ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 17/2014

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 286 din 5 septembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 3764/30/2012 al Tribunalului Timiș, în temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.V.M., la 2 ani închisoare. În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. În temeiul art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, rap. la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/200 cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen., a fost condamnat același inculpat la 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 27 martie 2012 și până la zi. În temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.M., la 2 ani închisoare. În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. În temeiul art. 13 alin. (1) și 3 teza I din Legea nr. 678/2001, rap. la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/200 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 27 martie 2012 și până la zi. În temeiul art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.O., la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 27 martie 2012 și până la zi. În temeiul art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 6 ani. În temeiul art. 86 3 C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor masuri: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș la datele fixate de aceasta instituție; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș orice schimbare a locului de muncă; să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În temeiul art. 86 3 alin. (3) lit. a) C. pen., a fost obligat inculpatul să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității pe o durată de 200 ore, în locația anume stabilită de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș. În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplinește cu rea credință masurile de supraveghere stabilite. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe perioada suspendării executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. S-a luat act că partea civilă R.A.M.

nu a formulat pretenții bănești. În temeiul art. 14 și 17 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., au fost obligați inculpații P.C.M. și T.V.M. să achite în favoarea părții civile M.L.T., în solidar, suma de 5000 lei, cu titlu de daune morale. În temeiul art. 14 și 17 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., a obligat inculpatul N.O. să achite în favoarea părții civile H.F.S. suma de 5000 lei, cu titlu de daune morale. În temeiul art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații să achite în favoarea statului suma de 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare. În temeiul art. 189 C. proc. pen., s-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timiș a sumei de 300 lei, cu titlu de onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru părțile civile minore M.L.

și H.F.T. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul legal, inculpații T.V.M. și P.C.M., cererile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 11 octombrie 2012 sub același număr de dosar, respectiv 3764/30/2012. Prin decizia penală nr. 225/ A din 19 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 3764/30/2012, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 373 și art. 197 alin. (2) teza a V-a C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpații T.V.M. și P.C.M. împotriva Sentinței penale nr. 286/ PI din 05 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția penală, în Dosarul nr. 3764/30/2012. A fost desființată în totalitate sentința apelată (inclusiv în privința inculpatului N.O.) și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș, secția penală.

În baza art. 383 alin. (3) C. proc. pen., au fost menținute actele îndeplinite până în data de 17 mai 2012, inclusiv. S-a constatat că inculpații apelanți T.V.M. și P.C.M. se află sub puterea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara (măsură dispusă prin Încheierea din 30 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, definitivă prin decizia penală din 02 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală). Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că apelurile sunt fondate, pentru motivul de nulitate absolută, invocat din oficiu de instanța de apel și pus în discuție la termenul din 19 noiembrie 2012, referitor la lipsa publicității ședințelor de judecată în fața primei instanțe.

S-a observat că, începând cu ședința de judecată din 15 iunie 2012, tribunalul a dispus, în baza art. 24 din Legea nr. 678/2001, ca ședințele de judecată să fie nepublice pe parcursul întregului proces. S-a reținut că, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, „ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 13 și de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice". Prin urmare, textul de lege menționat instituie o excepție de la principiul publicității ședinței de judecată prevăzut de art. 290 alin. (1) fraza I C. proc. pen.

S-a constatat, însă, că în cauza de față inculpații apelanți au fost trimiși în judecată atât pentru infracțiuni care se judecă după regula publicității (art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001), cât și pentru o infracțiune care se judecă în ședință nepublică (art. 13 alin. (1) și alin. 3 din Legea nr. 678/2001). în această ipoteză, s-a reținut că excepția nepublicității, prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nu este aplicabilă, fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinsă la alte infracțiuni decât cele la care se face referire în textul de lege menționat.

