ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 17/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 17/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 286 din 5

septembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 3764/30/2012 al Tribunalului Timiș,

în temeiul art. 8 din Legea nr.

39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen., a fost condamnat inculpatul T.V.M., la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2000 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a

fost condamnat același inculpat la 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane.

În temeiul art. 13 alin. (1) și (3)

teza I din Legea nr. 678/2001, rap. la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea

nr. 678/200 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat

același inculpat la 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de minori.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i

s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și i s-a aplicat inculpatului

pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., i

s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa rezultantă, pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În temeiul art. 71 C. pen., i s-a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II,

lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, începând

cu data de 27 martie  2012 și până la zi.

În temeiul art. 8 din Legea nr.

39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen., a fost condamnat inculpatul P.C.M., la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2000 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a

fost condamnat același inculpat la 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane.

În temeiul art. 13 alin. (1) și 3 teza

I din Legea nr. 678/2001, rap. la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr.

678/200 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat

același inculpat la 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de minori.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i

s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., i s-a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II,

lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive,

începând cu data de 27 martie 2012 și până la zi.

În temeiul art. 13 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74

alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.O., la 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i

s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, începând cu

data de 27 martie 2012 și până la zi.

În temeiul art. 86

1

C. pen.

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

inculpatului pe un termen de încercare de 6 ani.

În temeiul art. 86

3

C.

pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună

următoarelor masuri: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Timiș la datele fixate de aceasta instituție; să anunțe Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș cu privire la orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile,

precum si întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de

pe lângă Tribunalul Timiș orice schimbare a locului de muncă; să comunice orice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În temeiul art. 86

3

alin.

(3) lit. a) C. pen., a fost obligat inculpatul să desfășoare o activitate

neremunerată în folosul comunității pe o durată de 200 ore, în locația anume

stabilită de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a

atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi

infracțiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplinește cu

rea credință masurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe

perioada suspendării executării pedepsei principale, s-a suspendat și

executarea pedepsei accesorii.

S-a luat act că partea civilă R.A.M.

nu a formulat pretenții bănești.

În temeiul art. 14 și 17 C. proc. pen.

raportat la art. 998 și urm. C. civ., au fost obligați inculpații P.C.M. și T.V.M.

să achite în favoarea părții civile M.L.T., în solidar, suma de 5000 lei, cu

titlu de daune morale.

În temeiul art. 14 și 17 C. proc. pen.

raportat la art. 998 și urm. C. civ., a obligat inculpatul N.O. să achite în

favoarea părții civile H.F.S. suma de 5000 lei, cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. au

fost obligați inculpații să achite în favoarea statului suma de 200 lei fiecare

cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 189 C. proc. pen., s-a

dispus plata din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timiș a sumei de

300 lei, cu titlu de onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu

pentru părțile civile minore M.L. și H.F.T.

Împotriva acestei sentințe penale au

declarat apel, în termenul legal, inculpații T.V.M. și P.C.M., cererile fiind

înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 11 octombrie 2012 sub

același număr de dosar, respectiv 3764/30/2012.

Prin decizia penală nr. 225/ A din 19

noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr.

3764/30/2012,

în baza

art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 373 și art. 197 alin.

(2) teza a V-a C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpații T.V.M.

și P.C.M. împotriva Sentinței penale nr. 286/ PI din 05 septembrie 2012

pronunțată de Tribunalul Timiș, secția penală, în Dosarul nr. 3764/30/2012.

A fost desființată în totalitate

sentința apelată (inclusiv în privința inculpatului N.O.) și s-a trimis cauza

spre rejudecare la Tribunalul Timiș, secția penală.

În baza art. 383 alin. (3) C. proc.

pen., au fost menținute actele îndeplinite până în data de 17 mai 2012,

inclusiv.

S-a constatat că inculpații apelanți T.V.M.

și P.C.M. se află sub puterea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi

țara (măsură dispusă prin Încheierea din 30 octombrie 2012 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală, definitivă

prin decizia penală din 02

noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel

Timișoara a reținut că apelurile sunt fondate, pentru motivul de nulitate

absolută, invocat din oficiu de instanța de apel și pus în discuție la termenul

din 19 noiembrie 2012, referitor la lipsa publicității ședințelor de judecată

în fața primei instanțe.

S-a observat că, începând cu ședința

de judecată din 15 iunie 2012, tribunalul a dispus, în baza art. 24 din Legea

nr. 678/2001, ca ședințele de judecată să fie nepublice pe parcursul întregului

proces.

S-a reținut că, potrivit art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, „ședințele de judecată în cauzele privind

infracțiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 13 și de pornografie

infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice". Prin urmare, textul de

lege menționat instituie o excepție de la principiul publicității ședinței de

judecată prevăzut de art. 290 alin. (1) fraza I C. proc. pen.

