ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2173/2014

Deliberând asupra recursurilor formulate de inculpații C.E.A., C.N.C. și T.M., din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele: Prin Sentința penală nr. 166 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, au fost respinse cererile de schimbare a încadrărilor juridice formulate de inculpații C.E.A., C.N.C. și T.M., din infracțiunile de trafic de persoane în formă continuată și calificată prev. și ped. de disp. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, fapte din perioada 2004 - 2007 în infracțiunile de trafic de persoane în formă simplă prev. și ped de disp.

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior ori prev. și ped. de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, pentru fiecare dintre inculpați, ca neîntemeiate. 1. În baza disp. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a disp. art. 13 C. pen. anterior, a disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen. anterior, a disp. art. 76 lit. b) C. pen. anterior și a disp. art. 80 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul C.E.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. și ped. de disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen.

anterior, cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară, pentru infracțiunea de trafic de persoane în formă calificată și continuată, pentru fapte din perioada 2004 - 2007, având ca părți vătămate pe numitele C.I.L., C.L., A.C.V., C.E., V.M.N., D.S. Au fost aplicate disp. art. 71 raportat la disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior cu excepția dreptului de a alege. S-a dispus ca pedeapsa complementară să se execute în condițiile prevăzute de disp. art. 66 C. pen. anterior. În baza disp. art. 88 C. pen. anterior i s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării sale preventive începând cu data de 5 februarie 2009 la 9 iunie 2009, inclusiv. 2. Prin aceeași sentință în baza disp.

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a disp. art. 13 C. pen. anterior, a disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen. anterior, a disp. art. 76 lit. b) C. pen. anterior și a disp. art. 80 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul C.N.C., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. și ped. de disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară pentru infracțiunea de trafic de persoane în formă calificată și continuată, pentru fapte din perioada 2004 - 2007, având ca părți vătămate numitele A.C.V., C.E., V.M.N., C.I.L., C.L.

și D.S. Au fost aplicate disp. art. 71 raportat la disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege. S-a dispus ca pedeapsa complementară să se execute în condițiile prevăzute de disp. art. 66 C. pen. anterior. În baza disp. art. 88 C. pen. anterior i s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării sale preventive începând cu data de 5 februarie 2009 la 9 iunie 2009, inclusiv. 3. În baza disp. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a disp. art. 13 C. pen. anterior, a disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen., anterior, a disp.

art. 76 lit. b) C. pen. anterior și a disp. art. 80 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata T.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. și ped. de disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară pentru infracțiunea de trafic de persoane în formă calificată și continuată, cu referire la fapte din perioada 2004 - 2007, având ca părți vătămate pe numitele A.C.V., C.E., V.M.N. și D.S. Au fost aplicate disp. art. 71 raportat la disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege. S-a dispus ca pedeapsa complementară să se execute în condițiile prevăzute de disp. art. 66 C. pen.

anterior. În baza disp. art. 86 1 alin. (1) C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsa complementară. În baza disp. art. 86 2 alin. (1) C. pen. anterior, termenul de încercare s-a compus din durata pedepsei aplicată inculpatei la care s-a adăugat un interval de timp de 3 ani fiind în final de 6 ani. Conform art. 86 3 alin. (1) C. pen.

anterior, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună măsurilor de supraveghere, respectiv: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza disp. art. 86 3 alin. (3) C. pen. anterior pe durata termenului de încercare inculpata a fost obligată să nu intre în legătură direct sau indirect cu părțile vătămate ori martorii din această cauză. În temeiul disp.

art. 359 alin. (1) C. proc. pen. anterior s-a atras atenția inculpatei ca în cazul nerespectării disp. art. 83 și 84 C. pen. anterior, ori dacă nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere ori obligația stabilită de instanță se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicată acesteia. Potrivit art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. anterior, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de partea vătămată C.E., privind obligarea inculpaților C.E.A. și T.M. să-i plătească acesteia daune materiale. În baza disp. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen.

anterior, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de partea vătămată C.I.L. privind obligarea inculpatului C.N.C. să-i plătească acesteia daune materiale. În temeiul disp. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. anterior, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de partea vătămată C.L.E. privind obligarea inculpatului C.N.C. să-i plătească acesteia daune materiale. În baza disp. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. anterior, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de partea vătămată A.C.V. privind obligarea C.E.A. și T.M. să-i plătească acesteia daune materiale. Conform art. 346 alin. (1) C. proc.

pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. anterior, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de partea vătămată V.M. privind obligarea inculpatului C.E.A. să-i plătească acesteia daune materiale. În baza disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. anterior, s-a luat act că partea vătămată D.S. nu solicită daune materiale de la inculpații C.E.A., C.N.C. și T.M. Potrivit disp. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. anterior, cu aplicarea disp. art. 998 - 999 C. civ. și art. 1003 C. civ. (legea veche) a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată C.I.L. fiind obligat inculpatul C.N.C. să-i plătească acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza disp. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen., cu aplicarea disp. art. 998 - 999 C. civ. și art. 1003 C. civ. (legea veche) a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată C.L.E. fiind obligat inculpatul C.N.C. să-i plătească acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale. Conform art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. anterior, cu aplicarea disp. art. 998 - 999 C. civ. și art. 1003 C. civ. (legea veche) s-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată A.C.V. fiind obligați fiecare dintre inculpații C.E.A.

