juridic generic diferit al acestor infracțiuni, adică în valoarea socială diferită protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi. în acest sens, în timp ce valoarea socială apărată prin art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 este dreptul la libertatea de voință și acțiune proprii fiecărei persoane, valoarea socială proteguită prin reglementarea infracțiunii de proxenetism în art 329 C. pen. rezidă tocmai în bunele moravuri din cadrul relațiilor de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

Tribunalul a apreciat că în cauză nu a fost atinsă libertatea de voință și acțiune a celor două investigatoare sub acoperire, de vreme ce au fost de acord cu cele prezentate de inculpatul H.J. și întărite de inculpatul H.S.Ș., adică cu practicarea prostituției. Valoarea socială fiind cea referitoare la regulile de conviețuire socială, inculpații recrutând prin intermediul investigatorului acoperit și îndemnând cele două investigatoare sub acoperire la practicarea prostituției sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. și ped. de art. 329 C. pen.

Infracțiunea de proxenetism a fost reținută în sarcina ambilor inculpați deoarece, pe de o parte, inculpatul H.J. le-a prezentat investigatoarelor racolate prin intermediul colaboratorului acoperit, avantajele practicării prostituției, condițiile bune pe care le vor avea, sumele de bani pe care le pot câștiga, avantaje care, chiar dacă nu au fost cunoscute de inculpatul H.S.Ș., acesta a avut rolul de a întări afirmațiile inculpatului H.J., garantând celor două investigatoare sub acoperire că vor fi bine tratate, nu vor fi bătute, inculpatul H.S.Ș. contribuind la luarea de către investigatoarele sub acoperire a hotărârii de a practica prostituția.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului H.J., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, pericolul social ridicat al faptelor.

Cu privire la infracțiunea de trafic de droguri (fapta din decembrie 2008), tribunalul a avut în vedere pericolul social concret al faptei ce vizează atingerea relațiilor sociale privind sănătatea fizică și psihică a persoanei, dar și împrejurarea că este vorba de o cantitate relativ mică de cannabis.

Referitor la infracțiunea de trafic de persoane (fapta din cursul anului 2008), s-a reținut că pericolul social concret al faptei este accentuat de numărul mare al părților vătămate și lezarea adusă unora dintre valorile sociale cele mai însemnate, precum demnitatea și libertatea de mișcare și acțiune. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunilor, faptul că înșelarea părților vătămate a constat în asigurarea unor condiții deosebite de muncă și cazare, inculpații întărind convingerea acestora că vor câștiga bani din munca efectuată în condiții legale, cu contract de muncă și asigurare. Pe teritoriul Germaniei însă, părțile vătămate au fost menținute în stare de aservire și nu au muncit în condiții legale. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere contribuția esențială a inculpatului H.J. la săvârșirea faptei, el fiind persoana care a recrutat părțile vătămate. Totodată, s-a reținut că inculpatul nu are antecedente penale și că pe parcursul procesului penal a avut o atitudine parțial sinceră.

Cu privire la infracțiunea de proxenetism (fapta din aprilie 2009), tribunalul a avut în vedere pericolul social concret al faptei ce vizează atingerea relațiilor sociale referitoare la bunele moravuri din cadrul relațiilor de conviețuire socială, dar și împrejurarea că infracțiunea comisă de inculpat a fost în oarecare măsură provocată prin acțiunea coordonată a investigatorilor sub acoperire.

Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului H.J., cu executare în regim de privativ de libertate, potrivit art. 57 C. pen., este de natură de natură să satisfacă scopul punitiv și interesul general de prevenție, în urma aplicării dispozițiilor legale privind concursul de infracțiuni, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

Referitor la inculpatul H.S.Ș., instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei, aceleași criterii prevăzute de art. 72 C. pen., reținând că acesta a acționat relativ la fapta din aprilie 2009, în scopul întăririi convingerilor investigatoarelor sub acoperire și a celor relatate de inculpatul H.J., apreciind, în final, că o pedeapsă orientată la minimul special este de natură să satisfacă interesul general de prevenție și scopul punitiv al pedepsei.

Având în vedere contribuția efectivă a inculpatului H.S.Ș. la comiterea faptei, declarațiile sale parțial sincere și lipsa antecedentelor penale, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe o perioada de 6 ani, termen stabilit în condițiile art. 86

2

Având a se pronunța asupra acțiunilor civile alăturate acțiunii penale, instanța de fond a constatat că părțile vătămate Ș.E.G., N.B., G.D.V. și G.P. s-au constituit părți civile în cauză, solicitând obligarea inculpaților la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri civile.