S-a constatat, însă, că în cauza de

față inculpații apelanți au fost trimiși în judecată atât pentru infracțiuni

care se judecă după regula publicității (art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat

la art. 323 C. pen., art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001), cât și pentru o infracțiune care se judecă în ședință nepublică

(art. 13 alin. (1) și alin. 3 din Legea nr. 678/2001). în această ipoteză, s-a

reținut că excepția nepublicității, prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001, nu este aplicabilă, fiind de strictă interpretare și aplicare,

neputând fi extinsă la alte infracțiuni decât cele la care se face referire în

textul de lege menționat. A ost avut în vedere că în acest sens s-a pronunțat

și înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 99 din 19

ianuarie 2009, unde se precizează că excepția vizează strict ipoteza trimiterii

în judecată numai pentru infracțiunile de trafic de minori și/ sau pornografie

infantilă, neputând fi extinsă prin analogie și în cazul altor infracțiuni.

În consecință, s-a apreciat că

judecarea întregii cauze în ședință nepublică este nelegală, fiind incident

cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 197 alin. (2) teza a V-a C. proc.

pen., iar sub aspect procedural s-a impus, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C.

proc. pen., desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Instanța de apel a constatat că și judecata

față de inculpatul N.O. s-a desfășurat în aceleași condiții de nepublicitate,

motiv pentru care, în baza art. 373 C. proc. pen., a extins efectele apelurilor

declarate de ceilalți doi inculpați și în privința acestuia.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș la data de 14 decembrie 2012, sub număr de Dosar 3764/30/2012.

Prin sentința penală nr. 73/ PI din 22

februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 3764/30/2012,

în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 323 C. pen. raportat la art. 320

1

C. proc. pen., a

fost condamnat inculpatul T.V.M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2000 raportat la art. 320

1

C. proc. pen., a fost

condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a

fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 13 alin. (1) și 3 teza I

din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr.

678/200 și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat

același inculpat la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a

fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen.

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai

grea, aceea de 6 ani și 8 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să

execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a

aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, cea mai grea

dintre pedepsele complementare, respectiv interzicerea exercitării drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a fost

interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

II și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. pen., s-a menținut

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara până la rămânerea definitivă

a hotărârii de condamnare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive din perioada 27 martie

2012 - 03 noiembrie 2012.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 323 C. pen. raportat la art. 320

1

C. proc. pen., a

fost condamnat inculpatul P.C.M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2000 raportat la art. 320

1

C. proc. pen., a fost

condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a

fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 13 alin. (1) și 3 teza I

din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12, a fost condamnat același inculpat

la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de minori.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a

fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen.

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai

grea, aceea de 6 ani și 8 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să

execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a

aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, cea mai grea

dintre pedepsele complementare, respectiv interzicerea exercitării drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a fost

interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza II și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. pen., s-a menținut

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara până la rămânerea definitivă

a hotărârii de condamnare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive din perioada 27 martie

2012 - 03 noiembrie 2012.

În baza art. 13 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 678/2001 raportat la art. 320

1

C. proc. pen. și cu

aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a

fost condamnat inculpatul N.O. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a

fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 71 C. pen. a fost

interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a)

teza II și b) C. pen., pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o

perioadă de 6 ani, termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art.

86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen., a

fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune

de pe lângă Tribunalul Timiș, căruia i se încredințează supravegherea, la

datele fixate de instituția de supraveghere; să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum si întoarcerea; să comunice și să justifice orice

schimbare a locului de muncă; să comunice orice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele sale de existență.

În baza 86

3

alin. (3) lit.

a) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să

desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității cu o durată de 200

ore în locația stabilită de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Timiș.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a

atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor

art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a

fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe perioada suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive din

perioada 27 martie 2012 - 05 septembrie 2012, care s-a scăzut în mod

corespunzător din durata termenului de încercare.

În baza art. 14 raportat la art. .346

C. proc. pen., s-a luat act că părțile civile R.A.M. și H.F.S. nu s-au

constituit părți civile în cauză.

În baza art. 14 raportat la art. 346

C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, 999 C. civ., au fost obligați

inculpații P.C.M. și T.V.M., în solidar, la plata sumei de 5.000 lei daune

morale către partea civilă M.L.T.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C.

proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de 1.500 lei fiecare

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Tribunalul Timiș a reținut următoarea situație de fapt:

Începând din luna februarie 2011, până

în luna martie 2012, inculpații T.V.M. și P.C.M. le-au exploatat sexual pe

numitele M.L.T., în vârstă de 16 ani și R.A., iar inculpatul N.O. a exploatat-o

sexual pe minora H.F.S., modalitatea de desfășurarea a activității

infracționale constând în racolarea victimelor din rândul tinerelor provenind

din familii dezorganizate, cu un statut social precar și vulnerabile datorită

necesității de a găsi surse pentru a se întreține. Inducerea în eroare a

victimelor s-a produs prin inițierea unei relații intime cu acestea, astfel

părților vătămate creându-li-se convingerea că este necesară practicarea

prostituției pentru a obține banii necesari pentru întreținere, context în care

inculpații le luau victimelor sumele de bani câștigate. Totodată, s-a reținut

că modalitatea de exploatare se producea prin transportul victimelor în zona

Calea Aradului, Timișoara și supravegherea acestora de la distanță, inculpații

cerându-le ca, în momentul în care acestea abordau un client, fie să lase

telefonul deschis pentru ca ei să audă discuția purtată cu aceștia, fie, în unele

cazuri, se deplasau în locul unde era victima pentru a ridica banii.