și T.M. să-i plătească acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale. În baza disp. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. anterior, cu aplicarea disp. art. 998 - 999 C. civ. și art. 1003 C. civ. (legea veche) a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată C.E. fiind obligat fiecare dintre inculpații C.E.A. și T.M. să-i plătească acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale. În baza disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. anterior, s-a luat act că părțile vătămate D.S. și V.M. nu au solicitat daune morale de la inculpații C.E.A., C.N.C. și T.M. A fost menținut sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului marca A. proprietatea inculpatului C.N.C.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin Rechizitoriul nr. 84/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahova a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpaților C.E.A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, faptă prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, constând în aceea că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înșelăciune și acte de violență, împreună cu inculpații C.N.C. și T.M. au asigurat, transportat, cazat și exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe A.C.V., C.E., V.M.N., P.I.L., C.L.

și D.S.; C.N.C., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, faptă prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, constând în aceea că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înșelăciune și acte de violență, împreună cu inculpații C.E.A. și T.M. au recrutat, transportat cazat și exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe C.I.L., C.L.E., A.C.V., C.E., V.M.N. și D.S. și T.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, faptă prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, constând în aceea că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înșelăciune și acte de violență, împreună cu inculpații C.N.C.

și C.E.A. au recrutat, transportat, cazat și exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe A.C.V., C.E., V.M.N. și D.S. Instanța de judecată în baza rolului activ și a principiului nemijlocirii a procedat la readministrarea probelor din faza de urmărire penală, iar cu ocazia cercetării judecătorești a procedat la audierea inculpaților C.E.A., N.C., C.N.C., T.M. care nu au recunoscut comiterea faptelor penale pentru care au fost trimiși în judecată, a procedat la audierea nemijlocită a părților vătămate C.I.L., C.E., C.L.E., A.V.C., D.S., V.M., au fost audiați C.A., C.G.D., Ș.C., E.R.S., iar la propunerea inculpaților au fost audiați martorii G.V., T.F., G.M.M. și B.M. în circumstanțiere pentru inculpata T.M.

și s-a administrat proba cu înscrisuri depuse de către inculpați. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, atât a celor din faza de urmărire penală, cât și a celor administrate nemijlocit în fața instanței de judecată, cu ocazia cercetării judecătorești potrivit principiului libertății de apreciere a probelor în scopul aflării adevărului, instanța de fond a reținut pe baza acestora vinovăția inculpaților și următoarea situație de fapt: Activitatea infracțională a inculpaților a fost organizată în scopul exploatării unor persoane, victimele fiind recrutate prin înșelăciune, respectiv prin promisiunea asigurării unui loc de muncă bine plătit în Spania, acolo unde inculpații susțineau că dețin un restaurant și unde prezentau posibilitatea obținerii unor profituri considerabile, după care prin amenințare și uneori chiar violență le obliga pe acestea să practice prostituția.

Tribunalul a reținut că, după ce recrutau victimele, traficanții le achitau acestora cheltuielile ocazionate de obținerea documentelor de călătorie și transport. Transportul victimelor se realiza personal de către unul dintre inculpați unde erau predate conducătorilor auto ale unor mijloace de transport persoane, fiindu-le reținute documentele de identitate. Drept urmare, în Spania, la Barcelona, tinerele erau primite de către alt coautor - de regulă de concubinele celor doi frați, T.M. ori M.M. - care le achitau transportul, le rețineau documentele și le cazau într-un imobil închiriat de către aceștia.

Din aceeași perspectivă, instanța de fond a reținut că tinerele erau obligate prin amenințări și violențe fizice să întrețină raporturi sexuale cu clienții unor cluburi de noapte, fiindu-le impusă achitarea datoriei ce reprezenta cheltuielile ocazionate de transport, la care, cu timpul, se adăugau și cele de întreținere, iar violența manifestată de către traficanți față de alte victime, constituia un motiv de determinare a celorlalte victime să se supună regulilor impuse. Totodată, s-a mai reținut că victimelor le era interzis să întrețină relații sexuale cu clienți de cetățenie română sau albaneza, pentru ca acestea să nu solicite ajutor, iar despre albanezi li s-a spus că sunt periculoși și ar putea fi răpite.

