ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1343/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1343/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 401/PI din

data de 26 octombrie 2012 a Tribunalului Timiș, în temeiul art. 8 din Legea nr.

39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a fost condamnată inculpata S.V., la 4 ani

închisoare pentru asociere, în vederea săvârșirii de infracțiuni în temeiul

art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata S.V. la 6 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată. În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă

de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatei pedeapsa

rezultantă de 6 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de 5 luni închisoare,

inculpata urmând să execute pedeapsa de 6 ani și 5 luni închisoare. În baza

art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei alături de pedeapsa rezultantă,

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea

pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei principale. În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă

durata rețineri de 24 de ore.

În temeiul

art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul

B.D., la 4 ani închisoare pentru asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În temeiul art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.D. la 6 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată. În baza art.

65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat

inculpatului pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor

de 5 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani și 5 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului alături de pedeapsa

rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute

la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea

pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei principale.

În temeiul

art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul

B.I.V., la 4 ani închisoare pentru asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În temeiul art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.V. la 5 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată. În baza

art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a aplicat

inculpatului pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor

de 5 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 5 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului alături de pedeapsa

rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute

la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea

pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei principale. În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă

durata reținerii de 24 de ore.

În temeiul

art. 14 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 998-art. 999 și art. 1000 C.

civ. vechi au fost obligați inculpații S.V. și B.D. în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC A.G. SRL, să achite în favoarea următoarelor părți civile, următoarele

sume: B.M. sumele de 1.075 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de

1.000 euro cu titlu de daune morale, L.N.D. sumele de 2.100 RON și 170 euro cu titlu

de daune materiale și suma de 1.000 RON cu titlu de daune morale, S.G.F. sumele

de 2.100 RON și 170 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 RON cu titlu

de daune morale, U.I. sumele de 1.075 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale

și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, O.F.F. sumele de 1.075 RON și 500

euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

În temeiul

art. 14 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 998-art. 999 și art. 1000 C.

civ. vechi au fost obligați inculpații S.V., B.D., B.I.V. în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC T.J. SRL să achite în favoarea următoarelor părți civile următoarele

sume: S.M.C. sumele de 1.075 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma

de 1.000 euro cu titlu de daune morale, S.G. sumele de 875 RON și 500 euro cu titlu

de daune materiale și suma de 600 euro cu titlu de daune morale, R.E. sumele de

875 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de

daune morale, N.A. suma de 1.250 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și

suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, V.C.D. suma de 875 RON și 500 euro

cu titlu de dauna materiale și suma de 1.000 euro daune morale, I.V. suma de 1.050

RON și 170 euro cu titlu de daune materiale și suma de 2.000 RON cu titlu de daune

morale, B.M.A. suma de 1.050 RON și 170 euro cu titlu de daune materiale și suma

de 2.000 RON cu titlu de daune morale, S.R.C. suma de 1.050 RON și 500 euro cu titlu

de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, V.P.C. sumele

de 1.075 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu

de daune morale, B.V. suma de 1.075 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale

și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, P.G. suma de 600 euro daune materiale

și suma de 400 euro daune morale, T.M. sumele de 1.075 RON și 500 euro cu titlu

de daune materiale și suma de 1.000 euro daune morale, S.S. suma de 1.200 RON cu

titlu de daune materiale, N.V. sumele de 1.075 RON și 500 euro cu titlu de daune

materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, F.G. sumele de 1.500 RON

cu titlu de daune materiale și 1.000 euro cu titlu de daune morale, F.M. suma de

1.600 RON cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale,

D.S. suma de 1.075 RON și 170 euro cu titlu de daune materiale și suma de 3.000

RON cu titlu de daune morale, M.C., sumele de 875 RON și 170 euro cu titlu de daune

materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, F.V. suma de 1.075 RON

și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune

morale, F.I.O. suma de 1.075 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma

de 1.000 euro cu titlu de daune morale, F.G.M. suma de 1.075 RON și 500 euro cu

titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale, C.I.G.

sumele de 875 RON și suma de 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000

euro cu titlu de daune morale, F.A., sumele de 875 RON și 500 euro cu titlu de daune

materiale și suma de 1.000 euro daune morale, F.L.B. suma de 1.075 RON și 500

euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale,

A.D.C.C. sumele de 400 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000

euro cu titlu de daune morale F.R., sumele de 875 RON și 500 euro cu titlu de daune

materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

În temeiul

art. 14 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 998-art. 999 și art. 1000 C.

civ. vechi au fost obligați inculpații S.V., B.D., B.I.V., în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC P.J. SRL, să achite următoarelor părți civile următoarele

sume: P.C.N. sumele de 875 RON și 315 euro cu titlu de daune materiale și suma de

1.000 euro cu titlu de daune morale, S.D. sumele de 850 RON și 500 euro cu titlu

de daune materiale și suma de 900 euro cu titlu de daune morale, C.E., sumele de

850 RON și 500 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de

daune morale, F.S. suma de 850 RON și suma de 500 euro cu titlu de daune materiale

și suma de 900 euro cu titlu de daune morale, T.M.S., sumele de 2.100 RON și suma

de 170 euro cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 RON cu titlu de daune morale,

N.A.D. suma de 1.000 RON cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu

de daune morale, N.A.A. suma de 1.000 RON cu titlu de daune materiale și suma de

1.000 euro cu titlu de daune morale, T.C.D., sumele de 1.075 RON și 170 euro cu

titlu de daune materiale și suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

În temeiul

art. 353 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor

mobile ale inculpaților și părților responsabile civilmente luată prin încheierea

instanței din data de 14 februarie 2012.

În temeiul

art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații să achite în favoarea statului

suma de 6.000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, inculpatul B.I.V. urmând

a achita suma în solidar cu părțile responsabile civilmente SC P.J. SRL și SC

T.J. SRL și inculpata S.V. urmând a achita în solidar cu părțile responsabile civilmente

SC P.J. SRL și SC T.J. SRL și SC A.G. SRL.

În temeiul

art. 189 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus plata din fondul special al Ministerului

de Justiției a sumei de 16.400 RON reprezentând onorariu asistență gratuită pentru

cele 41 părți civile.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T., Serviciul

Teritorial Timișoara, emis la data de 22 aprilie 2011 și înregistrat pe rolul Tribunalului

Timiș sub nr. 2914/30/2011 la data de 29 aprilie 2011, inculpații S.V., B.I.V. și

B.D. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.