S-a constatat că, inițial, niciunul

dintre cei trei inculpați nu a recunoscut săvârșirea faptelor. Astfel, s-a

reținut că inculpatul P.C.M. a menționat că, în cursul anului 2008, a cunoscut-o

pe R.A., care a devenit concubina sa. Inculpatul a precizat că, în momentul în

care a cunoscut-o, aceasta practica prostituția, ea continuând să se

prostitueze și după ce s-au mutat împreună, deși el nu a fost niciodată de

acord cu așa ceva. De asemenea, s-a reținut că inculpatul P.C.M. a mai

menționat că prin intermediul concubinei sale a cunoscut-o și pe M.L.T., care,

de asemenea, se prostitua pe stradă, el acceptând ca aceasta să locuiască cu

ei, fără însă a avea vreo altă legătură cu ea, acesta menționând și că nu a

beneficiat de nicio sumă de bani de pe urma practicării prostituției de către

cele două părți vătămate, cu toate că încerca să se asigure că, în momentul în

care se prostituau pe stradă, cele două fete erau în siguranță.

S-a constatat că aceleași aspecte au

fost relatate și de inculpatul T.V.M., acesta menționând că a avut o relație

sentimentală cu M.L.T.

S-a mai constatat că, la rândul său,

inculpatul N.O. a precizat că a cunoscut-o pe partea vătămată H.F.S. prin

intermediul unui prieten, stabilind cu aceasta o relație intimă, inculpatul

menționând că s-au mutat împreună și că știa că partea vătămată se

prostituează, fără însă ca el să beneficieze de vreun ban de pe urma acestei

activități. Totodată, s-a reținut că acest inculpat a subliniat că și

inculpații P. și T. aveau tinere pe stradă, care se prostituau în favoarea lor

și pe care le supravegheau în permanență.

Tribunalul a mai constatat că,

ulterior, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală și în fața

instanței de judecată, cei trei inculpați au revenit asupra pozițiilor inițiale

și au recunoscut săvârșirea faptelor în totalitate, solicitând aplicarea

prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., apreciindu-se că declarațiile

inculpaților pot fi coroborate, în condițiile prevăzute de art. 69 C. proc.

pen., cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, s-a reținut că partea vătămată

M.L.T. a precizat că a practicat prostituția stradala împreună cu R.A.M.,

poreclită M., în favoarea inculpaților T.V.M. si P.C.M. Aceasta activitate a

început în luna martie 2011 și a durat 6 luni, partea vătămată descriind

modalitatea în care cei doi inculpați îi supravegheau

întâlnirile

cu clienții, ulterior derulării acestora luându-i sumele de bani încasate. în

acest sens, a arătat că deplasările în locațiile unde se prostitua erau

asigurate de către inculpatul Puia, costurile deplasărilor fiind suportate tot

de către acesta, iar ambii inculpați le supravegheau în permanență,

asigurându-le protecția în eventualitatea agresării lor (le supravegheau din

stațiile de benzină aflate în zona Calea Aradului din Timișoara, zonă din care,

adeseori, își abordau clienții). S-a mai reținut că partea vătămată M.L.T. a

învederat organelor judiciare și aspecte legate de activitatea infracțională a

inculpatului N.O., aceasta evidențiind că partea vătămată H.F.S. a fost

exploatată de către inculpatul N.O., acesta agresând-o în cazurile în care nu

racola mai mulți clienți, luându-i banii pe care îi încasa.

Tribunalul a constatat și că partea

vătămata R.A.M. a precizat că a practicat prostituția, inițial în favoarea

inculpatului P.C.M., iar ulterior, atât în favoarea acestui inculpat, cât și în

favoarea inculpatului T.V.M.. Alături de ea, practica prostituția stradală și M.L.T.,

care a fost recrutată de către inculpatul P.C.M., iar la scurt timp de la

momentul recrutării, M.L.T. a devenit concubina inculpatului T.V.M..

S-a mai reținut că partea vătămată a

mai adăugat că cei doi inculpați preluau de la victime banii dobândiți, le

supravegheau la stradă în mod permanent, vizual sau telefonic, pentru a avea

controlul asupra numărului clienților și asupra sumelor de bani dobândite din

practicarea prostituției.

