ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3014/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3014/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor

de față pe baza lucrărilor și materialelor din dosarul cauzei, constată următoarele:

penală nr. 74/PI din 4 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 55/30/209 a respins

în baza art. 334 C. proc. pen., excepția privind schimbarea încadrării juridice

a faptei reținute în sarcina inculpatului B.D.

În baza art. 13 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat

pe inculpatul N.M., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 10 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a), b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat

pe inculpata N.I., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a), b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat

pe inculpatul B.N., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 10 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a), b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. și

cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.D., cu antecedente

penale care nu atrag starea de recidivă, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C.

pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1095 din 28 noiembrie 2001 a Judecătoriei

Strehaia și a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând

ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a), b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa complementară

a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e)

C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat

pe inculpata B.A. fostă G.A., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 10 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a), b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat

pe inculpata I.L., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a), b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat

pe inculpatul I.J., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 10 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a), b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpații

N.F. și N.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de minori

prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a luat act că părțile vătămate B.V.,

B.F., P.M., N.D., V.F.M., B.R. și B.N. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 191

alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații N.M., N.I., B.N., B.A.,

B.D., I.L. și I.J. la plata sumei de 1.000 RON fiecare cheltuieli judiciare către

stat.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

A dispus plata sumei de

2.800 RON din fondurile M.J. către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat din

oficiu.

Instanța a fost sesizată

prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Timiș nr. 434/D/P/2005, emis

la 22 decembrie 2008 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 55/30/2009

la data de 5 ianuarie 2009, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a

și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaților

N.M., B. (fostă G.) A., I.L., I.J., B.D., N.I., B.N., N.F., N.C. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), (2),

(3) din Legea nr. 678/2001, constând în esență, în următoarele:

Inculpata B.A. a transportat

în străinătate și a exploatat, prin abuz de autoritate, pe minorii B.V., B.F. și

P.Ș., care au fost determinați să cerșească, să vândă flori și ziare și să comită

mai multe furturi în Franța. Actul de inculpare a reținut în sarcina inculpatului

B.D. că a transportat și exploatat prin constrângere și abuz de autoritate pe minorul

P.M. care a fost determinat să cerșească și să comită sustrageri de bunuri din Franța,

dar și că a transportat în străinătate, în scopul exploatării pe minorii P.Ș. și

B.F.

În ceea ce-i privește

pe inculpații I.L. și I.J. s-a constatat de către organele de urmărire penală că

au transportat în străinătate și au exploatat prin abuz de autoritate pe minorii

N.D. și V.F.M., determinându-i de asemenea, să cerșească și să comită sustrageri.

În sarcina inculpaților

N.I. și B.N. s-a reținut că au transportat în străinătate și exploatat, prin abuz

de autoritate pe minorii B.R. și B.N., care au fost determinați să cerșească, să

vândă flori și ziare, să sustragă bunuri.

Obiectul trimiterii în

judecată l-a constituit și alte infracțiuni desfășurate de inculpații N.F. și N.C.,

constând în sprijinirea și încurajarea traficului de minori pe câmpul de caravane

situate în localitatea Bonneuil sur Marne, prin oferirea de cazare, perceperea unor

sume de bani și a unor bunuri provenite din infracțiunile comise de minorii exploatați,

precum și în acoperirea acestora în fața autorităților și a poliției.

În fine, inculpatul N.M.

e acuzat de participarea lături de părinții săi N.F. și N.C. la activitățile infracționale

prin sprijinirea și încurajarea traficului de minori de pe acel câmp de caravane

prin oferire de cazare, parcare, a unor sume de bani și a unor bunuri provenite

din infracțiunile comise de minori și în plus, că a transportat în Franța, în vederea

exploatării pe minorul B.N. și pe mama acestuia N.I.

Hotărând soluționarea

în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345

alin. (2) C. proc. pen., în cazul inculpaților N.M., B. (fostă G.) A., I.L., I.J.,

B.D., N.I. și B.N., dar și achitarea conform art. 345 alin. (3) C. proc.

pen. în cazul inculpaților N.F. și N.C., după efectuarea cercetării judecătorești

în condițiile art. 288 – art. 291 C. pen., în cursul căreia au fost administrate

probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi, instanța fondului a examinat

și apreciat materialul probator evocat, confirmând parțial, în sensul celor subliniate,

existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorilor lor,

sens în care a reținut următoarele:

„Începând cu anul din

anul 2002 mai mulți cetățeni români au plecat în Franța în căutarea unor locuri

de muncă. Întrucât nu aveau locuință sau nu și-au permis să închirieze una, ei s-au

instalat pe mai multe câmpuri din apropierea capitalei franceze Paris, unde au adus

mai multe rulote în care au început să locuiască.

Una dintre aceste tabere

a fost înființată de către inculpatul N.F., împreună cu mai mulți cetățeni din județul

Timiș, printre care și inculpații I.J., B.D., G.A., B.N. Tabăra a fost înființată

în zona B.M., departamentul V.M., unde au fost instalate un număr de 17 rulote.

Pentru că nu au reușit

să se angajeze, persoanele care locuiau pe acest câmp de rulote au început să cerșească,

să vândă flori, ziare și brichete, în Paris sau localitățile apropiate. De asemenea,

persoanele în cauză se ocupau și de achiziționarea de produse folosite (obiecte

casnice, articole de îmbrăcăminte, încălțăminte și autoturisme), pe care le transportau

în România, unde le comercializau.

În același timp, o parte

din persoanele aflate pe câmpul de rulote au început să comită sustrageri de bunuri.

Ceea ce este și mai grav,

în activitățile infracționale săvârșite de către persoanele din locația menționată

au fost angrenați și copiii, care, prin diferite forme de constrângere sau prin

abuz de autoritate, au fost exploatați prin obligarea la practicarea cerșetoriei

și la săvârșirea de sustrageri de bunuri.

Aceste activități infracționale

s-au desfășurat astfel:

Inculpații B.A.,

fostă G.A. și B.N., locuiau în comuna Sînandrei din jud. Timiș și pentru că nu aveau

niciun loc de muncă, au început să călătorească în țările occidentale, unde s-au

ocupat de cerșit.