Din probatoriile administrate în cauză, din coroborarea declarațiilor date de părțile vătămate, a declarațiilor de martori, a proceselor verbale și planșelor foto întocmite cu ocazia efectuării de recunoașteri după fotografie, a extraselor privind transferurile de bani efectuate de inculpați, proceselor verbale încheiate în urma verificării intrărilor și ieșirilor din țară a inculpaților și părților vătămate, a actelor încheiate de autoritățile spaniole cu ocazia efectuării comisiei rogatorii, s-au reținut următoarele: Referitor la partea vătămată C.E., Tribunalul a reținut că, la sugestia unei foste colege de liceu numita P.A., la jumătatea lunii iulie 2004, aceasta s-a deplasat la Arad și de aici cu un microbuz a plecat în Barcelona.

Inculpata T.M. i-a spus victimei că în noaptea următoare va merge și ea cu celelalte fete în club, deoarece va trebui să câștige bani pentru a-i achita cheltuielile ocazionate de transport, circa 1.500 euro. Din probatoriile administrate a reieșit că partea vătămată a fost exploatată sexual de către inculpați până în luna octombrie 2006, când în urma unei razii a poliției spaniole la clubul unde se afla aceasta a fost dusă într-un centru de plasament împreună cu părțile vătămate D.S. și V.M., situație confirmată și de acestea prin declarațiile date, iar după trei săptămâni au fost returnate în România. Ulterior, victima a fost preluată de către C.E.A. zis "R.", care a transportat-o în Norvegia și în Spania, în localitatea Palma de Mallorca, în același scop al exploatării sale.

În toată această perioadă, partea vătămată a precizat că actele de identitate ale acesteia au fost reținute de către inculpata T.M. În privința părții vătămate V.M.N., din coroborarea declarațiilor date de părțile vătămate, a declarațiilor de martori, a proceselor verbale și planșelor foto întocmite cu ocazia efectuării de recunoașteri după fotografie, a extraselor privind transferurilor de bani efectuate de inculpați, proceselor verbale încheiate în urma verificării intrărilor și ieșirilor din țară a inculpaților și părților vătămate, a actelor încheiate de autorizațiile spaniole cu ocazia efectuării comisiei rogatorii, Tribunalul a reținut următoarele: În vara anului 2004, partea vătămată V.M.N.

l-a cunoscut pe C.E.A. zis "R." prin intermediul unei prietene și anume P.I. Partea vătămată a acceptat propunerile inculpatului C.E.A. care i-a plătit cheltuielile ocazionate de transport și anume taxe de pașaport și contravaloarea transportului, după care a organizat transportul acesteia în sensul că prin intermediul unui prieten a însoțit-o pe aceasta până la Arad. Astfel, ca urmare a înțelegerii avute de inculpat cu conducătorul auto, acesta din urmă i-a reținut pașaportul victimei și l-a predat în Barcelona inculpatei T.M. De altfel, în perioada septembrie 2004 - noiembrie 2007, partea vătămată V.M.N. a fost obligată să întrețină relații sexuale cu clienții mai multor cluburi. Ca atare, cu privire la aceste activități desfășurate în cluburi, partea vătămată a precizat în declarațiile date că era obligată să se prostitueze șase zile pe săptămână, mai puțin duminica, când cluburile erau închise.

În privința părții vătămate D.S., din coroborarea declarațiilor date de părțile vătămate, a declarațiilor de martori, a proceselor-verbale și planșelor foto întocmite cu ocazia efectuării de recunoașteri după fotografie, a extraselor privind transferurilor de bani efectuate de inculpați, proceselor verbale încheiate în urma verificării intrărilor și ieșirilor din țară a inculpaților și părților vătămate, Tribunalul a reținut următoarele: S-a mai reținut că, după ce a fost exploatată sexual de mai mulți traficanți, începând cu toamna anului 2003, partea vătămată D.S. a fost vândută inculpatului C.E.A. zis "R." care a cazat-o într-un apartament din Barcelona, unde i-a spus că a cumpărat-o cu suma de 1500 de euro și că va trebui să se prostitueze pentru a câștiga bani pentru recuperarea datoriei.