Cu privire la partea vătămată H.F.S.,

tribunalul a reținut că aceasta precizat că, din luna august 2011, a practicat

prostituția în favoarea inculpatului N.O., percepând pentru serviciile sexuale

sume cuprinse între 50 și 150 lei. Partea vătămată a susținut că inculpatul a

agresat-o de mai multe ori pentru a o determina să întrețină raporturi sexuale,

banii dobândiți colectându-i de fiecare dată acesta personal. De asemenea, s-a

reținut că pe strada unde practica prostituția, H.F.S. era în permanență

supravegheată de către inculpatul N.O. și, uneori, de către inculpații P.C.M.

și T.V.M., transportul acesteia în locațiile în care își racola clienții fiind

asigurat de către inculpatul N.O.

La stabilirea vinovăției inculpaților,

prima instanță a luat în considerare și declarațiile martorilor audiați în

cauză. Astfel, s-a reținut că martorii B.M. și P.L. au descris organelor

judiciare condițiile de exploatare sexuală a victimelor de către inculpați,

condiții vizând transportarea victimelor în locațiile în care racolau clienții,

supravegherea permanentă a victimelor pe durata derulării raporturilor sexuale,

preluarea sumelor de bani dobândite în schimbul raporturilor sexuale

întreținute, faptul că victimele erau lăsate în strada, indiferent de

condițiile meteo.

S-a mai reținut că martorul H.M. a

învederat faptul că el cunoaște personal despre obligarea victimelor la practicarea

prostituției stradale, zilnic, de dimineața până seara, indiferent de

condițiile meteorologice, inculpații fiind cei care își însușeau sumele de bani

dobândite de către victime.

De asemenea, prima instanță a reținut

că, la rândul său, martorul C.I. a precizat că inculpații P.C.M. si T.V.M. au

fost implicați în exploatarea victimelor R.A.M. si M.L.T., cu care aceștia și

locuiau. Astfel, fetele practicau prostituția stradală împotriva voinței lor,

aspect pe care C.I. l-a constatat în contextul în care și ea practica

prostituția la stradă. Inculpații erau cei care transportau victimele în

strada, le supravegheau pe durata derulării raporturilor sexuale, le

monitorizau permanent telefonic și își însușeau banii dobândiți de acestea,

martorul menționând totodată că inculpatul N.O. a exploatat-o pe H.F.S., pe

care a obligat-o sa se prostitueze și că aceasta era lăsată în stradă

indiferent de condițiile meteorologice, de dimineața până seara, era

supravegheată îndeaproape de acesta, sumele de bani obținute în schimbul

prestațiilor sexuale fiind însușite de către N.O. Victima adeseori împrumuta

bani pentru a se hrăni întrucât N.O. o abandona în stradă pe toată durata unei

zile, în vederea recrutării cât mai multor clienți.

Tribunalul a mai reținut că martorul M.L.

a arătat că inculpatul P.C.M. a exploatat victimele R.A.M. și M.L.T. începând

cu anul 2010, în cazul părții vătămate R.A.M. și începând cu anul 2011, în

cazul părții vătămate M.L.T. Inculpatul P., împreună cu nepotul său, T.V.M., le

supravegheau în permanență, vizual și telefonic și își însușeau în mod regulat

sumele de bani

dobândite de către victime de la

clienți, același martor menționând că, din discuțiile purtate cu victima minoră

H.F.S., a aflat că aceasta era agresată, insultată și amenințată, obligată să

rămână în stradă pentru racolarea clienților, indiferent de condițiile

meteorologice, era deposedată de sumele de bani dobândite din prestațiile

sexuale.

Cu privire la martorul F.V., s-a

reținut că acesta a susținut că a cunoscut raportul de aservire existent între

inculpații P.C.M., T.V.M. și victimele acestora, R.A.M. și M.L.T., precum și

condițiile vitrege în care acestea erau obligate sa se prostitueze. Sumele de

bani provenite din practicarea prostituției erau însușite de inculpați (știa că

inculpatului T.V.M. îi revenea suma de 150 lei pentru fiecare act sexual

întreținut de către victime), părțile vătămate fiind monitorizate permanent,

fie în mod direct, fie prin intermediul telefonului mobil. Totodată, s-a

reținut că martorul a precizat și că a constatat în mod direct modalitatea în

care victima H.F.S. a fost exploatată de către inculpatul N.O., aceasta fiind

agresată adeseori pentru că nu făcea suficienți bani, pentru că nu îi dădea

inculpatului sumele de bani obținute din practicarea prostituției, martorul

constatând cum inculpatul o transporta și o supraveghea în permanență în

stradă, fie din incinta stației O.M.V. de pe Calea Aradului din Timișoara, fie

dintr-un autoturism aflat în apropierea locului în care o plasa în zona Calea

Aradului.

Tribunalul a constatat că martorul G.G.R.

a relatat faptul că victima H.F.S. a practicat prostituția în favoarea

inculpatului N.O. în zona Calea Aradului din Timișoara, aceasta amintind despre

condițiile dure de exploatare a victimei, despre agresiunile la care era supusă

pentru a o determina să apeleze la cât mai multe persoane pentru întreținerea

raporturilor sexuale, transportarea, monitorizarea acesteia de către inculpat,

în mod direct sau telefonic, însușirea sumelor de bani obținute de la clienți de

către inculpat.