În luna mai a anului 2004,

inculpații l-au contactat pe numitul G.L. din com. Sînandrei, și i-au propus

să-i ajute în fața notarului și a organelor de poliție să obțină un pașaport, pentru

fiica lor, B.V. Inculpații i-au mai cerut lui G.L. ca pentru obținerea documentului

de călătorie, să le pună la dispoziție documentele fiice sale, G.L.N., care avea

o vârstă apropiată cu cea a numitei B.V.

Inițial, G.L. nu a fost

de acord, însă ca urmare a insistențelor inculpaților, care i-au oferit băuturi

alcoolice și i-au promis sume de bani, acesta a acceptat propunerea.

La data de 26 mai 2004

inculpații, împreună cu G.L. și însoțiți de minora B.V., s-au prezentat la

Biroul Notarului Public S.M. Aici, martorul G.L. a prezentat certificatul de naștere

al minorei G.L.N. și a declarat că B.V. este fiica sa, arătând că este de acord

ca acesta să posede un pașaport individual.

În baza declarațiilor

martorului, notarul S.M. a întocmit o declarație autentificată prin încheierea

din 26 mai 2004.

La data de 23 iulie 2004,

persoanele mai sus arătate s-au deplasat la Serviciul Pașapoarte Timiș cu această

declarație și au îndeplinit toate formalitățile necesare pentru eliberarea pașaportului

(întocmirea unei cereri tipizate și poza de pașaport), pentru minora B.V. sub numele

de G.L.N.

La câtva timp după depunerea

cererii, Serviciul Pașapoarte Timiș a eliberat pașaportul pe numele minorei B.V.,

cu datele de identitate ale numitei G.L.N.

După obținerea pașaportului,

la data de 21 august 2004 partea vătămată B.V. a părăsit țara, însoțită de mama

sa, cele două deplasându-se în Franța, pe câmpul de rulote din Bonneuil sur Marne.

Aici, minora a fost exploatată

prin obligarea la practicarea cerșetoriei în diverse locuri publice, cum sunt parcările

magazinelor, în metrou și la intersecțiile aglomerate.

De asemenea, minora a

fost exploatată și prin obligarea la săvârșirea de sustrageri de bunuri de la diferite

persoane.

În aceeași modalitate

inculpații B.A. și B.N. au procedat și cu minora P.Ș., care era o nepoată a

celor doi.

Astfel, în vara anului

2005 cei doi inculpați l-au contactat din nou pe numitul G.L., căruia i-au oferit

băuturi alcoolice, apoi i-au cerut să le faciliteze obținerea unui pașaport pentru

minora P.Ș., folosindu-se pentru aceasta de documentele minorei G.R., fiica lui

G.L. și B.I.

La insistențele celor

doi inculpați, G.L. a acceptat, astfel că la data de 04 iulie 2005, fiind însoțit

de către B.A., B.N. și minora P.Ș., s-a deplasat la Biroul Notarului Public Românu

S. Aici, G.L. a declarat în fals că P.Ș. este fiica sa G.R., arătând că este de

acord ca aceasta să plece în străinătate însoțită de către cei doi inculpați.

Cu documentele astfel

obținute, la data de 06 iulie 2005, B.A. și B.N. s-au deplasat la Serviciul Pașapoarte

Timiș și au solicitat obținerea unui pașaport pentru minora P.S., pe numele fals

de G.R.

La data de 19 iulie 2005,

Serviciul Pașapoarte Timiș a eliberat pașaportul pe numele de G.R., având aplicată

fotografia minorei P.Ș.

La data de 06 august 2005,

cu documentul de călătorie menționat, minora P.Ș. a fost scoasă din țară de către

inculpați, cu un autoturism condus de către inculpatul B.D. și transportată pe câmpul

de rulote din Bonneuil sur Marne.

Aici, prin constrângere

și abuz de autoritate, minora a fost obligată să cerșească în mai multe locuri publice

și să săvârșească sustrageri mai multe sustrageri de bunuri. La data de 13

august 2005, minora a fugit de la inculpați, prezentându-se la poliție, unde a denunțat

tratamentul la care a fost supusă și faptele de natură infracțională pe care a fost

obligată să le săvârșească.

Minorul B.F., zis „I.”,

fiul celor doi inculpați, a fost scos din țară la data de 06 septembrie 2005

de către inculpatul B.D., și transportat pe câmpul de rulote anterior menționat.

Aici, minorul a cerșit

în mai multe locații și a săvârșit mai multe sustrageri de bunuri. Minorul a fost

prins și cercetat de către autoritățile franceze pentru un furt prin efracție în

grup, săvârșit la data de 09 septembrie 2005 și pentru un furt săvârșit la data

de 31 octombrie 2005.

Sumele de bani obținute

din activitățile infracționale menționate, au fost folosite de către inculpați pentru

asigurarea traiului zilnic, iar o parte din bani au fost trimiși în țară, pentru

a contribui la traiul celorlalți membrii ai familiei.

La rândul său, inculpatul

B.D., locuiește în mun. Timișoara, neavând nici un fel de ocupație. Pentru asigurarea

sumelor de bani necesare traiului, el s-a deplasat în țările occidentale, de unde

a cumpărat autoturisme și piese auto, pe care le-a comercializat în România. De

asemenea, inculpatul s-a mai ocupat și de transportul cetățenilor români în afara

țării și în țară.

Începând cu anul 2005,

inculpatul a închiriat o rulotă pe câmpul de la Bonneuil sur Marne. Astfel el a

avut posibilitatea să constate că cea mai mare parte a cetățenilor români care locuiau

acolo, precum și minorii aflați cu aceștia, obțin venituri din cerșit și din sustrageri

de bunuri.

La data de 06 august 2005,

inculpatul a transportat-o în Franța pe minora P.Ș., care a fost însoțită de inculpații

B.A. și B.N.

Ulterior, la data de 06

septembrie 2005, inculpatul l-a transportat pe câmpul de rulote pe minorul B.F.,

fiul inculpaților B.A. și B.N., care de asemenea a fost pus să cerșească de

către părinți și încurajat să săvârșească sustrageri de bunuri.

