ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3029/2014

Decizia nr. 3029/2014

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:

Prin Sentința penală nr. 380 din 13 mai 2013, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuție din oficiu cu privire la inculpata A.

1) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpata A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86 și art. 86

2

C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, suspendă executarea pedepselor accesorii.

Pe durata termenului de încercare, inculpata este obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 86

3

alin. (1) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei obligația de a nu schimba domiciliul sau reședința avută decât cu încuviințarea instanței.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 86

4

C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 6.520 euro.

În baza art. 353 raportat la art. 163 C. proc. pen., a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatei A. în favoarea statului până la concurența sumei de 6.520 euro.

2) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata B. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata B. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/200 împotriva victimei C.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata B., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86 și art. 86 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, suspendă executarea pedepselor accesorii.

Pe durata termenului de încercare, inculpata este obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

e) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

f) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 86

3

alin. (1) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei obligația de a nu schimba domiciliul sau reședința avută decât cu încuviințarea instanței.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 86 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

3) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpata D., la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 8 luni stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare, a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

4) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul E., la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 8 luni stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare, a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. anterior, a obligat pe inculpata A. la plata sumei de 5.000 lei către partea civilă F., cu titlu de daune morale.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. anterior, a obligat pe inculpata B. la plata sumei de câte 5.000 lei către fiecare dintre părțile civile G. și H., precum și la plata sumei de 8.000 lei către partea civilă I., cu titlu de daune morale.

A respins, ca neîntemeiate, celelalte pretenții.

A luat act că partea vătămată J. a renunțat la constituirea de parte civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Organele de poliție judiciară s-au sesizat din oficiu la data de 24 ianuarie 2005, cu privire la faptul că victima H. a fost racolată de inculpata B. în vederea traficării în scopul exploatării sexuale în Atena.

Ulterior acestui fapt, la data de 20 ianuarie 2006, organele de poliție s-au sesizat și cu privire la faptul că B., A., K., L., M. s-au ocupat de racolarea în anul 2005, prin înșelăciune mai multe tinere, sub promisiunea găsirii unui loc de muncă, ca dansatoare în Grecia, tinere care ulterior ajungerii lor în străinătate au fost exploatate sexual.

Ca urmare a cercetărilor ce s-au efectuat a rezultat faptul că, în perioada 2004 - 2006, învinuiții au racolat în vederea traficării în scopul exploatării sexuale mai multe tinere de pe raza mai multor județe din România, dintre acestea fiind identificate victimele I., G., N., O., P., R., S., F., T., J., U., V., X., Y., C., Z. și W..

Conform audierilor efectuate în cauză, s-a reținut că cetățenii români erau sprijiniți în activitatea infracțională de către mai mulți cetățeni greci, respectiv de către numiții AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., de cetățenii români L., M., II., toți aceștia acționând în Grecia, precum și de D., E., aceștia din urmă acționând în România alături de inculpata B..

Toate aceste persoane s-au constituit într-un grup de criminalitate organizată, fiecare având în cadrul grupului un rol bine determinat, au acționat pe o perioadă îndelungată de timp și au săvârșit infracțiunea gravă de trafic de persoane.

Ca urmare a cercetărilor efectuate în cauză, au fost identificate victimele ce au fost traficate și s-a procedat la audierea acestora.

De asemenea, a fost identificată firma prin intermediul căreia au fost cumpărate biletele de avion pentru tinerele ce au fost traficate în Grecia și a fost audiată administratora agenției de turism.

Astfel, martora JJ. a precizat că din anul 2003 este asociat și administrator la SC KK. SRL, agenție de turism. În jurul datei de 13 - 14 noiembrie 2004, la agenție s-a prezentat un bărbat despre care a aflat ulterior că se numește E., care a făcut o rezervare de bilet de avion pe numele H., pe ruta București - Atena - București. A doua zi acesta s-a prezentat din nou la agenție pentru a achita contravaloarea biletului de avion dus-întors către Atena, Grecia, iar din discuțiile avute cu acesta a aflat că soția sa pe nume D. lucrează la firma "LL." și tot acesta i-a mai spus că în următoarele zile va veni la firmă un cetățean grec să cumpere bilete de avion pentru alte persoane, însă nu a menționat numele acestora.

Cu câteva zile înainte de 1 decembrie 2004, martora JJ. a primit un e-mail de la firmă "LL." semnat de către D., despre care E. îi spusese anterior că este soția sa, prin care îi solicita să facă urgent rezervări de bilete de avion pentru următoarele persoane: I., P., O., W.. După aceasta, la agenție s-a prezentat un cetățean grec, pe nume BB. (martora cunoaște numele întrucât i-a cerut pașaportul), și acesta a plătit biletele de avion București - Atena - București pentru tinerele menționate anterior. Cetățeanul grec BB. a venit însoțit de un alt grec pe nume AA., ocazie cu care și-au achiziționat amândoi bilete de avion pentru data de 1 decembrie 2004 pe ruta București - Atena, iar toate biletele de avion au fost emise pentru zborul din data de 1 decembrie 2004. Tot în aceeași zi, cetățeanul grec BB. i-a lăsat martorei JJ. datele a încă două femei și anume G. și Y., pentru a le rezerva bilete de avion pentru data de 13 decembrie 2004, spunându-i că va veni o doamnă în vârstă din partea lui care va ridica și plăti prețul celor două bilete de avion.

Pe data de 12 decembrie 2004, la sediul agenției s-au prezentat două doamne, pe una dintre acestea martora JJ. a recunoscut-o ca fiind inculpata B., iar despre cea de a doua doamnă nu poate oferi date, întrucât nu a discutat cu aceasta. Martora a precizat că aceste doamne erau însoțite de două tinere, respectiv G. și Y.. Inculpata B. i-a spus martorei că vine din partea lui BB., și a achitat și ridicat cele două bilete de avion. În timpul cât a durat formalitățile, martora JJ. a auzit că una dintre tinere nu avea unde să doarmă, întrucât nu era din București, moment în care inculpata B. s-a oferit să o găzduiască la ea în noaptea respectivă.