Starea de fapt

reținută de acuzare este următoarea:

Începând din cursul

lunii septembrie 2010, un număr de 5 reclamanți s-au prezentat din proprie inițiativă

la sediul B.C.C.O. Timișoara, unde au denunțat activitatea de recrutare de forță

de muncă și ulterior de exploatare prin muncă desfășurată de reprezentanții SC

T.J. SRL, oferte pe care firma le promova prin intermediul anunțurilor din ziarul

P. Având în vedere plângerile formulate de părțile vătămate B.V., S.R.C., S.G.,

V.P.C. și P.G., la data de 13 septembrie 2010, ofițerii B.C.C.O. Timișoara s-au

sesizat din oficiu față de S.V., B.I.V., B.D. și numitul F.G.M., care în calitate

de reprezentanți ai societății susmenționate și sub fațada înființării unor firme

comerciale neacreditate de Ministerul Muncii, au pus bazele constituirii unei asocieri

în scopul atragerii și recrutării forței de muncă din România, pe care sub promisiunea

asigurării unor locuri de muncă bine plătite și condiții decente le-au exploatat

prin muncă sub forma înșelăciunii.

În urma derulării

evenimentelor s-a conturat necesitatea punerii sub interceptare a posturilor telefonice

folosite de S.V. și B.I.V., fapt ce a dus la demascarea întregii activități infracționale

desfășurate de aceștia în asociere cu B.D. și numitul F.G.M. aflați pe teritoriul

Spaniei în așteptarea victimelor racolate de cei doi.

Se mai arată că

ulterior au formulat plângeri penale mai multe persoane, care au răspuns anunțurilor

din ziarul P., printre aceștia numărându-se: S.M.C., R.E., P.C.N., N.A., B.M., S.D.,

F.S., C.E., V.C.D., I.V., B.M.A., S.G.F., L.N.D., O.F.F., U.I., N.A.D., N.A.A.,

M.C.E., F.G., F.M., F.A., D.S., T.C.D., M.C., F.L.B., F.R., T.M.S., F.G.M., F.V.,

F.I.O., P.C., C.I.G., T.M., F.E., S.S., N.V., A.D.C.C. și B.V.

Ulterior acestui

moment, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații S.V.

și B.I.V. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1),

alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 8

din Legea nr. 39/2003 toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar la data de

17 ianuarie 2011 acțiunea penală a fost pusă în mișcare și față de inculpatul B.D.

sub aspectul comiterii acelorași fapte.

S-a reținut că

începând din cursul anului 2010, inculpații S.V., B.D. (fratele acesteia) și B.I.V.

au hotărât să găsească un mod facil și rentabil de a-și asigura sursele de trai,

dar care să nu implice un efort fizic sporit, înființând societăți pentru a atrage

persoanele interesate în ocuparea unor locuri de muncă în străinătate. S-a arătat

că, sub fațada unor firme înregistrate legal la I.T.M. și întocmirea unor contracte

de muncă și mediere fără nici o valoare în fapt, au atras persoane interesate de

locuri de muncă în străinătate, și astfel au obținut beneficii financiare sigure.

S-a arătat că

au indus în eroare părțile civile, în condițiile în care au înființat societăți

comerciale care să aibă drept obiect de activitate plasarea de forță de muncă. Pentru

a garanta autenticitatea activității și pentru a fi mai credibili, au cerut celor

interesați mai multe documente în copie, cum ar fi certificate de absolvire, fișe

cazier, contracte de muncă, documente de studii, poze, etc, simulând în acest mod

un dosar de angajare conform cerințelor legilor de specialitate.

În acest sens,

la data de 27 iulie 2010, inculpații S.V. și B.I.V. au înființat SC P.J. SRL, pe

care au înregistrat-o la Institutul Teritorial de Muncă Timiș ca agent de ocupare

a forței de muncă în străinătate. Astfel, sediul firmei a fost ales în Timișoara,

fiind coordonat de inculpatul B.I.V., iar ca punct de lucru a fost ales municipiul

Brașov, având drept coordonator pe inculpata S.V. În ceea ce-i privește pe inculpatul

B.D. și numitul F.G.M., aceștia aveau rolul de a prelua persoanele recrutate în

acest mod de inculpata S.V. și de a-i exploata prin muncă prin reținerea salariilor.

Odată înregistrată

firma la I.T.M. Timiș, inculpații S.V. și B.I.V. au făcut anunțuri publicitare pentru

oferte de muncă în Spania, Cehia, Germania și Italia, atât prin ziarul P. cât și

prin mass-media televizată și sistem informatic, astfel că, cererile nu au întârziat

să apară, firma fiind pur și simplu asaltată de solicitările persoanelor care și-au

exprimat dorința de a ocupa ofertele de muncă atractive pe care inculpații le expuneau.

Printre aceste

persoane se numără V.I., C.G., P.G.A., P.E., T.N., T.S., M.S., M.A.M., P.C.A., P.F.,

