ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3014/2012

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialelor din dosarul cauzei, constată următoarele: 1. Tribunalul Timiș, secția penală, prin sentința penală nr. 74/PI din 4 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 55/30/209 a respins în baza art. 334 C. proc. pen., excepția privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului B.D. În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.M., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

pe durata executării pedepsei. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata N.I., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.N., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.

și cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.D., cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1095 din 28 noiembrie 2001 a Judecătoriei Strehaia și a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata B.A. fostă G.A., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

pe durata executării pedepsei. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata I.L., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.J., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. a achitat pe inculpații N.F. și N.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de minori prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a luat act că părțile vătămate B.V., B.F., P.M., N.D., V.F.M., B.R. și B.N. nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații N.M., N.I., B.N., B.A., B.D., I.L. și I.J. la plata sumei de 1.000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

A dispus plata sumei de 2.800 RON din fondurile M.J. către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat din oficiu. Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Timiș nr. 434/D/P/2005, emis la 22 decembrie 2008 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 55/30/2009 la data de 5 ianuarie 2009, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaților N.M., B. (fostă G.) A., I.L., I.J., B.D., N.I., B.N., N.F., N.C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, constând în esență, în următoarele: Inculpata B.A.

a transportat în străinătate și a exploatat, prin abuz de autoritate, pe minorii B.V., B.F. și P.Ș., care au fost determinați să cerșească, să vândă flori și ziare și să comită mai multe furturi în Franța. Actul de inculpare a reținut în sarcina inculpatului B.D. că a transportat și exploatat prin constrângere și abuz de autoritate pe minorul P.M. care a fost determinat să cerșească și să comită sustrageri de bunuri din Franța, dar și că a transportat în străinătate, în scopul exploatării pe minorii P.Ș. și B.F. În ceea ce-i privește pe inculpații I.L. și I.J. s-a constatat de către organele de urmărire penală că au transportat în străinătate și au exploatat prin abuz de autoritate pe minorii N.D.

și V.F.M., determinându-i de asemenea, să cerșească și să comită sustrageri. În sarcina inculpaților N.I. și B.N. s-a reținut că au transportat în străinătate și exploatat, prin abuz de autoritate pe minorii B.R. și B.N., care au fost determinați să cerșească, să vândă flori și ziare, să sustragă bunuri. Obiectul trimiterii în judecată l-a constituit și alte infracțiuni desfășurate de inculpații N.F. și N.C., constând în sprijinirea și încurajarea traficului de minori pe câmpul de caravane situate în localitatea Bonneuil sur Marne, prin oferirea de cazare, perceperea unor sume de bani și a unor bunuri provenite din infracțiunile comise de minorii exploatați, precum și în acoperirea acestora în fața autorităților și a poliției.

În fine, inculpatul N.M. e acuzat de participarea lături de părinții săi N.F. și N.C. la activitățile infracționale prin sprijinirea și încurajarea traficului de minori de pe acel câmp de caravane prin oferire de cazare, parcare, a unor sume de bani și a unor bunuri provenite din infracțiunile comise de minori și în plus, că a transportat în Franța, în vederea exploatării pe minorul B.N. și pe mama acestuia N.I. Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în cazul inculpaților N.M., B. (fostă G.) A., I.L., I.J., B.D., N.I. și B.N., dar și achitarea conform art. 345 alin. (3) C. proc. pen. în cazul inculpaților N.F.

și N.C., după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 – art. 291 C. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi, instanța fondului a examinat și apreciat materialul probator evocat, confirmând parțial, în sensul celor subliniate, existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorilor lor, sens în care a reținut următoarele: „Începând cu anul din anul 2002 mai mulți cetățeni români au plecat în Franța în căutarea unor locuri de muncă. Întrucât nu aveau locuință sau nu și-au permis să închirieze una, ei s-au instalat pe mai multe câmpuri din apropierea capitalei franceze Paris, unde au adus mai multe rulote în care au început să locuiască.

Una dintre aceste tabere a fost înființată de către inculpatul N.F., împreună cu mai mulți cetățeni din județul Timiș, printre care și inculpații I.J., B.D., G.A., B.N. Tabăra a fost înființată în zona B.M., departamentul V.M., unde au fost instalate un număr de 17 rulote. Pentru că nu au reușit să se angajeze, persoanele care locuiau pe acest câmp de rulote au început să cerșească, să vândă flori, ziare și brichete, în Paris sau localitățile apropiate. De asemenea, persoanele în cauză se ocupau și de achiziționarea de produse folosite (obiecte casnice, articole de îmbrăcăminte, încălțăminte și autoturisme), pe care le transportau în România, unde le comercializau. În același timp, o parte din persoanele aflate pe câmpul de rulote au început să comită sustrageri de bunuri.

Ceea ce este și mai grav, în activitățile infracționale săvârșite de către persoanele din locația menționată au fost angrenați și copiii, care, prin diferite forme de constrângere sau prin abuz de autoritate, au fost exploatați prin obligarea la practicarea cerșetoriei și la săvârșirea de sustrageri de bunuri. Aceste activități infracționale s-au desfășurat astfel: Inculpații B.A., fostă G.A. și B.N., locuiau în comuna Sînandrei din jud. Timiș și pentru că nu aveau niciun loc de muncă, au început să călătorească în țările occidentale, unde s-au ocupat de cerșit. În luna mai a anului 2004, inculpații l-au contactat pe numitul G.L. din com. Sînandrei, și i-au propus să-i ajute în fața notarului și a organelor de poliție să obțină un pașaport, pentru fiica lor, B.V.

