ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1343/2014

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin sentința penală nr. 401/PI din data de 26 octombrie 2012 a Tribunalului Timiș, în temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a fost condamnată inculpata S.V., la 4 ani închisoare pentru asociere, în vederea săvârșirii de infracțiuni în temeiul art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata S.V. la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de 5 luni închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa de 6 ani și 5 luni închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei alături de pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata rețineri de 24 de ore. În temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.D., la 4 ani închisoare pentru asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. În temeiul art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.D. la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de 5 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani și 5 luni închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului alături de pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I.V., la 4 ani închisoare pentru asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. În temeiul art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.V. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de 5 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 5 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului alături de pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 de ore. În temeiul art. 14 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 998-art. 999 și art. 1000 C. civ. vechi au fost obligați inculpații S.V. și B.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.G.

SRL, să achite în favoarea următoarelor părți civile, următoarele sume: B.M. sumele de 1.075 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, L.N.D. sumele de 2.100 RON și 170 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 RON cu titlu de daune morale, S.G.F. sumele de 2.100 RON și 170 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 RON cu titlu de daune morale, U.I. sumele de 1.075 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, O.F.F. sumele de 1.075 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale. În temeiul art. 14 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 998-art.

999 și art. 1000 C. civ. vechi au fost obligați inculpații S.V., B.D., B.I.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.J. SRL să achite în favoarea următoarelor părți civile următoarele sume: S.M.C. sumele de 1.075 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, S.G. sumele de 875 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 600 euro cu titlu de daune morale, R.E. sumele de 875 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, N.A. suma de 1.250 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, V.C.D. suma de 875 RON și 500 euro cu titlu de dauna materiale și suma de 1.000 euro daune morale, I.V.

suma de 1.050 RON și 170 euro cu titlu de daune materiale și suma de 2.000 RON cu titlu de daune morale, B.M.A. suma de 1.050 RON și 170 euro cu titlu de daune materiale și suma de 2.000 RON cu titlu de daune morale, S.R.C. suma de 1.050 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, V.P.C. sumele de 1.075 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, B.V. suma de 1.075 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, P.G. suma de 600 euro daune materiale și suma de 400 euro daune morale, T.M. sumele de 1.075 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro daune morale, S.S.

suma de 1.200 RON cu titlu de daune materiale, N.V. sumele de 1.075 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, F.G. sumele de 1.500 RON cu titlu de daune materiale și 1.000 euro cu titlu de daune morale, F.M. suma de 1.600 RON cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, D.S. suma de 1.075 RON și 170 euro cu titlu de daune materiale și suma de 3.000 RON cu titlu de daune morale, M.C., sumele de 875 RON și 170 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, F.V. suma de 1.075 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, F.I.O. suma de 1.075 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, F.G.M.

suma de 1.075 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, C.I.G. sumele de 875 RON și suma de 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, F.A., sumele de 875 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro daune morale, F.L.B. suma de 1.075 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, A.D.C.C. sumele de 400 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale F.R., sumele de 875 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale. În temeiul art. 14 alin. (2) C. proc.

pen. raportat la art. 998-art. 999 și art. 1000 C. civ. vechi au fost obligați inculpații S.V., B.D., B.I.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.J. SRL, să achite următoarelor părți civile următoarele sume: P.C.N. sumele de 875 RON și 315 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, S.D. sumele de 850 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 900 euro cu titlu de daune morale, C.E., sumele de 850 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, F.S. suma de 850 RON și suma de 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 900 euro cu titlu de daune morale, T.M.S., sumele de 2.100 RON și suma de 170 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 RON cu titlu de daune morale, N.A.D.

suma de 1.000 RON cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, N.A.A. suma de 1.000 RON cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, T.C.D., sumele de 1.075 RON și 170 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale. În temeiul art. 353 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale inculpaților și părților responsabile civilmente luată prin încheierea instanței din data de 14 februarie 2012. În temeiul art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații să achite în favoarea statului suma de 6.000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, inculpatul B.I.V.

urmând a achita suma în solidar cu părțile responsabile civilmente SC P.J. SRL și SC T.J. SRL și inculpata S.V. urmând a achita în solidar cu părțile responsabile civilmente SC P.J. SRL și SC T.J. SRL și SC A.G. SRL. În temeiul art. 189 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus plata din fondul special al Ministerului de Justiției a sumei de 16.400 RON reprezentând onorariu asistență gratuită pentru cele 41 părți civile. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Timișoara, emis la data de 22 aprilie 2011 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 2914/30/2011 la data de 29 aprilie 2011, inculpații S.V., B.I.V.

și B.D. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Starea de fapt reținută de acuzare este următoarea: Începând din cursul lunii septembrie 2010, un număr de 5 reclamanți s-au prezentat din proprie inițiativă la sediul B.C.C.O. Timișoara, unde au denunțat activitatea de recrutare de forță de muncă și ulterior de exploatare prin muncă desfășurată de reprezentanții SC T.J. SRL, oferte pe care firma le promova prin intermediul anunțurilor din ziarul P. Având în vedere plângerile formulate de părțile vătămate B.V., S.R.C., S.G., V.P.C.

și P.G., la data de 13 septembrie 2010, ofițerii B.C.C.O. Timișoara s-au sesizat din oficiu față de S.V., B.I.V., B.D. și numitul F.G.M., care în calitate de reprezentanți ai societății susmenționate și sub fațada înființării unor firme comerciale neacreditate de Ministerul Muncii, au pus bazele constituirii unei asocieri în scopul atragerii și recrutării forței de muncă din România, pe care sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă bine plătite și condiții decente le-au exploatat prin muncă sub forma înșelăciunii. În urma derulării evenimentelor s-a conturat necesitatea punerii sub interceptare a posturilor telefonice folosite de S.V. și B.I.V., fapt ce a dus la demascarea întregii activități infracționale desfășurate de aceștia în asociere cu B.D.