Martora JJ. a menționat că aceste persoane nu erau clienți obișnuiți ai agenției, ci i-a cunoscut întâmplător și numai atunci i-a văzut pe aceștia, iar despre motivul plecării acelor tinere în Grecia ea nu are cunoștință ocupându-se doar de formalitățile de plecare.

În urma cercetărilor efectuate în cauză a fost identificată și cealaltă persoană care a însoțit-o pe inculpata B. la sediul agenției de turism, aceasta fiind soacra numitului BB., respectiv martora MM..

Fiind audiată, martora MM. a declarat faptul că, în luna septembrie 2001, fiica sa NN. s-a căsătorit cu cetățeanul grec BB., care a locuit până în anul 2002 în municipiul Ploiești, ulterior mutându-se în Grecia, iar în România veneau doar în vizită. Către sfârșitul anului 2004, BB. a venit în România însoțit de un cetățean grec pe nume AA., prezentat de BB. ca fiind prietenul lui. Au locuit în Ploiești la Hotelul Prahova timp de două săptămâni, iar în toată această perioadă martora MM. s-a întâlnit cu acesta doar o singură dată.

În luna decembrie 2004, BB. a sunat-o din Grecia și a rugat-o să fie de acord să primească o sumă de bani din partea lui, pe care să-i dea unei doamne din București, pe nume B.. Cu acea ocazie, BB. i-a spus martorei că această doamnă i-a găsit niște fete care urmau să plece în Grecia, să lucreze în clubul lui AA., iar cu acești bani urma să achite cheltuielile necesare plecării acestora în Grecia. Urma ca această doamnă să o contacteze pe telefonul mobil și să stabilească locul și data întâlnirii în București, iar cetățeanul grec i-a cerut martorei să rămână cu acea femeie până achită biletele de avion și pleacă fetele în Grecia.

Potrivit declarației acestei martore, se reține că respectiva a venit în București, a fost luată din zona Gării de Nord de către inculpata B. cu autoturismul și împreună au mers la domiciliul inculpatei. Acolo martora i-a dat inculpatei suma de bani primită de la BB. și după aceea, împreună, au mers la o agenție de turism, unde s-au întâlnit cu două tinere, iar aici B. i-a spus că acele tinere urmează să plece în Grecia și că pentru ele sunt biletele de avion, pe care urma să le achite cu banii trimiși de ginerele martorei. Martorei nu i s-a spus numele celor două tinere și nici nu a discutat cu acestea. Martora a arătat că a intrat în agenție cu inculpata B., aceasta a plătit biletele de avion și a discutat ceva cu funcționara de la agenția de turism și nu își amintește dacă tinerele respective au intrat în agenție sau au așteptat în mașină. Inculpata B. le-a spus tinerelor să meargă să-și facă bagajele, întrucât urmau să plece în străinătate, iar martora a mers acasă la inculpată, a stat câteva ore, timp în care aceasta i-a precizat că are o școală de balet. După câteva ore au mers la aeroport unde s-au întâlnit cu cele două tinere, iar una dintre ele era însoțită de prietenul ei.

Martora a menționat că în aeroport, inculpata B. le-a dat tinerelor biletele de avion, însă nu știe ce anume au mai discutat sau dacă aceasta le-a dat bani sau alte documente. După aceasta, martora a plecat către Ploiești și, în timp ce mergea către casă a fost sunată de BB., care a întrebat-o dacă fetele au plecat, aceasta spunându-i că da. Martora MM. a precizat că nu a primit niciun ban de la BB. pentru serviciul făcut, ea a considerat că este ginerele său și că trebuie să-l ajute. De la acea dată, potrivit declarației martorei, se reține că pe inculpata B. nu a mai văzut-o și nici nu a mai vorbit cu ea, iar despre acele tinere nu știe ce s-a întâmplat cu ele. Conform declarației martorei se reține faptul că fiica sa OO. se află în Grecia, iar din luna octombrie 2007, BB. și-a deschis în Ploiești firma SC PP. SRL, având ca obiect de activitate intermediere și plasare forță de muncă, iar de aproximativ 4 - 5 luni nu a mai luat legătura cu acesta.

Fiind identificată și audiată partea vătămată H., rezultă că aceasta a citit în ziarul "PP." că o firmă de impresariat RR. SRL oferea intermediere pentru angajare în străinătate ca dansatoare. Deoarece mai fusese plecată în condiții legale și era interesată să mai plece în străinătate, partea vătămată s-a hotărât să apeleze la acea firmă. A luat legătura cu patroana firmei - inculpata B. și s-a întâlnit cu aceasta la sediul firmei și au discutat despre condițiile plecării în Grecia ca dansatoare. Cu acea ocazie, inculpata B. i-a spus părții vătămate că va avea un contract legal de muncă în Grecia, pe care-l va încheia în momentul în care ajunge acolo, că va avea un salariu de 20 euro pe noapte, iar cazarea și masa vor fi asigurate de către partea greacă. În afara salariului, victima urma să primească 6 euro pe băutură și 6 euro pentru un dans privat. De asemenea, inculpata B. i-a menționat clar faptul că practicarea prostituției este interzisă.

Din declarația părții vătămate H. rezultă faptul că a încheiat un contract de intermediere cu firma inculpatei B., prin care aceasta se obliga să-i găsească un loc de muncă sigur în condițiile legii, excluzând practicarea prostituției. În contract se specifica un comision de 100 euro pe lună, pe toată durata contractului, bani ce-i reveneau lui B., dar înțelegerea era ca acești bani, partea vătămată să-i plătească partenerului grec al inculpatei, urmând ca acesta să-i trimită banii inculpatei B.. Partea vătămată H. i-a dat lui B., copii după pașaportul turistic, carte de identitate, certificat de naștere, pentru a-i obține toate actele necesare plecării și obținerii permisului de muncă în Grecia.

