ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2173/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2173/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor formulate de inculpații C.E.A., C.N.C. și T.M., din actele și

lucrările dosarului, constată și reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 166 din 25 aprilie

2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior,

au fost respinse cererile de schimbare a încadrărilor juridice formulate de

inculpații C.E.A., C.N.C. și T.M., din infracțiunile de trafic de persoane în

formă continuată și calificată prev. și ped. de disp. art. 12 alin. (1) și (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de

persoane cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, fapte din perioada

2004 - 2007 în infracțiunile de trafic de persoane în formă simplă prev. și ped

de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. disp. art. 41 alin.

(2) C. pen. anterior ori prev. și ped. de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr.

678/2001, pentru fiecare dintre inculpați, ca neîntemeiate.

12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și

combaterea traficului de persoane cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

anterior, a disp. art. 13 C. pen. anterior, a disp. art. 74 lit. a) și c) C.

pen. anterior, a disp. art. 76 lit. b) C. pen. anterior și a disp. art. 80

alin. (2)

C. pen. anterior, a

fost condamnat inculpatul C.E.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. și ped. de disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen.

anterior, cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară, pentru

infracțiunea de trafic de persoane în formă calificată și continuată, pentru

fapte din perioada 2004 - 2007, având ca părți vătămate pe numitele C.I.L.,

C.L., A.C.V., C.E., V.M.N., D.S.

Au fost aplicate

disp. art. 71 raportat la disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior cu

excepția dreptului de a alege.

S-a dispus ca

pedeapsa complementară să se execute în condițiile prevăzute de disp. art. 66

C. pen. anterior.

În baza disp. art. 88

C. pen. anterior i s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada

reținerii și arestării sale preventive începând cu data de 5 februarie 2009 la

9 iunie 2009, inclusiv.

sentință în baza disp. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

privind prevenirea și combaterea traficului de persoane cu aplic. disp. art. 41

alin. (2) C. pen. anterior, a disp. art. 13 C. pen. anterior, a disp. art. 74

lit. a) și c) C. pen. anterior, a disp. art. 76 lit. b) C. pen. anterior și a

disp. art. 80 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul C.N.C.,

la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. și ped.

de disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior, cu excepția dreptului de a

alege, ca pedeapsă complementară pentru infracțiunea de trafic de persoane în

formă calificată și continuată, pentru fapte din perioada 2004 - 2007, având ca

părți vătămate numitele A.C.V., C.E., V.M.N., C.I.L., C.L. și D.S.

Au fost aplicate

disp. art. 71 raportat la disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior, cu

excepția dreptului de a alege.

S-a dispus ca

pedeapsa complementară să se execute în condițiile prevăzute de disp. art. 66

C. pen. anterior.

În baza disp. art. 88

C. pen. anterior i s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada

reținerii și arestării sale preventive începând cu data de 5 februarie 2009 la

9 iunie 2009, inclusiv.

12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și

combaterea traficului de persoane cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

anterior, a disp. art. 13 C. pen. anterior, a disp. art. 74 lit. a) și c) C.

pen., anterior, a disp. art. 76 lit. b) C. pen. anterior și a disp. art. 80

alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata T.M., la pedeapsa de 3

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. și ped. de disp. art. 64

lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară

pentru infracțiunea de trafic de persoane în formă calificată și continuată, cu

referire la fapte din perioada 2004 - 2007, având ca părți vătămate pe numitele

A.C.V., C.E., V.M.N. și D.S.

Au fost aplicate

disp. art. 71 raportat la disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior, cu

excepția dreptului de a alege.

S-a dispus ca

pedeapsa complementară să se execute în condițiile prevăzute de disp. art. 66

C. pen. anterior.

În baza disp. art. 86

1

alin. (1) C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege,

ca pedeapsa complementară.

În baza disp. art. 86

2

alin. (1) C. pen. anterior, termenul de încercare s-a compus din durata

pedepsei aplicată inculpatei la care s-a adăugat un interval de timp de 3 ani

fiind în final de 6 ani.

Conform art. 86

3

alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca

inculpata să se supună măsurilor de supraveghere, respectiv: să se prezinte la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița; să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea; să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza disp. art. 86

3

alin. (3) C. pen. anterior pe durata termenului de încercare inculpata a fost

obligată să nu intre în legătură direct sau indirect cu părțile vătămate ori

martorii din această cauză.

În temeiul disp. art.

359 alin. (1) C. proc. pen. anterior s-a atras atenția inculpatei ca în cazul

nerespectării disp. art. 83 și 84 C. pen. anterior, ori dacă nu îndeplinește,

cu rea-credință, măsurile de supraveghere ori obligația stabilită de instanță

se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

aplicată acesteia.

Potrivit art. 346

alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen.

anterior, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de partea

vătămată C.E., privind obligarea inculpaților C.E.A. și T.M. să-i plătească

acesteia daune materiale.

În baza disp. art.

346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc.

pen. anterior, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de partea

vătămată C.I.L. privind obligarea inculpatului C.N.C. să-i plătească acesteia

daune materiale.

În temeiul disp. art.

346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen.

anterior, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de partea vătămată

C.L.E. privind obligarea inculpatului C.N.C. să-i plătească acesteia daune

materiale.

În baza disp. art.

346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc.

pen. anterior, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de partea

vătămată A.C.V. privind obligarea C.E.A. și T.M. să-i plătească acesteia daune

materiale.