A ost avut în vedere că în acest sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 99 din 19 ianuarie 2009, unde se precizează că excepția vizează strict ipoteza trimiterii în judecată numai pentru infracțiunile de trafic de minori și/ sau pornografie infantilă, neputând fi extinsă prin analogie și în cazul altor infracțiuni. În consecință, s-a apreciat că judecarea întregii cauze în ședință nepublică este nelegală, fiind incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 197 alin. (2) teza a V-a C. proc. pen., iar sub aspect procedural s-a impus, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Instanța de apel a constatat că și judecata față de inculpatul N.O.

s-a desfășurat în aceleași condiții de nepublicitate, motiv pentru care, în baza art. 373 C. proc. pen., a extins efectele apelurilor declarate de ceilalți doi inculpați și în privința acestuia. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 14 decembrie 2012, sub număr de Dosar 3764/30/2012. Prin sentința penală nr. 73/ PI din 22 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 3764/30/2012, în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. raportat la art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.V.M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2000 raportat la art. 320 1 C. proc.

pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 13 alin. (1) și 3 teza I din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/200 și cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani și 8 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, cea mai grea dintre pedepsele complementare, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 C. pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive din perioada 27 martie 2012 - 03 noiembrie 2012. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. raportat la art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2000 raportat la art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 13 alin. (1) și 3 teza I din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani și 8 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, cea mai grea dintre pedepsele complementare, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 C. pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive din perioada 27 martie 2012 - 03 noiembrie 2012. În baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 320 1 C. proc.

pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.O. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe perioada executării pedepsei. În baza art. 86 1 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 6 ani, termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 3 C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, căruia i se încredințează supravegherea, la datele fixate de instituția de supraveghere; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; să comunice și să justifice orice schimbare a locului de muncă; să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza 86 3 alin. (3) lit. a) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității cu o durată de 200 ore în locația stabilită de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive din perioada 27 martie 2012 - 05 septembrie 2012, care s-a scăzut în mod corespunzător din durata termenului de încercare. În baza art. 14 raportat la art. .346 C. proc. pen., s-a luat act că părțile civile R.A.M. și H.F.S. nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc.

pen. și cu aplicarea art. 998, 999 C. civ., au fost obligați inculpații P.C.M. și T.V.M., în solidar, la plata sumei de 5.000 lei daune morale către partea civilă M.L.T. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de 1.500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timiș a reținut următoarea situație de fapt: Începând din luna februarie 2011, până în luna martie 2012, inculpații T.V.M. și P.C.M. le-au exploatat sexual pe numitele M.L.T., în vârstă de 16 ani și R.A., iar inculpatul N.O. a exploatat-o sexual pe minora H.F.S., modalitatea de desfășurarea a activității infracționale constând în racolarea victimelor din rândul tinerelor provenind din familii dezorganizate, cu un statut social precar și vulnerabile datorită necesității de a găsi surse pentru a se întreține.

Inducerea în eroare a victimelor s-a produs prin inițierea unei relații intime cu acestea, astfel părților vătămate creându-li-se convingerea că este necesară practicarea prostituției pentru a obține banii necesari pentru întreținere, context în care inculpații le luau victimelor sumele de bani câștigate. Totodată, s-a reținut că modalitatea de exploatare se producea prin transportul victimelor în zona Calea Aradului, Timișoara și supravegherea acestora de la distanță, inculpații cerându-le ca, în momentul în care acestea abordau un client, fie să lase telefonul deschis pentru ca ei să audă discuția purtată cu aceștia, fie, în unele cazuri, se deplasau în locul unde era victima pentru a ridica banii.

S-a constatat că, inițial, niciunul dintre cei trei inculpați nu a recunoscut săvârșirea faptelor. Astfel, s-a reținut că inculpatul P.C.M. a menționat că, în cursul anului 2008, a cunoscut-o pe R.A., care a devenit concubina sa. Inculpatul a precizat că, în momentul în care a cunoscut-o, aceasta practica prostituția, ea continuând să se prostitueze și după ce s-au mutat împreună, deși el nu a fost niciodată de acord cu așa ceva. De asemenea, s-a reținut că inculpatul P.C.M. a mai menționat că prin intermediul concubinei sale a cunoscut-o și pe M.L.T., care, de asemenea, se prostitua pe stradă, el acceptând ca aceasta să locuiască cu ei, fără însă a avea vreo altă legătură cu ea, acesta menționând și că nu a beneficiat de nicio sumă de bani de pe urma practicării prostituției de către cele două părți vătămate, cu toate că încerca să se asigure că, în momentul în care se prostituau pe stradă, cele două fete erau în siguranță.