După expulzarea sa, la aeroportul din București, partea vătămata împreună cu V.M. și C.E. au fost așteptate de către T.M. și fratele acesteia, numitul T.F., care le-au cazat într-un apartament din Ploiești. Ulterior, cele trei victime au fost transportate din nou în Spania, unde aceștia au continuat exploatarea sexuală a părților vătămate arătate. Referitor la partea vătămată C.I.L., din coroborarea declarațiilor date de părțile vătămate, a declarațiilor de martori, a proceselor-verbale și planșelor foto întocmite cu ocazia de efectuării de recunoașteri după fotografie, a extraselor privind transferurilor de bani efectuate de inculpați, proceselor verbale încheiate în urma verificării intrărilor și ieșirilor din țară a inculpaților și părților vătămate, Tribunalul a reținut următoarele: În luna iulie 2005, C.I.L.

l-a cunoscut prin intermediul unui coleg de școală pe C.N.C. Cunoscând că tânăra are o situație materială precară, un copil în vârstă de circa un an în întreținere, fiind părăsită de tatăl copilului, că nu are un loc de muncă stabil și profitând de aceste împrejurări, inculpatul C.N.C. i-a propus "să o ajute" oferindu-i un loc de muncă în restaurantul său din Spania, unde urma sa lucreze ca damă de companie sau barman. Folosind aceeași rută de transport ca și celelalte victime, C.I.L. a ajuns în Barcelona, unde a fost așteptată de către numita M.M. și inculpata T.M., care i-au achitat transportul și i-au luat pașaportul, transportând-o până în localitatea Granotlers-Canovelles. Aici a fost cazată într-un apartament și a aflat că M.M.

era concubina lui C., iar T.M. zisă "A." era concubina lui "R.". În privința amenințărilor primite de la cei care o exploatau, Tribunalul a reținut declarația părții vătămate că fost bătută în numeroase rânduri de M.M. și de către C., pentru a câștiga mai mulți bani, iar acesta din urma, a amenințând-o că dacă nu va continua să se prostitueze pentru el și va încerca să plece "îi va aduce copilul între patru scânduri". Sub imperiul acestei amenințări, partea vătămată a fost obligată să întrețină raporturi sexuale contra cost cu clienții cluburilor K. și L. până la începutul lunii octombrie 2006, când aceasta a reușit să fugă de la inculpați, profitând de lipsa lui C.N.C. din Spania și de faptul că M.M.

nu a însoțit-o la club într-o noapte, ajungând la poliție din Barcelona unde a denunțat activitatea traficanților. În privința părții vătămate C.L.E., din coroborarea declarațiilor date de părțile vătămate, a declarațiilor de martori, a proceselor-verbale și planșelor foto întocmite cu ocazia de efectuării de recunoașteri după fotografie, a extraselor privind transferurilor de bani efectuate de inculpați, proceselor verbale încheiate în urma verificării intrărilor și ieșirilor din țară a inculpaților și părților vătămate, Tribunalul a reținut următoarele: Partea vătămată C.L.E., fiind contactată de un apropiat al inculpaților, l-a cunoscut pe inculpatul C.N.C., care i-a promis un loc de muncă în Spania, unde putea să-și continue și studiile.

De altfel, la data de 30 iunie 2006, inculpatul C.N.C. a transportat-o pe victimă la Arad unde a înmânat pașaportul acesteia conducătorului auto al unui mijloc de transport și i-a spus că la Barcelona o să fie așteptată de către "soția lui". Ca atare, în Barcelona, victima C.L.E. a fost așteptată de numita M.M., care după ce a achitat transportul și a luat actele de identitate ale tinerei, a condus-o într-un apartament, unde spre dimineață a cunoscut-o și pe victima C.I.L., care se afla în același apartament. Totodată, s-a mai precizat că partea vătămată a fost amenințată în repetate rânduri de C. și P., să nu facă vreo prostie și să se gândească că are acasă familie și copii, fiind în permanență supravegheată de C. și P., care la rândul său era ajutată în activitatea de supraveghere de către numitul C.E.A.

Partea vătămată în declarația dată a mai precizat că în aceeași perioadă și partea vătămată C.A.L. a fost supusă violențelor fizice și verbale de către C.C. și M.M. Totodată, s-a mai reținut, la sfârșitul lunii septembrie, împreună cu o altă tânără exploatată, victima C.L.E. a reușit să fugă și a depus plângere la poliția spaniolă. Traficanții întrețineau o atmosferă tensionată în locuință, iar victimele erau permanent sub o strictă supraveghere, acestora nu le era permis să iasă din imobil decât însoțite și nu aveau voie să discute aspecte legate de traficul în sine. Faptele inculpatului C.E.A., constând în aceea că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înșelăciune și acte de violență, împreună cu inculpații C.N.C.