Conform art. 346

alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen.

anterior, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de partea

vătămată V.M. privind obligarea inculpatului C.E.A. să-i plătească acesteia

daune materiale.

În baza disp. art. 14

- 15 C. proc. pen. anterior, s-a luat act că partea vătămată D.S. nu solicită

daune materiale de la inculpații C.E.A., C.N.C. și T.M.

Potrivit disp. art.

346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen.

anterior, cu aplicarea disp. art. 998 - 999 C. civ. și art. 1003 C. civ. (legea

veche) a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului

penal de partea vătămată C.I.L. fiind obligat inculpatul C.N.C. să-i plătească

acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza disp. art.

346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc.

pen., cu aplicarea disp. art. 998 - 999 C. civ. și art. 1003 C. civ. (legea

veche) a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului

penal de partea vătămată C.L.E. fiind obligat inculpatul C.N.C. să-i plătească

acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Conform art. 346

alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen.

anterior, cu aplicarea disp. art. 998 - 999 C. civ. și art. 1003 C. civ. (legea

veche) s-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului

penal de partea vătămată A.C.V. fiind obligați fiecare dintre inculpații C.E.A.

și T.M. să-i plătească acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza disp. art.

346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc.

pen. anterior, cu aplicarea disp. art. 998 - 999 C. civ. și art. 1003 C. civ.

(legea veche) a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată în cadrul

procesului penal de partea vătămată C.E. fiind obligat fiecare dintre

inculpații C.E.A. și T.M. să-i plătească acesteia suma de 10.000 lei cu titlu

de daune morale.

În baza disp. art. 14

- 15 C. proc. pen. anterior, s-a luat act că părțile vătămate D.S. și V.M. nu

au solicitat daune morale de la inculpații C.E.A., C.N.C. și T.M.

A fost menținut

sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului marca A. proprietatea

inculpatului C.N.C.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin Rechizitoriul nr.

84/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Biroul Teritorial Prahova a fost dispusă trimiterea în judecată a

inculpaților C.E.A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane,

faptă prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, constând în aceea că, în baza unei

rezoluții infracționale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înșelăciune și

acte de violență, împreună cu inculpații C.N.C. și T.M. au asigurat,

transportat, cazat și exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe A.C.V., C.E.,

V.M.N., P.I.L., C.L. și D.S.; C.N.C., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de persoane, faptă prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, constând în aceea că, în

baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înșelăciune

și acte de violență, împreună cu inculpații C.E.A. și T.M. au recrutat,

transportat cazat și exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe C.I.L., C.L.E.,

A.C.V., C.E., V.M.N. și D.S. și T.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de persoane, faptă prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, constând în aceea că, în

baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2004 - 2007, prin

înșelăciune și acte de violență, împreună cu inculpații C.N.C. și C.E.A. au

recrutat, transportat, cazat și exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe

A.C.V., C.E., V.M.N. și D.S.

Instanța de judecată

în baza rolului activ și a principiului nemijlocirii a procedat la

readministrarea probelor din faza de urmărire penală, iar cu ocazia cercetării

judecătorești a procedat la audierea inculpaților C.E.A., N.C., C.N.C., T.M.

care nu au recunoscut comiterea faptelor penale pentru care au fost trimiși în

judecată, a procedat la audierea nemijlocită a părților vătămate C.I.L., C.E.,

C.L.E., A.V.C., D.S., V.M., au fost audiați C.A., C.G.D., Ș.C., E.R.S., iar la

propunerea inculpaților au fost audiați martorii G.V., T.F., G.M.M. și B.M. în

circumstanțiere pentru inculpata T.M. și s-a administrat proba cu înscrisuri

depuse de către inculpați.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, atât a celor din faza de urmărire penală, cât și a

celor administrate nemijlocit în fața instanței de judecată, cu ocazia

cercetării judecătorești potrivit principiului libertății de apreciere a

probelor în scopul aflării adevărului, instanța de fond a reținut pe baza

acestora vinovăția inculpaților și următoarea situație de fapt:

Activitatea

infracțională a inculpaților a fost organizată în scopul exploatării unor

persoane, victimele fiind recrutate prin înșelăciune, respectiv prin

promisiunea asigurării unui loc de muncă bine plătit în Spania, acolo unde

inculpații susțineau că dețin un restaurant și unde prezentau posibilitatea

obținerii unor profituri considerabile, după care prin amenințare și uneori

chiar violență le obliga pe acestea să practice prostituția.

Tribunalul a reținut

că, după ce recrutau victimele, traficanții le achitau acestora cheltuielile

ocazionate de obținerea documentelor de călătorie și transport. Transportul victimelor

se realiza personal de către unul dintre inculpați unde erau predate

conducătorilor auto ale unor mijloace de transport persoane, fiindu-le reținute

documentele de identitate.

Drept urmare, în

Spania, la Barcelona, tinerele erau primite de către alt coautor - de regulă de

concubinele celor doi frați, T.M. ori M.M. - care le achitau transportul, le

rețineau documentele și le cazau într-un imobil închiriat de către aceștia.

Din aceeași

perspectivă, instanța de fond a reținut că tinerele erau obligate prin

amenințări și violențe fizice să întrețină raporturi sexuale cu clienții unor

cluburi de noapte, fiindu-le impusă achitarea datoriei ce reprezenta

cheltuielile ocazionate de transport, la care, cu timpul, se adăugau și cele de

întreținere, iar violența manifestată de către traficanți față de alte victime,

constituia un motiv de determinare a celorlalte victime să se supună regulilor

impuse.