S-a constatat că aceleași aspecte au fost relatate și de inculpatul T.V.M., acesta menționând că a avut o relație sentimentală cu M.L.T. S-a mai constatat că, la rândul său, inculpatul N.O. a precizat că a cunoscut-o pe partea vătămată H.F.S. prin intermediul unui prieten, stabilind cu aceasta o relație intimă, inculpatul menționând că s-au mutat împreună și că știa că partea vătămată se prostituează, fără însă ca el să beneficieze de vreun ban de pe urma acestei activități. Totodată, s-a reținut că acest inculpat a subliniat că și inculpații P. și T. aveau tinere pe stradă, care se prostituau în favoarea lor și pe care le supravegheau în permanență. Tribunalul a mai constatat că, ulterior, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală și în fața instanței de judecată, cei trei inculpați au revenit asupra pozițiilor inițiale și au recunoscut săvârșirea faptelor în totalitate, solicitând aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc.

pen., apreciindu-se că declarațiile inculpaților pot fi coroborate, în condițiile prevăzute de art. 69 C. proc. pen., cu celelalte probe administrate în cauză. Astfel, s-a reținut că partea vătămată M.L.T. a precizat că a practicat prostituția stradala împreună cu R.A.M., poreclită M., în favoarea inculpaților T.V.M. si P.C.M. Aceasta activitate a început în luna martie 2011 și a durat 6 luni, partea vătămată descriind modalitatea în care cei doi inculpați îi supravegheau întâlnirile cu clienții, ulterior derulării acestora luându-i sumele de bani încasate. în acest sens, a arătat că deplasările în locațiile unde se prostitua erau asigurate de către inculpatul Puia, costurile deplasărilor fiind suportate tot de către acesta, iar ambii inculpați le supravegheau în permanență, asigurându-le protecția în eventualitatea agresării lor (le supravegheau din stațiile de benzină aflate în zona Calea Aradului din Timișoara, zonă din care, adeseori, își abordau clienții).

S-a mai reținut că partea vătămată M.L.T. a învederat organelor judiciare și aspecte legate de activitatea infracțională a inculpatului N.O., aceasta evidențiind că partea vătămată H.F.S. a fost exploatată de către inculpatul N.O., acesta agresând-o în cazurile în care nu racola mai mulți clienți, luându-i banii pe care îi încasa. Tribunalul a constatat și că partea vătămata R.A.M. a precizat că a practicat prostituția, inițial în favoarea inculpatului P.C.M., iar ulterior, atât în favoarea acestui inculpat, cât și în favoarea inculpatului T.V.M.. Alături de ea, practica prostituția stradală și M.L.T., care a fost recrutată de către inculpatul P.C.M., iar la scurt timp de la momentul recrutării, M.L.T.

a devenit concubina inculpatului T.V.M.. S-a mai reținut că partea vătămată a mai adăugat că cei doi inculpați preluau de la victime banii dobândiți, le supravegheau la stradă în mod permanent, vizual sau telefonic, pentru a avea controlul asupra numărului clienților și asupra sumelor de bani dobândite din practicarea prostituției. Cu privire la partea vătămată H.F.S., tribunalul a reținut că aceasta precizat că, din luna august 2011, a practicat prostituția în favoarea inculpatului N.O., percepând pentru serviciile sexuale sume cuprinse între 50 și 150 lei. Partea vătămată a susținut că inculpatul a agresat-o de mai multe ori pentru a o determina să întrețină raporturi sexuale, banii dobândiți colectându-i de fiecare dată acesta personal.

De asemenea, s-a reținut că pe strada unde practica prostituția, H.F.S. era în permanență supravegheată de către inculpatul N.O. și, uneori, de către inculpații P.C.M. și T.V.M., transportul acesteia în locațiile în care își racola clienții fiind asigurat de către inculpatul N.O. La stabilirea vinovăției inculpaților, prima instanță a luat în considerare și declarațiile martorilor audiați în cauză. Astfel, s-a reținut că martorii B.M. și P.L. au descris organelor judiciare condițiile de exploatare sexuală a victimelor de către inculpați, condiții vizând transportarea victimelor în locațiile în care racolau clienții, supravegherea permanentă a victimelor pe durata derulării raporturilor sexuale, preluarea sumelor de bani dobândite în schimbul raporturilor sexuale întreținute, faptul că victimele erau lăsate în strada, indiferent de condițiile meteo.