În timp se ce afla la sediul firmei, inculpata B., i-a făcut cunoștință părții vătămate și cu partenerul grec, care se afla la acel moment în România, și pe care l-a recunoscut ulterior într-o planșă foto ce i-a fost prezentată pentru recunoaștere, ca fiind de fapt BB.. În acel moment, acesta i-a confirmat cele spuse de B. cu privire la contractul de muncă, iar amândoi i-au precizat victimei că va fi mai ușor să plece ca turistă, urmând ca în aproximativ 10 zile să-i obțină viza de muncă. Ambele exemplare ale contractului au rămas la inculpata B., iar BB. și-a luat angajamentul că toate cheltuielile vor fi suportate de ei.

În data de 16 noiembrie 2004, partea vătămată H. a fost sunată de BB. care i-a spus că în acea seară la ora 19.00 au avion spre Grecia. S-a întâlnit cu acesta la firmă și împreună cu cetățeanul grec și inculpata B. a plecat la aeroport. Aici, aceștia i-au dat pașaportul, vaucherul de cazare, biletul de avion, o chitanță de la firma "SC KK. SRL" și 500 de euro pentru a-i arăta la vamă și pe care urma ca aceasta să-i dea unui grec pe nume SS., după ce ajungea în Grecia.

În Grecia, la aeroport, victima a fost așteptată de un grec pe nume SS., care a dus-o la un bar "TT.", unde a așteptat-o patronul care s-a prezentat UU. și pe care l-a recunoscut ulterior în planșa foto prezentată pentru recunoaștere, ca fiind AA.. După aceasta, SS. i-a luat pașaportul și a dus-o într-o casă unde urma să locuiască provizoriu împreună cu două românce și șase rusoaice. În primele două luni de la sosirea în Grecia, partea vătămată H. a locuit în acea casă, fiind supravegheată tot timpul de acele rusoaice, și nu a putut părăsi locuința. După două zile a venit SS., în jurul orelor 11,30 - 12,00 noaptea și i-a spus să se pregătească de lucru, că o va duce la un bar să înceapă munca.

În timp ce mergeau către locul de muncă, partea vătămată l-a întrebat de ce o duce să lucreze fiindcă nu are permis de muncă, iar acesta i-a motivat spunându-i că este o ocazie să facă un ban în plus, întrucât actele nu sunt gata. Tot atunci acesta i-a spus că nu va lucra program normal, deoarece poate fi prinsă de poliție. La acel bar, partea vătămată a observat că exista sistem securizat cu camere de supraveghere peste tot inclusiv în vestiar, iar ușa de acces era deschisă numai din interior. Cetățeanul grec SS. i-a spus părții vătămate să se uite la celelalte fete ce fac și să facă și ea la fel și a observat că în afară de dans normal acolo se făcea topless și striptease, iar clientul avea dreptul să pună mâna unde vroia, să atingă tânăra respectivă peste tot, lucruri despre care în România, inculpata B. nu i-a spus că se vor întâmpla.

Inițial, partea vătămată H. nu a fost de acord, însă soția lui UU., care era șefă în bar, i-a spus că ea este în Grecia și nu în România și că acolo ei comandă, nu BB., iar dacă vrea bani trebuie să se străduiască mai mult. În momentul în care UU. a venit la bar, partea vătămată a cerut să vorbească cu B. și i-a făcut legătura telefonic cu aceasta moment în care i-a spus acesteia ce se întâmplă și că nu așa a fost înțelegerea, iar răspunsul primit a fost că o să vină inculpata acolo și o să vadă cum este.

După câteva zile, partea vătămată H. a fost anunțată că a venit în Grecia BB. cu o româncă, care urma să lucreze și ea acolo, aceasta fiind venită tot prin intermediul lui B.. Ulterior, aceasta a cunoscut-o pe acea tânără ca fiind I.. Atunci, partea vătămată H. i-a explicat lui BB. ce se întâmplă de fapt la bar și că nu așa s-au înțeles în România, și bineînțeles că nu este dispusă să practice prostituția și că dorește să se întoarcă în țară. Numitul BB. i-a spus să stea liniștită, însă aceasta a constatat că indiferent cu cine vorbea, cerințele sale nu erau luate în seamă. Ca urmare a acestui fapt, văzând că nu are cine să o ajute, partea vătămată a început să cedeze pentru a le da impresia că va face ceea ce vor ei, a început să facă striptease total la bară, să facă dansuri private acceptând să se dezbrace total, dar evitând totuși să fie folosită ca o jucărie sexuală de către clienți. Nu a întreținut relații sexuale cu clienții, întrucât patronii greci nu aveau suficientă încredere în ea, acestora fiindu-le teamă că poate fugi, deoarece relațiile sexuale cu clienții se țineau în alte locații. Dacă un client cumpăra șampanie se știa că fata care stătea la masa lui trebuia să iasă cu el, pentru a întreține relații sexuale. Pentru serviciile sexuale oferite de fete, clienții plăteau direct la bar, iar niciuna dintre fete nu aveau voie să primească bani la masă sau în alt loc, însă dacă erau văzute prin intermediul camerei de supraveghere că primesc bani li se luau.

Timp de aproximativ o lună de zile, partea vătămată H. a făcut consumație barului de aproximativ 10.000 euro, iar din aceștia 1.000 euro i-ar fi revenit ei, însă a fost nevoită să achite utilitățile cât și să-i asigure traiul zilnic. În perioada cât a stat în Grecia, partea vătămată H. le-a cunoscut pe I., W., Y. și G., care au fost aduse tot prin intermediul inculpatei B., în scopul exploatării sexuale la barul "TT.", de către BB., UU., SS..

