ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2626/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2626/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 416 din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost condamnat

inculpatul T.M., după cum urmează:

-  în baza art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic

de persoane, în formă continuată, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege;

- în baza art. 13

alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 320

1

C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de minori în formă

continuată la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Conform art. 33 lit. a)

și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 7

(șapte) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a), teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 71 C.

pen. s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și

lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen. s-a disjuns cauza cu privire la latura civilă, fixându-se

termen pentru continuarea judecății pentru data de 06 decembrie 2012 pentru când

se vor cita inculpatul și părțile civile C. (fostă A.) M.C. și M.F.C.

De asemenea, s-a luat

act că părțile vătămate A.V., B.I., T.R. și O.I. nu s-au constituit părți civile

în procesul penal.

În fine, acesta a fost

obligat la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, însușite de inculpat în

condițiile art. 320

1

C. proc. pen., în esență, prima instanță a reținut

următoarea situație de fapt:

În ultimii ani de zile,

pe fondul dorinței de a realiza venituri financiare consistente prin prestații în

baza unor contracte de muncă în străinătate, tot mai mulți cetățeni români au apelat

la firme specializate în plasarea forței de muncă în străinătate sau la cunoștințe

care au desfășurat activități lucrative în atari condiții.

O mare parte dintre solicitanți

s-au văzut puși în situația de a apela la organele judiciare din statele în care

au lucrat sau din România, deoarece promisiunile în baza cărora au fost determinați

să părăsească România pentru a presta munci în străinătate, s-au dovedit a fi simple

fabulații sau neconforme cu situația reală în care trebuiau să trăiască, să muncească

sau să fie retribuiți.

Mass-media a prezentat

în mod repetat situația unor astfel de persoane, țările în care munca la negru sub

forma unei exploatări fiind Grecia, Spania, Cipru și Cehia.

Acest mod de realizare

a unor câștiguri substanțiale prin exploatarea forței de muncă în condiții mizere

și în baza unor promisiuni mincinoase, a trezit interesul anumitor persoane dispuse

a-și asuma riscuri în condițiile conștientizării aspectelor de natură penală ale

activității lor.

În această situație s-au

aflat și inculpații J.I. și N.G.L. care, împreună cu inculpații M.I. zis „I."

și T.M., fiul primei inculpate, au hotărât să își canalizeze eforturile către racolarea

unor persoane cu venituri extrem de modeste și o instrucție minimă sau inexistentă.

Ca urmare, aceștia le-au

promis locuri de muncă avantajoase sub toate aspectele în Cehia, țară, unde lucraseră

anterior, și în contextul înțelegerilor făcute în acest sens, cu cetățenii ucrainieni

D.V., B.V., Z.M., K.A., care gestionau activități de culegerea fructelor și legumelor

în ferme, prelucrarea cărnii, ambalat de sandwich-uri sau la o fabrică de telefoane

mobile în localitățile Praga, V. și K.

Persoanele vizate de către

inculpați au fost locuitori ai comunelor Râfov și Dumbrava, cea mai importantă forță

de muncă fiind racolată din satele acestora, S., C., D. și T., iar o mică parte

și din satele B. și M.N. ale comunei Berceni.

Racolarea și transportul

în Cehia s-au realizat în trei rânduri, respectiv în lunile iunie - iulie 2007,

plecarea realizându-se în septembrie 2007, pentru recoltare de mere la fermele din

localitatea Vojkovice; în luna ianuarie 2008, cu plecare în aceeași lună pentru

Praga, la fabricile de telefoane mobile și ambalat sandwich-uri și în lunile martie-aprilie

cu plecare în aprilie 2008, pentru recoltare de sparanghel la fermele din localitatea

Kladno și mică parte pentru ambalat de sandwich-uri, cetățenii ucrainieni care gestionau

aceste activități făcând la fiecare transport o triere a lucrătorilor pe tipuri

de activități.