În prima parte a anului

2005, inculpatul B.D. a revenit în țară, unde a avut mai multe discuții cu numita

H.C., fostă P.C. Aceasta a fost de acord ca fiul ei, P.M., să fie transportat în

Franța pentru a cerși, sens în care i-a făcut o împuternicire notarială inculpatului

B.D. pentru a putea ieși din țară împreună cu minorul.

Astfel, la data de 17

august 2005, inculpatul B.D. a părăsit țara împreună cu minorul P.M. și s-au deplasat

pe câmpul de rulote de la Bonneuil sur Marne. În perioada care a urmat, minorul

P.M. a fost obligat de către inculpat să cerșească și să comită sustrageri de bunuri.

O parte din sumele astfel obținute erau însușite de către inculpatul B.D., iar restul

au fost trimiși în țară numitei H.C.

La data de 26

ianuarie 2006, în timpul descinderii poliției franceze, minorul a fost găsit într-o

rulotă, împreună cu inculpatul B.D., iar apoi în data de 28 martie 2006 P.M. a fost

adus în țară de către mama sa.

Instanța mai reține că

în timpul șederii pe câmpul de rulote, inculpatul B.D. a cumpărat telefoane mobile

sustrase de minori, pe care le-a transportat în țară, unde le-a comercializat.

Inculpații I.L. și

I.J. sunt căsătoriți și au doi copii, pe numiții N.D. și I.A.M. Pentru că nu aveau

un loc de muncă și surse de venit, inculpații au plecat în Franța, unde au

început să cerșească și să lucreze fără forme legale, iar în cursul anului 2002,

aceștia s-au instalat pe câmpul de rulote de la Bonneuil sur Marne.

În luna martie 2005, numita

H.V., i-a solicitat verișoarei sale, inculpata I.L., să-l transporte pe fiul său

V.F.M., zis „P.”, în Franța. Inculpata a acceptat, iar după obținerea documentelor

notariale, la data de 03 aprilie 2005, au părăsit țara pe la PTF Turnu, și s-au

deplasat în Franța.

Aici, minorul a fost cazat

în rulota celor doi inculpați și încurajat de aceștia să săvârșească sustrageri

de bunuri. În perioada care a urmat, pe parcursul anului 2005, minorul V.F.M. a

săvârșit mai multe sustrageri, fiind prins și cercetat de autoritățile franceze

pentru următoarele fapte: 24 mai 2005 - tăinuirea unui furt, 23 mai 2005 - furt

la țintă, 05 iunie 2005 - furt agravat în grup, 12 iunie 2005 - tentativă de furt,

22 iulie 2005 - furt la țintă, 26 august 2005 - furt la țintă și 01 septembrie 2005

- furt la țintă.

În timpul cercetărilor,

minorul s-a prezentat în fața autorităților judiciare franceze cu date de identitate

false, declarând că poartă următoarele nume: P.A., C.I., I.T., N.F., P.C. Bunurile

sustrase, în principal telefoane mobile, au fost predate de minor celor doi inculpați,

care le-au vândut în diferite localuri publice sau persoanelor de pe câmpul de rulote

care se ocupau cu achiziționarea de bunuri sustrase.

La data de 15

decembrie 2005 inculpata I.L. a venit în țară, apoi la data de 19 decembrie 2005

s-a întors în Franța, pe câmpul de rulote din Bonneuil sur Marne, fiind însoțită

de fiul său minor N.D.

Ajuns în Franța, minorul

a fost folosit la cerșit și a vândut ziare și flori, în mai multe locații publice,

împreună cu părinții săi.

În data de 24

ianuarie 2006, cu ocazia controlului efectuat pe câmpul de rulote, cei doi minori

au fost găsiți într-o rulotă, împreună cu inculpatii I.L. și I.J.

Minorii au fost aduși

în țară la data de 25 februarie 2006 de către cei doi inculpați.

Inculpații N.I.,

zisă „S.” și B.N., zis „N.”, trăiesc în concubinaj și au împreună trei copii, respectiv

pe numiții B.R. zis „ I.”, B.N. și N.C.

Începând cu anul 2003,

cei doi concubini, împreună cu copiii lor, s-au deplasat în Franța și s-au instalat

într-o rulotă de pe câmpul de rulote de la Bonneuil sur Marne. Aici, minorii B.R.

și B.N. au fost puși de părinți să procure bani din prestarea mai multor activități

cum sunt cerșetoria, vânzarea de flori, spălarea parbrizelor autoturismelor. Sumele

de bani astfel obținute au fost luate de la minori și folosite de părinți pentru

traiul zilnic. În fiecare zi, minorii obțineau din activitățile prestate sume de

bani cuprinse între 10-20 de euro.

Transportul minorilor

din țară în străinătate, în vederea exploatării, s-a făcut în cele mai multe cazuri

de către cei doi părinți inculpați, după cum urmează: B.N. a plecat însoțit de mama

sa la 11 mai 2003, 14 decembrie 2004, iar de tatăl său B.N. la data de 23

aprilie 2003. B.R., a plecat în Franța însoțit de N.I. la 23 februarie 2003 și 14

decembrie 2004.

Pe lângă activitățile

infracționale menționate, B.R. și B.N. au fost implicați și în săvârșirea de sustrageri

de bunuri. Minorul B.R., a săvârșit următoarele infracțiuni: 12 iunie 2005 - furt

în grup, 17 august 2005 - furt, 26 august 2005 - furt în grup și 01 septembrie 2005

- furt.

În timpul cercetărilor,

minorul s-a prezentat cu identități false, folosind următoarele nume: P.I., B.C.,

N.C., C.