Totodată, s-a mai

reținut că victimelor le era interzis să întrețină relații sexuale cu clienți

de cetățenie română sau albaneza, pentru ca acestea să nu solicite ajutor, iar

despre albanezi li s-a spus că sunt periculoși și ar putea fi răpite.

Din probatoriile

administrate în cauză, din coroborarea declarațiilor date de părțile vătămate,

a declarațiilor de martori, a proceselor verbale și planșelor foto întocmite cu

ocazia efectuării de recunoașteri după fotografie, a extraselor privind

transferurile de bani efectuate de inculpați, proceselor verbale încheiate în

urma verificării intrărilor și ieșirilor din țară a inculpaților și părților

vătămate, a actelor încheiate de autoritățile spaniole cu ocazia efectuării

comisiei rogatorii, s-au reținut următoarele:

Referitor la partea

vătămată C.E., Tribunalul a reținut că, la sugestia unei foste colege de liceu

numita P.A., la jumătatea lunii iulie 2004, aceasta s-a deplasat la Arad și de

aici cu un microbuz a plecat în Barcelona. Inculpata T.M. i-a spus victimei că

în noaptea următoare va merge și ea cu celelalte fete în club, deoarece va

trebui să câștige bani pentru a-i achita cheltuielile ocazionate de transport,

circa 1.500 euro.

Din probatoriile

administrate a reieșit că partea vătămată a fost exploatată sexual de către

inculpați până în luna octombrie 2006, când în urma unei razii a poliției

spaniole la clubul unde se afla aceasta a fost dusă într-un centru de plasament

împreună cu părțile vătămate D.S. și V.M., situație confirmată și de acestea

prin declarațiile date, iar după trei săptămâni au fost returnate în România.

Ulterior, victima a

fost preluată de către C.E.A. zis "R.", care a transportat-o în

Norvegia și în Spania, în localitatea Palma de Mallorca, în același scop al

exploatării sale. În toată această perioadă, partea vătămată a precizat că

actele de identitate ale acesteia au fost reținute de către inculpata T.M.

În privința părții

vătămate V.M.N., din coroborarea declarațiilor date de părțile vătămate, a

declarațiilor de martori, a proceselor verbale și planșelor foto întocmite cu

ocazia efectuării de recunoașteri după fotografie, a extraselor privind transferurilor

de bani efectuate de inculpați, proceselor verbale încheiate în urma

verificării intrărilor și ieșirilor din țară a inculpaților și părților

vătămate, a actelor încheiate de autorizațiile spaniole cu ocazia efectuării

comisiei rogatorii, Tribunalul a reținut următoarele:

În vara anului 2004,

partea vătămată V.M.N. l-a cunoscut pe C.E.A. zis "R." prin

intermediul unei prietene și anume P.I. Partea vătămată a acceptat propunerile

inculpatului C.E.A. care i-a plătit cheltuielile ocazionate de transport și

anume taxe de pașaport și contravaloarea transportului, după care a organizat

transportul acesteia în sensul că prin intermediul unui prieten a însoțit-o pe

aceasta până la Arad.

Astfel, ca urmare a

înțelegerii avute de inculpat cu conducătorul auto, acesta din urmă i-a reținut

pașaportul victimei și l-a predat în Barcelona inculpatei T.M.

De altfel, în

perioada septembrie 2004 - noiembrie 2007, partea vătămată V.M.N. a fost

obligată să întrețină relații sexuale cu clienții mai multor cluburi.

Ca atare, cu privire

la aceste activități desfășurate în cluburi, partea vătămată a precizat în

declarațiile date că era obligată să se prostitueze șase zile pe săptămână, mai

puțin duminica, când cluburile erau închise.

În privința părții

vătămate D.S., din coroborarea declarațiilor date de părțile vătămate, a

declarațiilor de martori, a proceselor-verbale și planșelor foto întocmite cu

ocazia efectuării de recunoașteri după fotografie, a extraselor privind

transferurilor de bani efectuate de inculpați, proceselor verbale încheiate în

urma verificării intrărilor și ieșirilor din țară a inculpaților și părților

vătămate, Tribunalul a reținut următoarele:

S-a mai reținut că,

după ce a fost exploatată sexual de mai mulți traficanți, începând cu toamna

anului 2003, partea vătămată D.S. a fost vândută inculpatului C.E.A. zis

"R." care a cazat-o într-un apartament din Barcelona, unde i-a spus

că a cumpărat-o cu suma de 1500 de euro și că va trebui să se prostitueze

pentru a câștiga bani pentru recuperarea datoriei.

După expulzarea sa,

la aeroportul din București, partea vătămata împreună cu V.M. și C.E. au fost

așteptate de către T.M. și fratele acesteia, numitul T.F., care le-au cazat

într-un apartament din Ploiești. Ulterior, cele trei victime au fost

transportate din nou în Spania, unde aceștia au continuat exploatarea sexuală a

părților vătămate arătate.

Referitor la partea

vătămată C.I.L., din coroborarea declarațiilor date de părțile vătămate, a

declarațiilor de martori, a proceselor-verbale și planșelor foto întocmite cu

ocazia de efectuării de recunoașteri după fotografie, a extraselor privind

transferurilor de bani efectuate de inculpați, proceselor verbale încheiate în

urma verificării intrărilor și ieșirilor din țară a inculpaților și părților

vătămate, Tribunalul a reținut următoarele:

În luna iulie 2005,

C.I.L. l-a cunoscut prin intermediul unui coleg de școală pe C.N.C. Cunoscând

că tânăra are o situație materială precară, un copil în vârstă de circa un an

în întreținere, fiind părăsită de tatăl copilului, că nu are un loc de muncă

stabil și profitând de aceste împrejurări, inculpatul C.N.C. i-a propus

"să o ajute" oferindu-i un loc de muncă în restaurantul său din

Spania, unde urma sa lucreze ca damă de companie sau barman.