Inculpații i-au mai cerut lui G.L. ca pentru obținerea documentului de călătorie, să le pună la dispoziție documentele fiice sale, G.L.N., care avea o vârstă apropiată cu cea a numitei B.V. Inițial, G.L. nu a fost de acord, însă ca urmare a insistențelor inculpaților, care i-au oferit băuturi alcoolice și i-au promis sume de bani, acesta a acceptat propunerea. La data de 26 mai 2004 inculpații, împreună cu G.L. și însoțiți de minora B.V., s-au prezentat la Biroul Notarului Public S.M. Aici, martorul G.L. a prezentat certificatul de naștere al minorei G.L.N. și a declarat că B.V. este fiica sa, arătând că este de acord ca acesta să posede un pașaport individual. În baza declarațiilor martorului, notarul S.M.

a întocmit o declarație autentificată prin încheierea din 26 mai 2004. La data de 23 iulie 2004, persoanele mai sus arătate s-au deplasat la Serviciul Pașapoarte Timiș cu această declarație și au îndeplinit toate formalitățile necesare pentru eliberarea pașaportului (întocmirea unei cereri tipizate și poza de pașaport), pentru minora B.V. sub numele de G.L.N. La câtva timp după depunerea cererii, Serviciul Pașapoarte Timiș a eliberat pașaportul pe numele minorei B.V., cu datele de identitate ale numitei G.L.N. După obținerea pașaportului, la data de 21 august 2004 partea vătămată B.V. a părăsit țara, însoțită de mama sa, cele două deplasându-se în Franța, pe câmpul de rulote din Bonneuil sur Marne.

Aici, minora a fost exploatată prin obligarea la practicarea cerșetoriei în diverse locuri publice, cum sunt parcările magazinelor, în metrou și la intersecțiile aglomerate. De asemenea, minora a fost exploatată și prin obligarea la săvârșirea de sustrageri de bunuri de la diferite persoane. În aceeași modalitate inculpații B.A. și B.N. au procedat și cu minora P.Ș., care era o nepoată a celor doi. Astfel, în vara anului 2005 cei doi inculpați l-au contactat din nou pe numitul G.L., căruia i-au oferit băuturi alcoolice, apoi i-au cerut să le faciliteze obținerea unui pașaport pentru minora P.Ș., folosindu-se pentru aceasta de documentele minorei G.R., fiica lui G.L. și B.I. La insistențele celor doi inculpați, G.L.

a acceptat, astfel că la data de 04 iulie 2005, fiind însoțit de către B.A., B.N. și minora P.Ș., s-a deplasat la Biroul Notarului Public Românu S. Aici, G.L. a declarat în fals că P.Ș. este fiica sa G.R., arătând că este de acord ca aceasta să plece în străinătate însoțită de către cei doi inculpați. Cu documentele astfel obținute, la data de 06 iulie 2005, B.A. și B.N. s-au deplasat la Serviciul Pașapoarte Timiș și au solicitat obținerea unui pașaport pentru minora P.S., pe numele fals de G.R. La data de 19 iulie 2005, Serviciul Pașapoarte Timiș a eliberat pașaportul pe numele de G.R., având aplicată fotografia minorei P.Ș. La data de 06 august 2005, cu documentul de călătorie menționat, minora P.Ș.

a fost scoasă din țară de către inculpați, cu un autoturism condus de către inculpatul B.D. și transportată pe câmpul de rulote din Bonneuil sur Marne. Aici, prin constrângere și abuz de autoritate, minora a fost obligată să cerșească în mai multe locuri publice și să săvârșească sustrageri mai multe sustrageri de bunuri. La data de 13 august 2005, minora a fugit de la inculpați, prezentându-se la poliție, unde a denunțat tratamentul la care a fost supusă și faptele de natură infracțională pe care a fost obligată să le săvârșească. Minorul B.F., zis „I.”, fiul celor doi inculpați, a fost scos din țară la data de 06 septembrie 2005 de către inculpatul B.D., și transportat pe câmpul de rulote anterior menționat.

Aici, minorul a cerșit în mai multe locații și a săvârșit mai multe sustrageri de bunuri. Minorul a fost prins și cercetat de către autoritățile franceze pentru un furt prin efracție în grup, săvârșit la data de 09 septembrie 2005 și pentru un furt săvârșit la data de 31 octombrie 2005. Sumele de bani obținute din activitățile infracționale menționate, au fost folosite de către inculpați pentru asigurarea traiului zilnic, iar o parte din bani au fost trimiși în țară, pentru a contribui la traiul celorlalți membrii ai familiei. La rândul său, inculpatul B.D., locuiește în mun. Timișoara, neavând nici un fel de ocupație. Pentru asigurarea sumelor de bani necesare traiului, el s-a deplasat în țările occidentale, de unde a cumpărat autoturisme și piese auto, pe care le-a comercializat în România.

De asemenea, inculpatul s-a mai ocupat și de transportul cetățenilor români în afara țării și în țară. Începând cu anul 2005, inculpatul a închiriat o rulotă pe câmpul de la Bonneuil sur Marne. Astfel el a avut posibilitatea să constate că cea mai mare parte a cetățenilor români care locuiau acolo, precum și minorii aflați cu aceștia, obțin venituri din cerșit și din sustrageri de bunuri. La data de 06 august 2005, inculpatul a transportat-o în Franța pe minora P.Ș., care a fost însoțită de inculpații B.A. și B.N. Ulterior, la data de 06 septembrie 2005, inculpatul l-a transportat pe câmpul de rulote pe minorul B.F., fiul inculpaților B.A. și B.N., care de asemenea a fost pus să cerșească de către părinți și încurajat să săvârșească sustrageri de bunuri.

În prima parte a anului 2005, inculpatul B.D. a revenit în țară, unde a avut mai multe discuții cu numita H.C., fostă P.C. Aceasta a fost de acord ca fiul ei, P.M., să fie transportat în Franța pentru a cerși, sens în care i-a făcut o împuternicire notarială inculpatului B.D. pentru a putea ieși din țară împreună cu minorul. Astfel, la data de 17 august 2005, inculpatul B.D. a părăsit țara împreună cu minorul P.M. și s-au deplasat pe câmpul de rulote de la Bonneuil sur Marne. În perioada care a urmat, minorul P.M. a fost obligat de către inculpat să cerșească și să comită sustrageri de bunuri. O parte din sumele astfel obținute erau însușite de către inculpatul B.D., iar restul au fost trimiși în țară numitei H.C.