și numitul F.G.M. aflați pe teritoriul Spaniei în așteptarea victimelor racolate de cei doi. Se mai arată că ulterior au formulat plângeri penale mai multe persoane, care au răspuns anunțurilor din ziarul P., printre aceștia numărându-se: S.M.C., R.E., P.C.N., N.A., B.M., S.D., F.S., C.E., V.C.D., I.V., B.M.A., S.G.F., L.N.D., O.F.F., U.I., N.A.D., N.A.A., M.C.E., F.G., F.M., F.A., D.S., T.C.D., M.C., F.L.B., F.R., T.M.S., F.G.M., F.V., F.I.O., P.C., C.I.G., T.M., F.E., S.S., N.V., A.D.C.C. și B.V. Ulterior acestui moment, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații S.V. și B.I.V. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 8 din Legea nr. 39/2003 toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar la data de 17 ianuarie 2011 acțiunea penală a fost pusă în mișcare și față de inculpatul B.D.

sub aspectul comiterii acelorași fapte. S-a reținut că începând din cursul anului 2010, inculpații S.V., B.D. (fratele acesteia) și B.I.V. au hotărât să găsească un mod facil și rentabil de a-și asigura sursele de trai, dar care să nu implice un efort fizic sporit, înființând societăți pentru a atrage persoanele interesate în ocuparea unor locuri de muncă în străinătate. S-a arătat că, sub fațada unor firme înregistrate legal la I.T.M. și întocmirea unor contracte de muncă și mediere fără nici o valoare în fapt, au atras persoane interesate de locuri de muncă în străinătate, și astfel au obținut beneficii financiare sigure. S-a arătat că au indus în eroare părțile civile, în condițiile în care au înființat societăți comerciale care să aibă drept obiect de activitate plasarea de forță de muncă.

Pentru a garanta autenticitatea activității și pentru a fi mai credibili, au cerut celor interesați mai multe documente în copie, cum ar fi certificate de absolvire, fișe cazier, contracte de muncă, documente de studii, poze, etc, simulând în acest mod un dosar de angajare conform cerințelor legilor de specialitate. În acest sens, la data de 27 iulie 2010, inculpații S.V. și B.I.V. au înființat SC P.J. SRL, pe care au înregistrat-o la Institutul Teritorial de Muncă Timiș ca agent de ocupare a forței de muncă în străinătate. Astfel, sediul firmei a fost ales în Timișoara, fiind coordonat de inculpatul B.I.V., iar ca punct de lucru a fost ales municipiul Brașov, având drept coordonator pe inculpata S.V.

În ceea ce-i privește pe inculpatul B.D. și numitul F.G.M., aceștia aveau rolul de a prelua persoanele recrutate în acest mod de inculpata S.V. și de a-i exploata prin muncă prin reținerea salariilor. Odată înregistrată firma la I.T.M. Timiș, inculpații S.V. și B.I.V. au făcut anunțuri publicitare pentru oferte de muncă în Spania, Cehia, Germania și Italia, atât prin ziarul P. cât și prin mass-media televizată și sistem informatic, astfel că, cererile nu au întârziat să apară, firma fiind pur și simplu asaltată de solicitările persoanelor care și-au exprimat dorința de a ocupa ofertele de muncă atractive pe care inculpații le expuneau.

Printre aceste persoane se numără V.I., C.G., P.G.A., P.E., T.N., T.S., M.S., M.A.M., P.C.A., P.F., I.G., I.D., C.B., R.C., R.A., D.M., G.A.M., S.I., I.O.M., R.B., V.B., V.G., V.C., C.C., T.M.A., B.C., D.G., T.N.A., V.I.A., M.I.R., R.T., B.G., B.M.B., V.A., O.G., C.I., C.V., C.C.A., C.C.B., T.N.N., D.E., D.I., M.M.A., H.C.M., B.N., C.A., C.D., C.M., G.A., C.P., G.D., G.L., I.A., I.E., I.A.A., O.C., P.P., R.I., V.M., O.F.O., D.I.A., A.D.L., K.V., C.M.A., N.G., M.M., M.T., T.C.D., D.N., O.G.A., N.M.D., L.P., L.N., D.A.D., N.G.A., I.M., C.P.A., M.I.I., L.L.P., N.S.M., S.L., D.M.C., C.V.A., C.M.B., C.D.A., I.L., T.E., D.F., Z.O.M., T.N.B., M.V., F.E.A., D.F.A., C.N., R.P.T.B., T.N.N.A., Z.I.M., V.S.C., T.E.A., M.I.A., P.M.L., L.L., L.P.A., P.V., F.C., M.D., P.V.V., S.G.A., V.D., M.M.B., D.Z., M.T.D., G.V., B.D.A., V.A.A., B.I.M., C.D.D., S.Z.V., B.D.M., G.C.M., S.V.A., P.E.A., M.L., F.C.A., B.V.A., P.I., I.N., M.M.D., U.D.A., C.L., U.B., P.D.A., C.C.S., H.D.I., T.M.S., H.M.V., S.A.R., Z.N., B.S.A., U.G., O.F., H.F., P.V.A., S.N., M.R., L.D.I., L.A.C., O.I., P.L., O.V., B.E., M.C.E., F.M., F.G., A.C., B.V.B., T.A., C.D.B., C.M.C., M.S.A., I.B., V.F.T., D.B.F., G.N.C., G.A.B., S.F., M.A.A., N.F., A.A., C.B.A., N.O., S.V.B., V.M.A., P.Z., S.E., G.F., S.F.A., A.J., V.D.A., Z.A.E., B.P., D.C., F.C.I., R.C.A., P.I.A., B.D.B., B.C.A., B.L., N.V.A., G.V.C., C.M.M., S.C., N.C., M.I., M.G.,

N.G.B., B.M.C., T.O., S.D.A., S.L.A., T.D., C.G.A., U.G.A., U.M., R.M., R.D., F.P., V.C.D., M.D.A., F.R.A., H.C., P.C.B., N.S., I.I., C.T., D.G.A., C.G.B., C.C.C., M.C.A., A.G.A., A.M., C.E., P.A., L.M., L.M.A., D.A., I.I.I., S.I.A., etc. Dosarele cuprinzând documentele părților vătămate au fost ridicate cu ocazia perchezițiilor efectuate la sediile societății și constituite în corp delict. S-a arătat că argumentele care au convins acest număr mare de victime să accepte ofertele inculpaților S.V. și B.I.V., au fost condițiile decente de muncă, salariul oferit de angajatorii străini și nu în ultimul rând semnarea unor contracte de muncă și contracte de mediere puse la dispoziție de SC P.J. SRL, aspect ce a constituit un element predominant de acceptare a ofertei.