Examinând cererile părților civile, instanța de fond a apreciat că sunt întemeiate, în parte, iar răspunderea civilă a inculpaților poate fi angajată prin raportare la prevederile art. 998 și urm. C. civ. În consecință, a stabilit că părțile vătămate sunt îndreptățite la daune morale, față de privațiunile suferite, în sensul că au trebuit să muncească în condiții umilitoare, unele pentru a avea bani de întoarcere în țară, apreciind că suma de 500 euro reprezintă o despăgubire rezonabilă față de prejudiciul moral suferit.

Astfel, instanța de fond, constatând că partea vătămată Ș.E.G. s-a constituit partea civilă cu suma de 2000 euro a reținut că este justificată acordarea sumei de 500 euro daune morale, respingând în rest acțiunea civilă pentru suma 1500 de euro, daune morale.

De asemenea, în privința părții vătămate N.B., care s-a constituit parte civilă cu suma de 900 euro, prima instanță a reținut că este justificată acordarea sumei de 500 euro daune morale, respingând în rest pretențiile pentru 400 euro daune morale ca neîntemeiate.

Referitor la părțile vătămate G.D.V. și G.P. instanța de fond a luat act că au renunțat la pretențiile civile, iar în privința părților vătămate P.G., M.G., instanța de fond a luat act de manifestarea acestora de voință de a nu se constitui părți civile.

Împotriva sentinței penale au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații H.J. și H.S.Ș.

În motivarea apelului declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timiș - s-a susținut că hotărârea atacată este netemeinică, întrucât instanța de fond în mod greșit a dispus achitarea inculpatului H.J. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de trafic de droguri de risc, dintr-o singură infracțiune comisă în formă continuată, în două infracțiuni în concurs real, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. De asemenea, s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și pentru greșita achitare a inculpatului H.S.Ș. pentru infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina acestui inculpat prin rechizitoriu în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.

În motivele sale de apel, inculpatul H.J. a solicitat, în principal, desființarea sentinței pentru existența unuia din cazurile de nulitate absolute prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu prev. de art. 334 C. proc. pen., iar în subsidiar, a susținut că sentința cuprinde motivări contradictorii, reține o stare de fapt diferită de cea descrisă în rechizitoriu, solicitând pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa pentru toate faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Inculpatul H.S.Ș. nu a motivat în scris apelul declarat, susținerile acestuia și ale apărătorului ales fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Prin Decizia penală nr. 139/A din 7 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. 4537.11/30/2009, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații H.J. și H.S.Ș., s-a admis apelul declarat de Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timiș - s-a desființat sentința penală și în rejudecare:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului H.J. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

S-a înlăturat dispoziția de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în două infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., menținând încadrarea juridică a faptelor dată prin rechizitoriu.

În temeiul art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului H.J. la 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată (faptele din cursul anului 2008 și aprilie 2009).

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului H.J. la 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului H.J. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în pedeapsa cea mai grea, urmând să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare în regim de deținere conform art. 57 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen., raportat la art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului H.J.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului H.J. durata arestului preventiv de la data de 7 iunie 2010 la zi.

În temeiul art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului H.S.Ș. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată (faptele din anul 2008 și luna aprilie 2009), cu executare în regim de deținere conform art. 57 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale atacate și au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare parțiale către stat.

Împotriva deciziei penale sus-menționate a declarat recurs inculpatul H.S.Ș., solicitând casarea în totalitate a acesteia și în parte a sentinței instanței de fond, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 10, 14, 17

1

și 17

2

Prin Decizia penală nr. 1182 din 24 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis recursul declarat de inculpatul H.S.Ș., s-a casat hotărârea atacată, numai în ceea ce îl privește pe acest inculpat și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat, Curții de Apel Timișoara.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate de inculpatul H.S.Ș., dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (2) și (3) C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 9 și 10 C. proc. pen., cu consecința aplicării dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., aspect care face inutilă analizarea motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14, 17

1

și 17

2

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 31 mai 2011 sub nr. 4537.11/30/2009.

Având în vedere decizia pronunțată de instanța de recurs, Curtea de apel s-a pronunțat, exclusiv, pe apelul declarat de inculpatul H.S.Ș.

Prin Decizia penală nr. 169/A din 28 octombrie 2011 a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.S.Ș. și s-a menținut Sentința penală nr. 296/PI din 7 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș.

împotriva deciziei penale sus-menționate a declarat recurs inculpatul H.S.Ș., criticând-o din perspectiva cazurilor de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin Decizia nr. 1301 din 25 aprilie 2012, a admis recursul declarat de inculpatul H.S.Ș., a casat Decizia penală nr. 169/A din 29 octombrie 2011 și a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpat împotriva Sentinței penale nr. 296/PI din 7 iunie 2011, aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel Timișoara.