I.G., I.D., C.B., R.C., R.A., D.M., G.A.M., S.I., I.O.M., R.B., V.B., V.G., V.C.,

C.C., T.M.A., B.C., D.G., T.N.A., V.I.A., M.I.R., R.T., B.G., B.M.B., V.A., O.G.,

C.I., C.V., C.C.A., C.C.B., T.N.N., D.E., D.I., M.M.A., H.C.M., B.N., C.A., C.D.,

C.M., G.A., C.P., G.D., G.L., I.A., I.E., I.A.A., O.C., P.P., R.I., V.M., O.F.O.,

D.I.A., A.D.L., K.V., C.M.A., N.G., M.M., M.T., T.C.D., D.N., O.G.A., N.M.D., L.P.,

L.N., D.A.D., N.G.A., I.M., C.P.A., M.I.I., L.L.P., N.S.M., S.L., D.M.C., C.V.A.,

C.M.B., C.D.A., I.L., T.E., D.F., Z.O.M., T.N.B., M.V., F.E.A., D.F.A., C.N., R.P.T.B.,

T.N.N.A., Z.I.M., V.S.C., T.E.A., M.I.A., P.M.L., L.L., L.P.A., P.V., F.C., M.D.,

P.V.V., S.G.A., V.D., M.M.B., D.Z., M.T.D., G.V., B.D.A., V.A.A., B.I.M., C.D.D.,

S.Z.V., B.D.M., G.C.M., S.V.A., P.E.A., M.L., F.C.A., B.V.A., P.I., I.N., M.M.D.,

U.D.A., C.L., U.B., P.D.A., C.C.S., H.D.I., T.M.S., H.M.V., S.A.R., Z.N., B.S.A.,

U.G., O.F., H.F., P.V.A., S.N., M.R., L.D.I., L.A.C., O.I., P.L., O.V., B.E., M.C.E.,

F.M., F.G., A.C., B.V.B., T.A., C.D.B., C.M.C., M.S.A., I.B., V.F.T., D.B.F., G.N.C.,

G.A.B., S.F., M.A.A., N.F., A.A., C.B.A., N.O., S.V.B., V.M.A., P.Z., S.E., G.F.,

S.F.A., A.J., V.D.A., Z.A.E., B.P., D.C., F.C.I., R.C.A., P.I.A., B.D.B., B.C.A.,

B.L., N.V.A., G.V.C., C.M.M., S.C., N.C., M.I., M.G., N.G.B., B.M.C., T.O., S.D.A.,

S.L.A., T.D., C.G.A., U.G.A., U.M., R.M., R.D., F.P., V.C.D., M.D.A., F.R.A., H.C.,

P.C.B., N.S., I.I., C.T., D.G.A., C.G.B., C.C.C., M.C.A., A.G.A., A.M., C.E., P.A.,

L.M., L.M.A., D.A., I.I.I., S.I.A., etc.

Dosarele cuprinzând

documentele părților vătămate au fost ridicate cu ocazia perchezițiilor efectuate

la sediile societății și constituite în corp delict.

S-a arătat că

argumentele care au convins acest număr mare de victime să accepte ofertele inculpaților

S.V. și B.I.V., au fost condițiile decente de muncă, salariul oferit de angajatorii

străini și nu în ultimul rând semnarea unor contracte de muncă și contracte de mediere

puse la dispoziție de SC P.J. SRL, aspect ce a constituit un element predominant

de acceptare a ofertei.

După ce părțile

vătămate au luat contactul telefonic cu inculpații S.V. și B.I.V., aceștia îi invitau

la sediul firmei din Timișoara și la sediul punctului de lucru din Brașov, unde

le puneau la dispoziție contracte de muncă fotocopiate și contracte de mediere,

de asemenea copiate la xerox, pentru a fi completate cu datele persoanei solicitante

și în care erau stipulate obligații pe care le dețin atât furnizorul cât și persoana

beneficiară a locului de muncă. Pentru a fi credibili, inculpații au ales în calitate

de firmă angajatoare străină SC C.M.C.H. SA și SC A. SRL din Spania. Odată întocmite

aceste înscrisuri, vădit false, inculpații solicitau părților vătămate un comision

în valoare de 250 euro, respectiv echivalentul de 875 RON, atrăgându-le atenția

că în momentul ajungerii lor la destinație vor fi așteptați de reprezentanții firmei

angajatoare cărora sunt obligați să le achite alți 50 euro necesari întocmirii permisului

de ședere.

După finalizarea

acestor proceduri, inculpații S.V. și B.I.V. le-au îndrumat pe victime să-­și achite

biletul de transport la firma SC S.T. SRL, care i-a deplasat apoi până în localitățile

stabilite de inculpați, și anume X1, X2 și X3. După ajungerea la destinație, părțile

vătămate au așteptat să fie preluați de firma angajatoare, însă aceștia nu existau,

iar surpriza a fost atunci când cei care se pretindeau a fi niște persoane respectabile

ale firmelor spaniole, au venit să-i îmbarce inculpatul B.D. și un cetățean de etnie

rromă din România, cunoscut sub numele de M.

Surpriza părților

vătămate a continuat să fie și mai neplăcută atunci când au fost conduși la locul

de cazare, care era în fapt un imobil dezafectat, fără grup sanitar, fără electricitate

și canalizare, iar în imobil nu se aflau paturi, ci doar saltele folosite de cei

15-20 de persoane care dormeau în aceeași încăpere. S-a mai arătat că inculpatul

B.D. și numitul M. nu le-au oferit locuri de muncă, ci i-au lăsat în așteptare săptămâni

întregi, până când ei reușeau să convingă patronii spanioli să le ofere câteva ore

de muncă „la negru” la cules de usturoi, pentru ca apoi după prestarea muncii să

ridice banii fără a plăti muncitorii.

Revolta părților

vătămate vis-a-vis de situația găsită la fața locului a fost întemeiată, astfel

că le-au cerut explicații inculpatului B.D. și numitului M., însă aceștia au căutat

să-i calmeze și să-i asigure că se vor rezolva aceste probleme, scuze fără valoare

și fără acoperire în realitate. În acest sens, elocvente sunt declarațiile părților

vătămate în care acestea redau cu lux de amănunte fuga de răspundere afișată de

inculpatul B.D. și numitul M. În acest sens, se citează din conținutul plângerii

părții vătămate O.V.: „(...) Ajunși în Spania am stat 7 ore până să fim ridicați

și duși la locul de cazare (...) întrebîndu-l pe domnu C. dacă mâine mă duce la

muncă, mi-a răspuns că el are echipa sa iar eu depind de domnu D. (alias inculpatul

B.D.) Domnu D. nu a vrut să vină sau habar nu a avut să vină către noi. Am ajuns

la concluzia că domnu D. se ascundea de noi să ne dea măcar o explicație (...)”.

Același context

cuprind și plângerile tuturor părților vătămate enumerate mai sus, dar mai ales

a părții vătămate C.L., a cărei conținut demască falsitatea contractelor de muncă

și mediere întocmite de inculpații S.V. și B.I.V. în țară cu firma angajatoare purtând

numele de SC A. SRL Spania. Se citează în acest sens: „(...) La sosirea în Spania

am contactat telefonic persoana de legătură,numitul D. (alias inculpatul B.D.) care

mi-a dat ca punct de întâlnire localitatea X1-X4, în data de 5 octombrie 2010, dar

nu s-a prezentat și nici nu a răspuns la telefon, așteptând mai mult de 6 ore (...)