După ce părțile vătămate au luat contactul telefonic cu inculpații S.V. și B.I.V., aceștia îi invitau la sediul firmei din Timișoara și la sediul punctului de lucru din Brașov, unde le puneau la dispoziție contracte de muncă fotocopiate și contracte de mediere, de asemenea copiate la xerox, pentru a fi completate cu datele persoanei solicitante și în care erau stipulate obligații pe care le dețin atât furnizorul cât și persoana beneficiară a locului de muncă. Pentru a fi credibili, inculpații au ales în calitate de firmă angajatoare străină SC C.M.C.H. SA și SC A. SRL din Spania. Odată întocmite aceste înscrisuri, vădit false, inculpații solicitau părților vătămate un comision în valoare de 250 euro, respectiv echivalentul de 875 RON, atrăgându-le atenția că în momentul ajungerii lor la destinație vor fi așteptați de reprezentanții firmei angajatoare cărora sunt obligați să le achite alți 50 euro necesari întocmirii permisului de ședere.

După finalizarea acestor proceduri, inculpații S.V. și B.I.V. le-au îndrumat pe victime să-­și achite biletul de transport la firma SC S.T. SRL, care i-a deplasat apoi până în localitățile stabilite de inculpați, și anume X1, X2 și X3. După ajungerea la destinație, părțile vătămate au așteptat să fie preluați de firma angajatoare, însă aceștia nu existau, iar surpriza a fost atunci când cei care se pretindeau a fi niște persoane respectabile ale firmelor spaniole, au venit să-i îmbarce inculpatul B.D. și un cetățean de etnie rromă din România, cunoscut sub numele de M. Surpriza părților vătămate a continuat să fie și mai neplăcută atunci când au fost conduși la locul de cazare, care era în fapt un imobil dezafectat, fără grup sanitar, fără electricitate și canalizare, iar în imobil nu se aflau paturi, ci doar saltele folosite de cei 15-20 de persoane care dormeau în aceeași încăpere.

S-a mai arătat că inculpatul B.D. și numitul M. nu le-au oferit locuri de muncă, ci i-au lăsat în așteptare săptămâni întregi, până când ei reușeau să convingă patronii spanioli să le ofere câteva ore de muncă „la negru” la cules de usturoi, pentru ca apoi după prestarea muncii să ridice banii fără a plăti muncitorii. Revolta părților vătămate vis-a-vis de situația găsită la fața locului a fost întemeiată, astfel că le-au cerut explicații inculpatului B.D. și numitului M., însă aceștia au căutat să-i calmeze și să-i asigure că se vor rezolva aceste probleme, scuze fără valoare și fără acoperire în realitate. În acest sens, elocvente sunt declarațiile părților vătămate în care acestea redau cu lux de amănunte fuga de răspundere afișată de inculpatul B.D.

și numitul M. În acest sens, se citează din conținutul plângerii părții vătămate O.V.: „(...) Ajunși în Spania am stat 7 ore până să fim ridicați și duși la locul de cazare (...) întrebîndu-l pe domnu C. dacă mâine mă duce la muncă, mi-a răspuns că el are echipa sa iar eu depind de domnu D. (alias inculpatul B.D.) Domnu D. nu a vrut să vină sau habar nu a avut să vină către noi. Am ajuns la concluzia că domnu D. se ascundea de noi să ne dea măcar o explicație (...)”. Același context cuprind și plângerile tuturor părților vătămate enumerate mai sus, dar mai ales a părții vătămate C.L., a cărei conținut demască falsitatea contractelor de muncă și mediere întocmite de inculpații S.V. și B.I.V. în țară cu firma angajatoare purtând numele de SC A. SRL Spania.

Se citează în acest sens: „(...) La sosirea în Spania am contactat telefonic persoana de legătură,numitul D. (alias inculpatul B.D.) care mi-a dat ca punct de întâlnire localitatea X1-X4, în data de 5 octombrie 2010, dar nu s-a prezentat și nici nu a răspuns la telefon, așteptând mai mult de 6 ore (...) Mai precizez că personalul firmei SC A. SRL Spania ne-a informat că actul adițional și contractul individual de muncă semnat în România nu are nici o valoare în Spania (...)”. Pentru a calma nervozitatea victimelor și pentru a le înlătura revolta ce o manifestau în raport cu înșelătoria în care au fost atrase, inculpatul B.D. le-a promis acestora obținerea de permise de ședere și muncă, iar pentru a fi mai credibil a îmbarcat o parte din victime în microbuze și i-a transportat în orașul X5 pentru obținerea vizei, însă înainte de asta le-a cerut drept taxă sume cuprinse între 30-50 euro de persoană.

Cu toate acestea, vizele nu au fost obținute, astfel că inculpatul B.D. a continuat seria minciunilor, transportându-i în apropierea unor localități, unde i-a lăsat în așteptare zile întregi fără adăpost și hrană, în apropierea unor cimitire. În această situație, părțile vătămate s-au văzut nevoite să revină în țară cu sprijinul membrilor de familie, care le-au expediat sumele de bani necesare pentru achitarea transportului. Unele dintre aceste victime s-au prezentat, în număr de 11, la Ambasada României la Madrid, persoane reprezentate de F.G.A. și C.M.D., pentru a semnala faptul că au fost induși în eroare de reprezentanții SC P.J. SRL din Timișoara.