și T.M. a recrutat, transportat, cazat și exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe A.C.V., C.E., V.M.N. și D.S., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, fapte prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. De asemenea, s-a reținut că, faptele săvârșite de către inculpatul C.N.C. constând în aceea că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înșelăciune și acte de violență, împreună cu inculpații C.E.A. și T.M. a recrutat, transportat, cazat și exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe C.I.L., C.L.E., A.C.V., C.E., V.M.N. și D.S., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped.

de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. Nu în ultimul rând, s-a reținut că, faptele inculpatei T.M., constând în aceea că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înșelăciune și acte de violență, împreună cu inculpații C.N.C. și C.E.A. a recrutat, transportat, cazat și exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe A.C.V., C.E., V.M.N. și D.S., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În speță, instanța de fond a reținut atât situația de fapt precizată mai sus, cât și vinovăția inculpaților în mod relevant pe baza declarațiilor date de părțile vătămate în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată, fiind susținute prin declarațiile martorilor, procesele-verbale și planșele foto întocmite cu ocazia efectuării de recunoașteri după fotografie, a extraselor privind transferurile de bani efectuate de inculpați, procesele-verbale încheiate în urma verificării intrărilor și ieșirilor din țară a inculpaților și părților vătămate și a actelor încheiate de autoritățile spaniole cu ocazia efectuării comisiei rogatorii.

În privința laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane, instanța de fond a apreciat că în cauză s-a realizat elementul material al acestei infracțiuni prin mai multe dintre modalitățile prevăzute de lege și anume: recrutarea, transportarea, transferarea sau primirea unei persoane, toate acestea sub aspectul laturii subiective, în scopul exploatării acelei persoane. În speță, recrutarea s-a realizat prin promisiunea unor locuri de muncă în străinătate în scopul atragerii victimelor, după care acestea sub amenințare ori alte forme de constrângere erau exploatate sexual de către inculpați. Astfel, activitatea infracțională a inculpaților s-a desfășurat atât în țară, cât și în străinătate, având un caracter transfrontalier.

Părțile vătămate erau recrutate în țară prin inducerea acestora în eroare, că odată ajunse în Spania vor lucra la un bar, după care, prin amenințare de natură psihologică, în sensul că li se luau actele și le solicita banii pentru transport, obligându-le să lucreze în folosul lor, ori prin amenințare și violență directă asupra acestora, erau obligate să se prostitueze, iar banii câștigați să-i înmâneze inculpaților, așa cum a reieșit din declarațiile tuturor părților vătămate audiate în cauză. În cauză, s-a reținut că elementul material al infracțiunii de trafic de persoane s-a realizat atât prin acțiunea de recrutare, cât și prin aceea de transport, transferare, cazare și primire a părților vătămate în scopul exploatării sexuale a acestora.

În raport de cele precizate anterior, instanța de fond a apreciat ca fiind corectă încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată, respectiv comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună, întrucât așa cum se observă, inculpații și-au împărțit rolurile, adică unii recrutau și transportau, alții cazau și exploatau sexual, după care banii din prostituție ajungeau tot la inculpați. În speță, traficanții aveau roluri precis determinate, respectiv unii se ocupau de recrutare, alții de transport și de cazare, aceștia conlucrând la săvârșirea infracțiunii. Față de cele arătate, instanța de fond a apreciat că nu se justifică schimbarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în aceea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, respectiv forma simplă a infracțiunii.

Pentru argumentele arătate, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrărilor juridice formulate de inculpații C.E.A., C.N.C. și T.M. prin apărători aleși, din infracțiunile de trafic de persoane în formă continuată și calificată prev. și ped. de disp. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, fapte din perioada 2004 - 2007 în infracțiunile de trafic de persoane în formă simplă prev. și ped de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ori prev. și ped de disp.

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, pentru fiecare dintre inculpați. Faptele inculpaților C.E.A. și C.N.C., constând în aceea că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înșelăciune și acte de violență, împreună cu inculpata T.M. au recrutat, transportat, cazat și exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe A.C.V., C.E., V.M.N. și D.S., s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, fapte prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

La individualizarea sancțiunii aplicată acestora, s-au avut în vedere limitele maxime ale textelor de lege incriminatoare, dispozițiile legii mai favorabile, gradul de pericol social al faptelor penale comise de inculpați, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, sumele de bani obținute de la părțile vătămate în urma practicării prostituției, perioada de timp scursă de la data săvârșirii faptelor, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, care nu au antecedente penale și care înainte de săvârșirea infracțiunii au avut un comportament bun în familie și societate, ceea ce a justificat aplicarea disp. art 74 lit. a) și c) C. pen. anterior și reducerea corespunzătoare a pedepsei aplicată acestora.

În privința modalității concrete de executare a pedepsei, ținând seama de gravitatea faptelor penale comise de aceștia, s-a apreciat că scopul preventiv educativ și cel sancționator al pedepsei se poate realiza numai prin executarea acesteia în regim privativ de libertate. Tribunalul a apreciat că faptele inculpatei T.M., constând în aceea că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înșelăciune și acte de violență, împreună cu inculpații C.N.C. și C.E.A. a recrutat, transportat, cazat și exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe A.C.V., C.E., V.M.N. și D.S., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. și ped.

de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. La individualizarea sancțiunii aplicate acestei inculpate, s-au avut în vedere limitele minime și cele maxime ale textelor de lege incriminatoare, dispozițiile legii mai favorabile, gradul de pericol social al faptelor penale comise de inculpată, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, sumele de bani obținute de la părțile vătămate în urma practicării prostituției, perioada de timp scursă de la data săvârșirii faptelor, precum și activitatea infracțională mai redusă a acesteia, revenindu-i rolul de a supraveghea părțile vătămate. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații C.E.A., C.N.C.