S-a mai reținut că martorul H.M. a învederat faptul că el cunoaște personal despre obligarea victimelor la practicarea prostituției stradale, zilnic, de dimineața până seara, indiferent de condițiile meteorologice, inculpații fiind cei care își însușeau sumele de bani dobândite de către victime. De asemenea, prima instanță a reținut că, la rândul său, martorul C.I. a precizat că inculpații P.C.M. si T.V.M. au fost implicați în exploatarea victimelor R.A.M. si M.L.T., cu care aceștia și locuiau. Astfel, fetele practicau prostituția stradală împotriva voinței lor, aspect pe care C.I. l-a constatat în contextul în care și ea practica prostituția la stradă. Inculpații erau cei care transportau victimele în strada, le supravegheau pe durata derulării raporturilor sexuale, le monitorizau permanent telefonic și își însușeau banii dobândiți de acestea, martorul menționând totodată că inculpatul N.O.

a exploatat-o pe H.F.S., pe care a obligat-o sa se prostitueze și că aceasta era lăsată în stradă indiferent de condițiile meteorologice, de dimineața până seara, era supravegheată îndeaproape de acesta, sumele de bani obținute în schimbul prestațiilor sexuale fiind însușite de către N.O. Victima adeseori împrumuta bani pentru a se hrăni întrucât N.O. o abandona în stradă pe toată durata unei zile, în vederea recrutării cât mai multor clienți. Tribunalul a mai reținut că martorul M.L. a arătat că inculpatul P.C.M. a exploatat victimele R.A.M. și M.L.T. începând cu anul 2010, în cazul părții vătămate R.A.M. și începând cu anul 2011, în cazul părții vătămate M.L.T.

Inculpatul P., împreună cu nepotul său, T.V.M., le supravegheau în permanență, vizual și telefonic și își însușeau în mod regulat sumele de bani dobândite de către victime de la clienți, același martor menționând că, din discuțiile purtate cu victima minoră H.F.S., a aflat că aceasta era agresată, insultată și amenințată, obligată să rămână în stradă pentru racolarea clienților, indiferent de condițiile meteorologice, era deposedată de sumele de bani dobândite din prestațiile sexuale. Cu privire la martorul F.V., s-a reținut că acesta a susținut că a cunoscut raportul de aservire existent între inculpații P.C.M., T.V.M. și victimele acestora, R.A.M. și M.L.T., precum și condițiile vitrege în care acestea erau obligate sa se prostitueze.

Sumele de bani provenite din practicarea prostituției erau însușite de inculpați (știa că inculpatului T.V.M. îi revenea suma de 150 lei pentru fiecare act sexual întreținut de către victime), părțile vătămate fiind monitorizate permanent, fie în mod direct, fie prin intermediul telefonului mobil. Totodată, s-a reținut că martorul a precizat și că a constatat în mod direct modalitatea în care victima H.F.S. a fost exploatată de către inculpatul N.O., aceasta fiind agresată adeseori pentru că nu făcea suficienți bani, pentru că nu îi dădea inculpatului sumele de bani obținute din practicarea prostituției, martorul constatând cum inculpatul o transporta și o supraveghea în permanență în stradă, fie din incinta stației O.M.V.

de pe Calea Aradului din Timișoara, fie dintr-un autoturism aflat în apropierea locului în care o plasa în zona Calea Aradului. Tribunalul a constatat că martorul G.G.R. a relatat faptul că victima H.F.S. a practicat prostituția în favoarea inculpatului N.O. în zona Calea Aradului din Timișoara, aceasta amintind despre condițiile dure de exploatare a victimei, despre agresiunile la care era supusă pentru a o determina să apeleze la cât mai multe persoane pentru întreținerea raporturilor sexuale, transportarea, monitorizarea acesteia de către inculpat, în mod direct sau telefonic, însușirea sumelor de bani obținute de la clienți de către inculpat.