Mai precizez că personalul firmei SC A. SRL Spania ne-a informat că actul adițional

și contractul individual de muncă semnat în România nu are nici o valoare în Spania

(...)”.

Pentru a calma

nervozitatea victimelor și pentru a le înlătura revolta ce o manifestau în raport

cu înșelătoria în care au fost atrase, inculpatul B.D. le-a promis acestora obținerea

de permise de ședere și muncă, iar pentru a fi mai credibil a îmbarcat o parte din

victime în microbuze și i-a transportat în orașul X5 pentru obținerea vizei, însă

înainte de asta le-a cerut drept taxă sume cuprinse între 30-50 euro de persoană.

Cu toate acestea, vizele nu au fost obținute, astfel că inculpatul B.D. a continuat

seria minciunilor, transportându-i în apropierea unor localități, unde i-a lăsat

în așteptare zile întregi fără adăpost și hrană, în apropierea unor cimitire. În

această situație, părțile vătămate s-au văzut nevoite să revină în țară cu sprijinul

membrilor de familie, care le-au expediat sumele de bani necesare pentru achitarea

transportului. Unele dintre aceste victime s-au prezentat, în număr de 11, la Ambasada

României la Madrid, persoane reprezentate de F.G.A. și C.M.D., pentru a semnala

faptul că au fost induși în eroare de reprezentanții SC P.J. SRL din Timișoara.

În conținutul plângerilor depuse, victimele au arătat faptul că au achitat un comision

de 450 euro la firma din țară care le-a promis asigurarea unor locuri de muncă bine

plătite în agricultură, iar atunci când au ajuns în Spania au fost abandonați în

localitatea X6, de unde au fost preluați de un anume „D.” care i-a cazat în niște

anexe ale unei ferme agricole, obligându-i să muncească 12-14 ore, fără să-i plătească.

Acest aspect este confirmat de adresa Ministerului și Internelor, Biroul Atașatului

cu Afaceri Interne, Ambasada României la Madrid.

Aceeași adresă

arată că SC C.M.C.H. SA are sediul social în localitatea X7, având drept asociați

pe S.D.B., cetățean spaniol și pe A.B., cetățean român, iar obiectul de activitate

sunt construcțiile și renovările imobiliare precum și operațiunile de vânzare-cumpărare,

sau intermediere de proprietăți imobiliare. Firma nu este autorizată să intermedieze

sau să plaseze forță de muncă. Comunicarea înaintată de atașatul român mai arată

că la adresa sediul acestei societăți, ce figurează drept sediu social al SC

C.M.C.H. SA mai locuiesc și numiții P.B. (fratele inculpaților S.V. și B.D.), V.B.A.

(cumnata inculpaților S.V. și B.D.), A.B. (fratele pe linie paternă a inculpaților

S.V. și B.D.).

Astfel fiind situația,

o parte din părțile vătămate revenite în țară prin surse proprii s-au prezentat

la sediul firmei din Timișoara și Brașov solicitând explicații, iar pentru ca victimele

să nu facă prea multă vâlvă în jurul actelor de înșelăciune, inculpații S.V. și

asociatul ei B.I.V. au promis că le vor asigura un alt loc de muncă de această dată

foarte sigur și real în Cehia, fie în agricultură, fie la societatea P., la montarea

de piese. În acest caz, este vorba de părțile vătămate S.G., P.G., N.A.A., N.A.D.,

față de care inculpații au adoptat aceeași metodă de inducere în eroare, și anume

încheierea unor contracte de muncă și mediere false, simulând originalitatea acestora.

Și de această dată părțile vătămate au suferit o dezamăgire cruntă, întrucât după

ce inculpatul B.I.V. i-a însoțit în Cehia, Praga, odată ajunși acolo, pur și simplu

i-a predat unei persoane de legătură, cetățean român, care i-a cazat într-un imobil

dezafectat în așteptarea unei posibile munci în agricultură.

Aceeași strategie

au uzat-o inculpații și față de celelalte părți vătămate, care, revenite în țară,

s-au deplasat la sediul firmei, cerând explicații, însă pentru a le distrage atenția,

au fost trimise în Cehia, ulterior în Germania, și de fiecare dată au avut aceleași

surprize neplăcute de a fi abandonați, plasați de la un traficant la altul și neplătiți

pentru cele câteva zile de muncă pe care reușeau să le efectueze.

Extinzând activitatea

de urmărire penală, organele de anchetă au stabilit faptul că inculpații S.V. și

B.I.V. desfășurau activitatea de recrutare a forței de muncă cu mai multe firme

pe care le-au înființat în Brașov și Timișoara încă din anul 2006, când și-au înregistrat

prima societate. În anul 2006 au înregistrat SC A.G. SRL, stabilind ca obiect de

activitate plasare de forță de muncă, iar în anul 2008 au înființat o alta cu numele

de SC T.J. SRL, având același obiect de activitate. Întrucât inculpații nu prezentau

bilanțul activității cu profiturile realizate, intrau în faliment prin suspendarea

activității, situații ce le asigurau un avantaj major în justificarea nerestituirii

comisioanelor solicitate de victimele exploatate.

S-a mai arătat

că, pentru a masca activitatea infracțională, inculpații S.V. și B.I.V. întocmeau

înscrisuri pe care le intitulau „Notificare” și pe care le expediau victimelor nemulțumite,

considerându-le pe ele răspunzătoare pentru faptul că au părăsit locul de muncă.

În acest sens

s-a arătat că, referitor la SC T.J. SRL, Direcția Generală a Finanțelor Publice

Argeș, Serviciul de Inspecție Fiscală, a efectuat un raport care confirmă existența

obligațiilor restante la bugetul de stat consolidat în valoare totală de 89.865

RON, activitatea firmei fiind suspendată din acest motiv. De asemenea, s-a arătat

că și societății SC A.G. SRL i-a fost suspendată activitatea ca urmare a sesizărilor

făcute de victimele nemulțumite și de situația de neeliberare a bonurilor fiscale

în urma achitării comisioanelor.

S-a reținut că

inculpații S.V., B.I.V., B.D. și numitul M., prin activitățile de mai sus, urmăreau

să mascheze activitatea infracțională de recrutare, racolare și exploatare a părților

vătămate, pe care sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă reale și prin

simularea încheierii unor contracte de muncă și mediere false, îi exploatau prin

muncă, folosind în acest sens înșelăciunea și abuzul de autoritate.