În conținutul plângerilor depuse, victimele au arătat faptul că au achitat un comision de 450 euro la firma din țară care le-a promis asigurarea unor locuri de muncă bine plătite în agricultură, iar atunci când au ajuns în Spania au fost abandonați în localitatea X6, de unde au fost preluați de un anume „D.” care i-a cazat în niște anexe ale unei ferme agricole, obligându-i să muncească 12-14 ore, fără să-i plătească. Acest aspect este confirmat de adresa Ministerului și Internelor, Biroul Atașatului cu Afaceri Interne, Ambasada României la Madrid. Aceeași adresă arată că SC C.M.C.H. SA are sediul social în localitatea X7, având drept asociați pe S.D.B., cetățean spaniol și pe A.B., cetățean român, iar obiectul de activitate sunt construcțiile și renovările imobiliare precum și operațiunile de vânzare-cumpărare, sau intermediere de proprietăți imobiliare.

Firma nu este autorizată să intermedieze sau să plaseze forță de muncă. Comunicarea înaintată de atașatul român mai arată că la adresa sediul acestei societăți, ce figurează drept sediu social al SC C.M.C.H. SA mai locuiesc și numiții P.B. (fratele inculpaților S.V. și B.D.), V.B.A. (cumnata inculpaților S.V. și B.D.), A.B. (fratele pe linie paternă a inculpaților S.V. și B.D.). Astfel fiind situația, o parte din părțile vătămate revenite în țară prin surse proprii s-au prezentat la sediul firmei din Timișoara și Brașov solicitând explicații, iar pentru ca victimele să nu facă prea multă vâlvă în jurul actelor de înșelăciune, inculpații S.V. și asociatul ei B.I.V. au promis că le vor asigura un alt loc de muncă de această dată foarte sigur și real în Cehia, fie în agricultură, fie la societatea P., la montarea de piese.

În acest caz, este vorba de părțile vătămate S.G., P.G., N.A.A., N.A.D., față de care inculpații au adoptat aceeași metodă de inducere în eroare, și anume încheierea unor contracte de muncă și mediere false, simulând originalitatea acestora. Și de această dată părțile vătămate au suferit o dezamăgire cruntă, întrucât după ce inculpatul B.I.V. i-a însoțit în Cehia, Praga, odată ajunși acolo, pur și simplu i-a predat unei persoane de legătură, cetățean român, care i-a cazat într-un imobil dezafectat în așteptarea unei posibile munci în agricultură. Aceeași strategie au uzat-o inculpații și față de celelalte părți vătămate, care, revenite în țară, s-au deplasat la sediul firmei, cerând explicații, însă pentru a le distrage atenția, au fost trimise în Cehia, ulterior în Germania, și de fiecare dată au avut aceleași surprize neplăcute de a fi abandonați, plasați de la un traficant la altul și neplătiți pentru cele câteva zile de muncă pe care reușeau să le efectueze.

Extinzând activitatea de urmărire penală, organele de anchetă au stabilit faptul că inculpații S.V. și B.I.V. desfășurau activitatea de recrutare a forței de muncă cu mai multe firme pe care le-au înființat în Brașov și Timișoara încă din anul 2006, când și-au înregistrat prima societate. În anul 2006 au înregistrat SC A.G. SRL, stabilind ca obiect de activitate plasare de forță de muncă, iar în anul 2008 au înființat o alta cu numele de SC T.J. SRL, având același obiect de activitate. Întrucât inculpații nu prezentau bilanțul activității cu profiturile realizate, intrau în faliment prin suspendarea activității, situații ce le asigurau un avantaj major în justificarea nerestituirii comisioanelor solicitate de victimele exploatate.

S-a mai arătat că, pentru a masca activitatea infracțională, inculpații S.V. și B.I.V. întocmeau înscrisuri pe care le intitulau „Notificare” și pe care le expediau victimelor nemulțumite, considerându-le pe ele răspunzătoare pentru faptul că au părăsit locul de muncă. În acest sens s-a arătat că, referitor la SC T.J. SRL, Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, Serviciul de Inspecție Fiscală, a efectuat un raport care confirmă existența obligațiilor restante la bugetul de stat consolidat în valoare totală de 89.865 RON, activitatea firmei fiind suspendată din acest motiv. De asemenea, s-a arătat că și societății SC A.G. SRL i-a fost suspendată activitatea ca urmare a sesizărilor făcute de victimele nemulțumite și de situația de neeliberare a bonurilor fiscale în urma achitării comisioanelor.

S-a reținut că inculpații S.V., B.I.V., B.D. și numitul M., prin activitățile de mai sus, urmăreau să mascheze activitatea infracțională de recrutare, racolare și exploatare a părților vătămate, pe care sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă reale și prin simularea încheierii unor contracte de muncă și mediere false, îi exploatau prin muncă, folosind în acest sens înșelăciunea și abuzul de autoritate. S-a mai arătat că, pe lângă ofertele de muncă din Spania, cele trei firme înființate de inculpați respectiv, SC P.J.T. SRL, SC A.G. SRL și SC P.J. SRL prezentau oferte în Germania în calitate de îngrijitori la circul Z. din localitatea Wiesenburg, landul Branderburg, asigurându-i pe cei interesați că prin încheierea unor contracte de muncă și mediere în limba română, locul de muncă este garantat.