În opinia instanței de fond, sub aspect probator, au apărut ca fiind relevante și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și a comunicărilor efectuate în mediu ambiental, procese verbale care se regăsesc la dosarul de urmărire penală, în acest sens putând fi observată convorbirea telefonică purtată la data de 13 decembrie 2011 între inculpatul Puia și victima M.L.T., precum și sms-urile din data de 23 ianuarie 2012. Totodată, s-a reținut că injuriile adresate victimelor de către inculpații P.C.M. și T.V.M., întrucât cheltuiseră o parte din banii dobândiți, au fost surprinse în convorbirile din data de 14 ianuarie 2012, când P.C.M. i-a reproșat părții vătămate M. ca a cheltuit suma de 2 lei pentru o băutura caldă și îi solicitase să rămână în stradă, în ciuda faptului că era o zi cu temperaturi de - 18 grade C. Elocventă s-a considerat a fi și discuția telefonică purtată la data de 12 ianuarie 2012 între inculpatul P.C.M.

și partea vătămată M.L., cu această ocazie partea vătămată informându-l pe inculpat în legătură cu locația în care se afla, fetele care erau în imediata sa apropiere, locul unde se deplasa cu clienții, tariful practicat, iar la revenirea la locul în care era plasata, apela inculpatul, care venea să ridice suma dobândită. S-a mai reținut că în zilele în care inculpatul P.C.M. nu însoțea victimele în stradă, acestea erau supravegheate de către inculpatul T.V.M., care folosea postul telefonic cu numărul X. De asemenea, prima instanță a constatat că și convorbirile telefonice evidențiază faptul că existau legături permanente între inculpații P., T. și numita K.I., zisa A., persoană prin intermediul căreia supravegheau fetele aflate în stradă, aflau numărul clienților, sumele de bani dobândite și erau avertizați în legătură cu apariția organelor de politie, ulterior plecării numitei K.I.

în Spania, H.F.S. preluând atribuțiile acesteia, comunicându-i telefonic inculpatului N.O. mișcările fetelor, care, la rândul său, comunica aceste informații inculpaților P. si T. În sfârșit, s-a constatat că înregistrările efectuate în mediul ambiental în zilele de 18 februarie 2012, 19 decembrie 2011, 26 decembrie 2011, 27 decembrie 2011, pun în evidență legăturile dintre cei trei inculpați, dintre inculpatul P.C.M. și victimele sale exploatate în mod direct împreună cu inculpatul T.V.M., precum și monitorizarea zilnică a victimelor de către inculpați. Tribunalul a constatat că la data epuizării activității infracționale partea vătămată R.A. avea vârsta de 19 ani, în vreme ce partea vătămată M.L.T.

împlinise vârsta de 17 ani. Raportându-se la materialul probator analizat mai sus, s-a constatat că fapta inculpaților T.V.M. și P.C.M. de a racola, caza și transporta partea vătămată R.A., în vederea exploatării acesteia prin determinarea ei la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, considerându-se că, față de împrejurarea că la săvârșirea faptei și-au adus contribuția ambii inculpați, în prezenta cauză sunt întrunite și cerințele prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Pe de altă parte, raportându-se la vârsta părții vătămate M.L.T., prima instanță a constatat că fapta acelorași inculpați de a racola, caza și transporta partea vătămată M.L.T., în vederea exploatării acesteia prin determinarea ei la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. La fel ca și în cazul părții vătămate Radu, ținând seama de împrejurarea că la săvârșirea faptei și-au adus contribuția ambii inculpați, s-a constatat că, în prezenta cauză, sunt întrunite și cerințele prevăzute de art. 13 alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În opinia instanței de fond, s-a considerat că, în cauză, subzistă suficiente elemente care pot conduce la concluzia existenței unei activități desfășurate de inculpați, care poate fi circumscrisă noțiunii de exploatare, în modalitatea în care aceasta este definită de Legea nr. 678/2001. Astfel, s-a apreciat că a fost probată existența unei legături între inculpații T. și P. în vederea tragerii de foloase de pe urma practicării prostituției de către cele două părți vătămate, existând totodată și o preocupare constantă a inculpaților de a completa numărul fetelor care să practice prostituția în favoarea lor. S-a apreciat că dovezile administrate în cauză au confirmat că inculpații au folosit o modalitate de racolare, transport și supraveghere identică în cazul ambelor victime, tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către alte persoane reprezentând o obișnuință pentru acești inculpați.