S-a mai arătat

că, pe lângă ofertele de muncă din Spania, cele trei firme înființate de inculpați

respectiv, SC P.J.T. SRL, SC A.G. SRL și SC P.J. SRL prezentau oferte în Germania

în calitate de îngrijitori la circul Z. din localitatea Wiesenburg, landul Branderburg,

asigurându-i pe cei interesați că prin încheierea unor contracte de muncă și mediere

în limba română, locul de muncă este garantat.

Pentru a verifica

existența acestui angajator străin, s-a procedat la solicitarea de date și informații

prin Centrul de Cooperare Polițienească Internațională. S-a comunicat faptul că

circul Z. există într-adevăr, cu sediul în localitatea germană Wiesenburg, landul

Branderburg, însă nu are nici o legătură de cooperare cu firma SC T.J. SRL, aparținând

inculpaților S.V. și B.I.V.

În ce privește

ofertele de locuri de muncă în Slovacia și Cehia prin intermediul SC W.S. SRO și

SC P.A. SRL în domeniul asamblării de piese, o parte din părțile vătămate enumerate

în cuprinsul rechizitoriului au semnat contracte de muncă și mediere cu firma inculpaților,

iar odată ajunși la destinație, aceștia au fost practic plasați contra unor sume

de bani cetățenilor de etnie rromă stabiliți pe teritoriile acestor țări și cu care

inculpații aveau relații de colaborare. Munca pe care victimele o prestau și condițiile

în care aceasta se desfășura, nu avea nici o legătură cu clauzele contractelor încheiate

de inculpați, întrucât cetățenii rromi abia dacă reușeau să le găsească locuri de

muncă ziliere la cules de măsline sau usturoi, iar plata pentru cele câteva ore

muncite nu revenea victimelor, ci era preluată de ei de la patronii străini.

Prin adresa înaintată

de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională organelor de urmărire penală,

se arată că reprezentantul lor celor două societăți, A.K., nu cunoaște nici o persoană

purtând numele de S.V. și B.I.V., susținând că dacă aceștia ar fi cooperat direct

cu SC W.S. SRO, în mod cert ar fi trebuit să fie cunoscute. De asemenea, se menționează

că administratorul firmei cehe, U.P., nu a cooperat niciodată cu SC T.J. SRL sau

cu reprezentanții săi, S.V. și B.I.V., și nu a încheiat nici un contract de cooperare

sau parteneriat cu această firmă și, de asemenea, nu a dezvoltat nici o activitate

comercială cu aceasta.

S-a mai arătat

că, ulterior respingerii propunerii de arestare preventivă a inculpaților, acești

au trimis în Spania, la inculpatul B.D., pe una din angajatele SC P.J.T. SRL, respectiv

C.A.A., care avea rolul de a efectua fotografii care să surprindă victimele pe câmp

la cules de legume, momentul ridicării banilor pentru plata muncii prestate, precum

și condițiile de locuit, cu scopul de a preconstitui probe și de asemenea cu scopul

de a determina victimele aflate în Spania să facă declarații în care să specifice

că au condiții de muncă foarte bune, că plata se face conform contractului și este

încasată de ei personal, și mai ales, aveau misiunea de a face rost de modele de

contracte de colaborare cu angajatorii străini pentru a fi completate în România.

Probele propuse

de acuzare au fost plângerile formulate de părțile vătămate S.M.C., R.E., P.C.N.,

N.A., B.M., S.D., F.S., C.E., V.C.D., I.V., B.M.A., S.G.F., L.N.D., O.F.F., U.I.,

N.A.D., N.A.A., M.C.E., F.G., F.M., F.A., D.S., T.C.D., M.C., F.L.B., F.R., T.M.S.,

F.G.M., F.V., F.I.O., P.C., C.I.G., T.M., F.E., S.S., N.V., A.D.C.C., B.V., declarațiile

părților vătămate, declarații martori, declarații inculpați, procese-verbale de

redare scrisă a interceptărilor telefonice, comunicările instituțiilor abilitate

din cadrul I.T.M., procese-verbale de percheziție domiciliară, alte înscrisuri,

raport de control fiscal.

Tribunalul a fost

sesizat cu judecarea cauzei la data de 29 aprilie 2011.

A fost atașat

Dosarul nr. 147/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Timișoara.

În cursul cercetării

judecătorești au fost administrate următoarele probe: părțile vătămate A.D.C.C.,

S.R.C., R.E., N.A., N.V., B.V., S.G., P.G., S.S., S.M.C., S.D., P.C.N., V.C.D.,

au precizat pretențiile bănești, depunând și înscrisuri în susținerea pretențiilor,

respectiv contract de mediere din 19 mai 2010, act adițional și contract de muncă

privind partea vătămată N.A.; contract de mediere din 19 mai 2010, act adițional

și contract de muncă privind partea vătămată R.E.

La termenul din

9 septembrie 2011 s-au introdus în cauză, în calitate de părți responsabile civilmente

SC A.G. SRL, SC T.J. SRL, SC P.J. SRL, la dosar fiind depuse înscrisuri, respectiv

act constitutiv al SC A.G. SRL, 6 septembrie 2007, act constitutiv al SC T.J.

SRL; contract individual de muncă încheiat între SC A.G. SRL și inculpata S.V.;

carnet de muncă a inculpatei S.V., act constitutiv al SC P.J. SRL.

Având în vedere

numărul mare a părților civile, faptul că acestea au interese identice în cauză,

instanța de fond a constatat că se poate face aplicarea art. 174 alin. (3) C.

proc. pen. și că se impune, pentru buna desfășurarea a procesului penal, desemnarea

unui avocat din oficiu care să le reprezinte interesele celor 41 părți civile.

La termenul din

11 octombrie 2011 s-a depus cererea de constituire de parte civilă în numele tuturor

părților civile.

