ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2626/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 416 din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost condamnat inculpatul T.M., după cum urmează: - în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de persoane, în formă continuată, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege; - în baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc.

pen., pentru infracțiunea de trafic de minori în formă continuată la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. Conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen. s-a disjuns cauza cu privire la latura civilă, fixându-se termen pentru continuarea judecății pentru data de 06 decembrie 2012 pentru când se vor cita inculpatul și părțile civile C. (fostă A.) M.C.

și M.F.C. De asemenea, s-a luat act că părțile vătămate A.V., B.I., T.R. și O.I. nu s-au constituit părți civile în procesul penal. În fine, acesta a fost obligat la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, însușite de inculpat în condițiile art. 320 1 C. proc. pen., în esență, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În ultimii ani de zile, pe fondul dorinței de a realiza venituri financiare consistente prin prestații în baza unor contracte de muncă în străinătate, tot mai mulți cetățeni români au apelat la firme specializate în plasarea forței de muncă în străinătate sau la cunoștințe care au desfășurat activități lucrative în atari condiții.

O mare parte dintre solicitanți s-au văzut puși în situația de a apela la organele judiciare din statele în care au lucrat sau din România, deoarece promisiunile în baza cărora au fost determinați să părăsească România pentru a presta munci în străinătate, s-au dovedit a fi simple fabulații sau neconforme cu situația reală în care trebuiau să trăiască, să muncească sau să fie retribuiți. Mass-media a prezentat în mod repetat situația unor astfel de persoane, țările în care munca la negru sub forma unei exploatări fiind Grecia, Spania, Cipru și Cehia. Acest mod de realizare a unor câștiguri substanțiale prin exploatarea forței de muncă în condiții mizere și în baza unor promisiuni mincinoase, a trezit interesul anumitor persoane dispuse a-și asuma riscuri în condițiile conștientizării aspectelor de natură penală ale activității lor.

În această situație s-au aflat și inculpații J.I. și N.G.L. care, împreună cu inculpații M.I. zis „I." și T.M., fiul primei inculpate, au hotărât să își canalizeze eforturile către racolarea unor persoane cu venituri extrem de modeste și o instrucție minimă sau inexistentă. Ca urmare, aceștia le-au promis locuri de muncă avantajoase sub toate aspectele în Cehia, țară, unde lucraseră anterior, și în contextul înțelegerilor făcute în acest sens, cu cetățenii ucrainieni D.V., B.V., Z.M., K.A., care gestionau activități de culegerea fructelor și legumelor în ferme, prelucrarea cărnii, ambalat de sandwich-uri sau la o fabrică de telefoane mobile în localitățile Praga, V. și K. Persoanele vizate de către inculpați au fost locuitori ai comunelor Râfov și Dumbrava, cea mai importantă forță de muncă fiind racolată din satele acestora, S., C., D. și T., iar o mică parte și din satele B. și M.N.

ale comunei Berceni. Racolarea și transportul în Cehia s-au realizat în trei rânduri, respectiv în lunile iunie - iulie 2007, plecarea realizându-se în septembrie 2007, pentru recoltare de mere la fermele din localitatea Vojkovice; în luna ianuarie 2008, cu plecare în aceeași lună pentru Praga, la fabricile de telefoane mobile și ambalat sandwich-uri și în lunile martie-aprilie cu plecare în aprilie 2008, pentru recoltare de sparanghel la fermele din localitatea Kladno și mică parte pentru ambalat de sandwich-uri, cetățenii ucrainieni care gestionau aceste activități făcând la fiecare transport o triere a lucrătorilor pe tipuri de activități. Prin Rechizitoriile nr. 40/D/P/2008 din data de 18 noiembrie 2008, nr. 100/D/P/2009 din data de 01 octombrie 2010 și nr. 223/D/P/2010 din data de 21 octombrie 2011, întocmite de D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Ploiești au fost trimiși în judecată inculpații N.G.L., J.I., B.M.O.

și M.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (primii trei), trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și trafic de minori prev. și ped de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 (toți), cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen. fapte din perioada aprilie-noiembrie 2008, iunie 2007-aprilie 2008. În fapt, s-a reținut că inculpații N.G.L. și J.I. împreună cu cetățenii ucraineni D.V., A.K., V.B. și „M.Ș" (arestați în Cehia în prezent), au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat succesiv inculpații B.M.O., M.I.