În opinia instanței de fond, sub

aspect probator, au apărut ca fiind relevante și procesele verbale de redare a

convorbirilor telefonice interceptate și a comunicărilor efectuate în mediu

ambiental, procese verbale care se regăsesc la dosarul de urmărire penală, în

acest sens putând fi observată convorbirea telefonică purtată la data de 13

decembrie 2011 între inculpatul Puia și

victima M.L.T., precum și

sms-urile din data de 23 ianuarie 2012.

Totodată, s-a reținut că injuriile

adresate victimelor de către inculpații P.C.M. și T.V.M., întrucât cheltuiseră

o parte din banii dobândiți, au fost surprinse în convorbirile din data de 14

ianuarie 2012, când P.C.M. i-a reproșat părții vătămate M. ca a cheltuit suma

de 2 lei pentru o băutura caldă și îi solicitase să rămână în stradă, în ciuda

faptului că era o zi cu temperaturi de - 18 grade C.

Elocventă s-a considerat a fi și

discuția telefonică purtată la data de 12 ianuarie 2012 între inculpatul P.C.M.

și partea vătămată M.L., cu această ocazie partea vătămată informându-l pe

inculpat în legătură cu locația în care se afla, fetele care erau în imediata

sa apropiere, locul unde se deplasa cu clienții, tariful practicat, iar la

revenirea la locul în care era plasata, apela inculpatul, care venea să ridice

suma dobândită.

S-a mai reținut că în zilele în care

inculpatul P.C.M. nu însoțea victimele în stradă, acestea erau supravegheate de

către inculpatul T.V.M., care folosea postul telefonic cu numărul X.

De asemenea, prima instanță a

constatat că și convorbirile telefonice evidențiază faptul că existau legături

permanente între inculpații P., T. și numita K.I., zisa A., persoană prin

intermediul căreia supravegheau fetele aflate în stradă, aflau numărul

clienților, sumele de bani dobândite și erau avertizați în legătură cu apariția

organelor de politie, ulterior plecării numitei K.I. în Spania, H.F.S. preluând

atribuțiile acesteia, comunicându-i telefonic inculpatului N.O. mișcările

fetelor, care, la rândul său, comunica aceste informații inculpaților P. si T.

În sfârșit, s-a constatat că

înregistrările efectuate în mediul ambiental în zilele de 18 februarie 2012, 19

decembrie 2011, 26 decembrie 2011, 27 decembrie 2011, pun în evidență

legăturile dintre cei trei inculpați, dintre inculpatul P.C.M. și victimele

sale exploatate în mod direct împreună cu inculpatul T.V.M., precum și

monitorizarea zilnică a victimelor de către inculpați.

Tribunalul a constatat că la data

epuizării activității infracționale partea vătămată R.A. avea vârsta de 19

ani,

în vreme ce partea vătămată M.L.T. împlinise vârsta de 17 ani.

Raportându-se la materialul probator

analizat mai sus, s-a constatat că fapta inculpaților T.V.M. și P.C.M. de a

racola, caza și transporta partea vătămată R.A., în vederea exploatării

acesteia prin determinarea ei la practicarea prostituției, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, considerându-se că, față de

împrejurarea că la săvârșirea faptei și-au adus contribuția ambii inculpați, în

prezenta cauză sunt întrunite și cerințele prevăzute de art. 12 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001.

Pe de altă parte, raportându-se la

vârsta părții vătămate M.L.T., prima instanță a constatat că fapta acelorași

inculpați de a racola, caza și transporta partea vătămată M.L.T., în vederea

exploatării acesteia prin determinarea ei la practicarea prostituției,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane

prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

La fel ca și în cazul părții vătămate

Radu, ținând seama de împrejurarea că la săvârșirea faptei și-au adus

contribuția ambii inculpați, s-a constatat că, în prezenta cauză, sunt

întrunite și cerințele prevăzute de art. 13 alin. (3) teza I din Legea nr.

678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În opinia instanței de fond, s-a

considerat că, în cauză, subzistă suficiente elemente care pot conduce la

concluzia existenței unei activități desfășurate de inculpați, care poate fi

circumscrisă noțiunii de exploatare, în modalitatea în care aceasta este

definită de Legea nr. 678/2001.

Astfel, s-a apreciat că a fost probată

existența unei legături între inculpații T. și P. în vederea tragerii de

foloase de pe urma practicării prostituției de către cele două părți vătămate,

existând totodată și o preocupare constantă a inculpaților de a completa

numărul fetelor care să practice prostituția în favoarea lor.