Partea vătămată H. a menționat faptul că niciuna dintre fete nu avea acte de muncă, iar când venea poliția (de aproximativ trei ori pe săptămână) erau nevoite să fugă așa dezbrăcate pe niște scări, întrucât cei care erau în bar, respectiv rusoaicele și bodyguardul le luau de mână sucindu-le și le duceau pe scări împingându-le de la spate și chiar într-una din zile imputându-i alergarea insuficient de repede, partea vătămată a primit de la un bodyguard un pumn puternic în spate, în zona rinichilor blocându-i respirația. Partea vătămată împreună cu I., W., Y. și G. locuiau în aceeași casă, iar în fiecare seară erau luate cu mașina și duse la muncă de către SS. și alți angajați de încredere ai barului.

Mai cunoaște partea vătămată H. că W. a lucrat aproximativ o săptămână cu ea și celelalte fete și în tot acest timp a avut numai probleme cu UU., chiar a fost amenințată și ținută în biroul lui o noapte, apoi a fost mutată la o altă casă și au fost și celelalte fete amenințate să nu stea de vorbă cu aceasta, aflând ulterior că W. a fost bătută. Ulterior, W. a reușit să fugă și de atunci nu mai știe nimic de ea. După aproximativ două săptămâni, a fugit și I., a anunțat poliția și astfel a venit poliția elenă la locuința unde erau ținute toate tinerele, au fost luate de către autoritățile elene, iar partea vătămată împreună cu G. și Y., în prezența unui translator, au dat declarații.

În timp ce se aflau la poliție, SS. a luat legătura cu G. telefonic și îi cerea să-i spună unde se află, întrucât vine el să le ia, însă nu a venit nimeni în timpul cât ele au stat acolo și de altfel chiar dacă ar fi venit niciuna dintre fete nu ar fi vrut să plece cu el. Partea vătămată H. și I. au fost duse la un centru numit VV., și li s-a spus că a doua zi va veni cineva să le ia și să le ducă la aeroport, însă acest lucru nu s-a întâmplat. În acest centru, tinerele au stat aproximativ o lună de zile.

După aproximativ 3 - 4 zile au venit doi avocați, care s-au prezentat ca fiind trimiși de SS., spunându-le că e mai bine pentru ele să-și retragă plângerile, oferindu-le în schimb o sumă de bani și bilete de avion pentru a se întoarce în țară, altfel va fi mai rău. Atunci tinerele au cerut paznicilor de acolo să nu mai fie contactate de nimeni, decât din partea reprezentanților ambasadei române. Partea vătămată declară că în toată această perioadă, în țară familia sa a fost sunată și amenințată că dacă nu-și retrage declarația, va fi foarte rău și chiar au încercat să-i determine sora să vină în Grecia pentru a o convinge să-și retragă declarația, oferindu-i și acesteia o sumă de bani.

La revenirea în țară a luat legătura cu inculpata B., i-a reproșat că a trecut prin lucruri groaznice din cauza nepăsării ei că nu și-a respectat contactul și că a mințit toate tinerele că nu se practică prostituția, iar aceasta i-a cerat să nu meargă la poliție, că poate o rezolvă între ei, însă partea vătămată i-a spus că ea oricum va merge la poliție. Mai declară partea vătămată că pe toată perioada cât a stat în Grecia, nu a fugit de acolo pe motiv că era terorizată psihic de faptul că sunt puse sub supraveghere și de teamă că dacă ar fi prinsă i se puteau întâmpla lucruri mult mai grave. Partea vătămată a constatat că aceștia nu utilizează forța brută des, dar fac în așa fel încât să cedezi și apoi să facă cu tine ceea ce vor ei pentru a-și atinge scopurile bine definite.

Partea vătămată H. i-a recunoscuți după planșa foto pe inculpata B., pe AA. zis UU. și pe BB..

Din declarația părții vătămate I. a rezultat faptul că la sfârșitul anului 2004 a citit un anunț despre o firmă de impresariat, care intermedia contracte de muncă ca damă de consumație în Grecia. Întrucât a mai fost plecată în Japonia cu o altă firmă, a hotărât să se prezinte la firma despre care citise în acel anunț, pentru a afla mai multe detalii. Atunci a luat legătura cu o doamnă care s-a recomandat ca fiind patroana firmei de impresariat, respectiv B.. Aceasta i-a oferit un loc de muncă în Grecia, cu toate că partea civilă dorea să plece în Italia, cu contract de muncă, în care să i se asigure cazare, masă, transport. Având în vedere că partea vătămată I. mai lucrase ca damă de consumație în Japonia, a acceptat, știind ce înseamnă acest lucru, adică să stea cu clienți la masă, să facă consumație cu ei, aceasta luându-și un anumit procent din acea consumație. Atunci partea vătămată I. i-a specificat inculpatei B. că vrea să fie totul serios, că nu dorește să aibă probleme acolo, și că nu vrea să practice prostituția, însă aceasta a asigurat-o că nu se pune problema de așa ceva, având în vedere că patronul barului este serios, nu o să aibă probleme. Inculpata B. i-a spus părții civile I. că o să lucreze la barul " TT." sau " ZZ.", că va câștiga 1000 euro pe lună, iar din salariul său trebuie să îi dea 100 euro pe lună inculpatei.

La circa două săptămâni, partea vătămată I. a fost chemată la sediul firmei unde au fost prezenți patronii barurilor unde urma să lucreze, pe nume BB. și UU., care i-au precizat că va un salariu de 1000 euro pe lună, că va dansa în bar și nu o să practice prostituția. Tot atunci cei doi patroni i-au spus că o să-i cumpere bilet de avion, iar ea din primul salariu va trebui să le restituie suma de bani dată pentru bilet. Ca urmare a acestui fapt, partea vătămată a semnat contractul de față cu BB., UU. și inculpata B., iar aceasta i-a reamintit că ei trebuie să-i dea 100 euro pe lună din salariul câștigat.