Folosind aceeași rută

de transport ca și celelalte victime, C.I.L. a ajuns în Barcelona, unde a fost

așteptată de către numita M.M. și inculpata T.M., care i-au achitat transportul

și i-au luat pașaportul, transportând-o până în localitatea

Granotlers-Canovelles. Aici a fost cazată într-un apartament și a aflat că M.M.

era concubina lui C., iar T.M. zisă "A." era concubina lui

"R.".

În privința

amenințărilor primite de la cei care o exploatau, Tribunalul a reținut

declarația părții vătămate că fost bătută în numeroase rânduri de M.M. și de către

C., pentru a câștiga mai mulți bani, iar acesta din urma, a amenințând-o că

dacă nu va continua să se prostitueze pentru el și va încerca să plece "îi

va aduce copilul între patru scânduri".

Sub imperiul acestei

amenințări, partea vătămată a fost obligată să întrețină raporturi sexuale

contra cost cu clienții cluburilor K. și L. până la începutul lunii octombrie

2006, când aceasta a reușit să fugă de la inculpați, profitând de lipsa lui

C.N.C. din Spania și de faptul că M.M. nu a însoțit-o la club într-o noapte,

ajungând la poliție din Barcelona unde a denunțat activitatea traficanților.

În privința părții

vătămate C.L.E., din coroborarea declarațiilor date de părțile vătămate, a

declarațiilor de martori, a proceselor-verbale și planșelor foto întocmite cu

ocazia de efectuării de recunoașteri după fotografie, a extraselor privind

transferurilor de bani efectuate de inculpați, proceselor verbale încheiate în

urma verificării intrărilor și ieșirilor din țară a inculpaților și părților

vătămate, Tribunalul a reținut următoarele:

Partea vătămată

C.L.E., fiind contactată de un apropiat al inculpaților, l-a cunoscut pe

inculpatul C.N.C., care i-a promis un loc de muncă în Spania, unde putea să-și

continue și studiile.

De altfel, la data de

30 iunie 2006, inculpatul C.N.C. a transportat-o pe victimă la Arad unde a

înmânat pașaportul acesteia conducătorului auto al unui mijloc de transport și

i-a spus că la Barcelona o să fie așteptată de către "soția lui".

Ca atare, în

Barcelona, victima C.L.E. a fost așteptată de numita M.M., care după ce a

achitat transportul și a luat actele de identitate ale tinerei, a condus-o

într-un apartament, unde spre dimineață a cunoscut-o și pe victima C.I.L., care

se afla în același apartament.

Totodată, s-a mai

precizat că partea vătămată a fost amenințată în repetate rânduri de C. și P.,

să nu facă vreo prostie și să se gândească că are acasă familie și copii, fiind

în permanență supravegheată de C. și P., care la rândul său era ajutată în

activitatea de supraveghere de către numitul C.E.A.

Partea vătămată în

declarația dată a mai precizat că în aceeași perioadă și partea vătămată C.A.L.

a fost supusă violențelor fizice și verbale de către C.C. și M.M.

Totodată, s-a mai

reținut, la sfârșitul lunii septembrie, împreună cu o altă tânără exploatată,

victima C.L.E. a reușit să fugă și a depus plângere la poliția spaniolă.

Traficanții întrețineau o atmosferă tensionată în locuință, iar victimele erau

permanent sub o strictă supraveghere, acestora nu le era permis să iasă din

imobil decât însoțite și nu aveau voie să discute aspecte legate de traficul în

sine.

Faptele inculpatului

C.E.A., constând în aceea că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în

perioada 2004 - 2007, prin înșelăciune și acte de violență, împreună cu

inculpații C.N.C. și T.M. a recrutat, transportat, cazat și exploatat sexual pe

teritoriul Spaniei pe A.C.V., C.E., V.M.N. și D.S., întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, fapte prev. și ped. de

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. anterior.

De asemenea, s-a

reținut că, faptele săvârșite de către inculpatul C.N.C. constând în aceea că,

în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2004 - 2007, prin

înșelăciune și acte de violență, împreună cu inculpații C.E.A. și T.M. a

recrutat, transportat, cazat și exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe

C.I.L., C.L.E., A.C.V., C.E., V.M.N. și D.S., întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

anterior.

Nu în ultimul rând,

s-a reținut că, faptele inculpatei T.M., constând în aceea că, în baza unei

rezoluții infracționale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înșelăciune și

acte de violență, împreună cu inculpații C.N.C. și C.E.A. a recrutat,

transportat, cazat și exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe A.C.V., C.E.,

V.M.N. și D.S., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

persoane în formă continuată, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În speță, instanța de

fond a reținut atât situația de fapt precizată mai sus, cât și vinovăția

inculpaților în mod relevant pe baza declarațiilor date de părțile vătămate în

faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată, fiind susținute prin

declarațiile martorilor, procesele-verbale și planșele foto întocmite cu ocazia

efectuării de recunoașteri după fotografie, a extraselor privind transferurile

de bani efectuate de inculpați, procesele-verbale încheiate în urma verificării

intrărilor și ieșirilor din țară a inculpaților și părților vătămate și a

actelor încheiate de autoritățile spaniole cu ocazia efectuării comisiei

rogatorii.