S-a apreciat că dovezile administrate

în cauză au confirmat că inculpații au folosit o modalitate de racolare,

transport și supraveghere identică în cazul ambelor victime, tragerea de

foloase de pe urma practicării prostituției de către alte persoane reprezentând

o obișnuință pentru acești inculpați. Inculpații induceau în eroare victimele,

profitând de naivitatea acestora și amăgindu-le cu promisiunea unei relații,

împrejurare care a

creat rivalități între victime,

acestea remarcând că, la scurt timp după plasarea lor în stradă, inculpații intrau

în relații de aceeași natură cu alte fete.

Sub aspectul laturii subiective, prima

instanță a constatat că inculpații au acționat cu intenție directă, ei având

reprezentarea că persoanele vătămate sunt transportate și găzduite în scopul

exploatării lor, scop pe care l-au urmărit prin desfășurarea activității

infracționale întrucât doreau să obțină foloase materiale de pe urma

practicării prostituției de către aceste persoane.

În opinia instanței de fond, în ceea

ce-i privește pe inculpații P. și T., s-a considerat că, în cauză, se poate

vorbi despre existența infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen., în

condițiile în care grupul constituit de aceste persoane a avut ca scop

săvârșirea unor infracțiuni grave, infracțiuni specifice traficului de persoane,

dovezile administrate în cauză atestând faptul că fiecare dintre cei doi

inculpați au avut un rol prestabilit la activitatea ce a avut ca finalitate

exploatarea părților vătămate R. și M., prin determinarea lor la practicarea

prostituției.

S-a reținut, de asemenea, că

activitatea ilicită efectuată de către cei doi inculpați a presupus un plan

bine conturat, care implica mai multe etape: racolarea unor persoane lipsite de

experiență și de educație dispuse ca, în schimbul promisiunii unei eventuale

relații sentimentale, să practice prostituția în favoarea inculpaților;

asigurarea locurilor de cazare a victimelor; asigurarea transportului

victimelor la locul practicării prostituției; supravegherea prostituatelor și

preluarea sumelor de bani câștigate din această activitate, toate aceste etape

fiind parcurse de către inculpați, fiecare dintre ei având un rol bine

stabilit, rol care a fost evidențiat cu prilejul analizării probelor

administrate în cauză.

În opinia instanței de fond, scopul

acțiunilor conjugate era evident, și anume obținerea de sume de bani în mod

fraudulos din practicarea prostituției de către cele două părți vătămate, prin

urmare, s-a considerat că, în prezenta cauză, nu se poate contesta faptul că

gruparea inculpaților a avut drept scop săvârșirea de infracțiuni de trafic de

persoane și minori, infracțiuni de natură să producă consecințe dintre cele mai

grave pentru demnitatea și sănătatea părților vătămate.

Astfel, Tribunalul Timiș a reținut în

sarcina celor doi inculpați și infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea

nr.

399/2003 raportat la art. 323 C. pen., considerând că, în cauză, se regăsesc

toate elementele definitorii ale asociației infracționale, cei doi inculpați

acționând în mod coordonat, împărțindu-și sarcinile în vederea realizării

scopului menționat anterior. în același timp, s-a reținut că dovezile

administrate în cauză confirmă existența grupului pe o perioadă suficientă de

timp ca să asigure succesul operațiunii, ceea ce exclude existența unei grupări

constituite întâmplător și spontan.

În ceea ce-l privește pe inculpatul N.O.,

ținând seama de probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că

fapta acestuia de a asigura recrutarea, prin inducerea în eroare a părții

vătămate H.F.S., în scopul de a o determina să practice prostituția în folosul

său, cazarea și transportul părții vătămate la locul de practicare a

prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, prin raportare și

la vârsta părții vătămate (17 ani la data desfășurării activității

infracționale).

În contextul în care recrutarea părții

vătămate s-a realizat prin inducere în eroare, inculpatul promițându-i

existența unei relații sentimentale stabile, instanța de fond a apreciat că, în

prezenta cauză, sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 13 alin. (2)

din Legea nr. 678/2001.

Și în privința inculpatului N.,

tribunalul a constatat că, sub aspectul laturii subiective, acesta a acționat

cu intenție directă, el având reprezentarea că persoana vătămată este

transportată și găzduită în scopul exploatării sale, scop pe care l-a urmărit

prin desfășurarea activității infracționale întrucât dorea să obțină foloase

materiale de pe urma practicării prostituției de către numita H.F.S.

Prin urmare, Tribunalul Timiș a dispus

condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina

lor prin actul de sesizare, la individualizarea judiciară a pedepselor ce au

fost aplicate ținându-se seama de criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor

comise, persoana inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală, limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor.

În primul rând, prima instanță a luat

în considerare limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracțiunile

reținute în sarcina inculpaților. Astfel, s-a reținut că infracțiunea de

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni

prevăzută

de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. se sancționează cu

închisoarea de la 3 la 15 ani, infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de

art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 se sancționează cu

închisoarea de la 5 la 15 ani, infracțiunea de trafic de minori prevăzută de

art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 se sancționează cu închisoarea

de la 7 la 18 ani, în vreme ce infracțiunea de trafic de minori prevăzută de

art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 se sancționează cu închisoarea

de la 10 la 20 ani. Totodată, s-a reținut că, la termenul de judecată din data

de 22 februarie 2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații

au învederat instanței că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de

sesizare și au solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, cerere care a fost încuviințată de instanță în

condițiile prevăzute de art. 320

1

alin. (2) și următoarele C. proc.

pen.