La data de 26 ianuarie 2006, în timpul descinderii poliției franceze, minorul a fost găsit într-o rulotă, împreună cu inculpatul B.D., iar apoi în data de 28 martie 2006 P.M. a fost adus în țară de către mama sa. Instanța mai reține că în timpul șederii pe câmpul de rulote, inculpatul B.D. a cumpărat telefoane mobile sustrase de minori, pe care le-a transportat în țară, unde le-a comercializat. Inculpații I.L. și I.J. sunt căsătoriți și au doi copii, pe numiții N.D. și I.A.M. Pentru că nu aveau un loc de muncă și surse de venit, inculpații au plecat în Franța, unde au început să cerșească și să lucreze fără forme legale, iar în cursul anului 2002, aceștia s-au instalat pe câmpul de rulote de la Bonneuil sur Marne.

În luna martie 2005, numita H.V., i-a solicitat verișoarei sale, inculpata I.L., să-l transporte pe fiul său V.F.M., zis „P.”, în Franța. Inculpata a acceptat, iar după obținerea documentelor notariale, la data de 03 aprilie 2005, au părăsit țara pe la PTF Turnu, și s-au deplasat în Franța. Aici, minorul a fost cazat în rulota celor doi inculpați și încurajat de aceștia să săvârșească sustrageri de bunuri. În perioada care a urmat, pe parcursul anului 2005, minorul V.F.M. a săvârșit mai multe sustrageri, fiind prins și cercetat de autoritățile franceze pentru următoarele fapte: 24 mai 2005 - tăinuirea unui furt, 23 mai 2005 - furt la țintă, 05 iunie 2005 - furt agravat în grup, 12 iunie 2005 - tentativă de furt, 22 iulie 2005 - furt la țintă, 26 august 2005 - furt la țintă și 01 septembrie 2005 - furt la țintă.

În timpul cercetărilor, minorul s-a prezentat în fața autorităților judiciare franceze cu date de identitate false, declarând că poartă următoarele nume: P.A., C.I., I.T., N.F., P.C. Bunurile sustrase, în principal telefoane mobile, au fost predate de minor celor doi inculpați, care le-au vândut în diferite localuri publice sau persoanelor de pe câmpul de rulote care se ocupau cu achiziționarea de bunuri sustrase. La data de 15 decembrie 2005 inculpata I.L. a venit în țară, apoi la data de 19 decembrie 2005 s-a întors în Franța, pe câmpul de rulote din Bonneuil sur Marne, fiind însoțită de fiul său minor N.D. Ajuns în Franța, minorul a fost folosit la cerșit și a vândut ziare și flori, în mai multe locații publice, împreună cu părinții săi.

În data de 24 ianuarie 2006, cu ocazia controlului efectuat pe câmpul de rulote, cei doi minori au fost găsiți într-o rulotă, împreună cu inculpatii I.L. și I.J. Minorii au fost aduși în țară la data de 25 februarie 2006 de către cei doi inculpați. Inculpații N.I., zisă „S.” și B.N., zis „N.”, trăiesc în concubinaj și au împreună trei copii, respectiv pe numiții B.R. zis „ I.”, B.N. și N.C. Începând cu anul 2003, cei doi concubini, împreună cu copiii lor, s-au deplasat în Franța și s-au instalat într-o rulotă de pe câmpul de rulote de la Bonneuil sur Marne. Aici, minorii B.R. și B.N. au fost puși de părinți să procure bani din prestarea mai multor activități cum sunt cerșetoria, vânzarea de flori, spălarea parbrizelor autoturismelor.

Sumele de bani astfel obținute au fost luate de la minori și folosite de părinți pentru traiul zilnic. În fiecare zi, minorii obțineau din activitățile prestate sume de bani cuprinse între 10-20 de euro. Transportul minorilor din țară în străinătate, în vederea exploatării, s-a făcut în cele mai multe cazuri de către cei doi părinți inculpați, după cum urmează: B.N. a plecat însoțit de mama sa la 11 mai 2003, 14 decembrie 2004, iar de tatăl său B.N. la data de 23 aprilie 2003. B.R., a plecat în Franța însoțit de N.I. la 23 februarie 2003 și 14 decembrie 2004. Pe lângă activitățile infracționale menționate, B.R. și B.N. au fost implicați și în săvârșirea de sustrageri de bunuri. Minorul B.R., a săvârșit următoarele infracțiuni: 12 iunie 2005 - furt în grup, 17 august 2005 - furt, 26 august 2005 - furt în grup și 01 septembrie 2005 - furt.

În timpul cercetărilor, minorul s-a prezentat cu identități false, folosind următoarele nume: P.I., B.C., N.C., C. Infracțiunile de sustragere de bunuri în care a fost implicat minorul B.N.

au fost următoarele: 05 iunie 2002 - furt în grup, 09 decembrie 2002 – furt agravat, 11 ianuarie 2003 – furt, 20 ianuarie 2003 – furt în grup, 22 ianuarie 2003 - tentativă de furt, 19 februarie 2003 – tentativă de furt, 25 februarie 2003 – furt simplu și tentativă de furt, 03 martie 2003 – furt simplu, 14 martie 20033 - furt în grup, 24 martie 2003 – furt la țintă, 04 aprilie 2003 – furt la țintă, 31 mai 2003 – furt în grup, 11 iunie 2003 - furt în grup, 10 iunie 2003 – furt, 25 iunie 2003 – furt la țintă în grup, 02 iulie 2003 - furt la țintă, 14 august 2003 - furt în grup, 09 decembrie 2003 - furt în grup, 16 decembrie 2003 – tăinuirea unui furt, 28 decembrie 2003 - furt în grup, 05 ianuarie 2004 - furt în grup, 12 martie 2004 - furt în grup, 08 aprilie 2004 - furt, 15 aprilie 2004 - tentativă de furt prin înșelăciune în grup, 26 aprilie 2004 - tentativă de furt în grup, 28 aprilie 2004 – furt în grup, 22 august 2004 - furt la țintă, 23 august 2004 - furt la țintă, 31 august 2004 - furt în grup, 02 septembrie 2004 - tăinuirea unui furt, 27 septembrie 2004 - tentativă la furt, 20 octombrie 2004 - furt de accesorii, 04 ianuarie 2005 - furt la țintă în grup, 23 ianuarie 2005 - furt în grup, 28 februarie 2005 - furt în grup.