În luna decembrie 2004, partea vătămată I. a fost sunată și anunțată de către B. să se prezinte la sediul agenției ca împreună cu aceasta meargă la aeroport. La sediul firmei a aflat că UU. plecase cu alte două fete în Grecia, iar partea vătămată urma să plece cu BB.. La ajungerea în Grecia, BB. i-a luat pașaportul părții vătămate și datorită acestui lucru aceasta nu putea să plece. În Grecia au fost așteptați de soția lui UU. care era rusoaică și de un cetățean grec, după care a fost dusă într-o locuință la parterul unei case în care nu existau condiții de cazare. Apartamentul în care locuiau era mizerabil, nu exista apă caldă, iar aici a mai găsit o tânără româncă pe nume H..

în acea locuință partea vătămată I. a fost ținută închisă și supravegheată de rusoaice timp de 5 zile, iar după aceasta a fost lăsată să muncească ca damă de consumație. A lucrat 2 zile în barul " ZZ.", în care clienții încercau să o dezbrace, să o atingă, însă ea a refuzat acest lucru, fapt pentru care BB. și UU. au certat-o și i-au spus că ei i-au plătit bani pentru ea inculpatei B., motiv pentru care i-au sugerat să facă ce i se spune, iar atunci partea vătămată le-a cerut celor doi să o lase să se întoarcă în țară, dar aceștia au refuzat. După câteva zile, soția lui UU. i-a spus părții vătămate I. că dacă vrea să câștige mai mulți bani trebuie să meargă cu clienții în separeu și să facă ceea ce-i cereau aceștia, lucru pe care aceasta l-a refuzat de mai multe ori. Pentru a sta la masă cu clienții, primea jumătate din banii plătiți de aceștia, sumele fiind cuprinse între 50 - 100 euro pe noapte. UU. a dus-o pe partea vătămată I., pentru aproximativ 7 zile, să lucreze în clubul "TT." și aici i s-a propus să meargă cu clienții în separeuri, și a și făcut acest lucru, întrucât îi era frică de acesta.

În casa în care locuia partea vătămată au mai fost aduse două tinere, pe nume G. de aproximativ 30 de ani, pe care aceasta o mai văzuse la sediul firmei patronată de inculpata B. și Y., tot de aproximativ 30 de ani, iar din discuțiile purtate cu aceasta din urmă a aflat că a venit în Grecia tot prin intermediul lui B.. Aceste tinere locuiau în aceeași casă, însă în alt apartament, împreună cu alte tinere rusoaice. În barul "TT." partea vătămată I., a lucrat împreună cu alte fete.

Partea vătămată I. a declarat că în perioada cât a stat în Grecia a încercat să ia legătura cu familia sa, dar nu s-a putut, fapt pentru care s-a hotărât să fugă. A avut o discuție cu BB. și UU., în care le-a cerut acestora să îi dea pașaportul pentru a putea pleca acasă, în țară, însă aceștia i-au spus că pentru a putea pleca, trebuie să le dea banii pe care aceștia i-au plătit pentru cumpărarea ei de la inculpata B., respectiv suma de 500 euro. Banii pe care partea vătămată i-a câștigat (aproximativ 500 de euro), i-a dat pe cazare, masă, lucru pe care nu l-a știut când a semnat contractul în țară.

Într-una din zile când se întorcea de la bar, partea vătămată I. a profitat de neatenția unei rusoaice, care era în stare de ebrietate și i-a furat cheia de la apartament și astfel a reușit să fugă. A ieșit în stradă de unde a fost luată de un taximetrist căruia i s-a făcut milă de ea și a dus-o la Sediul Poliției. Acolo, partea vătămată I. a povestit tot ce i s-a întâmplat în acele baruri, cum tinerele sunt ținute cu forța, sunt tot timpul supravegheate și obligate să practice prostituția. La câteva ore după aceasta s-a făcut o razie a poliției la apartament și la baruri, ocazie cu care au fost eliberate și alte tinere.

Partea vătămată I. împreună cu H. au fost duse într-un centru pentru străini, iar celelalte două fete în altă locație, aproximativ două luni de zile, timp în care au fost audiate și li s-au întocmite actele pentru repatriere. În perioada în care a stat în acel centru, UU. a trimis un avocat, care i-a sugerat să-și retragă plângerea că astfel nu va mai sta în acel centru, însă aceasta nu a fost de acord și a refuzat acest lucru.

Pe la începutul anului 2005, după ce s-a întors în țară, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpata B. pentru a-i reproșa prin ce a trecut, acestea spunându-i că este o mincinoasă și că a vrut să vină acasă. Tot atunci, partea vătămată i-a cerut inculpatei B. să-i dea niște bani de medicamente și pentru a merge la psihiatru, întrucât aceasta se afla într-o stare psihică precară, însă inculpata a refuzat acest lucru. Din acel moment, partea vătămată nu a mai ținut legătura cu inculpata B.

Partea vătămată I. a recunoscut după planșa foto pe inculpata B., pe BB. zis BB., pe AA. zis UU..

Partea vătămată G. a declarat că, prin luna septembrie 2004, a citit un anunț referitor la contracte de muncă ca dansatoare în străinătate. Fiind interesată de această ofertă de muncă, a sunat la un număr de telefon ce era menționat în anunțul respectiv, iar ulterior a fost contactată de o femeie care s-a recomandat cu numele de B., spunându-i să se prezinte la sediul firmei pentru un interviu scurt. Așa fiind, partea vătămată G., împreună cu concubinul său XX., a mers la sediul firmei "YY. SRL", și s-a întâlnit cu o persoană care le-a spus că este patroana firmei, aceasta fiind inculpata B..