Pentru a verifica existența acestui angajator străin, s-a procedat la solicitarea de date și informații prin Centrul de Cooperare Polițienească Internațională. S-a comunicat faptul că circul Z. există într-adevăr, cu sediul în localitatea germană Wiesenburg, landul Branderburg, însă nu are nici o legătură de cooperare cu firma SC T.J. SRL, aparținând inculpaților S.V. și B.I.V. În ce privește ofertele de locuri de muncă în Slovacia și Cehia prin intermediul SC W.S. SRO și SC P.A. SRL în domeniul asamblării de piese, o parte din părțile vătămate enumerate în cuprinsul rechizitoriului au semnat contracte de muncă și mediere cu firma inculpaților, iar odată ajunși la destinație, aceștia au fost practic plasați contra unor sume de bani cetățenilor de etnie rromă stabiliți pe teritoriile acestor țări și cu care inculpații aveau relații de colaborare.

Munca pe care victimele o prestau și condițiile în care aceasta se desfășura, nu avea nici o legătură cu clauzele contractelor încheiate de inculpați, întrucât cetățenii rromi abia dacă reușeau să le găsească locuri de muncă ziliere la cules de măsline sau usturoi, iar plata pentru cele câteva ore muncite nu revenea victimelor, ci era preluată de ei de la patronii străini. Prin adresa înaintată de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională organelor de urmărire penală, se arată că reprezentantul lor celor două societăți, A.K., nu cunoaște nici o persoană purtând numele de S.V. și B.I.V., susținând că dacă aceștia ar fi cooperat direct cu SC W.S. SRO, în mod cert ar fi trebuit să fie cunoscute.

De asemenea, se menționează că administratorul firmei cehe, U.P., nu a cooperat niciodată cu SC T.J. SRL sau cu reprezentanții săi, S.V. și B.I.V., și nu a încheiat nici un contract de cooperare sau parteneriat cu această firmă și, de asemenea, nu a dezvoltat nici o activitate comercială cu aceasta. S-a mai arătat că, ulterior respingerii propunerii de arestare preventivă a inculpaților, acești au trimis în Spania, la inculpatul B.D., pe una din angajatele SC P.J.T.

SRL, respectiv C.A.A., care avea rolul de a efectua fotografii care să surprindă victimele pe câmp la cules de legume, momentul ridicării banilor pentru plata muncii prestate, precum și condițiile de locuit, cu scopul de a preconstitui probe și de asemenea cu scopul de a determina victimele aflate în Spania să facă declarații în care să specifice că au condiții de muncă foarte bune, că plata se face conform contractului și este încasată de ei personal, și mai ales, aveau misiunea de a face rost de modele de contracte de colaborare cu angajatorii străini pentru a fi completate în România.

Probele propuse de acuzare au fost plângerile formulate de părțile vătămate S.M.C., R.E., P.C.N., N.A., B.M., S.D., F.S., C.E., V.C.D., I.V., B.M.A., S.G.F., L.N.D., O.F.F., U.I., N.A.D., N.A.A., M.C.E., F.G., F.M., F.A., D.S., T.C.D., M.C., F.L.B., F.R., T.M.S., F.G.M., F.V., F.I.O., P.C., C.I.G., T.M., F.E., S.S., N.V., A.D.C.C., B.V., declarațiile părților vătămate, declarații martori, declarații inculpați, procese-verbale de redare scrisă a interceptărilor telefonice, comunicările instituțiilor abilitate din cadrul I.T.M., procese-verbale de percheziție domiciliară, alte înscrisuri, raport de control fiscal. Tribunalul a fost sesizat cu judecarea cauzei la data de 29 aprilie 2011. A fost atașat Dosarul nr. 147/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Timișoara.

În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele probe: părțile vătămate A.D.C.C., S.R.C., R.E., N.A., N.V., B.V., S.G., P.G., S.S., S.M.C., S.D., P.C.N., V.C.D., au precizat pretențiile bănești, depunând și înscrisuri în susținerea pretențiilor, respectiv contract de mediere din 19 mai 2010, act adițional și contract de muncă privind partea vătămată N.A.; contract de mediere din 19 mai 2010, act adițional și contract de muncă privind partea vătămată R.E. La termenul din 9 septembrie 2011 s-au introdus în cauză, în calitate de părți responsabile civilmente SC A.G. SRL, SC T.J. SRL, SC P.J. SRL, la dosar fiind depuse înscrisuri, respectiv act constitutiv al SC A.G. SRL, 6 septembrie 2007, act constitutiv al SC T.J.

SRL; contract individual de muncă încheiat între SC A.G. SRL și inculpata S.V.; carnet de muncă a inculpatei S.V., act constitutiv al SC P.J. SRL. Având în vedere numărul mare a părților civile, faptul că acestea au interese identice în cauză, instanța de fond a constatat că se poate face aplicarea art. 174 alin. (3) C. proc. pen. și că se impune, pentru buna desfășurarea a procesului penal, desemnarea unui avocat din oficiu care să le reprezinte interesele celor 41 părți civile. La termenul din 11 octombrie 2011 s-a depus cererea de constituire de parte civilă în numele tuturor părților civile. S-a reținut că inculpata S.V., în cuprinsul declarației, a arătat că nu se consideră vinovată de săvârșirea infracțiunilor care i se impută.

A arătat că în 2006 a înființat societatea comercială SC A.G. SRL cu sediul în localitatea Brașov, că a obținut autorizația de la I.T.M. pentru a funcționa în temeiul Legii nr. 156/2000, considerându-se că îndeplinea condițiile cerute de această lege pentru a se ocupa de recrutarea forței de muncă și că, periodic, societatea sa era verificată sub aspectul legalității contractelor de mediere pe care le încheia cu persoanele care solicitau serviciile societății. A susținut că, prin intermediul acestei societăți, a reușit să medieze sute de contracte de muncă în străinătate, urmând să depună la dosar contracte de colaborare cu societăți din străinătate. A susținut că a avut un punct de lucru care era comun celor trei societăți și că, în momentul în care a fost suspendată activitatea la SC A.G.