și învinuitul T.M., având scopul de a recruta prin inducerea în eroare, transporta și exploata prin muncă în Cehia, mai multe persoane, cetățeni români. Ca urmare, în baza aceleiași rezoluții infracționale s-a reușit traficarea a peste 200 cetățeni români, între care și victimele S.E., B.F., D.G., T.M.I., minorele L.A.M. și L.B., C.L., A.V., P.R., I.A., D.U., D.S., M.M., T.N., B.I., D.V., O.I., P.G. și T.R., numai în perioada iunie 2007- aprilie 2008, producând un prejudiciu total în sumă de 27.600 euro și 15.700 dolari SUA. Pentru o bună înfăptuire a justiției, față de inculpatul T.M. s-a impus disjungerea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane majore și minore, formându-se Dosarul nr. 393/D/P/2011, în care urmărirea penală s-a finalizat abia după patru ani, deoarece audierea acestuia nu s-a putut realiza, el rămânând pe teritoriul statului Cehia.

S-a stabilit, de asemenea, că din cele peste 200 de persoane, între care și minori, ce au făcut obiectul activității infracționale instrumentate, au depus plângeri penale numai câteva zeci, restul fiind plecate din țară sau nedorind să întrețină o situație conflictuală cu inculpații, cetățeni români. Astfel, în cazul inculpatului T.M. zis „M.” și mamei acestuia, coinculpata J.I., s-au depus plângeri penale și declarații de către opt victime, respectiv majorii A.V., B.I., O.I., T.R. S.E., D.V. și minorii C. (A.) M.C. și M.F.C., racolați și exploatați prin muncă în vara anului 2007 (primul) și primăvara anului 2008 (secunzii).

Prin declarațiile date, victimele au povestit cu lux de amânunte modul în care au fost racolate de inculpat, respectiv prin promisiuni mincinoase privind obținerea unor contracte avantajoase și transportați în Cehia, unde au fost obligați să muncească în condiții mizere, hrană și salarizare, minorii constituindu-se părți civile în procesul penal cu suma de 33.000 RON, reprezentând contravaloarea muncii prestate și daunele suferite. Partea vătămată O.I. a învederat că racolarea lui s-a realizat de inculpații T.M. și J.I., în primăvara anului 2008, promițându-i-se că va lucra la o fabrică de sandwich-uri, pentru un salariu de 800 euro pe lună, cazare, masă, transport, țigări și o cartelă de telefon gratuită.

În realitate, după ce a sosit pe teritoriul Cehiei i s-a reținut cartea de identitate și a fost cazat într-un cămin, primind pentru munca prestată sume modice de bani, circa 200 coroane/săptămână, cu titlu de împrumut, pentru a avea cu ce se hrăni și gospodări, banii fiindu-i reținuți ulterior din salariu. Aceleași promisiuni au fost făcute și cu ocazia racolării victimelor A.V. și B.I., (transportați în vara anului 2007, respectiv primăvara 2008), care așa cum a susținut și victima O.I., au învederat că după preluarea de către cetățenii ucraineni, alături de ceilalți muncitori români, au fost obligați să lucreze în condiții de muncă mizere și meteorologice nefavorabile, sub pază, limitându-li-se orice posibilitate de părăsire a locațiilor stabilite, fără a primi vreun ban.

Mai mult, atunci când datorită suprasolicitării, bolii ori nemulțumirilor au încercat să-și revendice drepturile promise la plecarea din România, pentru a executa normele de muncă impuse, victimele au fost injuriate și amenințate, secundul fiind lovit la cap cu o sticlă, de paznicul ucrainean, chiar în prezența inculpatului T.M. În atari condiții de muncă, a fost exploatat și partea vătămată T.R., racolat și transportat în Cehia, în primăvara anului 2008, pentru cules de cireșe în cadrul fermelor controlate de cetățeanul ucrainean D.V., care în plus a învederat că în exercitarea sarcinilor stabilite potrivit înțelegerii cu ceilalți inculpați, inculpatul T.M. ar fi fost dotat cu un aparat cu electroșocuri.

Implicarea în racolarea și transportul cetățenilor români, prin înșelăciune, s-a realizat și în cazul victimei minore C. (A.) M.C., transportată și exploatată prin muncă în primăvara anului 2008, în condițiile anterior menționate. Minora victimă a relatat că, în acest scop împreună cu alte persoane a fost așteptată de inculpatul T.M. în Autogara P. unde după oprirea cărților de identitate, cetățenii români au fost transportați cu un autocar pe teritoriul Cehiei, așteptați fiind de „patronul” societății, apelat V. (D.V.) și asociata acestuia A. (K.A.). A explicat de asemenea, că a fost nevoită să depună eforturi deosebite, mult superioare posibilităților fizice, deoarece constatând că nu reușește să realizeze norma impusă, inculpatul a amenințat-o că va fi transferată la o fermă unde lucrează „pușcăriași” și va fi oferită acestora pentru a fi violată.