În privința laturii

obiective a infracțiunii de trafic de persoane, instanța de fond a apreciat că

în cauză s-a realizat elementul material al acestei infracțiuni prin mai multe

dintre modalitățile prevăzute de lege și anume: recrutarea, transportarea,

transferarea sau primirea unei persoane, toate acestea sub aspectul laturii

subiective, în scopul exploatării acelei persoane.

În speță, recrutarea

s-a realizat prin promisiunea unor locuri de muncă în străinătate în scopul

atragerii victimelor, după care acestea sub amenințare ori alte forme de

constrângere erau exploatate sexual de către inculpați.

Astfel, activitatea

infracțională a inculpaților s-a desfășurat atât în țară, cât și în

străinătate, având un caracter transfrontalier.

Părțile vătămate erau

recrutate în țară prin inducerea acestora în eroare, că odată ajunse în Spania

vor lucra la un bar, după care, prin amenințare de natură psihologică, în

sensul că li se luau actele și le solicita banii pentru transport, obligându-le

să lucreze în folosul lor, ori prin amenințare și violență directă asupra

acestora, erau obligate să se prostitueze, iar banii câștigați să-i înmâneze

inculpaților, așa cum a reieșit din declarațiile tuturor părților vătămate

audiate în cauză.

În cauză, s-a reținut

că elementul material al infracțiunii de trafic de persoane s-a realizat atât

prin acțiunea de recrutare, cât și prin aceea de transport, transferare, cazare

și primire a părților vătămate în scopul exploatării sexuale a acestora.

În raport de cele

precizate anterior, instanța de fond a apreciat ca fiind corectă încadrarea

juridică a faptei în infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată,

respectiv comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună, întrucât

așa cum se observă, inculpații și-au împărțit rolurile, adică unii recrutau și

transportau, alții cazau și exploatau sexual, după care banii din prostituție

ajungeau tot la inculpați.

În speță, traficanții

aveau roluri precis determinate, respectiv unii se ocupau de recrutare, alții

de transport și de cazare, aceștia conlucrând la săvârșirea infracțiunii.

Față de cele arătate,

instanța de fond a apreciat că nu se justifică schimbarea juridică a faptei din

infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 în aceea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, respectiv

forma simplă a infracțiunii.

Pentru argumentele

arătate, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, au fost respinse, ca

neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrărilor juridice formulate de

inculpații C.E.A., C.N.C. și T.M. prin apărători aleși, din infracțiunile de

trafic de persoane în formă continuată și calificată prev. și ped. de disp.

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și

combaterea traficului de persoane cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

anterior, fapte din perioada 2004 - 2007 în infracțiunile de trafic de persoane

în formă simplă prev. și ped de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ori prev. și ped de disp.

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, pentru fiecare dintre inculpați.

Faptele inculpaților

C.E.A. și C.N.C., constând în aceea că, în baza unei rezoluții infracționale

unice, în perioada 2004 - 2007, prin înșelăciune și acte de violență, împreună

cu inculpata T.M. au recrutat, transportat, cazat și exploatat sexual pe

teritoriul Spaniei pe A.C.V., C.E., V.M.N. și D.S., s-a apreciat că întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, fapte prev. și

ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

La individualizarea

sancțiunii aplicată acestora, s-au avut în vedere limitele maxime ale textelor

de lege incriminatoare, dispozițiile legii mai favorabile, gradul de pericol

social al faptelor penale comise de inculpați, modalitatea concretă de

săvârșire a acestora, sumele de bani obținute de la părțile vătămate în urma

practicării prostituției, perioada de timp scursă de la data săvârșirii

faptelor, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, care nu au

antecedente penale și care înainte de săvârșirea infracțiunii au avut un

comportament bun în familie și societate, ceea ce a justificat aplicarea disp.

art 74 lit. a) și c) C. pen. anterior și reducerea corespunzătoare a pedepsei

aplicată acestora.

În privința

modalității concrete de executare a pedepsei, ținând seama de gravitatea

faptelor penale comise de aceștia, s-a apreciat că scopul preventiv educativ și

cel sancționator al pedepsei se poate realiza numai prin executarea acesteia în

regim privativ de libertate.

Tribunalul a apreciat

că faptele inculpatei T.M., constând în aceea că, în baza unei rezoluții

infracționale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înșelăciune și acte de

violență, împreună cu inculpații C.N.C. și C.E.A. a recrutat, transportat,

cazat și exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe A.C.V., C.E., V.M.N. și

D.S., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane

în formă continuată, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. La

individualizarea sancțiunii aplicate acestei inculpate, s-au avut în vedere

limitele minime și cele maxime ale textelor de lege incriminatoare,

dispozițiile legii mai favorabile, gradul de pericol social al faptelor penale

comise de inculpată, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, sumele de

bani obținute de la părțile vătămate în urma practicării prostituției, perioada

de timp scursă de la data săvârșirii faptelor, precum și activitatea

infracțională mai redusă a acesteia, revenindu-i rolul de a supraveghea părțile

vătămate.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel inculpații C.E.A., C.N.C. și T.M.

Apelanții inculpați

au criticat hotărârea atacată pentru faptul că prima instanță nu a făcut

aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

Prin Decizia penală

nr. 228 din 22 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile

declarate de inculpații C.E.A., C.N.C. și T.M. împotriva Sentinței penale nr.