și T.M. Apelanții inculpați au criticat hotărârea atacată pentru faptul că prima instanță nu a făcut aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen. anterior. Prin Decizia penală nr. 228 din 22 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate de inculpații C.E.A., C.N.C. și T.M. împotriva Sentinței penale nr. 166 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, pe care a desființat-o, în parte, în latură penală și a fost pronunțată o nouă hotărâre. Au fost reținute în favoarea fiecăruia dintre inculpați prevederile art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. anterior. Au fost reduse pedepsele principale aplicate inculpaților C.E.A.

și C.N.C. de la 4 ani închisoare la câte 3 ani și 6 luni pentru fiecare inculpat. A fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatei T.M. de la 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, precum și termenul de încercare de la 6 ani, la 5 ani. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate. S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților C.E.A. și C.N.C. perioada detenției preventive de la 05 februarie 2009 la 09 iunie 2009 inclusiv. Pentru a pronunța această decizie, Curtea, în ceea ce privește situația de fapt, a constatat că aceasta a fost corect reținută de prima instanță și nu a fost contestată de apelanții inculpați. Din probele administrate, în ambele faze procesuale, s-a reținut că în perioada anilor 2004 - 2007, prin înșelăciune și acte de violență, inculpații C.E.A., C.N.C.

și T.M. au recrutat, transportat, cazat și exploatat sexual pe teritoriul Spaniei, mai multe părți vătămate. Astfel, în esență, Curtea a reținut că, în ceea ce o privește pe partea vătămată A.V.C., aceasta a fost recrutată de inculpata T.M., prin intermediul fratelui acesteia, numitul T.F., la începutul anului 2006, când cel din urmă i-a propus să o ajute să se angajeze în Spania la restaurantul concubinului surorii sale, numitul "R." (acesta fiind apelantul - inculpat C.E.A.). Ajunsă în Spania, partea vătămată a fost preluată de inculpata T.M. și dusă într-un imobil unde se mai aflau și părțile vătămate D.S., C.E., V.M. Ulterior, partea vătămată a fost constrânsă, prin amenințare și violență, dar și cu reținerea documentelor de identitate, să întrețină relații sexuale contra cost în cluburile din Llica del Vall (Barcelona).

În luna octombrie 2006, cu ocazia unei razii a poliției spaniole, partea vătămată, împreună cu numitele D.S. și V.M. au fost ridicate și duse într-un centru de plasament și apoi trimise în România. Totuși, ajunsă în țară, partea vătămată a fost așteptată la aeroport de inculpata T.M. și fratele său și dusă într-un apartament din Ploiești, de unde a fost din nou transportată de inculpatul C.E.A. în Spania, în localitatea Palma de Mallorca, pentru a practica prostituția. Referitor la partea vătămată V.M.N., Curtea a reținut că această parte vătămată a fost racolată de către inculpatul C.E.A., care i-a propus să-l însoțească în Spania, unde deține un restaurant și poate lucra în condiții bune. Curtea a reținut că partea vătămată a avut în Spania aceeași spartă ca și celelalte fete racolate prin înșelăciune de inculpați, respectiv obligată să se prostitueze, iar banii încasați erau luați de către aceștia.

Activitatea de prostituție desfășurată de partea vătămată a avut loc în perioada septembrie 2004 - noiembrie 2007, cu mici întreruperi determinate de intervenția poliției spaniole, care au ridicat-o din barurile unde racola clienți și dusă într-un centru de plasament. De asemenea, s-a mai reținut că părțile vătămate D.S., C.I.L. și C.L.E., au fost racolate, transportate, cazate și exploatate sexual în Spania de către inculpații apelanți, așa cum în mod corect și detaliat a reținut prima instanță. Situația de fapt reținută de prima instanță a rezultat din declarațiile părților vătămate, care au detaliat modul de săvârșire al faptelor comise de către cei trei inculpați, declarațiile martorilor C.A., C.G.D., Ș.C., E.R.S., dar și a martorilor propuși de inculpați, respectiv T.F.

și B.M., dar și din informațiile oferite de poliția spaniolă. Un aspect esențial al cauzei și al situației de fapt reținută de prima instanță, a fost că cei trei inculpați, deși nu au recunoscut săvârșirea faptelor imputate, în fața instanței de apel au recunoscut săvârșirea în totalitate a celor reținute în actul de sesizare. În ceea ce privește critica celor trei inculpați, referitoare la neaplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen. anterior, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată, motiv pentru care a desființat, în parte, hotărârea atacată și, în consecință, a reținut în favoarea fiecărui inculpat disp. art. 320 1 alin. (1) și 7 C. proc. pen. anterior. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs, inculpații C.E.A., C.N.C.