În consecință, tribunalul a dispus ca,

în condițiile prevăzute de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

inculpații să beneficieze de o reducere a limitelor de pedeapsă stabilite de

legiuitor cu o treime, infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni urmând să fie sancționată cu închisoarea de la 2 ani la 10 ani,

infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001 - cu închisoarea de la 3 ani și 4 luni la 10 ani,

infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 678/2001 - cu închisoarea de la 4 ani și 8 luni la 12 ani, iar

infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 678/2001 - cu închisoarea de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni.

S-a mai apreciat de către tribunal că

faptele inculpaților prezintă un ridicat grad de pericol social, prin

activitățile lor aceștia aducând o atingere gravă relațiilor sociale

referitoare la asigurarea demnității umane, în același timp ei punând în

pericol dezvoltarea ulterioară, fizică și psihică a unor minori, victime ale

exploatării.

La stabilirea pedepselor ce au fost

aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere și persoana acestora,

precum și împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite, ținând

seama și de prevederile art. 385 și art. 372 C. proc. pen., conform cărora, în

situația în care a fost admis apelul părților, iar instanța de apel a dispus

rejudecarea cauzei, situația părților care au declarat apel nu poate fi

agravată în urma rejudecării.

Ca atare, în contextul în care doar

inculpații au declarat apel în cauză, iar apelurile au fost admise, s-a avut în

vedere că situația acestora nu poate fi agravată în urma rejudecării.

La individualizarea pedepselor, s-a

ținut seama de mediul din care provin atât inculpații, cât și victimele, de

nivelul de dezvoltare intelectuală și morală al părților, de condițiile în care

aceștia s-au format și au trăit, ei provenind din familii dezorganizate,

elemente care au contribuit la formarea unei reprezentări greșite a realității,

părțile neînțelegând gravitatea faptelor, motiv pentru care au și apreciat că

practicarea prostituției este un mijloc acceptabil pentru obținerea celor

necesare subzistenței, luându-se în considerare și împrejurarea că activitatea

ilicită era desfășurată în contextul coabitării dintre inculpați și victime,

creându-se aparența că este o acțiune în familie.

Pe de altă parte, s-a reținut că

niciunul dintre inculpați nu este cunoscut cu antecedente penale, ei aflându-se

la prima abatere de acest gen.

În sfârșit, în ceea ce-l privește pe

inculpatul N.O., s-a constatat că, atâta timp cât prin Sentința penală nr. 286/

PI din 05 septembrie 2012 a Tribunalului Timiș, în favoarea sa a fost reținută

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., iar în urma

rejudecării nu-i poate fi agravată situația, și în prezenta cauză în favoarea

inculpatului a fost reținută aceeași circumstanță atenuantă.

Ca atare, în vederea atingerii

scopului pedepsei, așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art. 52 C. pen.,

instanța a apreciat ca fiind suficientă aplicarea unor sancțiuni privative de

libertate orientate spre minimul special, respectiv 2 ani închisoare pentru

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, 3 ani și 4 luni închisoare

pentru trafic de persoane și 6 ani și 8 luni închisoare pentru trafic de minori

în cazul inculpaților P. și T. și 4 ani închisoare pentru trafic de minori în

cazul inculpatului N.

Ținându-se seama de conduita bună a

inculpatului N. anterior săvârșirii faptei, de vârsta acestuia, de împrejurarea

că în sarcina sa se poate reține un singur act material ce alcătuiește

activitatea infracțională, constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții

prevăzute de art. 86

1

C. pen., instanța de fond a apreciat că

reeducarea numitului N.O. poate avea loc și fără privarea de libertate,

hotărârea de condamnare reprezentând un avertisment pentru acesta, astfel

că,

și în situația în care pedeapsa nu va fi executată în detenție, nu va mai

săvârși fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care a dispus suspendarea

sub supraveghere a executării pe o perioadă de 6 ani termen de încercare,

termenul fiind stabilit în condițiile prevăzute de art. 86

2

C. pen.,

fiind obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să respecte

măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a

procesului penal, s-a reținut că părțile vătămate R.A.M. și H.F.S., care la

data pronunțării sentinței a devenit majoră, nu s-au constituit părți civile în

cauză. De asemenea, s-a reținut că nici partea vătămată M.L.T. nu s-a

constituit parte civilă în cauză, însă în privința acesteia, instanța a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 17 alin. (3) C. proc. pen.