S-a reținut și faptul că în luna iunie 2008 și în aceleași condiții și scop, a fost racolat de inculpatul T.M. și transportat la fermele din localitatea Vojkovice, gestionată de făptuitorul V.D. și victima minoră M.F.C., însoțit fiind de tatăl său, M.M. Conform declarațiilor făcute de partea vătămată, în cursul executării normelor de muncă, pe fondul suprasolcitării, acesta din urmă a făcut o criză de epilepsie și fiind obligat să se întoarcă în țară inculpații N.G.L., T.M. și făptuitorul „V." au refuzat să le facă vreo plată, afirmând că de fapt „suntem îndatorați". Drept consecință, pentru a plăti această presupusă datorie, minorul a fost nevoit să mai lucreze circa 5 luni de zile în Cehia, iar la întoarcerea în țară, a primit doar banii de transport.

Împrejurările de fapt, detaliate în precedente, s-au coroborat cu declarațiile victimelor S.E. și D.V., care nu au acceptat să depună plângeri penale în prezenta cauză, precum și cele făcute de coinculpatul M.I., trimis în judecată separat prin rechizitoriul 223/D/P/2010 întocmit la 21 octombrie 2011 de către D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploiești. Astfel, fiind direct implicat în activitatea infracțională a coinculpaților, inculpatul M.I.

a confirmat modul de racolare descris de cele 6 victime, modul în care s-a efectuat transportul, condițiile de cazare (în ferme, în cămine muncitorești denumite „ubytovna", înghesuiți în camere, în condiții precare de igienă și întreținere), condițiile de muncă (transportat efectuat pe jos sau mijloace rudimentare la fermele sau zonele agricole de cules ori la fabricile de sandwichuri la telefoane mobile și televizoare, unde erau păziți de cetățeni ucraineni, care îi agresau psihic și fizic), precum și condițiile de salarizare (oferirea cu titlu de împrumut a unor sume cuprinse între 200 și 300 coroane pe săptămâna, din care persoanele vătămate erau nevoite să-și cumpere hrană și produse de igienă personală și să-și achite cazarea, sumele fiind reținute ulterior, la sfârșit de lună din salariu, motiv pentru care acestea erau în permanență transformate în datornici).

S-a stabilit totodată, că pentru racolarea și transportarea victimelor, inculpatul T.M. a beneficiat de gratuitate la cazare, masă, transport, țigări și a primit un bonus de câte 50 euro pentru fiecare dintre persoanele racolate în România și traficate în Cehia, obținând în total 300 euro (sume calculate pentru cele șase victime care au depus plângeri penale în prezenta cauză) și cauzând un prejudiciu civil în sumă de 33.000 RON, solicitată cu titlu de despăgubiri părțile vătămate C. (fostă A.) M.C. și M.F.C. La individualizarea pedepsei judiciare, s-au avut în vedere limitele prevăzute de textele de lege incriminatorii, reduse conform art. 320 1 C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptelor, rezultat în principal din modalitatea de săvârșire și urmările produse, precum și datele personale constând în întreținerea a patru copii minori, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea și regretul manifestat după trimiterea în judecată.

Față de criteriile expuse s-a apreciat că prin aplicarea unor pedepse orientate către minimul special, rezultat după aplicarea cauzei legale de reducere în baza art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., se poate atinge scopul preventiv și sancționator cerut de art. 52 C. pen. Cât privește, rezolvarea acțiunilor civile exercitate de victimele C. (fostă A.) M.C. și M.F.C., constatându-se că se impune administrarea de probe în fața instanței, conform art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen. s-a disjuns cauza privind latura civilă a procesului penal, fixându-se termen pentru continuarea judecății la data de 06 decembrie 2012. În fine, s-a luat act că victimele A.V., B.I., T.R., O.I. nu s-au constituit părți civile.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel inculpatul T.M., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul individualizării cuantumului și modalității de executare a pedepsei. S-a susținut că, raportat la împrejurările concrete în care s-a reținut participația la activitatea infracțională dedusă judecății, rolul deținut în cadrul racolării și plasării cetățenilor români pentru a presta diferite munci pe teritoriul Cehiei, precum și beneficiile efectiv realizate, pedepsele aplicate sunt excesive. Ca urmare, având în vedere că nu are antecedente penale, asigură întreținerea a patru copii minori, a adoptat o conduită sinceră după sesizarea instanței, înțelegând să fie judecat conform procedurii simplificate prev. de art. 320 1 C. proc.