Inculpații induceau în eroare victimele, profitând de naivitatea acestora și amăgindu-le cu promisiunea unei relații, împrejurare care a creat rivalități între victime, acestea remarcând că, la scurt timp după plasarea lor în stradă, inculpații intrau în relații de aceeași natură cu alte fete. Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a constatat că inculpații au acționat cu intenție directă, ei având reprezentarea că persoanele vătămate sunt transportate și găzduite în scopul exploatării lor, scop pe care l-au urmărit prin desfășurarea activității infracționale întrucât doreau să obțină foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către aceste persoane.

În opinia instanței de fond, în ceea ce-i privește pe inculpații P. și T., s-a considerat că, în cauză, se poate vorbi despre existența infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen., în condițiile în care grupul constituit de aceste persoane a avut ca scop săvârșirea unor infracțiuni grave, infracțiuni specifice traficului de persoane, dovezile administrate în cauză atestând faptul că fiecare dintre cei doi inculpați au avut un rol prestabilit la activitatea ce a avut ca finalitate exploatarea părților vătămate R. și M., prin determinarea lor la practicarea prostituției.

S-a reținut, de asemenea, că activitatea ilicită efectuată de către cei doi inculpați a presupus un plan bine conturat, care implica mai multe etape: racolarea unor persoane lipsite de experiență și de educație dispuse ca, în schimbul promisiunii unei eventuale relații sentimentale, să practice prostituția în favoarea inculpaților; asigurarea locurilor de cazare a victimelor; asigurarea transportului victimelor la locul practicării prostituției; supravegherea prostituatelor și preluarea sumelor de bani câștigate din această activitate, toate aceste etape fiind parcurse de către inculpați, fiecare dintre ei având un rol bine stabilit, rol care a fost evidențiat cu prilejul analizării probelor administrate în cauză.

În opinia instanței de fond, scopul acțiunilor conjugate era evident, și anume obținerea de sume de bani în mod fraudulos din practicarea prostituției de către cele două părți vătămate, prin urmare, s-a considerat că, în prezenta cauză, nu se poate contesta faptul că gruparea inculpaților a avut drept scop săvârșirea de infracțiuni de trafic de persoane și minori, infracțiuni de natură să producă consecințe dintre cele mai grave pentru demnitatea și sănătatea părților vătămate. Astfel, Tribunalul Timiș a reținut în sarcina celor doi inculpați și infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 399/2003 raportat la art. 323 C. pen., considerând că, în cauză, se regăsesc toate elementele definitorii ale asociației infracționale, cei doi inculpați acționând în mod coordonat, împărțindu-și sarcinile în vederea realizării scopului menționat anterior.

în același timp, s-a reținut că dovezile administrate în cauză confirmă existența grupului pe o perioadă suficientă de timp ca să asigure succesul operațiunii, ceea ce exclude existența unei grupări constituite întâmplător și spontan. În ceea ce-l privește pe inculpatul N.O., ținând seama de probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că fapta acestuia de a asigura recrutarea, prin inducerea în eroare a părții vătămate H.F.S., în scopul de a o determina să practice prostituția în folosul său, cazarea și transportul părții vătămate la locul de practicare a prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, prin raportare și la vârsta părții vătămate (17 ani la data desfășurării activității infracționale).

În contextul în care recrutarea părții vătămate s-a realizat prin inducere în eroare, inculpatul promițându-i existența unei relații sentimentale stabile, instanța de fond a apreciat că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001. Și în privința inculpatului N., tribunalul a constatat că, sub aspectul laturii subiective, acesta a acționat cu intenție directă, el având reprezentarea că persoana vătămată este transportată și găzduită în scopul exploatării sale, scop pe care l-a urmărit prin desfășurarea activității infracționale întrucât dorea să obțină foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către numita H.F.S.

Prin urmare, Tribunalul Timiș a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, la individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate ținându-se seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor. În primul rând, prima instanță a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților. Astfel, s-a reținut că infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

se sancționează cu închisoarea de la 3 la 15 ani, infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 se sancționează cu închisoarea de la 5 la 15 ani, infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 se sancționează cu închisoarea de la 7 la 18 ani, în vreme ce infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 se sancționează cu închisoarea de la 10 la 20 ani. Totodată, s-a reținut că, la termenul de judecată din data de 22 februarie 2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații au învederat instanței că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și au solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerere care a fost încuviințată de instanță în condițiile prevăzute de art. 320 1 alin. (2) și următoarele C. proc.

pen. În consecință, tribunalul a dispus ca, în condițiile prevăzute de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., inculpații să beneficieze de o reducere a limitelor de pedeapsă stabilite de legiuitor cu o treime, infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni urmând să fie sancționată cu închisoarea de la 2 ani la 10 ani, infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - cu închisoarea de la 3 ani și 4 luni la 10 ani, infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 - cu închisoarea de la 4 ani și 8 luni la 12 ani, iar infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 - cu închisoarea de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni.