SRL a deschis o altă societate, respectiv SC T.J. SRL, care avea două puncte de lucru, în Brașov și două în Buzău. A mai arătat că această societate a fost înființată în 2008 și a fost suspendată activitatea în 2010, înființând o altă societate, respectiv SC P.J. SRL, cu sediul în localitatea B.J., județul Argeș și la Timișoara, și care avea același punct de lucru ca și cele pe care le desființase. A susținut că a încheiat cu părțile vătămate contracte de mediere, în baza unor contracte de colaborare cu societățile din străinătate, condițiile de cazare erau prevăzute în actul adițional iar solicitanții le cunoșteau, transportul era plătit de părți dar era rezervat de societatea sa, care căuta cele mai ieftine variante de transport.

A mai arătat că beneficiarii cunoșteau de la plecarea din România faptul că nu vor putea să înceapă efectiv lucrul decât după obținerea dreptului de ședere și de muncă, iar cu privire la condițiile de cazare a susținut că li s-a explicat victimelor că vor locui în număr de 3 sau 4 în cameră, că vor avea baie, bucătărie comună, veselă, mașină de spălat rufe și frigider. A considerat că unele din părțile vătămate este posibil să exagereze cu privire la condițiile de cazare, nefiind obișnuite cu condițiile de locuit și având așteptări prea mari. A mai arătat că, legat de cazare, contractul de închiriere era semnat de angajator și ea nu cunoaște detaliile, dar cunoaște faptul că angajații nu plăteau chiria până în momentul în care începeau să lucreze.

A susținut că în Cehia erau asigurate locuri de muncă în industria electronică pentru muncitori ne calificați, că erau condiții de locuit mai bune, iar persoanele care s-au plâns sunt în minoritate. A susținut că în Spania multe din persoanele mediate au plătit un avans modic, urmând ca diferența să o achite la primul salariu. A mai susținut că persoanele mediate erau libere să plece unde doresc, iar pentru comisioanele încasate pentru serviciul de mediere, societățile sale au eliberat chitanțe. Inculpatul B.I.V. a arătat că a lucrat la SC P.J. SRL și la SC T.J. SRL în calitate de asociat. A susținut că prin intermediul său au încheiat contracte de mediere un număr de 8 părți civile, și că o parte din acestea au plecat în Cehia, o parte în Spania.

A susținut că în 2008 a fost personal în Spania, a mers pe câmp împreună cu inculpatul B.D., care i-a arătat modul cum lucrează mai mulți români. A arătat că, cu acel prilej a semnat contractul de colaborare cu firma SC A. SRL din Spania. A mai arătat că în Cehia a discutat cu Societatea SC W.S. SRO, care are profil recrutarea forței de muncă, că acolo a discutat cu o doamnă a cărei nume nu îl cunoaște. De asemenea, a arătat că în Slovacia a semnat un contract de colaborare cu societatea SC P.A. SRL, având ca obiect de activitate recrutarea forței de muncă și având ca reprezentant pe numitul M.P. A susținut că aceste societăți trimiteau oferte ferme pentru angajare persoane și că, la rândul lor, aveau contracte de muncă cu diverse societăți din țara lor.

A arătat că el personal s-a deplasat la Praga cu părțile civile P.G. și S.G. și s-au întâlnit cu angajatorul, care, în prezența sa, i-a dus la locul de cazare și au discutat că urmau să lucreze la cules de hamei. A susținut că personal a participat la încheierea unui procent de 20% din contractele agenției și că la încheierea contractelor de mediere le erau explicate persoanelor solicitante toate condițiile, respectiv unde plecau, când plecau, comisionul ce se plătea, numele angajatorului, numărul de telefon. A susținut că în Cehia persoanele primeau chiar un avans de 500 coroane și făceau o școlarizare de o săptămână, multe persoane trimițându-le mulțumiri. A menționat că o cunoaște pe inculpata S.V.

de 10 ani și că împreună cu aceasta au ales varianta de a înființa mai multe puncte de lucru, față de faptul că locuiau în localități diferite, iar în ce privește sediul din B.J., a arătat că nu plăteau chirie, sediul funcționând în casa tatălui său. Inculpatul B.D. a arătat că nu se consideră vinovat de acuzațiile care i se aduc. A menționat că din numărul de 600 de persoane care au fost în Spania, numărul părților vătămate din acest dosar este relativ redus și consideră normal să existe și persoane nemulțumite. A arătat că a fost angajat la societatea SC C.M.C.H. SA din 2005 și până în 2010, iar în 2010 a înființat firma SC A. SRL. A susținut că patronul SC C.M.C.H. SA, S.D.B., i-a făcut o împuternicire pentru a se ocupa de actele persoanelor din România, respectiv să meargă cu ei la poliție și să-i ajute la cazare.

Deși era doar angajat la această firmă, era responsabil de persoanele venite la lucru și primea în plus sume de bani raportat la numărul de oameni de care se ocupa. Conform celor relatate de inculpatul B.D., după ce se obținea dreptul de muncă, se încheia contractul de muncă, iar plata se făcea fie prin CEC fie să plătea cu bani lichizi, patronul remițându-i lui banii pentru a face plata la două săptămâni. A susținut că părțile nu erau obligate să accepte cazarea oferită de firmă, că se solicita suma de 50 euro chirie, iar până la obținerea dreptului de muncă și de ședere nu se plătea chirie. În apărarea sa, a arătat că nu a constrâns vreo parte vătămată să lucreze cu el, că multe persoane nu au avut răbdarea să aștepte obținerea dreptului de muncă și întrucât avea mulți oameni de supravegheat nu putea să țină evidența tuturor.

Părțile civile S.R.C., S.M.C., R.E., N.A., I.V. au plecat împreună în Spania în baza contractelor de mediere încheiate cu SC T.J. SRL, urmare a înțelegerii cu inculpatul B.I.V. și în baza promisiunii că vor avea asigurate locuri de muncă prin angajatorul SC C.M.C.H. SA. Partea civilă I.V., a arătat că a semnat un contract de mediere cu inculpatul B.I.V., a discutat la telefon cu inculpata S.V., a plătit suma de 6 milioane pentru întocmirea actelor, 130 euro transport, iar în iulie 2010 a ajuns în Spania împreună cu alte persoane. Contrar celor susținute de inculpați, nu a fost așteptat de o anume persoană din partea angajatorului SC C.M.C.H. SA. Abia după un prealabil telefon la Brașov la inculpata S.V., a venit inculpatul B.D.