Identitățile false folosite de minorul B.N. în timpul cercetărilor efectuate de către poliția franceză au fost: C.I.F., C.D., B.C., D.C., B.I., C.I., P.D., N.C., C.N., B.R., M.B., N.M., N.I., N.C., S.S., G.M., S.V., P.C., N.C. Organele de urmărire penală au mai reținut că activitățile de pe câmpul de rulote erau coordonate de către inculpații N.F., zis „M.” și soția sa, N.C., zisă „R.”, precum și de fiul acestora, inculpatul N.M., zis „I.”. Aceștia erau plecați de mai mult timp în Franța, vorbeau limba franceză, iar N.F. a fost angajat la o firmă de pompe funebre. În cursul anului 2002, cu aprobarea autorităților locale și a poliției, a fost înființată tabăra de rulote din B.M., districtul V.M., în care s-au instalat 17 rulote în care locuiau cetățeni români proveniți din Banat.

Pentru că se aflau de mai multă vreme în Franța și pentru că vorbeau limba franceză, N.F. și N.C., în opinia organelor de urmărire penală, s-au impus ca și lideri ai taberei. Astfel, ca urmare a demersurilor inițiate de către N.F. și a solicitărilor acestuia, autoritățile locale au montat pe câmpul de rulote mai multe pubele, iar serviciile de asistență socială din cadrul primăriei și mai multe asociații umanitare au acordat ajutor oamenilor cazați în rulote, le-au oferit sume de bani, alimente, pături și alte bunuri strict necesare traiului. În ciuda ajutorului primit, traiul cetățenilor români cazați pe câmpul de caravane era dificil, în condițiile în care nu aveau locuri de muncă, nu aveau căldură pe timpul iernii și nu erau conectați la rețeaua electrică, la canalizare și la rețeaua de apă.

În lipsa locurilor de muncă, pentru a-și putea asigura un nivel de trai minim, cetățenii români aflați pe câmpul de caravane din localitatea B.M., au început să cerșească, să vândă flori, ziare, brichete și să comită sustrageri. În activitățile infracționale săvârșite de către persoanele din locația menționată, au fost angrenați și copiii, care prin diferite forme de constrângere sau prin abuz de autoritate, au fost exploatați prin obligarea la practicarea cerșetoriei și la săvârșirea de sustrageri. În acest fel, începând cu anul 2002 și continuând și în anii următori, pe câmpul de caravane B.M. au apărut activitățile infracționale specifice traficului de persoane sau traficului de minori, cum sunt, racolarea, transportarea, exploatarea victimelor și tăinuirea bunurilor provenite din infracțiuni.

Organele de urmărire penală au considerat că, în calitate de lideri ai taberei, N.F., N.C. și fiul acestora N.M., au susținut activitățile infracționale și au profitat de pe urma acestora. În sarcina acestora au fost reținute următoarele fapte: - au permis accesul pe câmpul de caravane a cetățenilor români cu copii minori, care nu aveau nici o sursă de venit și nici o posibilitate legală de a munci în Franța, știind că pentru a putea trăi, noii veniți erau obligați să apeleze la mila publicului, prin activități de cerșetorie, sau să săvârșească sustrageri de bunuri. - au oferit cazare în rulote infractorilor care au exploatat copii. - de asemenea, aceștia s-au ocupat de integrarea în tabără a noilor veniți și de dirijarea rulotelor și a mașinilor care intrau pe acel câmp.

- la instalarea pe câmpul de rulote au perceput de la fiecare familie o taxă de instalare de 100-150 euro. În opinia procurorului, această activitate a constituit o complicitate la trafic de minori, pentru că inculpații știau că familiile care se instalează în acele rulote nu vor avea din ce să trăiască, decât din săvârșirea unor activități infracționale. - au pretins lunar, de la fiecare familie cazată pe câmpul cu rulote, câte un telefon celular, știind că aceste bunuri provin din sustragerile săvârșite de minori. - deși au ținut legătura cu autoritățile franceze, pe care le informau despre problemele care apăreau în rândul persoanelor cazate în rulote, inculpații au acoperit activitățile infracționale care s-au desfășurat pe acest câmp.

- au tolerat pe câmpul de rulote persoane care profitau de pe urma sustragerilor săvârșite de către minori. Este vorba de inculpații B.D., N.M., I.J., C.M., I.Ș. și numiții S. și M., care preluau bunurile sustrase de minori la prețuri reduse, apoi le revindeau cu un alt preț, astfel încât să obțină un câștig. - la data de 28 iulie 2003, inculpatul N.M. l-a transportat în Franța, pe câmpul de rulote, pe minorul B.N. și pe mama sa N.I., inculpatul cunoscând faptul că minorul B.N. era exploatat de părinții săi prin obligarea la practicarea cerșetoriei și la comiterea de sustrageri de telefoane mobile. Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 infracțiunea de trafic de minori este o infracțiune comisivă, cu conținut alternative, ce se poate realiza prin desfășurarea uneia dintre următoarele acțiuni: recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia.