S-a mai apreciat de către tribunal că faptele inculpaților prezintă un ridicat grad de pericol social, prin activitățile lor aceștia aducând o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la asigurarea demnității umane, în același timp ei punând în pericol dezvoltarea ulterioară, fizică și psihică a unor minori, victime ale exploatării. La stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere și persoana acestora, precum și împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite, ținând seama și de prevederile art. 385 și art. 372 C. proc. pen., conform cărora, în situația în care a fost admis apelul părților, iar instanța de apel a dispus rejudecarea cauzei, situația părților care au declarat apel nu poate fi agravată în urma rejudecării.

Ca atare, în contextul în care doar inculpații au declarat apel în cauză, iar apelurile au fost admise, s-a avut în vedere că situația acestora nu poate fi agravată în urma rejudecării. La individualizarea pedepselor, s-a ținut seama de mediul din care provin atât inculpații, cât și victimele, de nivelul de dezvoltare intelectuală și morală al părților, de condițiile în care aceștia s-au format și au trăit, ei provenind din familii dezorganizate, elemente care au contribuit la formarea unei reprezentări greșite a realității, părțile neînțelegând gravitatea faptelor, motiv pentru care au și apreciat că practicarea prostituției este un mijloc acceptabil pentru obținerea celor necesare subzistenței, luându-se în considerare și împrejurarea că activitatea ilicită era desfășurată în contextul coabitării dintre inculpați și victime, creându-se aparența că este o acțiune în familie.

Pe de altă parte, s-a reținut că niciunul dintre inculpați nu este cunoscut cu antecedente penale, ei aflându-se la prima abatere de acest gen. În sfârșit, în ceea ce-l privește pe inculpatul N.O., s-a constatat că, atâta timp cât prin Sentința penală nr. 286/ PI din 05 septembrie 2012 a Tribunalului Timiș, în favoarea sa a fost reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., iar în urma rejudecării nu-i poate fi agravată situația, și în prezenta cauză în favoarea inculpatului a fost reținută aceeași circumstanță atenuantă.

Ca atare, în vederea atingerii scopului pedepsei, așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art. 52 C. pen., instanța a apreciat ca fiind suficientă aplicarea unor sancțiuni privative de libertate orientate spre minimul special, respectiv 2 ani închisoare pentru asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, 3 ani și 4 luni închisoare pentru trafic de persoane și 6 ani și 8 luni închisoare pentru trafic de minori în cazul inculpaților P. și T. și 4 ani închisoare pentru trafic de minori în cazul inculpatului N. Ținându-se seama de conduita bună a inculpatului N. anterior săvârșirii faptei, de vârsta acestuia, de împrejurarea că în sarcina sa se poate reține un singur act material ce alcătuiește activitatea infracțională, constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 86 1 C. pen., instanța de fond a apreciat că reeducarea numitului N.O.

poate avea loc și fără privarea de libertate, hotărârea de condamnare reprezentând un avertisment pentru acesta, astfel că, și în situația în care pedeapsa nu va fi executată în detenție, nu va mai săvârși fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pe o perioadă de 6 ani termen de încercare, termenul fiind stabilit în condițiile prevăzute de art. 86 2 C. pen., fiind obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen. În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, s-a reținut că părțile vătămate R.A.M. și H.F.S., care la data pronunțării sentinței a devenit majoră, nu s-au constituit părți civile în cauză.