Prin Rechizitoriile

nr. 40/D/P/2008 din data de 18 noiembrie 2008, nr. 100/D/P/2009 din data de 01

octombrie 2010 și nr. 223/D/P/2010 din data de 21 octombrie 2011, întocmite de D.I.I.C.O.T.-Serviciul

Teritorial Ploiești au fost trimiși în judecată inculpații N.G.L., J.I., B.M.O.

și M.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup

infracțional organizat, prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

(primii trei), trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 și trafic de minori prev. și ped de art. 13

alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 (toți), cu aplic. art. 41 alin. (2) și

art. 33 lit. a) C. pen. fapte din perioada aprilie-noiembrie 2008, iunie 2007-aprilie

2008.

În fapt, s-a reținut că

inculpații N.G.L. și J.I. împreună cu cetățenii ucraineni D.V., A.K., V.B. și „M.Ș"

(arestați în Cehia în prezent), au inițiat și constituit un grup infracțional organizat,

la care au aderat succesiv inculpații B.M.O., M.I. și învinuitul T.M., având scopul

de a recruta prin inducerea în eroare, transporta și exploata prin muncă în Cehia,

mai multe persoane, cetățeni români.

Ca urmare, în baza aceleiași

rezoluții infracționale s-a reușit traficarea a peste 200 cetățeni români, între

care și victimele S.E., B.F., D.G., T.M.I., minorele L.A.M. și L.B., C.L., A.V.,

P.R., I.A., D.U., D.S., M.M., T.N., B.I., D.V., O.I., P.G. și T.R., numai în perioada

iunie 2007- aprilie 2008, producând un prejudiciu total în sumă de 27.600 euro și

15.700 dolari SUA.

Pentru o bună înfăptuire

a justiției, față de inculpatul T.M. s-a impus disjungerea cercetărilor sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane majore și minore, formându-se Dosarul

nr. 393/D/P/2011, în care urmărirea penală s-a finalizat abia după patru ani, deoarece

audierea acestuia nu s-a putut realiza, el rămânând pe teritoriul statului Cehia.

S-a stabilit, de asemenea,

că din cele peste 200 de persoane, între care și minori, ce au făcut obiectul activității

infracționale instrumentate, au depus plângeri penale numai câteva zeci, restul

fiind plecate din țară sau nedorind să întrețină o situație conflictuală cu inculpații,

cetățeni români.

Astfel, în cazul inculpatului

T.M. zis „M.” și mamei acestuia, coinculpata J.I., s-au depus plângeri penale și

declarații de către opt victime, respectiv majorii A.V., B.I., O.I., T.R. S.E.,

D.V. și minorii C. (A.) M.C. și M.F.C., racolați și exploatați prin muncă în vara

anului 2007 (primul) și primăvara anului 2008 (secunzii).

Prin declarațiile date,

victimele au povestit cu lux de amânunte modul în care au fost racolate de inculpat,

respectiv prin promisiuni mincinoase privind obținerea unor contracte avantajoase

și transportați în Cehia, unde au fost obligați să muncească în condiții mizere,

hrană și salarizare, minorii constituindu-se părți civile în procesul penal cu suma

de 33.000 RON, reprezentând contravaloarea muncii prestate și daunele suferite.

Partea vătămată O.I. a

învederat că racolarea lui s-a realizat de inculpații T.M. și J.I., în primăvara

anului 2008, promițându-i-se că va lucra la o fabrică de sandwich-uri, pentru un

salariu de 800 euro pe lună, cazare, masă, transport, țigări și o cartelă de telefon

gratuită.

În realitate, după ce

a sosit pe teritoriul Cehiei i s-a reținut cartea de identitate și a fost cazat

într-un cămin, primind pentru munca prestată sume modice de bani, circa 200 coroane/săptămână,

cu titlu de împrumut, pentru a avea cu ce se hrăni și gospodări, banii fiindu-i

reținuți ulterior din salariu.