Prin Decizia penală nr. 178/A din 27 septembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat pe care l-a obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin aceeași decizie, Curtea a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința în latură penală, cu privire la inculpatul H.S.Ș. și, rejudecând:

A înlăturat dispoziția de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., menținând încadrarea juridică a faptelor dată prin rechizitoriu.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul H.S.Ș. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată (faptele din anul 2008 și aprilie 2009), cu executare în regim de deținere, conform art. 57 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10 aprilie 2009 la 13 mai 2010.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Împotriva Deciziei penale nr. 178/A din 27 septembrie 2012 a declarat recurs inculpatul H.S.Ș. care, prin apărătorul ales, invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen. a solicitat, în principal, achitarea, în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) și art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., într-un prim subsidiar, aplicarea unei pedepse în cuantum de 1 an și o lună (echivalentă cu perioada cât a fost reținut și arestat preventiv în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești la instanța de fond), iar într-un al doilea subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia la minimul special prevăzut de lege și aplicarea disp. art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În dezvoltarea criticilor formulate, apărarea a susținut următoarele:

- prin admiterea apelului declarat de parchet, instanța de apel, a încălcat dispozițiile art. 372 C. proc. pen., agravându-i inculpatului situația în propria cale de atac;

- în mod greșit a reținut instanța de apel în considerentele deciziei că inculpatul nu ar fi motivat în scris apelul declarat de el; din înscrisurile depuse la dosar rezultă că apelul a fost motivat pentru termenul de judecată din data de 9 septembrie 2010;

- în mod greșit instanța de apel a reținut că din declarațiile investigatorilor sub acoperire (C.C., T.A. și A.C.) ar rezulta că inculpatul le-ar fi întărit convingerea celor două investigatoare sub acoperire că odată ajunse în Germania nu vor practica prostituția și că mijlocul utilizat de inculpat în cazul părților vătămate racolate în perioada august - septembrie 2008 a fost înșelăciunea. Inculpatul a obținut permis de conducere în anul 2008, astfel că nu avea cum să conducă autoturismul până în județul Călărași la domiciliul părților vătămate și de aici mai departe în Germania. Pe de altă parte, persoana cu numele de S. la care fac referire părțile vătămate în declarațiile date, este numitul "K.S.Ș." și nu inculpatul. Prin urmare, soluția ce se impunea a fi pronunțată era aceea de achitare cu motivarea că nu inculpatul este autorul infracțiunii pretins comisă în perioada august - septembrie 2008;

- în ce privește infracțiunea de trafic de persoane reținută a fi comisă în anul 2009, s-a solicitat să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte penale sub aspectul laturii obiective, respectiv, că nu s-a dovedit acțiunea inculpatului de recrutare, întrucât cel care a căutat părțile vătămate și le-a propus locuri de muncă avantajoase în Germania este inculpatul H.J. De asemenea, probele administrate în cauză nu confirmă faptul că acțiunile de "transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane", care constituie modalități normative alternative de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane s-au realizat "în scopul exploatării", părților vătămate. Prezumtivele părți vătămate au avut libertatea de mișcare, nu au fost sechestrate, au lucrat cu forme legale; inculpatul era angajat pe post de șofer al inculpatului H.J., nu a cerut și nu a primit niciodată bani de la părțile vătămate, nu le-a promis acestora că le asigură un loc de muncă în străinătate.

A mai susținut apărarea că instanța de apel și-a fundamentat decizia de condamnare a inculpatului pe declarațiile investigatorilor sub acoperire, pe mijloace de probe obținute în mod ilegal, fără însă a arăta în ce constă nelegalitatea acestora și de ce se impune înlăturarea lor din ansamblul probator administrat în cauză.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de inculpat, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 12, 14 și 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

De la început se impune precizarea că instanța de apel a reținut în mod corect, în urma unei analize judicioase și temeinic argumentate a probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, situația de fapt, vinovăția recurentului inculpat și încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată, în dispozițiile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. care incriminează infracțiunea de trafic de persoane.

Judecata în fața instanței de apel s-a desfășurat cu respectarea, atât a dispozițiilor legale interne, cât și a cerințelor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu referire specială la garantarea dreptului inculpatului la un proces echitabil.

În fața instanței de apel inculpatul, prin apărătorul său ales, a arătat că nu dă declarații și că nu solicită probe noi în apărare, nici readministrarea probelor care au fost administrate la instanța de fond, situație în care, instanța de prim control judiciar a acordat cuvântul pe apelurile declarate în cauză.

Față de poziția procesuală a inculpatului de a nu solicita administrarea de probe și de a nu da declarație, posibilități prevăzute expres în art. 378 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar a respectat întru-totul cerințele art. 6 parag. 1 din Convenție cu referire la dreptul la un proces echitabil care înglobează, între altele, dreptul părților în cauză de a prezenta observațiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor (cauza Artico c. Italiei). Aceeași poziție de a nu propune probe în apărare, respectiv de a nu solicita readministrarea probatoriului administrat la instanța de fond a avut-o inculpatul și în fața instanței de recurs.