Infracțiunile de sustragere

de bunuri în care a fost implicat minorul B.N. au fost următoarele: 05 iunie 2002

- furt în grup, 09 decembrie 2002 – furt agravat, 11 ianuarie 2003 – furt, 20

ianuarie 2003 – furt în grup, 22 ianuarie 2003 - tentativă de furt, 19

februarie 2003 – tentativă de furt, 25 februarie 2003 – furt simplu și tentativă

de furt, 03 martie 2003 – furt simplu, 14 martie 20033 - furt în grup, 24

martie 2003 – furt la țintă, 04 aprilie 2003 – furt la țintă, 31 mai 2003 – furt

în grup, 11 iunie 2003 - furt în grup, 10 iunie 2003 – furt, 25 iunie 2003 – furt

la țintă în grup, 02 iulie 2003 - furt la țintă, 14 august 2003 - furt în grup,

09 decembrie 2003 - furt în grup, 16 decembrie 2003 – tăinuirea unui furt, 28

decembrie 2003 - furt în grup, 05 ianuarie 2004 - furt în grup, 12 martie 2004 -

furt în grup, 08 aprilie 2004 - furt, 15 aprilie 2004 - tentativă de furt prin înșelăciune

în grup, 26 aprilie 2004 - tentativă de furt în grup, 28 aprilie 2004 – furt în

grup, 22 august 2004 - furt la țintă, 23 august 2004 - furt la țintă, 31 august

2004 - furt în grup, 02 septembrie 2004 - tăinuirea unui furt, 27 septembrie 2004

- tentativă la furt, 20 octombrie 2004 - furt de accesorii, 04 ianuarie 2005 - furt

la țintă în grup, 23 ianuarie 2005 - furt în grup, 28 februarie 2005 - furt în grup.

Identitățile false folosite

de minorul B.N. în timpul cercetărilor efectuate de către poliția franceză au fost:

C.I.F., C.D., B.C., D.C., B.I., C.I., P.D., N.C., C.N., B.R., M.B., N.M., N.I.,

N.C., S.S., G.M., S.V., P.C., N.C.

Organele de urmărire penală

au mai reținut că activitățile de pe câmpul de rulote erau coordonate de către inculpații

N.F., zis „M.” și soția sa, N.C., zisă „R.”, precum și de fiul acestora, inculpatul

N.M., zis „I.”.

Aceștia erau plecați de

mai mult timp în Franța, vorbeau limba franceză, iar N.F. a fost angajat la o firmă

de pompe funebre.

În cursul anului 2002,

cu aprobarea autorităților locale și a poliției, a fost înființată tabăra de rulote

din B.M., districtul V.M., în care s-au instalat 17 rulote în care locuiau cetățeni

români proveniți din Banat.

Pentru că se aflau de

mai multă vreme în Franța și pentru că vorbeau limba franceză, N.F. și N.C., în

opinia organelor de urmărire penală, s-au impus ca și lideri ai taberei. Astfel,

ca urmare a demersurilor inițiate de către N.F. și a solicitărilor acestuia, autoritățile

locale au montat pe câmpul de rulote mai multe pubele, iar serviciile de asistență

socială din cadrul primăriei și mai multe asociații umanitare au acordat ajutor

oamenilor cazați în rulote, le-au oferit sume de bani, alimente, pături și alte

bunuri strict necesare traiului.

În ciuda ajutorului primit,

traiul cetățenilor români cazați pe câmpul de caravane era dificil, în condițiile

în care nu aveau locuri de muncă, nu aveau căldură pe timpul iernii și nu erau conectați

la rețeaua electrică, la canalizare și la rețeaua de apă.

În lipsa locurilor de

muncă, pentru a-și putea asigura un nivel de trai minim, cetățenii români aflați

pe câmpul de caravane din localitatea B.M., au început să cerșească, să vândă flori,

ziare, brichete și să comită sustrageri. În activitățile infracționale săvârșite

de către persoanele din locația menționată, au fost angrenați și copiii, care prin

diferite forme de constrângere sau prin abuz de autoritate, au fost exploatați prin

obligarea la practicarea cerșetoriei și la săvârșirea de sustrageri. În acest fel,

începând cu anul 2002 și continuând și în anii următori, pe câmpul de caravane B.M.

au apărut activitățile infracționale specifice traficului de persoane sau traficului

de minori, cum sunt, racolarea, transportarea, exploatarea victimelor și tăinuirea

bunurilor provenite din infracțiuni.

Organele de urmărire penală

au considerat că, în calitate de lideri ai taberei, N.F., N.C. și fiul acestora

N.M., au susținut activitățile infracționale și au profitat de pe urma acestora.

În sarcina acestora au

fost reținute următoarele fapte:

- au permis accesul pe

câmpul de caravane a cetățenilor români cu copii minori, care nu aveau nici o sursă

de venit și nici o posibilitate legală de a munci în Franța, știind că pentru a

putea trăi, noii veniți erau obligați să apeleze la mila publicului, prin activități

de cerșetorie, sau să săvârșească sustrageri de bunuri.

- au oferit cazare în

rulote infractorilor care au exploatat copii.

- de asemenea, aceștia

s-au ocupat de integrarea în tabără a noilor veniți și de dirijarea rulotelor și

a mașinilor care intrau pe acel câmp.

- la instalarea pe câmpul

de rulote au perceput de la fiecare familie o taxă de instalare de 100-150 euro.

În opinia procurorului, această activitate a constituit o complicitate la trafic

de minori, pentru că inculpații știau că familiile care se instalează în acele rulote

nu vor avea din ce să trăiască, decât din săvârșirea unor activități infracționale.

- au pretins lunar, de

la fiecare familie cazată pe câmpul cu rulote, câte un telefon celular, știind că

aceste bunuri provin din sustragerile săvârșite de minori.

- deși au ținut legătura

cu autoritățile franceze, pe care le informau despre problemele care apăreau în

rândul persoanelor cazate în rulote, inculpații au acoperit activitățile infracționale

care s-au desfășurat pe acest câmp.

- au tolerat pe câmpul

de rulote persoane care profitau de pe urma sustragerilor săvârșite de către minori.

Este vorba de inculpații B.D., N.M., I.J., C.M., I.Ș. și numiții S. și M., care

preluau bunurile sustrase de minori la prețuri reduse, apoi le revindeau cu un alt

preț, astfel încât să obțină un câștig.

- la data de 28 iulie

2003, inculpatul N.M. l-a transportat în Franța, pe câmpul de rulote, pe minorul

B.N. și pe mama sa N.I., inculpatul cunoscând faptul că minorul B.N. era exploatat

de părinții săi prin obligarea la practicarea cerșetoriei și la comiterea de sustrageri

de telefoane mobile.

Potrivit dispozițiilor

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 infracțiunea de trafic de minori este o

infracțiune comisivă, cu conținut alternative, ce se poate realiza prin desfășurarea

uneia dintre următoarele acțiuni: recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea

sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia.