166 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, pe care a

desființat-o, în parte, în latură penală și a fost pronunțată o nouă hotărâre.

Au fost reținute în

favoarea fiecăruia dintre inculpați prevederile art. 320

1

alin. (1)

și (7) C. proc. pen. anterior.

Au fost reduse

pedepsele principale aplicate inculpaților C.E.A. și C.N.C. de la 4 ani

închisoare la câte 3 ani și 6 luni pentru fiecare inculpat.

A fost redusă

pedeapsa principală aplicată inculpatei T.M. de la 3 ani închisoare la 2 ani și

6 luni închisoare, precum și termenul de încercare de la 6 ani, la 5 ani.

Au fost menținute

restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

S-a dedus din

pedepsele aplicate inculpaților C.E.A. și C.N.C. perioada detenției preventive

de la 05 februarie 2009 la 09 iunie 2009 inclusiv.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea, în ceea ce privește situația de fapt, a constatat că

aceasta a fost corect reținută de prima instanță și nu a fost contestată de

apelanții inculpați.

Din probele

administrate, în ambele faze procesuale, s-a reținut că în perioada anilor 2004

- 2007, prin înșelăciune și acte de violență, inculpații C.E.A., C.N.C. și T.M.

au recrutat, transportat, cazat și exploatat sexual pe teritoriul Spaniei, mai

multe părți vătămate.

Astfel, în esență,

Curtea a reținut că, în ceea ce o privește pe partea vătămată A.V.C., aceasta a

fost recrutată de inculpata T.M., prin intermediul fratelui acesteia, numitul

T.F., la începutul anului 2006, când cel din urmă i-a propus să o ajute să se

angajeze în Spania la restaurantul concubinului surorii sale, numitul

"R." (acesta fiind apelantul - inculpat C.E.A.).

Ajunsă în Spania,

partea vătămată a fost preluată de inculpata T.M. și dusă într-un imobil unde

se mai aflau și părțile vătămate D.S., C.E., V.M.

Ulterior, partea

vătămată a fost constrânsă, prin amenințare și violență, dar și cu reținerea

documentelor de identitate, să întrețină relații sexuale contra cost în

cluburile din Llica del Vall (Barcelona).

În luna octombrie

2006, cu ocazia unei razii a poliției spaniole, partea vătămată, împreună cu

numitele D.S. și V.M. au fost ridicate și duse într-un centru de plasament și

apoi trimise în România.

Totuși, ajunsă în

țară, partea vătămată a fost așteptată la aeroport de inculpata T.M. și fratele

său și dusă într-un apartament din Ploiești, de unde a fost din nou

transportată de inculpatul C.E.A. în Spania, în localitatea Palma de Mallorca,

pentru a practica prostituția.

Referitor la partea

vătămată V.M.N., Curtea a reținut că această parte vătămată a fost racolată de

către inculpatul C.E.A., care i-a propus să-l însoțească în Spania, unde deține

un restaurant și poate lucra în condiții bune.

Curtea a reținut că partea

vătămată a avut în Spania aceeași spartă ca și celelalte fete racolate prin

înșelăciune de inculpați, respectiv obligată să se prostitueze, iar banii

încasați erau luați de către aceștia.

Activitatea de

prostituție desfășurată de partea vătămată a avut loc în perioada septembrie

2004 - noiembrie 2007, cu mici întreruperi determinate de intervenția poliției

spaniole, care au ridicat-o din barurile unde racola clienți și dusă într-un

centru de plasament.

De asemenea, s-a mai

reținut că părțile vătămate D.S., C.I.L. și C.L.E., au fost racolate,

transportate, cazate și exploatate sexual în Spania de către inculpații

apelanți, așa cum în mod corect și detaliat a reținut prima instanță.

Situația de fapt

reținută de prima instanță a rezultat din declarațiile părților vătămate, care

au detaliat modul de săvârșire al faptelor comise de către cei trei inculpați,

declarațiile martorilor C.A., C.G.D., Ș.C., E.R.S., dar și a martorilor propuși

de inculpați, respectiv T.F. și B.M., dar și din informațiile oferite de

poliția spaniolă.

Un aspect esențial al

cauzei și al situației de fapt reținută de prima instanță, a fost că cei trei

inculpați, deși nu au recunoscut săvârșirea faptelor imputate, în fața

instanței de apel au recunoscut săvârșirea în totalitate a celor reținute în

actul de sesizare.

În ceea ce privește

critica celor trei inculpați, referitoare la neaplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen. anterior, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată, motiv

pentru care a desființat, în parte, hotărârea atacată și, în consecință, a

reținut în favoarea fiecărui inculpat disp. art. 320

1

alin. (1) și 7

C. proc. pen. anterior.

Împotriva acestei

decizii penale au declarat recurs, inculpații C.E.A., C.N.C. și T.M.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 16

decembrie 2013.

Prin motivele de

recurs depuse de inculpatul C.N.C., la data de 28 martie 2014, a solicitat

aplicarea legii penale mai favorabile în sensul schimbării încadrării juridice

din art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 13 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și

c) C. pen. anterior în art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 396

alin. (10) din C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

S-a solicitat

achitarea în raport de disp. art. 18

1

C. pen. anterior, având

corespondentul în art. 16 b teza a II-a C. proc. pen.

În subsidiar, cu

privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, conform art. 15 din

Legea nr. 187/2012, a solicitat reținerea dispozițiilor art. 81 C. pen.

anterior, ca lege penală mai favorabilă.