Aceleași promisiuni au

fost făcute și cu ocazia racolării victimelor A.V. și B.I., (transportați în vara

anului 2007, respectiv primăvara 2008), care așa cum a susținut și victima O.I.,

au învederat că după preluarea de către cetățenii ucraineni, alături de ceilalți

muncitori români, au fost obligați să lucreze în condiții de muncă mizere și meteorologice

nefavorabile, sub pază, limitându-li-se orice posibilitate de părăsire a locațiilor

stabilite, fără a primi vreun ban.

Mai mult, atunci când

datorită suprasolicitării, bolii ori nemulțumirilor au încercat să-și revendice

drepturile promise la plecarea din România, pentru a executa normele de muncă impuse,

victimele au fost injuriate și amenințate, secundul fiind lovit la cap cu o sticlă,

de paznicul ucrainean, chiar în prezența inculpatului T.M.

În atari condiții de muncă,

a fost exploatat și partea vătămată T.R., racolat și transportat în Cehia, în primăvara

anului 2008, pentru cules de cireșe în cadrul fermelor controlate de cetățeanul

ucrainean D.V., care în plus a învederat că în exercitarea sarcinilor stabilite

potrivit înțelegerii cu ceilalți inculpați, inculpatul T.M. ar fi fost dotat cu

un aparat cu electroșocuri.

Implicarea în racolarea

și transportul cetățenilor români, prin înșelăciune, s-a realizat și în cazul victimei

minore C. (A.) M.C., transportată și exploatată prin muncă în primăvara anului 2008,

în condițiile anterior menționate.

Minora victimă a relatat

că, în acest scop împreună cu alte persoane a fost așteptată de inculpatul T.M.

în Autogara P. unde după oprirea cărților de identitate, cetățenii români au fost

transportați cu un autocar pe teritoriul Cehiei, așteptați fiind de „patronul” societății,

apelat V. (D.V.) și asociata acestuia A. (K.A.).

A explicat de asemenea,

că a fost nevoită să depună eforturi deosebite, mult superioare posibilităților

fizice, deoarece constatând că nu reușește să realizeze norma impusă, inculpatul

a amenințat-o că va fi transferată la o fermă unde lucrează „pușcăriași” și va fi

oferită acestora pentru a fi violată.

S-a reținut și faptul

că în luna iunie 2008 și în aceleași condiții și scop, a fost racolat de inculpatul

T.M. și transportat la fermele din localitatea Vojkovice, gestionată de făptuitorul

V.D. și victima minoră M.F.C., însoțit fiind de tatăl său, M.M.

Conform declarațiilor

făcute de partea vătămată, în cursul executării normelor de muncă, pe fondul suprasolcitării,

acesta din urmă a făcut o criză de epilepsie și fiind obligat să se întoarcă în

țară inculpații N.G.L., T.M. și făptuitorul „V." au refuzat să le facă vreo

plată, afirmând că de fapt „suntem îndatorați".

Drept consecință, pentru

a plăti această presupusă datorie, minorul a fost nevoit să mai lucreze circa 5

luni de zile în Cehia, iar la întoarcerea în țară, a primit doar banii de transport.

Împrejurările de fapt,

detaliate în precedente, s-au coroborat cu declarațiile victimelor S.E. și D.V.,

care nu au acceptat să depună plângeri penale în prezenta cauză, precum și cele

făcute de coinculpatul M.I., trimis în judecată separat prin rechizitoriul 223/D/P/2010

întocmit la 21 octombrie 2011 de către D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploiești.

Astfel, fiind direct implicat

în activitatea infracțională a coinculpaților, inculpatul M.I. a confirmat modul

de racolare descris de cele 6 victime, modul în care s-a efectuat transportul, condițiile

de cazare (în ferme, în cămine muncitorești denumite „ubytovna", înghesuiți

în camere, în condiții precare de igienă și întreținere), condițiile de muncă (transportat

efectuat pe jos sau mijloace rudimentare la fermele sau zonele agricole de cules

ori la fabricile de sandwichuri la telefoane mobile și televizoare, unde erau păziți

de cetățeni ucraineni, care îi agresau psihic și fizic), precum și condițiile de

salarizare (oferirea cu titlu de împrumut a unor sume cuprinse între 200 și 300

coroane pe săptămâna, din care persoanele vătămate erau nevoite să-și cumpere hrană

și produse de igienă personală și să-și achite cazarea, sumele fiind reținute ulterior,

la sfârșit de lună din salariu, motiv pentru care acestea erau în permanență transformate

în datornici).