S-a reținut că

inculpata S.V., în cuprinsul declarației, a arătat că nu se consideră vinovată de

săvârșirea infracțiunilor care i se impută. A arătat că în 2006 a înființat societatea

comercială SC A.G. SRL cu sediul în localitatea Brașov, că a obținut autorizația

de la I.T.M. pentru a funcționa în temeiul Legii nr. 156/2000, considerându-se că

îndeplinea condițiile cerute de această lege pentru a se ocupa de recrutarea forței

de muncă și că, periodic, societatea sa era verificată sub aspectul legalității

contractelor de mediere pe care le încheia cu persoanele care solicitau serviciile

societății. A susținut că, prin intermediul acestei societăți, a reușit să medieze

sute de contracte de muncă în străinătate, urmând să depună la dosar contracte de

colaborare cu societăți din străinătate. A susținut că a avut un punct de lucru

care era comun celor trei societăți și că, în momentul în care a fost suspendată

activitatea la SC A.G. SRL a deschis o altă societate, respectiv SC T.J. SRL, care

avea două puncte de lucru, în Brașov și două în Buzău. A mai arătat că această societate

a fost înființată în 2008 și a fost suspendată activitatea în 2010, înființând o

altă societate, respectiv SC P.J. SRL, cu sediul în localitatea B.J., județul Argeș

și la Timișoara, și care avea același punct de lucru ca și cele pe care le desființase.

A susținut că

a încheiat cu părțile vătămate contracte de mediere, în baza unor contracte de colaborare

cu societățile din străinătate, condițiile de cazare erau prevăzute în actul adițional

iar solicitanții le cunoșteau, transportul era plătit de părți dar era rezervat

de societatea sa, care căuta cele mai ieftine variante de transport. A mai arătat

că beneficiarii cunoșteau de la plecarea din România faptul că nu vor putea să înceapă

efectiv lucrul decât după obținerea dreptului de ședere și de muncă, iar cu privire

la condițiile de cazare a susținut că li s-a explicat victimelor că vor locui în

număr de 3 sau 4 în cameră, că vor avea baie, bucătărie comună, veselă, mașină de

spălat rufe și frigider. A considerat că unele din părțile vătămate este posibil

să exagereze cu privire la condițiile de cazare, nefiind obișnuite cu condițiile

de locuit și având așteptări prea mari. A mai arătat că, legat de cazare, contractul

de închiriere era semnat de angajator și ea nu cunoaște detaliile, dar cunoaște

faptul că angajații nu plăteau chiria până în momentul în care începeau să lucreze.

A susținut că în Cehia erau asigurate locuri de muncă în industria electronică pentru

muncitori ne calificați, că erau condiții de locuit mai bune, iar persoanele care

s-au plâns sunt în minoritate.

A susținut că

în Spania multe din persoanele mediate au plătit un avans modic, urmând ca diferența

să o achite la primul salariu. A mai susținut că persoanele mediate erau libere

să plece unde doresc, iar pentru comisioanele încasate pentru serviciul de mediere,

societățile sale au eliberat chitanțe.

Inculpatul B.I.V.

a arătat că a lucrat la SC P.J. SRL și la SC T.J. SRL în calitate de asociat. A

susținut că prin intermediul său au încheiat contracte de mediere un număr de 8

părți civile, și că o parte din acestea au plecat în Cehia, o parte în Spania. A

susținut că în 2008 a fost personal în Spania, a mers pe câmp împreună cu inculpatul

B.D., care i-a arătat modul cum lucrează mai mulți români. A arătat că, cu acel

prilej a semnat contractul de colaborare cu firma SC A. SRL din Spania. A mai arătat

că în Cehia a discutat cu Societatea SC W.S. SRO, care are profil recrutarea forței

de muncă, că acolo a discutat cu o doamnă a cărei nume nu îl cunoaște. De asemenea,

a arătat că în Slovacia a semnat un contract de colaborare cu societatea SC

P.A. SRL, având ca obiect de activitate recrutarea forței de muncă și având ca reprezentant

pe numitul M.P. A susținut că aceste societăți trimiteau oferte ferme pentru angajare

persoane și că, la rândul lor, aveau contracte de muncă cu diverse societăți din

țara lor. A arătat că el personal s-a deplasat la Praga cu părțile civile P.G. și

S.G. și s-au întâlnit cu angajatorul, care, în prezența sa, i-a dus la locul de

cazare și au discutat că urmau să lucreze la cules de hamei. A susținut că personal

a participat la încheierea unui procent de 20% din contractele agenției și că la

încheierea contractelor de mediere le erau explicate persoanelor solicitante toate

condițiile, respectiv unde plecau, când plecau, comisionul ce se plătea, numele

angajatorului, numărul de telefon. A susținut că în Cehia persoanele primeau chiar

un avans de 500 coroane și făceau o școlarizare de o săptămână, multe persoane trimițându-le

mulțumiri. A menționat că o cunoaște pe inculpata S.V. de 10 ani și că împreună

cu aceasta au ales varianta de a înființa mai multe puncte de lucru, față de faptul

că locuiau în localități diferite, iar în ce privește sediul din B.J., a arătat

că nu plăteau chirie, sediul funcționând în casa tatălui său.

Inculpatul B.D.

a arătat că nu se consideră vinovat de acuzațiile care i se aduc. A menționat că

din numărul de 600 de persoane care au fost în Spania, numărul părților vătămate

din acest dosar este relativ redus și consideră normal să existe și persoane nemulțumite.

A arătat că a fost angajat la societatea SC C.M.C.H. SA din 2005 și până în 2010,

iar în 2010 a înființat firma SC A. SRL. A susținut că patronul SC C.M.C.H. SA,

S.D.B., i-a făcut o împuternicire pentru a se ocupa de actele persoanelor din România,

respectiv să meargă cu ei la poliție și să-i ajute la cazare. Deși era doar angajat

la această firmă, era responsabil de persoanele venite la lucru și primea în plus

sume de bani raportat la numărul de oameni de care se ocupa.

Conform celor

relatate de inculpatul B.D., după ce se obținea dreptul de muncă, se încheia contractul

de muncă, iar plata se făcea fie prin CEC fie să plătea cu bani lichizi, patronul

remițându-i lui banii pentru a face plata la două săptămâni. A susținut că părțile

nu erau obligate să accepte cazarea oferită de firmă, că se solicita suma de 50

euro chirie, iar până la obținerea dreptului de muncă și de ședere nu se plătea

chirie. În apărarea sa, a arătat că nu a constrâns vreo parte vătămată să lucreze

cu el, că multe persoane nu au avut răbdarea să aștepte obținerea dreptului de muncă

și întrucât avea mulți oameni de supravegheat nu putea să țină evidența tuturor.