Noțiunea de exploatare a fost definită de art. 2 din Legea nr. 678/2001, legiuitorul stabilind, la lit. a) și e), că prin exploatare se înțelege executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, precum și efectuarea oricăror activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Instanța a reținut că sarcina de a crește și educa un minor nu poate fi îndeplinită întotdeauna cu ușurință. Însă, creșterea și educarea unui minor trebuie să aibă întotdeauna la bază anumite principii, cel mai important dintre acestea fiind acela potrivit căruia părinții trebuie să-și exercite drepturile și să-și îndeplinească obligațiile numai în interesul copilului.

Sub acest aspect, a observat faptul că față de persoana copilului minor, părinții au drepturi și îndatoriri, însă atâta timp cât ocrotirea părintească există în interesul minorului, pe primul plan sunt obligațiile și nu drepturile părintești. Printre obligațiile fundamentale ale părinților față de copiii minori se regăsesc și îndatorirea de supraveghere a minorului, care presupune îndrumarea copilului într-o anumită direcție prin felul cum este crescut și împiedicat de la săvârșirea anumitor acte. În același sens, instanța a reținut că unul dintre drepturile fundamentale ale copilului vizează dreptul acestuia la respectarea personalității și individualității sale, care presupune și neaplicarea unor tratamente umilitoare sau degradante.

Or, în prezenta cauză, așa cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că părțile vătămate B.V., B.F., P.M., N.D., V.F.M., B.R. și B.N., au fost supuși, chiar de părinții sau rudele lor, unor tratamente umilitoare și degradante, fiind determinați să cerșească în locuri publice, să sustragă bunuri în locuri publice sau să desfășoare munci cu încălcarea oricăror norme legale în materie. În ceea ce privește poziția inculpaților față de acuzațiile ce le-au fost aduse, instanța a constatat că aceasta este contradictorie. Inculpata B.A. (fostă G.), în cursul urmăririi penale, a recunoscut în parte săvârșirea faptei. Astfel ea a arătat că s-a gândit să le ducă pe P.Ș.

și B.V. în străinătate, pentru a câștiga un ban. Este de subliniat faptul că în momentul în care au părăsit țara niciuna dintre părțile vătămate nu împlinise vârsta de 15 ani, astfel încât nu se punea problema încheierii vreunui contract de muncă. Inculpata a mai arătat că după ce ajungeau în Franța, cele două părți vătămate trebuiau să vândă flori, ziare și să cerșească. Inculpata a continuat, arătând că cele două fete au fost trimise să culeagă flori, pe care să le vândă ulterior, iar părțile vătămate au și cerșit. Inculpata a mai menționat că partea vătămată P.Ș. a rămas cu ea doar 3 zile, după care a plecat, în vreme ce B.V. a cerșit și vândut flori timp de 1 an de zile, banii obținuți de către fete fiindu-i predați și folosiți la traiul zilnic.

În cursul urmăririi penale, inculpata a mai indicat faptul că majoritatea copiilor care se aflau pe acel câmp de rulote au furat telefoane mobile, în acest sens recunoscând părțile vătămate B.R. și B.N., care locuiau împreună cu părinții lor – N.I. și B.N., și care cerșeau. În cursul cercetării judecătorești, inculpata a arătat doar că împreună cu B.V. au vândut flori în Franța, fără însă a mai recunoaște împrejurarea că au și cerșit. În ceea ce o privește pe P.Ș. inculpata a precizat că aceasta nu a fost de acord să facă nimic și a plecat din tabără fără să o mai vadă vreodată. Inculpata B.A. a mai precizat că fiica sa B.V. a fost prinsă de mai multe ori de către organele judiciare franceze furând, dar a adăugat că ea nu știa cu ce se ocupă copilul, o asemenea afirmație fiind evident necorespunzătoare adevărului, dată fiind vârsta minorei, precum și obligația inculpatei de a veghea îndeaproape la supravegherea copilului.

La rândul său, inculpatul B. nu a recunoscut săvârșirea faptei. El a menționat faptul că s-a ocupat cu comercializarea unor piese pentru mașini, pe care le aducea din străinătate, motiv pentru care, în vederea reducerii cheltuielilor, a acceptat să transporte diferite persoane din străinătate în țară și invers. În acest sens, inculpatul a menționat faptul că l-a transportat din România în Franța pe minorul P.M., sens în care a și primit de la mama acestuia o împuternicire pentru a putea părăsi împreună țara. De asemenea, inculpatul a recunoscut faptul că i-a transportat în Franța pe inculpata B.V., împreună cu o minoră despre care a afirmat că este fiica ei, precum și pe fiul acesteia, B.F. Importantă este împrejurarea că inculpatul B. știa care este ocupația celor care locuiau pe acel câmp de rulote, și cu toate acestea a acceptat să transporte copiii în acel loc, aspect recunoscut chiar de el.

Astfel, potrivit declarațiilor inculpatului, el cunoștea împrejurarea că toți cei care locuiau pe acel câmp de rulote se ocupau cu vânzarea de flori și ziare și cerșeau. În acest sens, inculpatul B. i-a recunoscut și pe inculpații I.J. și I.L. ca fiind unii dintre cei care locuiau acolo împreună cu doi copii minori. În ceea ce-i privește pe inculpații I.L. și I.J., aceștia nu au recunoscut săvârșirea faptelor. I.L. a menționat că au locuit împreună cu partea vătămată N.D. în Franța, dar nu i-a cerut niciodată acestuia să muncească, să fure sau să cerșească, dar cu toate acestea minorul a acționat în acest fel, fără știrea ei. Inculpata a mai adăugat că în Franța ea a vândut ziare și flori, în vreme ce soțul său lucra într-un cimitir.