S-a

stabilit totodată, că pentru racolarea și transportarea victimelor, inculpatul T.M.

a beneficiat de gratuitate la cazare, masă, transport, țigări și a primit un bonus

de câte 50 euro pentru fiecare dintre persoanele racolate în România și traficate

în Cehia, obținând în total

300

euro

(sume calculate pentru cele șase victime care

au depus plângeri penale în prezenta cauză) și cauzând un prejudiciu civil în sumă

de

33.000 RON, solicitată cu titlu

de despăgubiri

părțile vătămate

C. (fostă A.) M.C.

și

M.F.C.

La individualizarea pedepsei

judiciare, s-au avut în vedere

limitele prevăzute de

textele de lege incriminatorii, reduse conform art. 320

1

C. proc. pen.,

gradul de pericol social concret al faptelor, rezultat în principal din modalitatea

de săvârșire și urmările produse, precum și datele personale constând în întreținerea

a

patru

copii minori, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea și regretul manifestat

după trimiterea în judecată.

Față de criteriile expuse

s-a apreciat că prin aplicarea unor pedepse orientate către minimul special, rezultat

după aplicarea cauzei legale de reducere în baza art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., se poate atinge scopul preventiv și sancționator cerut de art. 52

C. pen.

Cât privește, rezolvarea

acțiunilor civile exercitate de victimele

C.

(fostă A.) M.C.

și

M.F.C., constatându-se că se

impune administrarea

de probe în fața instanței, conform art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen.

s-a disjuns cauza privind latura civilă a procesului penal, fixându-se termen pentru

continuarea judecății la data de 06 decembrie 2012.

În fine, s-a luat act

că victimele A.V., B.I., T.R., O.I. nu s-au constituit părți civile.

Împotriva acestei sentințe

în termen legal a declarat apel inculpatul T.M., criticând-o ca fiind nelegală și

netemeinică sub aspectul individualizării cuantumului și modalității de executare

a pedepsei.

S-a susținut că, raportat

la împrejurările concrete în care s-a reținut participația la activitatea infracțională

dedusă judecății, rolul deținut în cadrul racolării și plasării cetățenilor români

pentru a presta diferite munci pe teritoriul Cehiei, precum și beneficiile efectiv

realizate, pedepsele aplicate sunt excesive.

Ca urmare, având în vedere

că nu are antecedente penale, asigură întreținerea a patru copii minori, a adoptat

o conduită sinceră după sesizarea instanței, înțelegând să fie judecat conform procedurii

simplificate prev. de art. 320

1

C. proc. pen., prima instanță era datoare

să observe că în cazul său scopul acestora poate fi realizat prin dozarea cuantumului

sub limita minimă specială și fără executare efectivă.

S-a solicitat admiterea

apelului, desființarea în parte, în latură penală, a sentinței atacate și pronunțarea

unei noi hotărâri sub acest aspect, prin care să se reindividualizeze pedepsele

stabilite la primul grad de jurisdicție în sensul atenuării răspunderii penale în

baza art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. și suspendării executării acestora,

în principal potrivit art. 81 C. pen., iar în subsidiar, conform art. 86

1

C. pen.

Prin decizia penală

nr. 15 din 28 ianuarie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins apelul declarat de inculpatul T.M., ca

nefondat.

A obligat apelantul la

plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

decizie, prima instanță de control judiciar a constatat că situația de fapt a fost

corect reținută de instanța de fond, probele administrate în cauză dovedind vinovăția

inculpatului sub aspectul infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Cu privire la individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, a apreciat că nu se impune modificarea acesteia

sub aspectul cuantumului sau sub aspectul modalității de executare.