Noțiunea de exploatare

a fost definită de art. 2 din Legea nr. 678/2001, legiuitorul stabilind, la

lit. a) și e), că prin exploatare se înțelege executarea unei munci sau îndeplinirea

de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de

muncă, salarizare, sănătate și securitate, precum și efectuarea oricăror activități

prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Instanța a reținut că

sarcina de a crește și educa un minor nu poate fi îndeplinită întotdeauna cu ușurință.

Însă, creșterea și educarea unui minor trebuie să aibă întotdeauna la bază anumite

principii, cel mai important dintre acestea fiind acela potrivit căruia părinții

trebuie să-și exercite drepturile și să-și îndeplinească obligațiile numai în interesul

copilului. Sub acest aspect, a observat faptul că față de persoana copilului minor,

părinții au drepturi și îndatoriri, însă atâta timp cât ocrotirea părintească există

în interesul minorului, pe primul plan sunt obligațiile și nu drepturile părintești.

Printre obligațiile fundamentale

ale părinților față de copiii minori se regăsesc și îndatorirea de supraveghere

a minorului, care presupune îndrumarea copilului într-o anumită direcție prin felul

cum este crescut și împiedicat de la săvârșirea anumitor acte.

În același sens, instanța

a reținut că unul dintre drepturile fundamentale ale copilului vizează dreptul acestuia

la respectarea personalității și individualității sale, care presupune și neaplicarea

unor tratamente umilitoare sau degradante.

Or, în prezenta cauză,

așa cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat

că părțile vătămate B.V., B.F., P.M., N.D., V.F.M., B.R. și B.N., au fost supuși,

chiar de părinții sau rudele lor, unor tratamente umilitoare și degradante, fiind

determinați să cerșească în locuri publice, să sustragă bunuri în locuri publice

sau să desfășoare munci cu încălcarea oricăror norme legale în materie.

În ceea ce privește poziția

inculpaților față de acuzațiile ce le-au fost aduse, instanța a constatat că aceasta

este contradictorie.

Inculpata B.A. (fostă

G.), în cursul urmăririi penale, a recunoscut în parte săvârșirea faptei. Astfel

ea a arătat că s-a gândit să le ducă pe P.Ș. și B.V. în străinătate, pentru a câștiga

un ban. Este de subliniat faptul că în momentul în care au părăsit țara niciuna

dintre părțile vătămate nu împlinise vârsta de 15 ani, astfel încât nu se punea

problema încheierii vreunui contract de muncă. Inculpata a mai arătat că după ce

ajungeau în Franța, cele două părți vătămate trebuiau să vândă flori, ziare și să

cerșească.

Inculpata a continuat,

arătând că cele două fete au fost trimise să culeagă flori, pe care să le vândă

ulterior, iar părțile vătămate au și cerșit. Inculpata a mai menționat că partea

vătămată P.Ș. a rămas cu ea doar 3 zile, după care a plecat, în vreme ce B.V. a

cerșit și vândut flori timp de 1 an de zile, banii obținuți de către fete fiindu-i

predați și folosiți la traiul zilnic.

În cursul urmăririi penale,

inculpata a mai indicat faptul că majoritatea copiilor care se aflau pe acel câmp

de rulote au furat telefoane mobile, în acest sens recunoscând părțile vătămate

B.R. și B.N., care locuiau împreună cu părinții lor – N.I. și B.N., și care cerșeau.

În cursul cercetării judecătorești,

inculpata a arătat doar că împreună cu B.V. au vândut flori în Franța, fără însă

a mai recunoaște împrejurarea că au și cerșit. În ceea ce o privește pe P.Ș. inculpata

a precizat că aceasta nu a fost de acord să facă nimic și a plecat din tabără fără

să o mai vadă vreodată.

Inculpata B.A. a mai precizat

că fiica sa B.V. a fost prinsă de mai multe ori de către organele judiciare franceze

furând, dar a adăugat că ea nu știa cu ce se ocupă copilul, o asemenea afirmație

fiind evident necorespunzătoare adevărului, dată fiind vârsta minorei, precum și

obligația inculpatei de a veghea îndeaproape la supravegherea copilului.

La rândul său, inculpatul

B. nu a recunoscut săvârșirea faptei. El a menționat faptul că s-a ocupat cu comercializarea

unor piese pentru mașini, pe care le aducea din străinătate, motiv pentru care,

în vederea reducerii cheltuielilor, a acceptat să transporte diferite persoane din

străinătate în țară și invers. În acest sens, inculpatul a menționat faptul că l-a

transportat din România în Franța pe minorul P.M., sens în care a și primit de la

mama acestuia o împuternicire pentru a putea părăsi împreună țara. De asemenea,

inculpatul a recunoscut faptul că i-a transportat în Franța pe inculpata B.V., împreună

cu o minoră despre care a afirmat că este fiica ei, precum și pe fiul acesteia,

B.F.

Importantă este împrejurarea

că inculpatul B. știa care este ocupația celor care locuiau pe acel câmp de rulote,

și cu toate acestea a acceptat să transporte copiii în acel loc, aspect recunoscut

chiar de el. Astfel, potrivit declarațiilor inculpatului, el cunoștea împrejurarea

că toți cei care locuiau pe acel câmp de rulote se ocupau cu vânzarea de flori și

ziare și cerșeau. În acest sens, inculpatul B. i-a recunoscut și pe inculpații I.J.

și I.L. ca fiind unii dintre cei care locuiau acolo împreună cu doi copii minori.

În ceea ce-i privește

pe inculpații I.L. și I.J., aceștia nu au recunoscut săvârșirea faptelor. I.L. a

menționat că au locuit împreună cu partea vătămată N.D. în Franța, dar nu i-a cerut

niciodată acestuia să muncească, să fure sau să cerșească, dar cu toate acestea

minorul a acționat în acest fel, fără știrea ei. Inculpata a mai adăugat că în Franța

ea a vândut ziare și flori, în vreme ce soțul său lucra într-un cimitir.

Aceeași inculpată a mai

precizat că în cursul anului 2005, la rugămintea unei verișoare, l-a adus în Franța

și pe V.F.M., care obișnuia să fure fără ca cineva să-i fi cerut acest lucru.