Aceeași inculpată a mai precizat că în cursul anului 2005, la rugămintea unei verișoare, l-a adus în Franța și pe V.F.M., care obișnuia să fure fără ca cineva să-i fi cerut acest lucru. Declarațiile inculpatei I.L. au fost contrazise chiar de declarațiile soțului său, I.J., declarații date în cursul urmăririi penale. Astfel, inculpatul a precizat că a locuit în Franța împreună cu I.L., N.D. și V.F. El lucra fără forme legale într-un cimitir, iar soția sa vindea ziare și flori, lucru pe care l-au făcut și cei doi minori. De asemenea, inculpatul I.J. a mai precizat că cei doi minori au și furat în perioada în care au locuit în Franța. În ceea ce-i privește pe inculpații N.I. și B.N., în faza de urmărire penală, aceștia au recunoscut săvârșirea faptei.

Ei au arătat că au locuit în Franța într-o rulotă, împreună cu copiii B.R., B.N. și N.C. Cei doi inculpați au mai învederat faptul că pe perioada cât au locuit acolo, împreună cu B.N. și B.R., au cerșit, chiar N.I. fiind cea care i-a învățat cum să procedeze. În același timp, cei doi inculpați au menționat că toate persoanele care locuiau pe acel câmp, inclusiv copiii, cerșeau. În cursul cercetării judecătorești, cei doi inculpați au revenit asupra declarațiilor lor, menționând că nu le-au cerut celor doi minori să cerșească, însă, raportat la probele administrate în cauză, a apărut ca fiind evident că aceste declarații nu corespundeau adevărului. La soluționarea cauzei instanța a luat în considerare și declarațiile părților vătămate.

Astfel, în faza de urmărire penală, partea vătămată B.V. a arătat că în perioada cât a stat în Franța a vândut flori, ziare și a cerșit, activități din care câștiga aproximativ 10-15 euro zilnic, bani pe care îi dădea mamei sale, inculpata B.A. Mai mult decât atât, partea vătămată a mai precizat că împreună cu alte trei fete minore au furat telefoane mobile și portmonee. Partea vătămată P.Ș. nu a putut fi audiată deoarece nu a fost identificată și nu se cunoaște locul unde se află. Partea vătămată B.F. a menționat că a locuit în Franța împreună cu părinții săi și cu B.V., fiind transportat acolo de inculpatul B.D. El a recunoscut faptul că a cerșit în fața unui supermarket și a și sustras bunuri dintr-o locuință.

Partea vătămată P.M. a recunoscut și el faptul că a cerșit în perioada cât s-a aflat în Franța, lucru pe care l-a învățat de la părinții săi. El a mai adăugat și faptul că a locuit împreună cu inculpatul B., în momentul intervenției poliției franceze fiind depistați în aceeași rulotă, dar s-a ocupat singur de vânzarea florilor și de cerșit. Partea vătămată N.D. a arătat că a vândut ziare în Franța, fără știrea părinților săi. El a recunoscut și faptul că a furat, dar de asemenea, fără ca părinții săi să fi cunoscut acest lucru. Partea vătămată V.F.M. a precizat că în perioada cât a locuit în Franța, a vândut ziare, la fel ca și soții I. și N.D. Banii obținuți îi preda inculpatei I.L. pentru a cumpăra mâncare și pentru a fi trimiși acasă.

Partea vătămată a recunoscut că de multe ori a mers la cerșit și că poliția franceză l-a surprins de mai multe ori furând. În ceea ce-i privește pe B.R. și B.N., aceștia au recunoscut faptul că aflându-se în Franța, au cerșit împreună cu părinții lor, învățând de la aceștia modalitatea în care trebuie să acționeze. De asemenea, părțile vătămate au recunoscut și împrejurarea că au fost implicați în mai multe furturi, fiind depistați de organele de poliție franceze. După cum s-a putut observa atât inculpații, cât și părțile vătămate, au recunoscut împrejurarea că minorii, în perioada în care s-au aflat în Franța, au fost folosiți la cerșit, au vândut ziare și flori – în concepția tuturor aceasta reprezentând o modalitate mascată de a cerși, copiii fiind folosiți și la comiterea unor sustrageri repetate de bunuri.

Inculpații s-au apărat invocând faptul că minorii au acționat de unii singuri, nimeni necerându-le să facă acest lucru. O asemenea apărare nu a putut fi acceptată. A fost de observat faptul că la data desfășurării pretinsei activități infracționale, minorii se aflau la vârste fragede (12-14 ani), supravegherea părinților fiind obligatorie. Mai mult decât atât, așa cum a rezultat din materialul probator comunicat de organele judiciare franceze, părinții copiilor aveau cunoștință de activitățile acestora, chiar încurajându-i să procedeze în acest fel. Astfel, partea vătămată B.V. a fost implicată în nu mai puțin de 12 furturi, prezentându-se sub identități false, de fiecare dată fiind eliberată de poliția franceză după prezentarea unor adulți care locuiau pe acel câmp de rulote.

În același sens, și minorii B.R., B.N. și V.F. au participat la săvârșirea a numeroase sustrageri de bunuri, prezentându-se sub diferite identități, eliberarea lor realizându-se numai după prezentarea unor adulți care aveau obligația de a-i supraveghea. Sub acest aspect au fost relevante procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală franceze și aflate la dosarul cauzei. Exploatarea minorilor de către părinții lor a fost dovedită și prin intermediul celorlalte probe administrate în cauză. Astfel, potrivit procesului verbal de sesizare din oficiu întocmit de organele de urmărire penală, la data de 06 august 2005 numita G.R. a părăsit țara, fiind însoțită de B.N. și inculpata B.A.

După numai o săptămână, la data de 13 august 2005, un centru de minori din Franța a sesizat autoritățile române că P.Ș. a fost scoasă din țară de inculpata B.V. cu un pașaport falsificat pe numele de G.R., iar după ce aceasta a ajuns în Franța, a fost obligată să fure. În acest context, organele de cercetare penală au constatat că la data de 04 iulie 2005, părinții numitei G.R. au declarat în fața unui notar public că sunt de acord să-i facă fiicei lor un pașaport, la dosarul cauzei fiind depuse documentele care au stat la baza emiterii acestui pașaport. Fiind audiată, G.R. a menționat că nu a avut niciodată pașaport și nu a călătorit niciodată în străinătate. În acest context, organele de urmărire penală au procedat la audierea părinților numitei G.R., constatând că, în realitate, cea căreia îi fusese eliberat un pașaport era numita P.Ș., fiindu-i doar folosite datele de identitate ale numitei G.R.