Motivele învederate

au fost circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

14 și 17

2

C. proc. pen. anterior.

De asemenea, prin

motivele de recurs depuse de toți inculpații la data de 07 iunie 2014, cu

depășirea termenului prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

anterior, s-a solicitat admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea

sentinței Tribunalului Prahova și a deciziei penale a Curții de Apel Ploiești

urmând a se da eficiență disp. art. 5 C. pen., apreciind că de la data

săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina acestora a intervenit o lege penală

mai favorabilă referindu-se la incidența art. 210 C. pen. care a redus limitele

de pedeapsă de la 5 la 15 ani la 3 la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de

trafic de persoane.

Totodată, făcând

aplicabilitatea disp. art. 396 rap. la art. 375 C. proc. pen. ca urmare a

beneficiului reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege,

noile limite, fiind reduse de la 2 la 6 ani și 8 luni închisoare.

Deși au recunoscut

faptele săvârșite, inclusiv situația de fapt reținută inculpații solicită

reanalizarea materialului probator criticând reținerea de către instanțele

anterioare a forțării părților vătămate de a merge în Spania.

Inculpații apreciază

că, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, aplicarea art. 91

C. pen., respectiv executarea pedepselor sub supraveghere în ceea ce îi

privește pe inculpații C.E.A. și C.N.C. este de natură să conducă la reeducarea

inculpaților și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, aceștia nefiind

cunoscuți cu antecedente penale, iar din probele administrate în

circumstanțiere rezultă că aceștia au avut un comportament bun în societate și

familie începând cu anul 2009, momentul punerii lor în libertate.

În ceea ce privește,

inculpata T.M. apreciază că dispozițiile art. 91 C. pen. îi sunt mai favorabile

decât disp. art. 86

1

și urm. C. pen. anterior din perspectiva

termenului de supraveghere cuprinsă între 2 și 4 ani față de reglementarea

anterioară care prevedea un termen de încercare compus din cuantumul pedepsei

închisorii aplicate la care se adaugă un interval cuprins între 2 și 5 ani.

Motivele invocate au

fost circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14

și 20 C. proc. pen.

La data de 10 iunie

2014 au fost transmise (fax), motive de recurs prin care inculpata T.M. critică

cuantumul pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare apreciind că în mod corect

cuantumul pedepsei ce trebuia aplicat inculpatei ar fi trebuit să se situeze

sub limita de 2 ani închisoare ca urmare a reținerii art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. anterior și a disp. art. 74 lit. a) și c și art. 76 lit. b)

C. pen. anterior, ceea ce face aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. anterior.

În concluzie,

apreciază că legea penală mai favorabilă este legea penală veche, care deși

prevede pedepse mai severe are un regim mai favorabil de aplicare în ce

privește circumstanțele atenuante și un regim mai puțin restrictiv cât privește

suspendarea pedepsei sub supraveghere.

Totodată arată că

motivele menționate anterior nu sunt condiționate de depunerea acestora în

termenul prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior.

În temeiul cazului de

casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. anterior solicită

aplicarea unei pedepse și a unui termen de încercare în limite mai reduse.

În dezbateri, aceștia

au reiterat susținerile formulate prin motivele scrise de recurs, care se

regăsesc, pe larg, detaliate în încheierea de amânare a pronunțării de la 13

iunie 2014.

Având în vedere că la

data judecării cauzei în recurs, respectiv la 13 iunie 2014, era în vigoare

noul C. proc. pen. ale cărui dispoziții sunt de imediată aplicare, a fost

necesar să se stabilească cadrul procesual în raport de împrejurarea că, în

prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac, iar Înalta Curte nu mai

are competența funcțională de a judeca recursul.

Situația tranzitorie

expusă anterior este reglementată prin dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 255/2013, care stabilesc atât competența de soluționare cât și dispozițiile

procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în

vigoare a legii noi.

Astfel, în

conformitate cu dispoziția tranzitorie anterior menționată, "recursurile

în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva

hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în

competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi

privitoare la recurs."

Prin urmare,

constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data

intrării în vigoare a Codului de procedură penală, fiind declarat împotriva

unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că

este competentă să soluționeze calea de atac, fiind aplicabile prevederile

Codului de procedură penală anterior în materia recursului.

Cu privire la

prevederile Codului de procedură penală anterior privind judecarea recursului,

Înalta Curte notează că în raport cu data pronunțării deciziei recurate sunt

incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești.

Sub acest aspect, se

constată că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești la data de 22 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15

februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, fiind supusă casării exclusiv în limita

motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. anterior,

astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Din examinarea

cazurilor de casare expres prevăzute de textul de lege anterior menționat,

rezultă că prin limitarea obiectului judecății în recurs legiuitorul a urmărit

ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale să

constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care

corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În consecință, Înalta

Curte notează că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea

Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiunile ce privesc

aspecte de drept, fără a putea examina și netemeinicia deciziei atacate.

Examinând recursurile

formulate de inculpații C.E.A., C.N.C. și T.M. conform dispozițiilor art 385

9

C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013,

dar și a prevederilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai

favorabile, Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele motive:

Judecata în recurs

înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se

încadrează într-unul din cazurile de casare prev. de art. 385

9

C.

proc. pen. anterior. Limitarea obiectului judecății în recurs la cazurile de

casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură

penală sau a legii substanțiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea

recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute

de lege.

Prin modificările

aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reținută în

cauză și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui

motive de cenzură din partea instanței de recurs.