Declarațiile inculpatei

I.L. au fost contrazise chiar de declarațiile soțului său, I.J., declarații date

în cursul urmăririi penale. Astfel, inculpatul a precizat că a locuit în Franța

împreună cu I.L., N.D. și V.F. El lucra fără forme legale într-un cimitir, iar soția

sa vindea ziare și flori, lucru pe care l-au făcut și cei doi minori. De asemenea,

inculpatul I.J. a mai precizat că cei doi minori au și furat în perioada în care

au locuit în Franța.

În ceea ce-i privește

pe inculpații N.I. și B.N., în faza de urmărire penală, aceștia au recunoscut săvârșirea

faptei. Ei au arătat că au locuit în Franța într-o rulotă, împreună cu copiii B.R.,

B.N. și N.C. Cei doi inculpați au mai învederat faptul că pe perioada cât au locuit

acolo, împreună cu B.N. și B.R., au cerșit, chiar N.I. fiind cea care i-a învățat

cum să procedeze.

În același timp, cei doi

inculpați au menționat că toate persoanele care locuiau pe acel câmp, inclusiv copiii,

cerșeau.

În cursul cercetării judecătorești,

cei doi inculpați au revenit asupra declarațiilor lor, menționând că nu le-au cerut

celor doi minori să cerșească, însă, raportat la probele administrate în cauză,

a apărut ca fiind evident că aceste declarații nu corespundeau adevărului.

La soluționarea cauzei

instanța a luat în considerare și declarațiile părților vătămate.

Astfel, în faza de urmărire

penală, partea vătămată B.V. a arătat că în perioada cât a stat în Franța a vândut

flori, ziare și a cerșit, activități din care câștiga aproximativ 10-15 euro zilnic,

bani pe care îi dădea mamei sale, inculpata B.A. Mai mult decât atât, partea vătămată

a mai precizat că împreună cu alte trei fete minore au furat telefoane mobile și

portmonee.

Partea vătămată P.Ș. nu

a putut fi audiată deoarece nu a fost identificată și nu se cunoaște locul unde

se află.

Partea vătămată B.F. a

menționat că a locuit în Franța împreună cu părinții săi și cu B.V., fiind transportat

acolo de inculpatul B.D. El a recunoscut faptul că a cerșit în fața unui supermarket

și a și sustras bunuri dintr-o locuință.

Partea vătămată P.M. a

recunoscut și el faptul că a cerșit în perioada cât s-a aflat în Franța, lucru pe

care l-a învățat de la părinții săi. El a mai adăugat și faptul că a locuit împreună

cu inculpatul B., în momentul intervenției poliției franceze fiind depistați în

aceeași rulotă, dar s-a ocupat singur de vânzarea florilor și de cerșit.

Partea vătămată N.D. a

arătat că a vândut ziare în Franța, fără știrea părinților săi. El a recunoscut

și faptul că a furat, dar de asemenea, fără ca părinții săi să fi cunoscut acest

lucru.

Partea vătămată V.F.M.

a precizat că în perioada cât a locuit în Franța, a vândut ziare, la fel ca și soții

I. și N.D. Banii obținuți îi preda inculpatei I.L. pentru a cumpăra mâncare și pentru

a fi trimiși acasă. Partea vătămată a recunoscut că de multe ori a mers la cerșit

și că poliția franceză l-a surprins de mai multe ori furând.

În ceea ce-i privește

pe B.R. și B.N., aceștia au recunoscut faptul că aflându-se în Franța, au cerșit

împreună cu părinții lor, învățând de la aceștia modalitatea în care trebuie să

acționeze. De asemenea, părțile vătămate au recunoscut și împrejurarea că au fost

implicați în mai multe furturi, fiind depistați de organele de poliție franceze.

După cum s-a putut observa

atât inculpații, cât și părțile vătămate, au recunoscut împrejurarea că minorii,

în perioada în care s-au aflat în Franța, au fost folosiți la cerșit, au vândut

ziare și flori – în concepția tuturor aceasta reprezentând o modalitate mascată

de a cerși, copiii fiind folosiți și la comiterea unor sustrageri repetate de bunuri.

Inculpații s-au apărat

invocând faptul că minorii au acționat de unii singuri, nimeni necerându-le să facă

acest lucru.

O asemenea apărare nu

a putut fi acceptată. A fost de observat faptul că la data desfășurării pretinsei

activități infracționale, minorii se aflau la vârste fragede (12-14 ani), supravegherea

părinților fiind obligatorie. Mai mult decât atât, așa cum a rezultat din materialul

probator comunicat de organele judiciare franceze, părinții copiilor aveau cunoștință

de activitățile acestora, chiar încurajându-i să procedeze în acest fel.

Astfel, partea vătămată

B.V. a fost implicată în nu mai puțin de 12 furturi, prezentându-se sub identități

false, de fiecare dată fiind eliberată de poliția franceză după prezentarea unor

adulți care locuiau pe acel câmp de rulote.

În același sens, și minorii

B.R., B.N. și V.F. au participat la săvârșirea a numeroase sustrageri de bunuri,

prezentându-se sub diferite identități, eliberarea lor realizându-se numai după

prezentarea unor adulți care aveau obligația de a-i supraveghea.

Sub acest aspect au fost

relevante procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală franceze și

aflate la dosarul cauzei.

Exploatarea minorilor

de către părinții lor a fost dovedită și prin intermediul celorlalte probe administrate

în cauză.

Astfel, potrivit procesului

verbal de sesizare din oficiu întocmit de organele de urmărire penală, la data de

06 august 2005 numita G.R. a părăsit țara, fiind însoțită de B.N. și inculpata B.A.

După numai o săptămână,

la data de 13 august 2005, un centru de minori din Franța a sesizat autoritățile

române că P.Ș. a fost scoasă din țară de inculpata B.V. cu un pașaport falsificat

pe numele de G.R., iar după ce aceasta a ajuns în Franța, a fost obligată să fure.

În acest context, organele

de cercetare penală au constatat că la data de 04 iulie 2005, părinții numitei G.R.

au declarat în fața unui notar public că sunt de acord să-i facă fiicei lor un pașaport,

la dosarul cauzei fiind depuse documentele care au stat la baza emiterii acestui

pașaport.