Prin urmare, o eventuală susținere a recurentului inculpat, care a fost asistat de apărător ales, în sensul că instanța de apel a pronunțat condamnarea sa fără a readministra probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești la instanța de fond nu ar putea fi primită.

În ce privește susținerea recurentului inculpat în sensul că prin admiterea apelului declarat de parchet cu consecința condamnării sale pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv cea de trafic de persoane, instanța de prim control judiciar a încălcat disp. art. 372 C. proc. pen. referitoare la neagravarea situației în propria cale de atac, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Prin Decizia penală nr. 1301 din 25 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 4537.11/30/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de inculpat împotriva Deciziei penale nr. 169/A din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, a casat decizia și a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul H.S.Ș. împotriva Sentinței penale nr. 296/PI din 7 iunie 2010 a Tribunalului Timiș, la instanța de apel, Curtea de Apel Timișoara.

În considerentele sus-menționatei decizii, instanța de recurs a reținut că prin Decizia nr. 1182 din 24 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, fiind casată numai o parte din Decizia instanței de apel, cea cu nr. 139/A din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane, urmare admiterii apelului declarat de parchet, respectiv numai în ceea ce îl privește pe inculpatul H.S.Ș., rezultă că apelul parchetului a fost soluționat definitiv de către instanța de prim control judiciar, prin Decizia penală nr. 139/2010.

Întrucât prin Decizia penală nr. 169/A din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în urma rejudecării dispusă de instanța de recurs prin Decizia nr. 1182 din 24 martie 2011 și care a fost atacată cu recursul ce a fost soluționat prin Decizia penală nr. 1301 din 25 aprilie 2012 nu a fost soluționat și apelul declarat de parchet (instanța de apel conformându-se dispozițiilor instanței de recurs care, prin prima Decizie, nr. 1182 din 24 martie 2011 a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea numai a apelului declarat de inculpat, deși instanța de apel, fusese investită și cu apelul declarat de parchet) instanța de recurs, prin Decizia nr. 1301 din 25 aprilie 2012 a dispus casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru rejudecarea atât a apelului declarat de parchet, cât și a apelului declarat de inculpat.

Prin urmare, critica invocată de inculpat și care vizează încălcarea de către instanța de apel a principiului neagravării situației în propria cale de atac nu poate fi primită. Instanța de apel, fiind investită cu rejudecarea apelurilor declarate de inculpat și parchet, astfel cum a dispus, instanța de recurs prin Decizia nr. 1301 din 25 aprilie 2012, s-a conformat dispozițiilor hotărârii instanței de recurs, așa cum o obligau prevederile art. 385

18

alin. (1) C. proc. pen. și, în consecință, s-a pronunțat prin decizia ce face obiectul prezentului recurs, atât cu privire la apelul inculpatului, pe care l-a respins, cât și cu privire la apelul parchetului, pe care l-a admis.

Referitor la cererile recurentului inculpat de a se pronunța achitarea sa în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârșită de el), pentru infracțiunea reținută ca fiind comisă în perioada august - septembrie 2008 și respectiv, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii), pentru infracțiunea reținută a fi comisă în anul 2009 - această din urmă cerere, circumscriindu-se cazului de casare prev. în art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și nu celui prev. la pct. 18 din acest text de lege, așa cum a susținut apărarea, Înalta Curte constată că nu sunt fondate.

Recurentul inculpat H.S.Ș. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, comisă în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în calitate de șofer al inculpatului H.J., a transportat în anul 2008 pe părțile vătămate G.D.V., N.B., P.G., M.G., B.G.F., G.P., Ș.E.G., S.F.L., Ș.O.P. și M.L. în Germania, în localitatea G. și le-a plasat contra unor sume de bani, unui patron de abatoare, de origine poloneză, prieten cu inculpatul H.J., în vederea exploatării lor prin muncă, iar la data de 10 aprilie 2009 a fost prins în flagrant în timp ce împreună cu inculpatul H.J. achita investigatorului sub acoperire A.C., suma de 500 euro pentru investigatoarele C.C. și T.A. cu care cei doi inculpați au încercat să iasă din țară pe la PCTF Cenad cu destinația Germania în vederea exploatării lor

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-04-25
0,98
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1301/2012
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 296/PI din 07 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4537.1/30/2009, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimba
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3034/2011
psa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, în stare de recidivă după condamnare. S
ÎCCJ 2009-08-21
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2831/2009
Asupra recursurilor de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 356/S din 25 iunie 2009 a Tribunalului Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1242/62/2009 s-a dispus schimbarea încadrării jur
ÎCCJ 2011-01-17
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2712/2012
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21/PI din 17 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 6740.1/30/2010, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 m
ÎCCJ 2009-01-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 206/2009
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 79/ PI din 21 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 132/30/2007, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă
Sursă