și o persoană de etnie rromă pe nume M. Acesta din urmă, la volanul unui microbuz, i-a transportat inițial într-un apartament unde locuiau încă 8 persoane de etnie rromă. Datorită faptului că inculpatul B.D. și acel M. nu s-au înțeles cu aceste persoane cu privire la prețul chiriei, românii au fost transportați, pe timp de noapte, în condițiile în care geamurile microbuzului erau camuflate cu un cearșaf, până în localitatea X8, într-un imobil care s-a dovedit a fi proprietatea primăriei și care servea drept casă de adăpost în caz de incendiu. Partea civilă a arătat că cei doi au spart gemurile, părțile civile s-au adăpostit peste noapte în acel imobil, dar dimineața au constat că au mai apărut încă 8 persoane, iar la scurt timp au fost evacuați de autorități întrucât au constatat că ocupau abuziv acel imobil.

În ziua următoare, numitul M. a luat victimele în microbuz sub pretextul că urmează să le întocmească actele pentru obținerea dreptului de ședere, iar seara au dormit în câmp, fiind abandonați în apropierea unui cimitir și fiind nevoiți să se adăpostească efectiv în cimitir. Partea civilă a susținut că au fost plimbați în diverse locații aproximativ 5 zile, că inculpatul B.D. i-a abandonat, iar în momentul în care l-a întrebat pe numitul M. Unde este inculpatul B.D., acesta i-a declarat mincinos ca nu îl cunoaște, deși la scurt timp l-a auzit vorbind la telefon cu inculpatul B.D. și spunându-i că îi va da 1.000 euro dacă îi mai aduce oameni la muncă. A mai arătat că, după 5 zile, numitul M. i-a cazat într-un apartament care susținea că era al lui.

Partea civilă a susținut că, împreună cu alte persoane, s-au adresat autorităților din X5, prezentând contractul de mediere, prilej cu care li s-a comunicat că acel înscris este un fals. Partea civilă S.M.C. a susținut că au dormit pe câmp două sau trei zile, că ulterior numitul M. i-a dus într-un apartament al său, care nu era dotat cu instalații electrice iar apa era primită raționat. Deși nu aveau permise de muncă, au fost scoși la lucru de M., dar banii au rămas la acesta. Partea civilă a mai arătat că, în perioada în care au așteptat eliberarea permiselor de muncă, au ieșit din acel imobil și au căutat variante pentru a pleca în România. întrucât nu aveau bani, au fost nevoiți să doarmă pe străzi.

De asemenea, partea civilă S.R.C. a relatat că au fost nevoiți să doarmă cinci zile pe stradă, că au fost ajutați în final de un român care le-a dat de lucru și i-a plătit pentru a se putea întoarce în țară. Partea civilă A.D.C.C. a încheiat contractul cu SC T.J. SRL din Timișoara prin B.I.V. A făcut parte din același grup de oameni care au fost cazați în acel imobil aparținând Crucii Roșii, apoi a fost nevoit să locuiască în câmp trei nopți. Întrucât oamenii făceau presiuni, inculpatul i-a dus la câmp într-o duminică la cules de usturoi, dar nu au fost plătiți. Partea civilă P.G. a susținut că a semnat contract de mediere cu firma SC T.J. SRL, respectiv cu inculpatul B.I.V., promitându-i-se un loc de muncă în Cehia.

Acesta a susținut că inculpatul B.I.V. l-a transportat în Praga cu autoturismul condus de un prieten. Acolo a fost predat unei persoane de origine asiatică, care i-a transportat cu metroul până la ieșirea din Praga, după care i-a îmbarcat într-un autobuz, mergând într-o localitate de unde au fost preluați de către o altă persoană, care i-a transportat până la locul de cazare, un dormitor situat în vecinătatea unei păduri. A arătat că aici a luat legătura cu un cuplu de români care le-a povestit că nu este de lucru, că ei la rândul lor sunt în aceeași situație și nu pot pleca datorită faptului că nu au bani. La întoarcerea în România, a luat legătura cu inculpații, care i-au propus un alt loc de muncă în Spania.

A susținut că a plecat cu alt grup de persoane în localitatea X3 și, observând că la sosire nu au fost așteptați de nimeni, fiind speriat de experiența din Cehia, s-a întors în România. Partea civilă S.G. a fost în aceeași situație ca și P.G. Acesta a arătat că la acea locație din Cehia au cunoscut, prin intermediul unui român, pe patronul din Cehia, căruia i-a arătat contractul de mediere. Acesta a relatat că documentul era un fals și că el nu a semnat un astfel de contract. Totodată, le-a relatat că nu era posibil să câștige suma de 900 euro promisă în România, în condițiile în care el oferă 250-300 euro pe lună. Aceeași persoană le-a sugerat să nu dea documentele acelui așa numit reprezentant al societății, recomandându-le să plece.

A arătat că pentru a ajunge la cea mai apropiată autogara au fost nevoiți să meargă 6 kilometri pe jos. În Spania a făcut parte din acel grup de 12 persoane care au fost cazați în acel imobil care a aparținut primăriei și care au fost abandonați în câmp în apropierea unui cimitir, fiind nevoiți să se adăpostească în incinta cimitirului. Partea civilă F.S. a semnat contract de mediere cu SC T.J. SRL Timișoara, respectiv inculpatul B.I.V. a plecat în Spania, în august 2010 din Arad. Urma să lucreze în Spania la SC C.M.C.H. SA. A susținut că la sosirea în Spania au fost transportați de inculpatul B.D. în localitatea X1. Pe rând, au fost cazați în mai multe locații. Primele 3, 4 zile au fost adăpostiți într-un imobil fără geamuri, cu saltele pe jos.