Totodată, inculpata i-a precizat victimei că îi poate aranja să plece ca dansatoare în străinătate, dar că este nevoie să facă cursuri de dans pentru a obține atestat de dansatoare, iar pentru aceasta trebuia să plătească suma de 4.000.000 lei vechi. Partea vătămată a făcut acele cursuri, însă nu a reușit să obțină acel atestat. Partea vătămată G. s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpata B., care i-a spus că o poate ajuta să încheie un contract în Austria, motivându-i că pentru Italia durează foarte mult perfectarea actelor.

Într-una din zile, partea vătămată a fost chemată la sediul firmei de către inculpata B., care i-a precizat că i-au ieșit actele pentru Austria, dar că ar avea posibilitatea să plece mai repede în Grecia. Cu acea ocazie, partea vătămată a cunoscut doi cetățeni greci pe nume UU. și BB. și o tânără, și tot arunci i s-a spus că UU. este patronul a două cluburi în Grecia, iar BB. este asistentul lui, care știe și românește.

Partea vătămată a discutat cu cei trei despre condițiile plecării, iar BB. i-a arătat un înscris pe care scria salariul, afirmând că acea hârtie reprezintă contractul în cuprinsul căruia era trecut 20 euro pe zi și că va lucra ca dansatoare. Cu acea ocazie, i s-a comunicat și faptul că va avea asigurată cazarea și masa de către UU., precum și biletul de transport. Acel contract era pe o perioadă de trei luni, iar cei doi cetățeni greci și inculpata cetățean român au asigurat-o că nu este vorba de practicarea prostituției și în cazul în care acceptă oferta ar fi mai bine să plece în calitate de turistă, pentru că așa va dura mai puțin. Totodată, i s-a precizat că după 5 zile de la data când aceasta va ajunge în Grecia, UU. se va ocupa să-i facă contract de muncă.

Partea vătămată a observat că acea tânără pe nume I. i-a dat pașaportul lui BB. pentru ca acesta să-i ridice biletul de avion de la o agenție de turism, cu care aceștia colaborau. După ce acei cetățeni greci au plecat, inculpata B. i-a spus că aceștia vor plăti biletul de avion, iar pentru această intermediere, inculpata va beneficia de un comision de la acei cetățeni greci. Întrucât partea vătămată a acceptat oferta de muncă din Grecia, în dimineața zilei de 13 decembrie 2004 a fost sunată de inculpata B., care a anunțat-o că în acea zi va pleca în Grecia și a stabilit să se întâlnească în fața unei agenții de turism pentru a ridica biletele de avion. La locul de întâlnire, inculpata B. a venit însoțită de o femeie mai în vârstă despre care partea vătămată a aflat că este soacra lui BB. și o tânără pe nume Y., care urma să plece și ea în Grecia. Biletele de avion au fost plătite de către soacra lui BB., care este româncă și locuiește în Ploiești. Partea vătămată a precizat că la semnarea contractului la sediul firmei cât și atunci când a mers la agenția de turism unde urma să ridice biletul de avion aceasta a fost însoțită de concubinul ei XX.

În jurul orei 17.30, partea vătămată G. și Y. s-au întâlnit la aeroport cu B., care le-a dat biletele de avion, vaucherele și asigurările medicale precum și suma de 500 de euro fiecăreia pentru a-i arăta la vamă și ulterior banii trebuiau restituiți lui UU.. Cu acea ocazie, inculpata B. le-a spus celor două tinere că vor fi așteptate la aeroport în Atena de numitul BB.. La aeroportul din Atena, BB. a venit însoțit de un alt cetățean grec pe nume SS., care era managerul clubului "ZZ.", iar cei doi le-au dus la clubul "TT." unde le aștepta UU.. Partea vătămată G. i-a dat acestuia cei 500 de euro pe care îi primise de la inculpata B.. Cu acea ocazie, UU. a luat pașapoartele celor două tinere, spunându-le că le va înapoia când va avea încredere în ele.

Tinerele respective au fost duse în acea seară într-un bar unde acestea au mai cunoscut două tinere românce pe nume H. și I., care le-au spus că și ele lucrează în acel bar și că urmează să locuiască împreună. La scurt timp, partea vătămată împreună cu Y. au fost duse de un angajat la clubului într-o casă unde nu se mai afla nimeni, dar știau că vor locui cu H. și I. și două rusoaice. Acel angajat le-a încuiat în casă și a plecat. A doua zi, acestea au aflat de la H. că nu au voie să iasă din casă, iar în momentul în care l-a întrebat pe UU. despre acest lucru, le-a spus că nu au acte și în orice moment pot fi arestate de poliție.

În ziua în care a fost dusă la barul "TT." împreună cu cele două românce H. și I., și cu toate că în România, inculpata B. i-a spus că va dansa în bar, aici UU. i-a precizat că va trebui să facă striptease, iar dacă vreun client dorește separeu trebuie să meargă cu el unde trebuie să danseze pentru el, acesta plătind pentru această activitate 5 euro. În prima seară, partea vătămată G. a intrat cu un client la separeu, însă a refuzat să facă striptease, motiv pentru care UU. a țipat la ea și i-a spus că din acel moment trebuie să se conformeze celor stabilite de către el.

Partea vătămată a lucrat de la ora 22.00 - 02.00 în clubul "TT." unde avea 10 clienți, aceștia plătind 20 de euro pentru separeu din care 5 euro îi reveneau ei, și de la ora 02.00 - 09.00 în clubul "ZZ." unde avea aproximativ 10 clienți care, plăteau 20 de euro pentru dans privat, banii îi lăsau la casă, iar ei îi reveneau din aceștia 5 euro. BB. i-a spus părții vătămate G. că degeaba refuză pe moment să facă striptease și să lase clienții să o atingă că până la urmă va trebui să se conformeze, afirmând că de acolo nu poate pleca decât "pachet". Tot cu acea ocazie BB. i-a spus că va trebui să practice prostituția ca și celelalte fete. Auzind despre aceasta, partea vătămată G. i-a cerut lui BB. să vorbească cu inculpata B., despre această situație, însă acesta i-a spus că mai întâi trebuie să-și plătească datoria pe care o are față de el, întrucât el a plătit mulți bani inculpatei B. pentru ea.