În acest sens au fost declarațiile martorilor G.L. și B.I., părinții numitei G.R., aceștia au menționat că la solicitarea inculpatei B.V. și a soțului acesteia, B.N., au acceptat, în schimbul unor foloase materiale, să furnizeze datele de identitate ale fiicei lor G.R., care au fost folosite la eliberarea unui pașaport pentru P.Ș. După eliberarea pașaportului, așa cum a rezultat din procesul verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, partea vătămată P.Ș. a părăsit țara, sub numele de G.R., la data de 06 august 2005, fiind însoțită de inculpații B.D., B.A. și B.N. Potrivit materialului probator administrat în cauză, inculpata B.A. a procedat în aceeași modalitate și la scoaterea din țară a părții vătămate B.V.

Astfel, potrivit procesului verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, B.V. a ieșit din țară la data de 21 august 2004, sub numele de G.L., fiind însoțită de inculpații B.A., B.N. și N.I. Martorii G.L., B.I. și G.L. au confirmat faptul că pașaportul folosit la ieșirea din țară a minorei B.V. a fost falsificat prin folosirea datelor de identitate ale numitei G.L., care nu a deținut niciodată vreun pașaport și nu a plecat niciodată în străinătate. Acționând în această modalitate, a fost evidentă intenția inculpatei B.V. de a transporta cele două minore în Franța, în scopul exploatării lor, chiar inculpata a recunoscut faptul că aducând cele două minore în străinătate a încercat să câștige bani prin intermediul lor în vederea asigurării unui trai mai bun.

Implicarea inculpatului B. în desfășurarea activității infracționale, sub aspectul transportării minorilor în Franța, a fost confirmată și de alte dovezi administrate în cauză. Potrivit procesului verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, inculpatul B. a figurat în evidențe cu mai multe intrări și ieșiri din țară. Astfel, la data de 06 august 2005 el a transportat, la ieșirea din țară, pe minora P.Ș. la data de 17 august 2005 pe minorul P.M., la data de 06 septembrie 2005 pe minorul B.F., și toate acestea în condițiile în care cunoștea activitățile ce urmează să fie prestate de către copii în Franța. Fiind audiată în cauză, mama părții vătămate P.M., numita H.C., a menționat că a locuit în Franța împreună cu soțul ei și cu P.M., pe care l-au învățat să cerșească, acesta folosind o pancartă pe care și-o agăța de gât.

După ce s-au întors în țară, nu au mai avut bani să se întoarcă în Franța, motiv pentru care i-a cerut inculpatului B. să-l transporte doar pe P.M. în Franța pentru a mai câștiga ceva bani, sens în care a fost întocmită o împuternicire prin care i s-a permis inculpatului B. să plece din țară însoțit de copil. Martorul H. a mai indicat faptul că banii obținuți au fost trimiși de partea vătămată P. acasă. În consecință, din analiza acestei declarații s-a constatat că scopul pentru care P.M. a fost trimis în Franța a fost evident – obținerea de bani, iar inculpatul B. a cunoscut acest lucru. În ceea ce privește implicarea inculpaților I.L. și I.J. în traficul de minori, instanța a luat în considerare declarațiile martorului H.V., mama părții vătămate V.F.

Aceasta a arătat că a rugat-o pe I.L. să-l ducă pe V.F. în Franța, unde să-i asigure cazarea, pentru a câștiga ceva bani. Martorul a mai arătat că în perioada când partea vătămată se afla în Franța, a primit diferite sume de bani ce iau fost trimise de V.F. Ca atare, și în privința părții vătămate V.F. scopul pentru care acesta a fost transportat în Franța și cazat de soții I., a fost evident – obținerea de sume de bani din cerșit, desfășurarea de activități în mod ilegal, sustrageri de bunuri. Susținerile amintite mai sus au fost confirmate și prin procesul verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, din care a rezultat că V.F. a ieșit din țară la data de 03 aprilie 2005, fiind însoțit de inculpata I.L.

La soluționarea cauzei, instanța a avut în vedere și declarațiile celorlalți martori audiați în dosar. În acest sens, martorii P.A., P.S. și P.M. au menționat că toți inculpații, cu excepția inculpatului B., au locuit pe acel câmp de rulote și toți, inclusiv minorii, se ocupau cu vânzarea florilor, ziarelor și cu activitățile de cerșit. De asemenea, cei trei martori au precizat că minorii N.D., B.V. și V.F. furau telefoane mobile, care ulterior erau cumpărate de alte persoane ce locuiau în acel loc. În privința părții vătămate P.M., cei trei martori au menționat că acesta era obligat de inculpatul B. să fure. Pentru aceste servicii, inculpatul B. le-ar fi dat părinților minorului câte 500 euro lunar.

Implicarea minorilor în desfășurarea activităților de cerșit sub diferite forme, a rezultat și din declarațiile martorilor B.G., G.G., C.P. și Ș.P. Acești martori au locuit, diferite perioade de timp, pe acel câmp de rulote și au arătat că toate persoanele care locuiau acolo cerșeau sau vindeau flori și ziare. În vederea soluționării cauzei, instanța a luat în considerare și actele procedurale întocmite de organele judiciare franceze. Astfel, a ost reținut faptul că, fiind audiat în fața organelor judiciare franceze, inculpatul I.J. a recunoscut împrejurarea că minorii din tabără erau încurajați să fure. În acest sens, el a menționat că a recuperat telefoane furate de minorul V.F., telefoane pe care le revindea.