Fiind audiată, G.R. a

menționat că nu a avut niciodată pașaport și nu a călătorit niciodată în străinătate.

În acest context, organele

de urmărire penală au procedat la audierea părinților numitei G.R., constatând că,

în realitate, cea căreia îi fusese eliberat un pașaport era numita P.Ș., fiindu-i

doar folosite datele de identitate ale numitei G.R.

În acest sens au fost

declarațiile martorilor G.L. și B.I., părinții numitei G.R., aceștia au menționat

că la solicitarea inculpatei B.V. și a soțului acesteia, B.N., au acceptat, în schimbul

unor foloase materiale, să furnizeze datele de identitate ale fiicei lor G.R., care

au fost folosite la eliberarea unui pașaport pentru P.Ș.

După eliberarea pașaportului,

așa cum a rezultat din procesul verbal de constatare întocmit de organele de urmărire

penală, partea vătămată P.Ș. a părăsit țara, sub numele de G.R., la data de 06

august 2005, fiind însoțită de inculpații B.D., B.A. și B.N.

Potrivit materialului

probator administrat în cauză, inculpata B.A. a procedat în aceeași modalitate și

la scoaterea din țară a părții vătămate B.V. Astfel, potrivit procesului verbal

de constatare întocmit de organele de urmărire penală, B.V. a ieșit din țară la

data de 21 august 2004, sub numele de G.L., fiind însoțită de inculpații B.A., B.N.

și N.I.

Martorii G.L., B.I. și

G.L. au confirmat faptul că pașaportul folosit la ieșirea din țară a minorei B.V.

a fost falsificat prin folosirea datelor de identitate ale numitei G.L., care nu

a deținut niciodată vreun pașaport și nu a plecat niciodată în străinătate.

Acționând în această modalitate,

a fost evidentă intenția inculpatei B.V. de a transporta cele două minore în Franța,

în scopul exploatării lor, chiar inculpata a recunoscut faptul că aducând cele două

minore în străinătate a încercat să câștige bani prin intermediul lor în vederea

asigurării unui trai mai bun.

Implicarea inculpatului

B. în desfășurarea activității infracționale, sub aspectul transportării minorilor

în Franța, a fost confirmată și de alte dovezi administrate în cauză.

Potrivit procesului verbal

de constatare întocmit de organele de urmărire penală, inculpatul B. a figurat în

evidențe cu mai multe intrări și ieșiri din țară. Astfel, la data de 06 august 2005

el a transportat, la ieșirea din țară, pe minora P.Ș. la data de 17 august 2005

pe minorul P.M., la data de 06 septembrie 2005 pe minorul B.F., și toate acestea

în condițiile în care cunoștea activitățile ce urmează să fie prestate de către

copii în Franța.

Fiind audiată în cauză,

mama părții vătămate P.M., numita H.C., a menționat că a locuit în Franța împreună

cu soțul ei și cu P.M., pe care l-au învățat să cerșească, acesta folosind o pancartă

pe care și-o agăța de gât. După ce s-au întors în țară, nu au mai avut bani să se

întoarcă în Franța, motiv pentru care i-a cerut inculpatului B. să-l transporte

doar pe P.M. în Franța pentru a mai câștiga ceva bani, sens în care a fost întocmită

o împuternicire prin care i s-a permis inculpatului B. să plece din țară însoțit

de copil. Martorul H. a mai indicat faptul că banii obținuți au fost trimiși de

partea vătămată P. acasă.

În consecință, din analiza

acestei declarații s-a constatat că scopul pentru care P.M. a fost trimis în Franța

a fost evident – obținerea de bani, iar inculpatul B. a cunoscut acest lucru.

În ceea ce privește implicarea

inculpaților I.L. și I.J. în traficul de minori, instanța a luat în considerare

declarațiile martorului H.V., mama părții vătămate V.F. Aceasta a arătat că a rugat-o

pe I.L. să-l ducă pe V.F. în Franța, unde să-i asigure cazarea, pentru a câștiga

ceva bani. Martorul a mai arătat că în perioada când partea vătămată se afla în

Franța, a primit diferite sume de bani ce iau fost trimise de V.F.

Ca atare, și în privința

părții vătămate V.F. scopul pentru care acesta a fost transportat în Franța și cazat

de soții I., a fost evident – obținerea de sume de bani din cerșit, desfășurarea

de activități în mod ilegal, sustrageri de bunuri.

Susținerile amintite mai

sus au fost confirmate și prin procesul verbal de constatare întocmit de organele

de urmărire penală, din care a rezultat că V.F. a ieșit din țară la data de 03

aprilie 2005, fiind însoțit de inculpata I.L.

La soluționarea cauzei,

instanța a avut în vedere și declarațiile celorlalți martori audiați în dosar.

În acest sens, martorii

P.A., P.S. și P.M. au menționat că toți inculpații, cu excepția inculpatului B.,

au locuit pe acel câmp de rulote și toți, inclusiv minorii, se ocupau cu vânzarea

florilor, ziarelor și cu activitățile de cerșit.

De asemenea, cei trei

martori au precizat că minorii N.D., B.V. și V.F. furau telefoane mobile, care ulterior

erau cumpărate de alte persoane ce locuiau în acel loc.

În privința părții vătămate

P.M., cei trei martori au menționat că acesta era obligat de inculpatul B. să fure.

Pentru aceste servicii, inculpatul B. le-ar fi dat părinților minorului câte 500

euro lunar.

Implicarea minorilor în

desfășurarea activităților de cerșit sub diferite forme, a rezultat și din declarațiile

martorilor B.G., G.G., C.P. și Ș.P. Acești martori au locuit, diferite perioade

de timp, pe acel câmp de rulote și au arătat că toate persoanele care locuiau acolo

cerșeau sau vindeau flori și ziare.

În vederea soluționării

cauzei, instanța a luat în considerare și actele procedurale întocmite de organele

judiciare franceze.

Astfel, a ost reținut

faptul că, fiind audiat în fața organelor judiciare franceze, inculpatul I.J. a

recunoscut împrejurarea că minorii din tabără erau încurajați să fure. În acest

sens, el a menționat că a recuperat telefoane furate de minorul V.F., telefoane

pe care le revindea. Inculpatul a mai învederat că V.F., B.V., N.D., P.F., B.F.

fură, lucru pe care îl cunosc cu toții.