Partea vătămată G. a declarat că înainte de a pleca din România a semnat împreună cu firma inculpatei B. un contract în care scria faptul că va urma să danseze în Grecia o perioadă de trei luni, însă BB. i-a spus că i-a plătit inculpatei suma de 1.500 de euro pe lună pentru 6 luni, bani pe care i-a dat în avans, spunându-i că timp de 6 luni nu va putea să plece de la el.

Într-una din zile, revenind de la bar, partea vătămată a aflat de la celelalte fete că I. a reușit să fugă și tot în aceeași zi la locuința unde era cazată a venit poliția, iar fetele care se aflau în acea locație au fost duse la sediul poliției pentru a fi audiate. A doua zi dimineața au fost preluate de H. și au fost duse într-un centru de protecție și prin intermediul acestora în data de 23 decembrie 2004 a revenit în România. Partea vătămată a precizat că în timp ce se afla la sediul poliției cu celelalte fete a fost sunată pe telefonul mobil de către SS., care i-a cerut să nu dea nicio declarație nici ea, nici celelalte fete, că o să vină el să le scoată de acolo și pentru moment ele așa au și făcut, dar după ce a venit translatorul toate tinerele au acceptat să dea declarații autorităților elene. G. a aflat că BB. fusese atenționat de inculpata B. că I. vrea să plece și totodată faptul că inculpata îi ceruse cetățeanului grec să facă orice încât acea tânără să nu mai ajungă în România.

După ce partea vătămată a revenit în România, la scurt timp a primit pe telefonul mobil un mesaj de amenințare de la BB. acesta transmițându-i că degeaba a dat declarație la poliție, pentru că după ce vor scăpa o va căuta.

Cu ocazia prezentării planșelor foto pentru recunoaștere, partea vătămată G. a indicat fotografiile inculpatei B., a numiților AA. zis UU. și BB. zis BB..

Din declarația martorului XX. (fostul concubin și actualul soț al părții vătămate G.) a rezultat faptul că acesta avea o relație de concubinaj cu victima din anul 2001. La la sfârșitul lunii septembrie 2004, G. i-a spus că a găsit într-un ziar un anunț referitor la contracte de muncă ca dansatoare în străinătate. După un timp, G. i-a spus martorului că a luat legătura cu o femeie care s-a prezentat cu numele de B., referitor la anunțul din ziar și aceasta a invitat-o să discute despre acea ofertă la Casa de Cultură "WW.". După câteva zile, martorul a însoțit-o pe partea vătămată G. la sediul firmei respective pentru a susține un interviu. Acolo au fost întâmpinați de inculpata B., care s-a prezentat ca fiind patroana firmei, ținând totodată să le precizeze că este persoana care ar putea să faciliteze obținerea unui contract legal de muncă, cât și obținerea mai ușoară a actelor pentru plecare în străinătate. Inculpata B. a întrebat-o pe G. în ce țară dorește să plece, precizându-i totodată că trebuie să facă niște cursuri pentru obținerea unui atestat de dansatoare, iar pentru acest curs trebuie să plătească suma de 4.000.000 lei vechi, urmând să o achite la obținerea acelui atestat. Inculpata B., aceasta le-a arătat mai multe documente, atestate, autorizații, licențe ale firmei, spunându-le totodată să nu-și facă probleme că totul este legal. Partea vătămată G. a întrebat-o pe inculpata B. dacă poate încheia un contract ca dansatoare în Italia, însă aceasta i-a spus că o poate ajuta să încheie un contract pentru Austria, motivând faptul că pentru Italia durează foarte mult perfectarea actelor.

După câteva zile, martorul XX. a fost anunțat de concubina sa G. că a vorbit la telefon cu B. care a chemat-o la sediul firmei spunându-i că i-au ieșit actele pentru Austria. Martorul XX. a însoțit-o pe concubina sa G. la sediul firmei, unde a observat că se aflau doi bărbați de origine greacă care discutau cu inculpata B. și cu încă o fată. Cu acea ocazie, inculpata B. i-a prezentat G.  cei doi cetățeni greci, sub numele de UU. și BB., spunându-i că aceștia sunt patronul și asistentul barului. Tot atunci, inculpata B. i-a spus G. că nu va mai pleca în Austria, ci în Grecia, pentru a lucra în barul al cărui patron este unul dintre cei doi parteneri ai săi greci. În continuare, s-au discutat condițiile plecării după care G. a acceptat oferta acestora, moment în care i s-a arătat o hârtie, despre care i s-a spus că este contractul ei. A reținut că acel contract este valabil trei luni de zile, biletul de avion va fi suportat de patronul barului unde urmează să lucreze precum și cazarea și masa. În acel moment, G. i-a înmânat pașaportul inculpatei B., pentru a-i cumpăra biletul de avion, urmând ca la scurt timp să fie anunțată telefonic cu privire la data plecării. La câteva zile, G. a fost contactată telefonic de către B., care a anunțat-o că urmează să plece în Grecia.

Martorul XX. a condus-o pe concubina sa G. la aeroport unde s-a întâlnit cu inculpata B., care era însoțită de o doamnă mai în vârstă, persoană pe care a prezentat-o ca fiind soacra lui BB., acesta vorbind foarte bine românește și încă o fată pe nume Y., tânără ce urma să plece și ea în Grecia. Tot atunci, B. le-a dat celor două tinere, biletele de avion, vaucherele, asigurările medicale, precum și câte 500 de euro pentru fiecare, bani ce trebuiau să-i prezinte la vamă, spunându-le totodată că acei bani vor trebui să-i restituie persoanei care le va aștepta în Grecia.