și T.M. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 16 decembrie 2013. Prin motivele de recurs depuse de inculpatul C.N.C., la data de 28 martie 2014, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în sensul schimbării încadrării juridice din art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 13 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. anterior în art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. S-a solicitat achitarea în raport de disp. art. 18 1 C. pen. anterior, având corespondentul în art. 16 b teza a II-a C. proc.

pen. În subsidiar, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, conform art. 15 din Legea nr. 187/2012, a solicitat reținerea dispozițiilor art. 81 C. pen. anterior, ca lege penală mai favorabilă. Motivele învederate au fost circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 2 C. proc. pen. anterior. De asemenea, prin motivele de recurs depuse de toți inculpații la data de 07 iunie 2014, cu depășirea termenului prevăzut de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. anterior, s-a solicitat admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea sentinței Tribunalului Prahova și a deciziei penale a Curții de Apel Ploiești urmând a se da eficiență disp. art. 5 C. pen., apreciind că de la data săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina acestora a intervenit o lege penală mai favorabilă referindu-se la incidența art. 210 C. pen.

care a redus limitele de pedeapsă de la 5 la 15 ani la 3 la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane. Totodată, făcând aplicabilitatea disp. art. 396 rap. la art. 375 C. proc. pen. ca urmare a beneficiului reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, noile limite, fiind reduse de la 2 la 6 ani și 8 luni închisoare. Deși au recunoscut faptele săvârșite, inclusiv situația de fapt reținută inculpații solicită reanalizarea materialului probator criticând reținerea de către instanțele anterioare a forțării părților vătămate de a merge în Spania. Inculpații apreciază că, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, aplicarea art. 91 C. pen., respectiv executarea pedepselor sub supraveghere în ceea ce îi privește pe inculpații C.E.A.

și C.N.C. este de natură să conducă la reeducarea inculpaților și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, aceștia nefiind cunoscuți cu antecedente penale, iar din probele administrate în circumstanțiere rezultă că aceștia au avut un comportament bun în societate și familie începând cu anul 2009, momentul punerii lor în libertate. În ceea ce privește, inculpata T.M. apreciază că dispozițiile art. 91 C. pen. îi sunt mai favorabile decât disp. art. 86 1 și urm. C. pen. anterior din perspectiva termenului de supraveghere cuprinsă între 2 și 4 ani față de reglementarea anterioară care prevedea un termen de încercare compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval cuprins între 2 și 5 ani.

Motivele invocate au fost circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 20 C. proc. pen. La data de 10 iunie 2014 au fost transmise (fax), motive de recurs prin care inculpata T.M. critică cuantumul pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare apreciind că în mod corect cuantumul pedepsei ce trebuia aplicat inculpatei ar fi trebuit să se situeze sub limita de 2 ani închisoare ca urmare a reținerii art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior și a disp. art. 74 lit. a) și c și art. 76 lit. b) C. pen. anterior, ceea ce face aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. anterior. În concluzie, apreciază că legea penală mai favorabilă este legea penală veche, care deși prevede pedepse mai severe are un regim mai favorabil de aplicare în ce privește circumstanțele atenuante și un regim mai puțin restrictiv cât privește suspendarea pedepsei sub supraveghere.

Totodată arată că motivele menționate anterior nu sunt condiționate de depunerea acestora în termenul prevăzut de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. anterior. În temeiul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. anterior solicită aplicarea unei pedepse și a unui termen de încercare în limite mai reduse. În dezbateri, aceștia au reiterat susținerile formulate prin motivele scrise de recurs, care se regăsesc, pe larg, detaliate în încheierea de amânare a pronunțării de la 13 iunie 2014. Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 13 iunie 2014, era în vigoare noul C. proc. pen. ale cărui dispoziții sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport de împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac, iar Înalta Curte nu mai are competența funcțională de a judeca recursul.

Situația tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competența de soluționare cât și dispozițiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, în conformitate cu dispoziția tranzitorie anterior menționată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs." Prin urmare, constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluționeze calea de atac, fiind aplicabile prevederile Codului de procedură penală anterior în materia recursului.

Cu privire la prevederile Codului de procedură penală anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunțării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești. Sub acest aspect, se constată că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 22 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Din examinarea cazurilor de casare expres prevăzute de textul de lege anterior menționat, rezultă că prin limitarea obiectului judecății în recurs legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege. În consecință, Înalta Curte notează că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina și netemeinicia deciziei atacate. Examinând recursurile formulate de inculpații C.E.A., C.N.C. și T.M. conform dispozițiilor art 385 9 C. proc.

pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, dar și a prevederilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele motive: Judecata în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen. anterior. Limitarea obiectului judecății în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege. Prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței de recurs.