S-a considerat că, prin exploatarea

numitei M.L.T. din punct de vedere sexual, profitând de vulnerabilitatea ei

fizică și sentimentală, de situația materială precară, inculpații T. și P. au

cauzat un prejudiciu moral aferent lezării demnității minorei, care a fost

determinată să își vândă serviciile sexuale ca pe o marfă, pentru sume de bani

derizorii, demers care, deși aceasta nu este conștientă, este posibil să-i

marcheze întreaga existență.

De asemenea, s-a apreciat că prin

fapta lor, cei doi inculpați au încălcat drepturi fundamentale ale minorei,

precum libertatea de voință și acțiune, drepturi absolute a căror violare se

impune a fi reparată.

În condițiile în care minora nu a

înțeles să se constituie parte civilă în cauză, prima instanță a apreciat că

suma de 5.000 lei reprezintă o reparație rezonabilă pentru minora M.L.T., la

stabilirea acestei sume instanța de fond raportându-se la situația particulară

a victimei, la vârsta acesteia, la faptul că și anterior a practicat

prostituția, la împrejurarea că, datorită lipsei resurselor materiale și a unei

educații elementare privitoare la consecințele negative ale prostituției, nu a

înțeles și în continuare nu înțelege întinderea efectului negativ al faptelor

săvârșite de inculpați, precum și prin raportare la jurisprudența în materie,

în consecință, în temeiul art. 14 și art. 17 C. proc. pen. obligând pe

inculpații P.C.M. și T.V.M., în solidar, să achite în favoarea părții civile M.L.T.

suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.

Împotriva Sentinței penale nr. 73/ PI

din 22 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr.

3764/30/2012 au declarat apeluri, în termen legal, inculpații T.V. și P.C.M.,

solicitând reducerea pedepselor și stabilirea unei modalități de executare

neprivative de libertate, suspendarea sub supraveghere a executării sau

suspendarea condiționată a acesteia.

Prin decizia penală nr. III/ A din 30

mai 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpații T.V. și P.C.M.

împotriva Sentinței penale nr. 73/ PI din 22 februarie 2013 pronunțată de

Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 3764/30/2012.

A fost desființată sentința penală

atacată în ceea ce privește pe inculpații T.V. și P.C.M. și, în rejudecare:

A fost descontopită pedeapsa

rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului T.V. și au fost

repuse pedepsele în individualitatea lor.

A fost redusă de la 6 ani și 8 luni

închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului T.V.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr.

678/2001 raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și

art. 320

1

C. proc. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate

inculpatului T.V. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani și 8 luni

închisoare, care va fi și pedeapsa rezultantă.

A fost descontopită pedeapsa

rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului P.C.M. și au

fost repuse pedepsele în individualitatea lor.

A fost redusă de la 6 ani și 8 luni

închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului P.C.M.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr.

678/2001 raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate

inculpatului P.C.M. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani și 8 luni, care va

fi și pedeapsa rezultantă.

Au fost menținute, în rest,

dispozițiile hotărârii penale atacate.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de

inculpații apelanți până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina

acestuia.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței penale apelate prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu

conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că

hotărârea atacată este netemeinică în ceea ce privește individualizarea

cuantumului pedepsei aplicate fiecăruia dintre inculpații T.V. și P.C.M. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr.

678/2001.

S-a constatat că starea de fapt

reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor

administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile părților

vătămate, martorilor V.F., B.M., P.L., H.M., P.L., M.V., C.I., M.L., F.V., G.R.,

procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice. A fost avută în vedere

și împrejurarea că inculpații au recunoscut faptele în fața primei instanțe,

aplicându-se procedura reglementată de dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen.

De asemenea, s-a constatat că

încadrarea juridică dată faptelor este legală și temeinică, în speță fiind

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane

prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, constând în

aceea că inculpații T.V.M. și P.C.M. au racolat, cazat și transportat pe partea

vătămată R.A., în vederea exploatării acesteia prin determinarea ei la

practicarea prostituției, începând cu luna februarie 2011 până în luna martie

2012 și, respectiv, ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 13

alin. (1), (3) teza I din Legea nr. 678/2001, constând în comiterea acelorași

fapte în raport cu partea vătămată M.L.T., în vârstă de 16 ani la data

respectivă. Totodată, s-a constatat că în mod corect s-a reținut în sarcina

inculpaților comiterea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 323 C. pen. întrucât aceștia au acționat în mod coordonat,

împărțindu-și sarcinile în vederea obținerii de beneficii materiale prin

exploatarea părților vătămate, iar perioada de timp în care

au

acționat conduce la concluzia că existența grupării nu este una constituită

întâmplător și spontan. De altfel, s-a avut în vedere că inculpații nu au

contestat în calea de atac a apelului nici starea de fapt, nici încadrările

juridice date faptelor.

În ceea ce privește pedepsele aplicate

inculpaților și modalitatea de executare, instanța de apel a constatat că au

fost respectate dispozițiile art. 72 și 52 C. pen. pentru infracțiunile prevăzute

de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și art. 12 alin.

(1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, neimpunându-se reducerea acestora, dar

că se impune reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de ar