În perioada în care concubina sa a fost plecată, martorul a precizat că a primit mai multe mesaje pe telefonul mobil în care aceasta îi spunea că nu sunt condiții, că i s-a luat pașaportul și că este închisă într-o cameră și nu poate să plece de acolo. Martorul XX. a încercat să o contacteze telefonic, însă nu a reușit să ia legătura cu concubina sa G.. La scurt timp, martorul a primit un mesaj de concubina sa G. care-i spunea că a fost luată la sediul poliției, unde a dat declarații cu privire la motivul prezenței ei în Grecia. Mai târziu, martorul a mai primit încă un mesaj de la G., care-i spunea că a fost preluată de o fundație de protecție a victimelor și că urmează să vină în țară.

În data de 23 decembrie 2004, martorul XX., a fost anunțat de concubina sa G. că urmează să sosească în țară, motiv pentru care acesta a mers și a așteptat-o la aeroport.

Fiindu-i prezentate planșele foto, martorul XX. a indicat fotografiile inculpatei B. și ale numiților AA. zis UU. și BB. zis BB..

Fiind identificată și citată pentru a fi audiată, cu ocazia prezentării la organul de cercetare penală, numita Y. a menționat că nu dorește să dea nicio declarație olografă cu privire la cele întâmplate în anul 2004, însă poate declara verbal. În această situație s-a încheiat procesul-verbal de consemnare a declarației verbale a numitei Y..

Conform celor menționate cu acea ocazie, rezultă că aceasta, în anul 2004, în urma unui anunț într-un ziar a contactat o firmă care recruta forță de muncă pentru a lucra în străinătate. A sunat la numărul de telefon menționat, pentru a afla detalii referitoare la locurile de muncă și ulterior acestui fapt, s-a prezentat la sediul firmei din zona Unirea, unde s-a întâlnit cu inculpata B., patroana firmei respective. Această inculpată i-a precizat că este un bar de noapte în Grecia, unde va lucra în calitate de consumator, urmând ca într-o săptămână sau două să plece în străinătate împreună cu G.. Ajungând în Grecia, au fost așteptate de către BB. și duse într-un apartament ce aparținea patronului clubului "TT.", pe nume UU.. De asemenea, a mai declarat că inculpata B. le-a spus că BB. la susținut că a vorbit cu UU. pentru a le face acte legale pentru a putea munci în acel club. Totodată, numita Y. a menționat că a lucrat în acel club timp de 2 săptămâni, timp în care a stat cu clienții barului la masă și determinându-i să facă consumație și a câștigat suma de 300 euro.

După această perioadă, la clubul respectiv s-au făcut controale de către organele de poliție, ocazie cu care atât numita Y., cât și G., au fost luate și duse la poliție pentru a da declarații, după care tinerele au fost cazate într-un centru de imigrări. După un timp cele două fete au fost trimise în România.

Numita Y. a mai declarat că nu i s-a propus să practice prostituția și nici nu a fost constrânsă în acest sens. De asemenea, a mai precizat că nu dorește să dea nicio declarație scrisă, întrucât nu vrea să mai fie implicată în evenimentele din anul 2004.

S-a reținut prin rechizitoriu că numita Y. nu este sinceră în declarația verbală dată, aceasta ca urmare a faptului că nu a dorit să menționeze cum a plecat din România, cine s-a ocupat de cumpărarea biletelor de avion pentru ea și G., care este partea vătămată G., cum a cunoscut-o pe aceasta și nici ce s-a întâmplat în realitate în Grecia.

Declarația sus-numitei este însă infirmată de declarațiile date de martorele JJ., MM., de declarațiile părților vătămate G., H., I. și declarația martorului XX..

Fiind audiată, martora N. a declarat că în toamna anului 2004 l-a cunoscut pe patronul unui club din Atena - Grecia pe nume AAA., iar martora a făcut schimb de numere de telefon și a ținut legătura cu acesta. Martora N. a făcut mai multe vizite în Grecia la inițiativa acestuia.

În luna octombrie 2004 o prietenă a martorei, pe nume D. și-a deschis o firmă de impresariat YY. și știind faptul că aceasta este prietenă cu cetățeanul grec AAA. și, că acesta are un club a rugat-o s-o ajute să încheie un contract cu acel cetățean grec. Martora a vorbit cu acel cetățean pe nume AAA. și acesta a fost de acord să i-a legătura cu prietena martorei, respectiv cu D., însă martora nu știe ce au discutat aceștia.

În vara anului 2005, martora N. a aflat de la AAA. că nu a fost mulțumit de fetele trimise de D. și a hotărât să rupă contractul cu aceasta, iar acesta i-a spus că D. insistă să-i trimită fete, însă el a refuzat. Tot în anul 2004, mai precis în luna octombrie, D. a rugat-o pe martora N. și pe sora acesteia D. să completeze o ofertă pentru că spunea aceasta îi trebuie să impresioneze eventualele fete care urmau să încheie contract cu ea, însă nici martora nici sora sa nu au plecat în Grecia prin intermediul "LL.."

Martora N. a arătat că știe că prin intermediul D. au plecat în străinătate mai multe fete.

Din declarația martorei O. a rezultat faptul că în cursul anului 2004 a apelat la o prietenă pe nume P. pentru a pleca în Grecia prin firma "LL.", firmă ce aparținea numitei D.. Martora s-a prezentat la sediul firmei din București, unde a discutat cu numita D., cea cu care vorbise anterior prietena ei P.. Când a ajuns la firmă, martorei i-au fost făcute fotografii pentru a fi prezentate patronilor, unde urma să meargă la cluburi din Caraibe sau Grecia. Tot cu acea ocazie, i-a fost făcută fotocopie după pașaport menționându-i-se că aceste acte sunt necesare pentru dosar "contract".

Ulterior, la firma LL. au venit doi greci respectiv patronul și manag