ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3286/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentin ța penală nr. 67 din data de 12 aprilie 2012, Tribunalul Vaslui în temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de minori pentru care inculpata G.M.M. a fost trimisă în judecată din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a-ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A condamnat pe inculpata G.M.M. , la: - pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. - pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. În temeiul prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei G.M.M. în pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b). C. pen.

Pe durata prev ăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii. În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de minori pentru care inculpatul G.M.M.A. a fost trimis în judecată din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de persoane pentru care inculpatul G.M.M.A.

a fost trimis în judecată din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen., a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de trafic de persoane pentru care inculpatul G.M.M.A. a fost trimis în judecată formulată în sensul reținerii prevederilor art. 20 C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 A condamnat pe inculpatul G.M.M.A. , la pedeapsa de pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a-II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. A condamnat pe inculpatul G.M.M.A. , la pedeapsa de pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. În temeiul prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului G.M.M.A. în pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), pe care inculpatul o va executa. Pe durata prev ăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

A luat act c ă părțile vătămate P.A. și B.E. nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal. În temeiul prevederilor art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă M.C. în contradictoriu cu inculpata G.M.M. În temeiul prevederilor art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă R.A.M. și, în consecință, a obligat inculpații G.M.M. și G.M.M.A., în solidar, la plata către partea civilă R.A.M. a sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale. A respins restul preten țiilor materiale și morale formulate de către partea civilă R.A.M. În temeiul prevederilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, a confiscat de la inculpata G.M.M.

suma de 15.000 euro, dobândiți în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane. Pentru a hot ărî astfel, Tribunalul Vaslui a reținut, în esență că în drept, fapta inculpatei G.M.M., de a recruta, transporta și caza în Italia, prin înșelăciune, în perioada martie 2008-martie2009, după o înțelegere prealabilă cu fratele său inculpatul G.M.M.A., adică două persoane împreună, în scopul exploatării sexuale, pe victimele minore B.E. și R.A.M. întrunește elementele constitutive al infracțiunii de trafic de minori calificată în formă continuată, prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Întrucât inculpata G.M.M.

a fost trimisă în judecată prin rechizitoriu nr. 29/D/P/2009 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, dar din probele administrate în cauză, așa cum au fost descrise acestea mai sus, a rezultat indiscutabil că recrutarea, transportarea și cazarea părților vătămate minore B.E. și R.A.M. s-a realizat prin înșelăciune, adică prin prezentarea către acestea a unei situații de fapt nereale privind locurile de muncă pe care urmau să le ocupe acestea în Italia [modalitatea de realizare a conținutului constitutiv ce atrage incidența prevederilor alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001], fapta fiind comisă de către două persoane împreună [modalitatea de realizare a conținutului constitutiv ce atrage incidența prevederilor alin. (3) teza a-II-a al art. 13 din Legea nr. 678/2001], instanța a dispus, în temeiul prevederilor art. 334 C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de trafic de minori pentru care inculpata G.M.M. a fost trimisă în judecată din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a-II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pe de alt ă parte, fapta inculpatei G.M.M. de a recruta, transporta și caza în Italia, prin înșelăciune, în perioada august-decembrie 2007, în scopul exploatării sexuale pe partea civilă majoră M.c. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În drept, fapta inculpatului G.M.M.A., de a recruta, transporta și caza în Italia , prin înșelăciune, în luna martie 2009, după o înțelegere prealabilă cu sora sa, inculpata G.M.M., adică două persoane împreună, în scopul exploatării sexuale, pe victima minoră B.E. și de a încerca să o determine pe partea vătămată minoră R.A.M., inclusiv prin amenințări și violențe, să revină în Italia în scopul exploatării sexuale, întrunește elementele constitutive al infracțiunii de trafic de minori calificată în formă continuată, prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Întrucât inculpatul G.M.M.A.

a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 29/D/P/2009 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, dar din probele administrate în cauză, așa cum au fost descrise acestea mai sus, a rezultat indiscutabil că recrutarea, transportarea și cazarea părții vătămate minore B.E. s-a realizat prin înșelăciune, adică prin prezentarea către acestea a unei situații de fapt nereale privind locurile de muncă pe care urmau să le ocupe acestea în Italia (modalitatea de realizare a conținutului constitutiv ce atrage incidența prevederilor alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001), fapta fiind comisă de către două persoane împreună [modalitatea de realizare a conținutului constitutiv ce atrage incidența prevederilor alin. (3) teza a II-a al art. 13 din Legea nr. 678/2001], iar încercarea de recrutare a părții vătămate R.A.M.

s-a realizat prin amenințări și violențe [ceea ce atrage incidența alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001], instanța a dispus, în temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de trafic de minori pentru care inculpatul G.M.M.A. a fost trimis în judecată din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pe de alt ă parte, fapta inculpatului G.M.M.A., de a determina, în luna aprilie 2009, pe partea vătămată majoră P.A., prin înșelăciune, după o înțelegere prealabilă cu învinuita G.M.M., să meargă în Italia în scopul exploatării sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Întrucât inculpatul G.M.M.A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 29/D/P/2009 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, având însă în vedere că, pe lângă faptul că infracțiunea a fost comisă de către două persoane împreună, ceea ce atrage incidența alin. (2) lit. a) al art. 12 din Legea nr. 678/2001, ca și conținut calificat al infracțiunii, varianta tip a infracțiunii de trafic de persoane, constând în recrutarea unei persoane majore prin înșelăciune, în scopul exploatării sexuale a acesteia, este incriminată de art. 1 al art. 12 din Legea nr. 678/2001, instanța a dispus, în temeiul prevederilor art. 334 C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de trafic de persoane pentru care inculpatul G.M.M.A. a fost trimis în judecată din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Situa ția de fapt și vinovăția inculpaților au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile inculpatului G.M.M.A., coroborate cu declarațiile părților vătămate B.E. și P.A., date atât în cursul urmăririi penale, cât și în cea a cercetării judecătorești, cu cele ale părților civile M.c. și R.A.M., cu declarațiile martorilor P.I., S.V., S.O., S.D., precum și luând în considerare înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală, dar și procesele-verbale de recunoaștere după fotografie.