De asemenea, s-a reținut că nici partea vătămată M.L.T. nu s-a constituit parte civilă în cauză, însă în privința acesteia, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 17 alin. (3) C. proc. pen. S-a considerat că, prin exploatarea numitei M.L.T. din punct de vedere sexual, profitând de vulnerabilitatea ei fizică și sentimentală, de situația materială precară, inculpații T. și P. au cauzat un prejudiciu moral aferent lezării demnității minorei, care a fost determinată să își vândă serviciile sexuale ca pe o marfă, pentru sume de bani derizorii, demers care, deși aceasta nu este conștientă, este posibil să-i marcheze întreaga existență. De asemenea, s-a apreciat că prin fapta lor, cei doi inculpați au încălcat drepturi fundamentale ale minorei, precum libertatea de voință și acțiune, drepturi absolute a căror violare se impune a fi reparată.

În condițiile în care minora nu a înțeles să se constituie parte civilă în cauză, prima instanță a apreciat că suma de 5.000 lei reprezintă o reparație rezonabilă pentru minora M.L.T., la stabilirea acestei sume instanța de fond raportându-se la situația particulară a victimei, la vârsta acesteia, la faptul că și anterior a practicat prostituția, la împrejurarea că, datorită lipsei resurselor materiale și a unei educații elementare privitoare la consecințele negative ale prostituției, nu a înțeles și în continuare nu înțelege întinderea efectului negativ al faptelor săvârșite de inculpați, precum și prin raportare la jurisprudența în materie, în consecință, în temeiul art. 14 și art. 17 C. proc.

pen. obligând pe inculpații P.C.M. și T.V.M., în solidar, să achite în favoarea părții civile M.L.T. suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale. Împotriva Sentinței penale nr. 73/ PI din 22 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 3764/30/2012 au declarat apeluri, în termen legal, inculpații T.V. și P.C.M., solicitând reducerea pedepselor și stabilirea unei modalități de executare neprivative de libertate, suspendarea sub supraveghere a executării sau suspendarea condiționată a acesteia. Prin decizia penală nr. III/ A din 30 mai 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpații T.V.

și P.C.M. împotriva Sentinței penale nr. 73/ PI din 22 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 3764/30/2012. A fost desființată sentința penală atacată în ceea ce privește pe inculpații T.V. și P.C.M. și, în rejudecare: A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului T.V. și au fost repuse pedepsele în individualitatea lor. A fost redusă de la 6 ani și 8 luni închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului T.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 320 1 C. proc. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului T.V. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani și 8 luni închisoare, care va fi și pedeapsa rezultantă. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului P.C.M. și au fost repuse pedepsele în individualitatea lor. A fost redusă de la 6 ani și 8 luni închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului P.C.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului P.C.M.

în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani și 8 luni, care va fi și pedeapsa rezultantă. Au fost menținute, în rest, dispozițiile hotărârii penale atacate. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpații apelanți până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că hotărârea atacată este netemeinică în ceea ce privește individualizarea cuantumului pedepsei aplicate fiecăruia dintre inculpații T.V.

și P.C.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001. S-a constatat că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile părților vătămate, martorilor V.F., B.M., P.L., H.M., P.L., M.V., C.I., M.L., F.V., G.R., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice. A fost avută în vedere și împrejurarea că inculpații au recunoscut faptele în fața primei instanțe, aplicându-se procedura reglementată de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. De asemenea, s-a constatat că încadrarea juridică dată faptelor este legală și temeinică, în speță fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, constând în aceea că inculpații T.V.M.

și P.C.M. au racolat, cazat și transportat pe partea vătămată R.A., în vederea exploatării acesteia prin determinarea ei la practicarea prostituției, începând cu luna februarie 2011 până în luna martie 2012 și, respectiv, ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) teza I din Legea nr. 678/2001, constând în comiterea acelorași fapte în raport cu partea vătămată M.L.T., în vârstă de 16 ani la data respectivă. Totodată, s-a constatat că în mod corect s-a reținut în sarcina inculpaților comiterea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. întrucât aceștia au acționat în mod coordonat, împărțindu-și sarcinile în vederea obținerii de beneficii materiale prin exploatarea părților vătămate, iar perioada de timp în care au acționat conduce la concluzia că existența grupării nu este una constituită întâmplător și spontan.

De altfel, s-a avut în vedere că inculpații nu au contestat în calea de atac a apelului nici starea de fapt, nici încadrările juridice date faptelor. În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților și modalitatea de executare, instanța de apel a constatat că au fost respectate dispozițiile art. 72 și 52 C. pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, neimpunându-se reducerea acestora, dar că se impune reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de ar