Inculpatul a mai învederat că V.F., B.V., N.D., P.F., B.F. fură, lucru pe care îl cunosc cu toții. Din declarațiile inculpatului a rezultat inclusiv participarea inculpatei I.L. în activitățile de sustragere de telefoane mobile. Astfel, la data de 07 decembrie 2005 cei doi soți I. au discutat despre faptul că V.F. nu vrea să fure la fel ca ceilalți minori, după ce în prealabil I.L. îi ceruse lui N.D. să contacteze o anumită persoană pentru vânzarea mobilelor. Și partea vătămată B.R. a fost audiată în fața organelor de poliție franceze. Acesta a recunoscut faptul că a fost implicat în furturi, dar a adăugat și faptul că nimeni nu i-a cerut să fure, cu toate că, uneori, telefoanele furate îi sunt confiscate de alte persoane ce se află în tabără.

În cauză a fost audiată, de către organele de poliție franceze, și martorul I.M.L., care a locuit în aceeași tabără. Aceasta a indicat faptul că inculpata B.A. și partea vătămată B.V. au venit în Franța pentru a fura, iar tot ceea ce sustrage minora, se împarte cu părinții săi. Același martor a confirmat faptul că toți copiii din tabără fură, iar pentru acest lucru alcătuiesc echipe formate din câte doi, adesea schimbându-se partenerii. Martorul indicat mai sus a mai arătat că B.R. fura împreună cu V.F., B.R. acționând pentru tatăl său, cei doi fiind transportați, de regulă, de I.J. Numita I.M. a mai menționat că B.A. le-a trimis la furat pe B.V. și P.Ș., minorii obișnuind să predea lucrurile furate părinților, după care telefoanele mobile sustrase erau vândute în tabără și revândute în România.

Partea vătămată V.F. le-a comunicat organelor de poliție franceze că obișnuia să fure împreună cu B.R., care acționeau pentru tatăl său, în vreme ce el fura pentru părinți. Minorul a mai arătat că locuiește în rulota soților I., iar scopul pentru care a venit în Franța a fost cerșitul. În același sens au fost și declarațiile minorilor B.F. și P.Ș. date în fața organelor de poliție din Franța. În opinia instanței, susținerile minorilor indicate mai sus au fost credibile. Concluzia instanței s-a bazat pe procesele-verbale întocmite de polițiștii francezi. Astfel, din procesele-verbale întocmite la datele de 28 octombrie 2005 și 05 septembrie 2006 a rezultat toate sustragerile de bunuri în care au fost implicați B.N., B.R., V.F., P.Ș.

De asemenea, în cuprinsul proceselor-verbale de supraveghere întocmite la datele de 30 septembrie 2005 și 05 octombrie 2005, organele judiciare franceze au consemnat faptul că minorii obișnuiau să părăsească tabăra de rulote dimineața devreme, formând grupuri diferite, ceea ce a confirmat varianta potrivit căreia în vederea sustragerii de bunuri erau alcătuite mai multe echipe. Față de considerentele mai sus arătate, instanța a constatat că faptele inculpaților B.A., I.L., I.J., N.I. și B.N. de a transporta și asigura în Franța găzduirea minorilor B.V., P.Ș., B.F., N.D. și V.F.M. în scopul exploatării lor, prin folosirea copiilor la cerșit, la prestarea unor activități fără respectarea oricăror dispoziții legale privind executarea unor munci și la sustragerea de bunuri, au realizat elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, faptă prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, în condițiile în care exploatarea minorilor s-a realizat de către părinți sau rude apropiate, în grija cărora copiii au fost lăsați, instanța a constatat că supunerea minorilor la tratamente degradante și umilitoare s-a realizat prin folosirea atributelor autorității părintești, inculpații au abuzat de aceasta și și-au exercitat drepturile contrar intereselor minorilor, iar în cauză au fost întrunite și cerințele prevăzute de art. 13 alin. (2) C. pen. Nu în ultimul rând, instanța a constatat că exploatarea minorilor s-a realizat prin contribuția mai multor persoane (B.A. împreună cu B.N., N.I. împreună cu B.N., I.L. împreună cu I.J.), astfel încât în prezenta cauză au fost întrunite și condițiile prevăzute de art. 13 alin. (3) C. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.D., după cum s-a arătat deja, transportarea unui minor, în vederea exploatării acestuia, a constituit infracțiunea de trafic de minori. După cum s-a indicat mai sus, inculpatul B.D., a știut scopul pentru care minorii au fost transferați în Franța, a transportat părțile vătămate P.Ș., P.M. și B.F. pe câmpul de rulote de la B.M. În acest context, instanța a apreciat că fapta inculpatului B.D. de a transporta mai mulți minori în Franța, știind că aceștia vor fi exploatați prin muncă, prin supunerea la tratamente umilitoare – cerșitul și prin folosirea lor la săvârșirea unor acte de sustragere de bunuri, a realizat conținutul legal al infracțiunii de trafic de minori, faptă prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, transportarea minorilor realizându-se cu contribuția părinților, care au abuzat de autoritatea de care dispuneau asupra copiilor.

Instanța a mai reținut că potrivit declarațiilor martorilor P.A., P.S. și P.M., inculpatul B.D. ar fi plătit o sumă de 500 euro lunar mamei minorului P.M. pentru a-l putea exploata pe acesta în Franța, unde copilul era pus să cerșească și să fure. Aceste susțineri nu au fost confirmate de celelalte probe administrate în cauză, astfel încât nu au putut conduce la condamnarea inculpatului sub acest aspect. Astfel, atât în fața autorităților judiciare franceze, cât și în fața autorităților judiciare române, minorul P.M. a menționat că a învățat să cerșească de la părinții săi. Minorul a recunoscut că a locuit împreună cu inculpatul B., însă s-a ocupat singur de vânzarea florilor și de cerșit. În același sens a fost și declarația mamei copilului, H.C.

Aceasta nu a recunoscut împreju