Părțile civile

S.R.C., S.M.C., R.E., N.A., I.V. au plecat împreună în Spania în baza contractelor

de mediere încheiate cu SC T.J. SRL, urmare a înțelegerii cu inculpatul B.I.V. și

în baza promisiunii că vor avea asigurate locuri de muncă prin angajatorul SC

C.M.C.H. SA.

Partea civilă

I.V., a arătat că a semnat un contract de mediere cu inculpatul B.I.V., a discutat

la telefon cu inculpata S.V., a plătit suma de 6 milioane pentru întocmirea actelor,

130 euro transport, iar în iulie 2010 a ajuns în Spania împreună cu alte persoane.

Contrar celor susținute de inculpați, nu a fost așteptat de o anume persoană din

partea angajatorului SC C.M.C.H. SA. Abia după un prealabil telefon la Brașov la

inculpata S.V., a venit inculpatul B.D. și o persoană de etnie rromă pe nume M.

Acesta din urmă, la volanul unui microbuz, i-a transportat inițial într-un apartament

unde locuiau încă 8 persoane de etnie rromă. Datorită faptului că inculpatul B.D.

și acel M. nu s-au înțeles cu aceste persoane cu privire la prețul chiriei, românii

au fost transportați, pe timp de noapte, în condițiile în care geamurile microbuzului

erau camuflate cu un cearșaf, până în localitatea X8, într-un imobil care s-a dovedit

a fi proprietatea primăriei și care servea drept casă de adăpost în caz de incendiu.

Partea civilă a arătat că cei doi au spart gemurile, părțile civile s-au adăpostit

peste noapte în acel imobil, dar dimineața au constat că au mai apărut încă 8 persoane,

iar la scurt timp au fost evacuați de autorități întrucât au constatat că ocupau

abuziv acel imobil. În ziua următoare, numitul M. a luat victimele în microbuz sub

pretextul că urmează să le întocmească actele pentru obținerea dreptului de ședere,

iar seara au dormit în câmp, fiind abandonați în apropierea unui cimitir și fiind

nevoiți să se adăpostească efectiv în cimitir. Partea civilă a susținut că au fost

plimbați în diverse locații aproximativ 5 zile, că inculpatul B.D. i-a abandonat,

iar în momentul în care l-a întrebat pe numitul M. Unde este inculpatul B.D., acesta

i-a declarat mincinos ca nu îl cunoaște, deși la scurt timp l-a auzit vorbind la

telefon cu inculpatul B.D. și spunându-i că îi va da 1.000 euro dacă îi mai aduce

oameni la muncă. A mai arătat că, după 5 zile, numitul M. i-a cazat într-un apartament

care susținea că era al lui. Partea civilă a susținut că, împreună cu alte persoane,

s-au adresat autorităților din X5, prezentând contractul de mediere, prilej cu care

li s-a comunicat că acel înscris este un fals.

Partea civilă

S.M.C. a susținut că au dormit pe câmp două sau trei zile, că ulterior numitul M.

i-a dus într-un apartament al său, care nu era dotat cu instalații electrice iar

apa era primită raționat. Deși nu aveau permise de muncă, au fost scoși la lucru

de M., dar banii au rămas la acesta. Partea civilă a mai arătat că, în perioada

în care au așteptat eliberarea permiselor de muncă, au ieșit din acel imobil și

au căutat variante pentru a pleca în România. întrucât nu aveau bani, au fost nevoiți

să doarmă pe străzi. De asemenea, partea civilă S.R.C. a relatat că au fost nevoiți

să doarmă cinci zile pe stradă, că au fost ajutați în final de un român care le-a

dat de lucru și i-a plătit pentru a se putea întoarce în țară.

Partea civilă

A.D.C.C. a încheiat contractul cu SC T.J. SRL din Timișoara prin B.I.V. A făcut

parte din același grup de oameni care au fost cazați în acel imobil aparținând Crucii

Roșii, apoi a fost nevoit să locuiască în câmp trei nopți. Întrucât oamenii făceau

presiuni, inculpatul i-a dus la câmp într-o duminică la cules de usturoi, dar nu

au fost plătiți.

Partea civilă

P.G. a susținut că a semnat contract de mediere cu firma SC T.J. SRL, respectiv

cu inculpatul B.I.V., promitându-i-se un loc de muncă în Cehia.

Acesta a susținut

că inculpatul B.I.V. l-a transportat în Praga cu autoturismul condus de un prieten.

Acolo a fost predat unei persoane de origine asiatică, care i-a transportat cu metroul

până la ieșirea din Praga, după care i-a îmbarcat într-un autobuz, mergând într-o

localitate de unde au fost preluați de către o altă persoană, care i-a transportat

până la locul de cazare, un dormitor situat în vecinătatea unei păduri. A arătat

că aici a luat legătura cu un cuplu de români care le-a povestit că nu este de lucru,

că ei la rândul lor sunt în aceeași situație și nu pot pleca datorită faptului că

nu au bani.

La întoarcerea

în România, a luat legătura cu inculpații, care i-au propus un alt loc de muncă

în Spania. A susținut că a plecat cu alt grup de persoane în localitatea X3 și,

observând că la sosire nu au fost așteptați de nimeni, fiind speriat de experiența

din Cehia, s-a întors în România.

Partea civilă

S.G. a fost în aceeași situație ca și P.G. Acesta a arătat că la acea locație din

Cehia au cunoscut, prin intermediul unui român, pe patronul din Cehia, căruia i-a

arătat contractul de mediere. Acesta a relatat că documentul era un fals și că el

nu a semnat un astfel de contract. Totodată, le-a relatat că nu era posibil să câștige

suma de 900 euro promisă în România, în condițiile în care el oferă 250-300

euro pe lună. Aceeași persoană le-a sugerat să nu dea documentele acelui așa numit

reprezentant al societății, recomandându-le să plece. A arătat că pentru a ajunge

la cea mai apropiată autogara au fost nevoiți să meargă 6 kilometri pe jos.

În Spania a făcut

parte din acel grup de 12 persoane care au fost cazați în acel imobil care a aparținut

primăriei și care au fost abandonați în câmp în apropierea unui cimitir, fiind nevoiți

să se adăpostească în incinta cimitirului.