Ulterior, au fost transportați într-un imobil care aparținea numitului M. După alte două-trei zile s-au deplasat în localitatea X5 pentru a obține permisul de muncă. Datorită faptului că locuiau prea multe persoane în același imobil, autoritățile spaniole nu au eliberat permise de muncă decât pentru două-trei persoane. Partea civilă a susținut că, deși el îndeplinea condițiile pentru a obține permis de muncă, insistând pe lângă inculpatul B.D. să îl însoțească, acesta tot amâna momentul, aspect care i-a format convingerea că inculpatul B.D. nu era interesat ca el să lucreze. A mai arătat că a locuit în imobilul pus la dispoziție de M. două săptămâni și că numitul M. i-a dus la lucru în zilele de sâmbătă și duminică, întrucât pentru lucrul în zilele de sărbătoare nu se cerea permis de muncă, însă nu a fost plătit pentru munca depusă.

Partea civilă a arătat că în perioada în care a locuit acolo a fost nevoit să mănânce la o biserică unde se servea gratuit mâncare pentru săraci, întrucât nu avea banii necesari pentru a se întreține. Ulterior a obținut dreptul de muncă pe cont propriu, a lucrat la cules de mandarine pentru a-și face o sumă de bani suficientă pentru a se întoarce în România. A susținut că împreună cu el au mers în Spania cu același autocar un număr de 40 persoane, și că majoritatea s-au întors în România din aceleași motive. Partea civilă P.C.N. a plecat în Spania tot în luna august 2010, încheind contract cu SC P.J. SRL Timișoara. A făcut parte din același grup cu părțile civile F.S. și S.D., I.V. A menționat că a plecat în Spania în data de 29 august 2010, că în data de 31 august 2010 au ajuns în localitatea X1, fiind debarcați într-o parcare, unde urma să sosească o persoană pe nume D., să-i preia.

A arătat că inculpatul B.D. a apărut după un interval de o oră însoțit de numitul M. și un anume D. Pasagerii din autobuz au fost împărțiți în 4 grupuri, iar el a făcut parte din grupul acelui D. A susținut că numitul D. i-a dus într-o încăpere care semăna cu un seif, respectiv suprafața de 2/2 pe jos saltea și o pătură urât mirositoare, exista o singură toaletă, o bucătărie, un duș pentru 24 de persoane. După 5-6 zile au fost mutați în altă localitate, într-un imobil compus din camere goale în care erau aduse saltele. În această a doua locație a locuit până la sfârșitul lunii septembrie. Au plătit inculpatului B.D. 25 euro pentru acte și au fost de două ori în localitatea X5 pentru a obține dreptul de muncă, care le-a fost refuzat pentru motiv că nu au făcut dovada existenței unui loc de cazare, întrucât figurau prea multe persoane cu reședința la aceeași adresă.

A susținut că, deși nu aveau permis de muncă, au lucrat sâmbătă și duminică fără a fi plătiți, întrucât numitul M. spunea că trebuie să facă bani de mâncare. A susținut că nu se putea întoarce în România pentru că nu avea bani, că în fiecare zi mergea pe jos 6 km până la biserica dintr-o localitate învecinată, unde se oferea mâncare gratis. A susținut că a mai lucrat circa 4 zile fără a fi plătit, iar în data de 1 noiembrie a reușit să își găsească de lucru prin intermediul altor persoane, astfel că a reușit să facă bani pentru a se întoarce în România. Partea civilă C.E. a locuit împreună cu P.C.N., F.S., S.D. și V.C.D. A susținut că, deși a achitat suma de bani pentru obținerea dreptului de muncă inculpatului B.D., în final a obținut personal acest drept cu ajutorul altei persoane.

A locuit efectiv la locațiile propuse de inculpat întrucât nu avea altă posibilitate, a lucrat efectiv 3 zile fără a fi plătit iar, la un moment dat, i-a cerut bani numitului M., care i-a dat banii necesari pentru a se întoarce acasă. Părțile civile F.G.M., F.V., F.I.O. și P.C. au arătat că au încheiat contract cu inculpata S.V. din partea firmei SC T.J. SRL, că au plecat în Spania în 14 februarie 2010, că inculpata le-a relatat că la sosirea în Spania vor fi așteptați de o persoană, respectiv patronul firmei unde urma să lucreze la citrice. Au susținut că au ajuns într-o autogara din X4 și aici au constatat că nu erau așteptați de nimeni. Cu acest prilej, s-au întâlnit cu alte persoane care așteptau în autogara pentru a se întoarce în România, și care au ajuns în Spania tot prin intermediul firmelor administrate de inculpați.

Părțile civile au arătat că, la un moment dat, a venit o persoană de origine romă care s-a prezentat ca fiind M. Acesta le-a spus că el este patronul unei firmei de citrice. Întrebat de numele acelei firme angajatoare, numitul M. a indicat un alt nume decât cel cunoscut de părțile civile. Întrucât părțile civile au refuzat să-l însoțească pe numitul M., la un moment dat a venit inculpatul B.D. care le-a recomandat părților civile să-l însoțească pe numitul M., întrucât este un om de treabă și le va găsi un loc de muncă. Întrucât grupul de persoane era revoltat, inculpatul B.D. a relatat că merge să le caute cazare. S-a arătat că, după aproximativ 3 ore, cele 20-24 de persoane care au făcut parte din acest transport au fost cazate într-un imobil ce părea a fi un hotel, locuind efectiv în 7 camere.

Părțile civile au arătat că inculpatul B.D. a plătit suma de 10 euro pe persoană, iar după 3 zile a venit să achite prețul la recepție, declarând părților civile că nu dorește să se mai ocupe de ei și că sunt liberi să facă ce doresc. Au mai arătat că inculpatul, la solicitarea părților civile, s-a oferit să le caute un loc de locuit dacă doresc, că trei persoane din grup au mers împreună cu acesta să caute loc