Împotriva deciziei penale

pronunțată de instanța de apel, în termen legal a declarat recurs inculpatul T.M.

Invocând cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., apărătorul inculpatului a solicitat

reducerea cuantumului pedepsei, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispozițiilor

art. 81 sau art. 86

1

C. pen., referitoare la suspendarea executării acesteia.

Criticile aduse nu sunt

fondate.

Analiz

ând legalitatea și temeinicia

deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu

este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Se constat

ă că situația de fapt

a fost corect stabilită în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate

în cele două faze ale procesului penal, faptele săvârșite de inculpat fiind just

încadrate juridic. Astfel în mod corect a reținut instanța de fond că sunt îndeplinite

condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3)

din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Pedeapsa aplicată inculpatului

T.M. a fost corect individualizată de instanța de fond atât sub aspectul cuantumului

cât și a modalității de executare, instanța având în vedere toate criteriile generale

de individualizare a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. și anume,

gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei,

modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, urmările produse.

La individualizarea pedepsei

judiciare prima instan

ță

a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatorii,

reduse conform prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., gradul de pericol

social concret al faptelor, rezultat în principal din modalitatea de săvârșire a

acestora și urmările produse precum și datele personale ale inculpatului constând

în întreținerea a patru copii minori, lipsa antecedentelor penale, recunoaștere

faptelor și regretul manifestat după trimiterea sa în judecată.

Faptele stabilite în sarcina

inculpatului T.M., chiar dac

ă s-au limitat la traficarea celor șase persoane care au acceptat

să depună plângeri penale, respectiv părțile vătămate

A.V., B.I., T.R., O.I.,

C. (A.) M.C. și M.F.C.,

prezintă

o gravitate ridicată având în vedere că acestea reprezintă o parte dintr-o amplă

activitate infracțională ce a vizat circa două sute de cetățeni români, activitate

ce s-a desfășurat într-o perioadă scurtă de timp.

La individualizarea pedepsei

instanța a avut în vedere și

perseverența infracțională manifestată de inculpat, alături

de mama sa, coinculpata J.I., în recrutarea persoanelor vulnerabile material, educațional,

sau aflate în stare de minoritate, personal contribuind la aservirea acestora și

exploatarea de către cetățenii ucrainieni, în condiții de muncă contrare celor mai

elementare Norme OMS, finalizate prin periclitarea stării de sănătate și integrității

corporale datorită suprasolicitării, condițiilor precare de cazare și masă, precum

și ca urmare a presiunilor psihice exercitate pentru crearea și menținerea stării

de dependență materială și fizică.

Înalta Curte apreciază,

în deplin acord cu instanța de apel că, față de escaladarea fenomenului infracțional

privind traficarea persoanelor, mai ales minore, în cazul plasării forței de muncă

în afara statului român, o atenuare a răspunderii penale nu se impune în cauză,

aceasta fiind de natură să contribuie la încurajarea comiterii a acestui gen de

fapte, ceea ce ar scădea încrederea populației în capacitatea de ripostă a justiției

și în același timp ar crea chiar inculpatului reprezentarea că poate persista în

sfidarea legii.

Ansamblul elementelor

de individualizare expuse

în cele ce preced determină convingerea că reeducarea inculpatului

se poate face prin condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea al cărui cuantum

să nu fie excesiv de sever și a cărei executare să se facă prin privare de libertate.

Astfel,

Înalta Curte apreciază

că pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare aplicată de prima instanță

se

încadrează în limitele

legale sancționatorii și se impune a fi menținută în același cuantum, cu executare

în regim privativ de libertate, atât pentru protejarea ordinii publice cât și în

vederea supunerii inculpatului la programe retributive și educaționale pe o durată

suficientă pentru a asigura reinserția socială a acestuia.

Fat

ă de considerentele arătate,

Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 15 din 28 ianuarie

2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu pentru intimatele părți vătămate în sumă de câte

100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi

06

septembrie

2013.