Partea civilă

F.S. a semnat contract de mediere cu SC T.J. SRL Timișoara, respectiv inculpatul

B.I.V. a plecat în Spania, în august 2010 din Arad. Urma să lucreze în Spania la

SC C.M.C.H. SA. A susținut că la sosirea în Spania au fost transportați de inculpatul

B.D. în localitatea X1. Pe rând, au fost cazați în mai multe locații. Primele 3,

4 zile au fost adăpostiți într-un imobil fără geamuri, cu saltele pe jos. Ulterior,

au fost transportați într-un imobil care aparținea numitului M. După alte două-trei

zile s-au deplasat în localitatea X5 pentru a obține permisul de muncă. Datorită

faptului că locuiau prea multe persoane în același imobil, autoritățile spaniole

nu au eliberat permise de muncă decât pentru două-trei persoane. Partea civilă a

susținut că, deși el îndeplinea condițiile pentru a obține permis de muncă, insistând

pe lângă inculpatul B.D. să îl însoțească, acesta tot amâna momentul, aspect care

i-a format convingerea că inculpatul B.D. nu era interesat ca el să lucreze. A mai

arătat că a locuit în imobilul pus la dispoziție de M. două săptămâni și că numitul

M. i-a dus la lucru în zilele de sâmbătă și duminică, întrucât pentru lucrul în

zilele de sărbătoare nu se cerea permis de muncă, însă nu a fost plătit pentru munca

depusă. Partea civilă a arătat că în perioada în care a locuit acolo a fost nevoit

să mănânce la o biserică unde se servea gratuit mâncare pentru săraci, întrucât

nu avea banii necesari pentru a se întreține. Ulterior a obținut dreptul de muncă

pe cont propriu, a lucrat la cules de mandarine pentru a-și face o sumă de bani

suficientă pentru a se întoarce în România. A susținut că împreună cu el au mers

în Spania cu același autocar un număr de 40 persoane, și că majoritatea s-au întors

în România din aceleași motive.

Partea civilă

P.C.N. a plecat în Spania tot în luna august 2010, încheind contract cu SC P.J.

SRL Timișoara. A făcut parte din același grup cu părțile civile F.S. și S.D., I.V.

A menționat că a plecat în Spania în data de 29 august 2010, că în data de 31

august 2010 au ajuns în localitatea X1, fiind debarcați într-o parcare, unde urma

să sosească o persoană pe nume D., să-i preia. A arătat că inculpatul B.D. a apărut

după un interval de o oră însoțit de numitul M. și un anume D. Pasagerii din autobuz

au fost împărțiți în 4 grupuri, iar el a făcut parte din grupul acelui D. A susținut

că numitul D. i-a dus într-o încăpere care semăna cu un seif, respectiv suprafața

de 2/2 pe jos saltea și o pătură urât mirositoare, exista o singură toaletă, o bucătărie,

un duș pentru 24 de persoane. După 5-6 zile au fost mutați în altă localitate, într-un

imobil compus din camere goale în care erau aduse saltele. În această a doua locație

a locuit până la sfârșitul lunii septembrie. Au plătit inculpatului B.D. 25

euro pentru acte și au fost de două ori în localitatea X5 pentru a obține dreptul

de muncă, care le-a fost refuzat pentru motiv că nu au făcut dovada existenței unui

loc de cazare, întrucât figurau prea multe persoane cu reședința la aceeași adresă.

A susținut că, deși nu aveau permis de muncă, au lucrat sâmbătă și duminică fără

a fi plătiți, întrucât numitul M. spunea că trebuie să facă bani de mâncare. A susținut

că nu se putea întoarce în România pentru că nu avea bani, că în fiecare zi mergea

pe jos 6 km până la biserica dintr-o localitate învecinată, unde se oferea mâncare

gratis. A susținut că a mai lucrat circa 4 zile fără a fi plătit, iar în data de

1 noiembrie a reușit să își găsească de lucru prin intermediul altor persoane, astfel

că a reușit să facă bani pentru a se întoarce în România.

Partea civilă

C.E. a locuit împreună cu P.C.N., F.S., S.D. și V.C.D. A susținut că, deși a achitat

suma de bani pentru obținerea dreptului de muncă inculpatului B.D., în final a obținut

personal acest drept cu ajutorul altei persoane. A locuit efectiv la locațiile propuse

de inculpat întrucât nu avea altă posibilitate, a lucrat efectiv 3 zile fără a fi

plătit iar, la un moment dat, i-a cerut bani numitului M., care i-a dat banii necesari

pentru a se întoarce acasă.

Părțile civile

F.G.M., F.V., F.I.O. și P.C. au arătat că au încheiat contract cu inculpata S.V.

din partea firmei SC T.J. SRL, că au plecat în Spania în 14 februarie 2010, că inculpata

le-a relatat că la sosirea în Spania vor fi așteptați de o persoană, respectiv patronul

firmei unde urma să lucreze la citrice. Au susținut că au ajuns într-o autogara

din X4 și aici au constatat că nu erau așteptați de nimeni. Cu acest prilej, s-au

întâlnit cu alte persoane care așteptau în autogara pentru a se întoarce în România,

și care au ajuns în Spania tot prin intermediul firmelor administrate de inculpați.

Părțile civile au arătat că, la un moment dat, a venit o persoană de origine romă

care s-a prezentat ca fiind M. Acesta le-a spus că el este patronul unei firmei

de citrice. Întrebat de numele acelei firme angajatoare, numitul M. a indicat un

alt nume decât cel cunoscut de părțile civile. Întrucât părțile civile au refuzat

să-l însoțească pe numitul M., la un moment dat a venit inculpatul B.D. care le-a

recomandat părților civile să-l însoțească pe numitul M., întrucât este un om de

treabă și le va găsi un loc de muncă. Întrucât grupul de persoane era revoltat,

inculpatul B.D. a relatat că merge să le caute cazare. S-a arătat că, după aproximativ

3 ore, cele 20-24 de persoane care au făcut parte din acest transport au fost cazate

într-un imobil ce părea a fi un hotel, locuind efectiv în 7 camere. Părțile civile

au arătat că inculpatul B.D. a plătit suma de 10 euro pe persoană, iar după 3 zile

a venit să achite prețul la recepție, declarând părților civile că nu dorește să

se mai ocupe de ei și că sunt liberi să facă ce doresc. Au mai arătat că inculpatul,

la solicitarea părților civile, s-a oferit să le caute un loc de locuit dacă doresc,

că trei persoane din grup au mers împreună cu acesta să caute loc