Inculpatul G.M.M.A. a fost audiat în cursul urmăririi penale, dar și în cursul cercetării judecătorești, nerecunoscând săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Curtea de Apel Ia și, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 38/2013 din 12 martie 2013, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații G.M.M. și G.M.M.A. împotriva sentinței penale nr. 67 din 12 aprilie 2012 a Tribunalului Vaslui, pe care a menținut-o, însușindu-și argumentația primei instanțe. Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs partea civilă R.A.M. și inculpata G.M.M.

Partea civil ă R.A.M, în motivele de recurs scrise depuse la dosar a solicitat „admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate și constatarea încălcării regulilor procedurale în fazele de urmărire/cercetare penală, aceasta nefiind efectuată/extinsă cu privire și la alte fapte, privind și alți făptuitori, fiindu-i grav încălcate și vătămate drepturile legitime și recunoscute de către lege, dispuse prin hotărâri judecătorești.” Inculpata G.M.M. a depus la dosar doar declarația de recurs fără a fi însoțită de motivele scrise. Recursul declarat de inculpata G.M.M. este tardiv. Calea de atac exercitat ă de partea civilă R.A.M. este calificată ca fiind apel.

Analiz ând decizia atacată prin prisma recursului declarat de inculpata G.M.M., Înalta Curte constată că potrivit mențiunilor din practicaua încheierii de amânare a pronunțării de la termenul din data de 26 februarie 2013 din Dosarul nr. 2652/89/2011 al Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, apelanta inculpată a lipsit la apelul nominal, și evident la dezbaterile desfășurate la acel termen, precum și la pronunțarea hotărârii. Conform art. 385 3 raportat la art. 363 alin. (1) și alin. (3) teza I C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile și curge de la data pronunțării hotărârii, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare și de la comunicare pentru părțile lipsă, respectiv pentru apelanta inculpată, astfel după cum este menționat și în dispozitivul deciziei penale nr. 38/2013 din 12 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În spe ță, instanța de apel a pronunțat decizia penală atacată la data de 12 martie 2013, aceasta fiindu-i comunicată inculpatei G.M.M. la data de 27 martie 2013, la Consiliul Local Vaslui, la sediul instanței și la domiciliu, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul cauzei, iar recursul a fost declarat la data de 22 aprilie 2013, data plicului conform ștampilei poștei. Potrivit art. 385 3 raportat la art. 363 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen. , termenul de recurs curge pentru inculpată de la data de 27 martie 2013 data comunicării deciziei și a expirat, conform art. 186 alin. (2) C. proc. pen. la data de 8 aprilie 2013, zi de luni, termen prelungit, întrucât ultima zi ar fi fost 7 aprilie 2013, zi de duminică.

A șa fiind, declararea recursului de către inculpata G.M.M. la data de 22 aprilie 2013 s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de lege, astfel că și calea sa de atac este tardiv formulată. În ceea ce prive ște recursul părții civile R.A.M., Înalta Curte analizând actele aflate la dosar, constată că aceasta nu a promovat calea de atac a apelului întrucât nu i s-a comunicat sentința primei instanțe și nici nu a fost prezentă la dezbaterile în fond și nici la pronunțarea hotărârii, așa cum rezultă din partea introductivă a încheierii de amânare a pronunțării din data de 4 aprilie 2012, precum și din practicaua sentinței penale nr. 67 din 12 aprilie 2012 a Tribunalului Vaslui, secția penală, aflată la același dosar.

În aceea și ordine de idei, Înalta Curte constată că la dosarul primei instanțe există o comunicare a hotărârii penale nr. 67/2012 din data de 12 aprilie 2012 către numita R.A.M., însă aceasta nu este completată și nici nu poartă nicio mențiune, iar faptul că partea civilă a fost citată la apel nu echivalează cu comunicarea hotărârii. Drept urmare, prima comunicare c ătre partea civila R.A.M. este hotărârea din apel, față de care aceasta a declarat recurs în termen, constatându-se astfel că partea civilă nu a promovat calea de atac a apelului întrucât nu i-a fost comunicată hotărârea primei instanțe, ceea ce nu îi poate fi imputat, nefiind astfel culpa sa și fiind nelegală lipsirea acesteia de o cale de atac.

Ca atare, pentru toate considerentele anterior expuse, dup ă verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 9 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., urmează a respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpata G.M.M. împotriva deciziei penale nr. 38 din 12 martie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Totodat ă, urmează a fi calificată calea de atac exercitată de partea civilă R.A.M. ca fiind apel împotriva sentinței penale nr. 67 din 12 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția penală, și a se trimite cauza la Curtea de Apel Iași, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurenta inculpată G.M.M. împotriva deciziei penale nr. 38 din 12 martie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pe care o obligă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Califică calea de atac exercitată de partea civilă R.A.M. ca fiind apel împotriva sentinței penale nr. 67 din 12 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția penală, și trimite cauza la Curtea de Apel Iași, spre competentă soluționare. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.M.M.A., în cuantum de câte 300 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2013.