Prioritar, Înalta

Curte constată că, potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

anterior, motivele de recurs trebuie depuse cu cel puțin 5 zile înaintea

primului termen de judecată. Sancțiunea nerespectării dispozițiilor legale

precitate este menționată în art. 385

10

alin. (2

1

) C.

proc. pen. anterior și constă în luarea în considerare numai a cazurilor de

casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior se

iau în considerare din oficiu.

Conform art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen. anterior, în cazul în care nu se respectă

condițiile de mai sus, instanța de recurs ia în considerare numai cazurile de

casare care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen. anterior se iau în

considerare din oficiu.

Verificând

îndeplinirea acestor cerințe, se observă că doar recurentul inculpat C.N.C.

prin apărătorul din oficiu și-a motivat recursul în termenul prevăzut de art.

385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior, în care recurenții erau

îndrituiți a depune motivele căii de atac exercitate, iar recurenții inculpați

C.E.A. și T.M. nu și-au respectat obligația de a-și motiva recursul în termenul

prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior, motivele de

recurs fiind depuse la 07 iunie 2014 și 10 iunie 2014, ulterior primului termen

de judecată fixat în cauză, la 04 aprilie 2014.

Consacrând efectul

parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale ordinară de atac,

potrivit art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare, neputând fi

înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată,

ci numai acele încălcări ale legii care se circumscriu unuia dintre motivele de

recurs limitativ reglementate de art. 385

9

C. proc. pen. anterior.

Referitor la

solicitările recurenților inculpați privind reinterpretarea materialului

probator având drept consecință modificarea situației de fapt care a condus la

condamnarea acestora, din perspectiva modului de săvârșire a faptelor și

împrejurărilor în care acestea au fost comise, dar și sub aspectul

reindividualizării pedepselor și a modalității de executare a acestora, Înalta

Curte constată că, netemeinicia deciziei atacate nu mai poate fi examinată în

recurs prin prisma cazurilor de casare invocate în scris și susținute cu ocazia

dezbaterilor, respectiv art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 17

2

C. proc. pen. anterior.

Modificarea cazului

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. anterior prin

înlăturarea tezei privind aplicarea unor pedepse greșit individualizate, arată

că voința legiuitorului a fost aceea ca, în conformitate cu art. 385

9

C. proc. pen. anterior, examinarea în recurs să se limiteze doar la chestiunile

de legalitate și nu de temeinicie.

În realitate, prin

motivele de recurs nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o

rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința

stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de

fond și de cea de apel.

În consecință, dat

fiind că recurentul a adus critici ce vizează temeinicia hotărârilor atacate și

nu legalitatea acestora, Înalta Curte apreciază că acestea nu se circumscriu

cazurilor de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen. anterior și, ca

atare sunt neîntemeiate, nefiind incident niciunul dintre cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior care se iau în

considerare din oficiu.

Referitor la

solicitările recurenților inculpați de aplicare a prevederilor art. 5 C. pen.,

Înalta Curte le apreciază neîntemeiate, pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare:

Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că, ulterior pronunțării deciziei în apel, 22

noiembrie 2013 a intrat în vigoare, la data de 01 februarie 2014, Legea nr.

286/2009 privind Codul penal, care impune o analiză a incidenței dispozițiilor

privind aplicarea legii penale mai favorabile și care a adus schimbări ale

limitelor speciale ale pedepsei închisorii pentru infracțiunea de trafic de

persoane.

Modificările ivite în

cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a celor două

legi penale, impun soluționarea acestui conflict al legilor în timp în scopul

determinării legii penale aplicabile în această situație tranzitorie.

Demersul apare ca

fiind necesar în condițiile în care principiul legalității incriminării și

pedepsei ar impune ca infracțiunea reținută în sarcina inculpatului și limitele

de pedeapsă pentru aceasta să fie cele prevăzute de lege la data comiterii

faptei, ceea ce ar face imposibil ca legea nouă să se aplice cu privire la

fapta comisă anterior intrării ei în vigoare.

Cu toate acestea,

potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea dispune numai pentru

viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Excepția înscrisă în

art. 15 alin. (2) din Constituție impune ca într-o situație tranzitorie cum

este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziției constituționale.

Expresie a acestui

principiu constituțional este dispoziția din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit

căreia, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea

definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică

legea mai favorabilă.

Principiul

constituțional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea

devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai

favorabile și restabilirea legalității sub acest aspect.

Expresie a acestui

principiu constituțional este dispoziția din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit

căreia, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea

definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică

legea mai favorabilă.

Controlul legalității

unei hotărâri judecătorești în recurs presupune nu doar îndreptarea unor

încălcări ale legii la judecata în fond și apel, ci și verificarea dacă prin

ivirea unor situații ulterioare pronunțării hotărârii atacate nu apare necesară

restabilirea legalității și pronunțarea unei hotărâri în conformitate cu legea

substanțială.

În varianta

anterioară modificărilor intervenite Codului de procedură penală anterior prin

intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, a fost abrogat cazul de casare prev. de

art. 385

9

pct. 20 C. proc. pen. anterior, care viza situația în care

a intervenit o lege mai favorabilă condamnatului.

Prin abrogarea

cazului de casare menționat, în situația în care legea penală intervine

înaintea soluționării cauzei în primă instanță sau în apel, iar aceste instanțe

nu i-au dat eficiență, hotărârea de condamnare va fi pronunțată cu aplicarea

greșită a legii, fiind incident cazul de ca