pen., prima instanță era datoare să observe că în cazul său scopul acestora poate fi realizat prin dozarea cuantumului sub limita minimă specială și fără executare efectivă. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte, în latură penală, a sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri sub acest aspect, prin care să se reindividualizeze pedepsele stabilite la primul grad de jurisdicție în sensul atenuării răspunderii penale în baza art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. și suspendării executării acestora, în principal potrivit art. 81 C. pen., iar în subsidiar, conform art. 86 1 C. pen. Prin decizia penală nr. 15 din 28 ianuarie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul declarat de inculpatul T.M., ca nefondat.

A obligat apelantul la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această decizie, prima instanță de control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, probele administrate în cauză dovedind vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunilor reținute în sarcina sa. Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, a apreciat că nu se impune modificarea acesteia sub aspectul cuantumului sau sub aspectul modalității de executare. Împotriva deciziei penale pronunțată de instanța de apel, în termen legal a declarat recurs inculpatul T.M. Invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., apărătorul inculpatului a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86 1 C. pen., referitoare la suspendarea executării acesteia.

Criticile aduse nu sunt fondate. Analiz ând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează: Se constat ă că situația de fapt a fost corect stabilită în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, faptele săvârșite de inculpat fiind just încadrate juridic. Astfel în mod corect a reținut instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Pedeapsa aplicată inculpatului T.M. a fost corect individualizată de instanța de fond atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, instanța având în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. și anume, gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, urmările produse. La individualizarea pedepsei judiciare prima instan ță a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatorii, reduse conform prevederilor art. 320 1 C. proc.

pen., gradul de pericol social concret al faptelor, rezultat în principal din modalitatea de săvârșire a acestora și urmările produse precum și datele personale ale inculpatului constând în întreținerea a patru copii minori, lipsa antecedentelor penale, recunoaștere faptelor și regretul manifestat după trimiterea sa în judecată. Faptele stabilite în sarcina inculpatului T.M., chiar dac ă s-au limitat la traficarea celor șase persoane care au acceptat să depună plângeri penale, respectiv părțile vătămate A.V., B.I., T.R., O.I., C. (A.) M.C. și M.F.C., prezintă o gravitate ridicată având în vedere că acestea reprezintă o parte dintr-o amplă activitate infracțională ce a vizat circa două sute de cetățeni români, activitate ce s-a desfășurat într-o perioadă scurtă de timp.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere și perseverența infracțională manifestată de inculpat, alături de mama sa, coinculpata J.I., în recrutarea persoanelor vulnerabile material, educațional, sau aflate în stare de minoritate, personal contribuind la aservirea acestora și exploatarea de către cetățenii ucrainieni, în condiții de muncă contrare celor mai elementare Norme OMS, finalizate prin periclitarea stării de sănătate și integrității corporale datorită suprasolicitării, condițiilor precare de cazare și masă, precum și ca urmare a presiunilor psihice exercitate pentru crearea și menținerea stării de dependență materială și fizică.

Înalta Curte apreciază, în deplin acord cu instanța de apel că, față de escaladarea fenomenului infracțional privind traficarea persoanelor, mai ales minore, în cazul plasării forței de muncă în afara statului român, o atenuare a răspunderii penale nu se impune în cauză, aceasta fiind de natură să contribuie la încurajarea comiterii a acestui gen de fapte, ceea ce ar scădea încrederea populației în capacitatea de ripostă a justiției și în același timp ar crea chiar inculpatului reprezentarea că poate persista în sfidarea legii. Ansamblul elementelor de individualizare expuse în cele ce preced determină convingerea că reeducarea inculpatului se poate face prin condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea al cărui cuantum să nu fie excesiv de sever și a cărei executare să se facă prin privare de libertate.

Astfel, Înalta Curte apreciază că pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare aplicată de prima instanță se încadrează în limitele legale sancționatorii și se impune a fi menținută în același cuantum, cu executare în regim privativ de libertate, atât pentru protejarea ordinii publice cât și în vederea supunerii inculpatului la programe retributive și educaționale pe o durată suficientă pentru a asigura reinserția socială a acestuia. Fat ă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 15 din 28 ianuarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți vătămate în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 06 septembrie 2013.