Prioritar, Înalta Curte constată că, potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. anterior, motivele de recurs trebuie depuse cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Sancțiunea nerespectării dispozițiilor legale precitate este menționată în art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen. anterior și constă în luarea în considerare numai a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. anterior se iau în considerare din oficiu. Conform art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen. anterior, în cazul în care nu se respectă condițiile de mai sus, instanța de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen. anterior se iau în considerare din oficiu.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă că doar recurentul inculpat C.N.C. prin apărătorul din oficiu și-a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. anterior, în care recurenții erau îndrituiți a depune motivele căii de atac exercitate, iar recurenții inculpați C.E.A. și T.M. nu și-au respectat obligația de a-și motiva recursul în termenul prevăzut de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. anterior, motivele de recurs fiind depuse la 07 iunie 2014 și 10 iunie 2014, ulterior primului termen de judecată fixat în cauză, la 04 aprilie 2014. Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale ordinară de atac, potrivit art. 385 6 alin. (2) C. proc.

pen. anterior, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci numai acele încălcări ale legii care se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 9 C. proc. pen. anterior. Referitor la solicitările recurenților inculpați privind reinterpretarea materialului probator având drept consecință modificarea situației de fapt care a condus la condamnarea acestora, din perspectiva modului de săvârșire a faptelor și împrejurărilor în care acestea au fost comise, dar și sub aspectul reindividualizării pedepselor și a modalității de executare a acestora, Înalta Curte constată că, netemeinicia deciziei atacate nu mai poate fi examinată în recurs prin prisma cazurilor de casare invocate în scris și susținute cu ocazia dezbaterilor, respectiv art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 17 2 C. proc.

pen. anterior. Modificarea cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. anterior prin înlăturarea tezei privind aplicarea unor pedepse greșit individualizate, arată că voința legiuitorului a fost aceea ca, în conformitate cu art. 385 9 C. proc. pen. anterior, examinarea în recurs să se limiteze doar la chestiunile de legalitate și nu de temeinicie. În realitate, prin motivele de recurs nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de fond și de cea de apel. În consecință, dat fiind că recurentul a adus critici ce vizează temeinicia hotărârilor atacate și nu legalitatea acestora, Înalta Curte apreciază că acestea nu se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385 9 C. proc.

pen. anterior și, ca atare sunt neîntemeiate, nefiind incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. anterior care se iau în considerare din oficiu. Referitor la solicitările recurenților inculpați de aplicare a prevederilor art. 5 C. pen., Înalta Curte le apreciază neîntemeiate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, ulterior pronunțării deciziei în apel, 22 noiembrie 2013 a intrat în vigoare, la data de 01 februarie 2014, Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care impune o analiză a incidenței dispozițiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile și care a adus schimbări ale limitelor speciale ale pedepsei închisorii pentru infracțiunea de trafic de persoane.

Modificările ivite în cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, impun soluționarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situație tranzitorie. Demersul apare ca fiind necesar în condițiile în care principiul legalității incriminării și pedepsei ar impune ca infracțiunea reținută în sarcina inculpatului și limitele de pedeapsă pentru aceasta să fie cele prevăzute de lege la data comiterii faptei, ceea ce ar face imposibil ca legea nouă să se aplice cu privire la fapta comisă anterior intrării ei în vigoare. Cu toate acestea, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Excepția înscrisă în art. 15 alin. (2) din Constituție impune ca într-o situație tranzitorie cum este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziției constituționale. Expresie a acestui principiu constituțional este dispoziția din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit căreia, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Principiul constituțional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai favorabile și restabilirea legalității sub acest aspect. Expresie a acestui principiu constituțional este dispoziția din art. 5 alin. (1) C. pen.

potrivit căreia, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Controlul legalității unei hotărâri judecătorești în recurs presupune nu doar îndreptarea unor încălcări ale legii la judecata în fond și apel, ci și verificarea dacă prin ivirea unor situații ulterioare pronunțării hotărârii atacate nu apare necesară restabilirea legalității și pronunțarea unei hotărâri în conformitate cu legea substanțială. În varianta anterioară modificărilor intervenite Codului de procedură penală anterior prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, a fost abrogat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 20 C. proc.

pen. anterior, care viza situația în care a intervenit o lege mai favorabilă condamnatului. Prin abrogarea cazului de casare menționat, în situația în care legea penală intervine înaintea soluționării cauzei în primă instanță sau în apel, iar aceste instanțe nu i-au dat eficiență, hotărârea de condamnare va fi pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident cazul de ca