Din declarațiile inculpatului

a rezultat inclusiv participarea inculpatei I.L. în activitățile de sustragere de

telefoane mobile. Astfel, la data de 07 decembrie 2005 cei doi soți I. au discutat

despre faptul că V.F. nu vrea să fure la fel ca ceilalți minori, după ce în prealabil

I.L. îi ceruse lui N.D. să contacteze o anumită persoană pentru vânzarea mobilelor.

Și partea vătămată B.R.

a fost audiată în fața organelor de poliție franceze. Acesta a recunoscut faptul

că a fost implicat în furturi, dar a adăugat și faptul că nimeni nu i-a cerut să

fure, cu toate că, uneori, telefoanele furate îi sunt confiscate de alte persoane

ce se află în tabără.

În cauză a fost audiată,

de către organele de poliție franceze, și martorul I.M.L., care a locuit în aceeași

tabără. Aceasta a indicat faptul că inculpata B.A. și partea vătămată B.V. au venit

în Franța pentru a fura, iar tot ceea ce sustrage minora, se împarte cu părinții

săi. Același martor a confirmat faptul că toți copiii din tabără fură, iar pentru

acest lucru alcătuiesc echipe formate din câte doi, adesea schimbându-se partenerii.

Martorul indicat mai sus

a mai arătat că B.R. fura împreună cu V.F., B.R. acționând pentru tatăl său, cei

doi fiind transportați, de regulă, de I.J.

Numita I.M. a mai menționat

că B.A. le-a trimis la furat pe B.V. și P.Ș., minorii obișnuind să predea lucrurile

furate părinților, după care telefoanele mobile sustrase erau vândute în tabără

și revândute în România.

Partea vătămată V.F. le-a

comunicat organelor de poliție franceze că obișnuia să fure împreună cu B.R., care

acționeau pentru tatăl său, în vreme ce el fura pentru părinți. Minorul a mai arătat

că locuiește în rulota soților I., iar scopul pentru care a venit în Franța a fost

cerșitul.

În același sens au fost

și declarațiile minorilor B.F. și P.Ș. date în fața organelor de poliție din Franța.

În opinia instanței, susținerile

minorilor indicate mai sus au fost credibile. Concluzia instanței s-a bazat pe

procesele-verbale întocmite de polițiștii francezi.

Astfel, din

procesele-verbale întocmite la datele de 28 octombrie 2005 și 05 septembrie 2006

a rezultat toate sustragerile de bunuri în care au fost implicați B.N., B.R., V.F.,

P.Ș.

De asemenea, în cuprinsul

proceselor-verbale de supraveghere întocmite la datele de 30 septembrie 2005 și

05 octombrie 2005, organele judiciare franceze au consemnat faptul că minorii obișnuiau

să părăsească tabăra de rulote dimineața devreme, formând grupuri diferite, ceea

ce a confirmat varianta potrivit căreia în vederea sustragerii de bunuri erau alcătuite

mai multe echipe.

Față de considerentele

mai sus arătate, instanța a constatat că faptele inculpaților B.A., I.L., I.J.,

N.I. și B.N. de a transporta și asigura în Franța găzduirea minorilor B.V., P.Ș.,

B.F., N.D. și V.F.M. în scopul exploatării lor, prin folosirea copiilor la cerșit,

la prestarea unor activități fără respectarea oricăror dispoziții legale privind

executarea unor munci și la sustragerea de bunuri, au realizat elementele constitutive

ale infracțiunii de trafic de minori, faptă prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001.

De asemenea, în condițiile

în care exploatarea minorilor s-a realizat de către părinți sau rude apropiate,

în grija cărora copiii au fost lăsați, instanța a constatat că supunerea minorilor

la tratamente degradante și umilitoare s-a realizat prin folosirea atributelor autorității

părintești, inculpații au abuzat de aceasta și și-au exercitat drepturile contrar

intereselor minorilor, iar în cauză au fost întrunite și cerințele prevăzute de

art. 13 alin. (2) C. pen.

Nu în ultimul rând, instanța

a constatat că exploatarea minorilor s-a realizat prin contribuția mai multor persoane

(B.A. împreună cu B.N., N.I. împreună cu B.N., I.L. împreună cu I.J.), astfel încât

în prezenta cauză au fost întrunite și condițiile prevăzute de art. 13 alin.

(3) C. pen.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul B.D., după cum s-a arătat deja, transportarea unui minor, în vederea

exploatării acestuia, a constituit infracțiunea de trafic de minori.

După cum s-a indicat mai

sus, inculpatul B.D., a știut scopul pentru care minorii au fost transferați în

Franța, a transportat părțile vătămate P.Ș., P.M. și B.F. pe câmpul de rulote de

la B.M. În acest context, instanța a apreciat că fapta inculpatului B.D. de a transporta

mai mulți minori în Franța, știind că aceștia vor fi exploatați prin muncă, prin

supunerea la tratamente umilitoare – cerșitul și prin folosirea lor la săvârșirea

unor acte de sustragere de bunuri, a realizat conținutul legal al infracțiunii de

trafic de minori, faptă prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea

nr. 678/2001, transportarea minorilor realizându-se cu contribuția părinților, care

au abuzat de autoritatea de care dispuneau asupra copiilor.

Instanța a mai reținut

că potrivit declarațiilor martorilor P.A., P.S. și P.M., inculpatul B.D. ar fi plătit

o sumă de 500 euro lunar mamei minorului P.M. pentru a-l putea exploata pe acesta

în Franța, unde copilul era pus să cerșească și să fure.

Aceste susțineri nu au

fost confirmate de celelalte probe administrate în cauză, astfel încât nu au putut

conduce la condamnarea inculpatului sub acest aspect.

Astfel, atât în fața autorităților

judiciare franceze, cât și în fața autorităților judiciare române, minorul P.M.

a menționat că a învățat să cerșească de la părinții săi. Minorul a recunoscut că

a locuit împreună cu inculpatul B., însă s-a ocupat singur de vânzarea florilor

și de cerșit.

În același sens a fost

și declarația mamei copilului, H.C. Aceasta nu a recunoscut împreju