ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1266/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1404 de la 2 decembrie 2008 Judecătoria Oradea, în baza art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor a dispus condamnarea inculpatului M.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A dispus interzicerea inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b), d) și e) cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani după executare pedepsei principale.

În baza art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b), d) și e) cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II și lit. b), d), e) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și accesorii aplicate pe o durată de 8 ani ce constituie în baza art. 86

2

C. pen. termen de încercare pentru inculpat.

A obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare, să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

lit. b) – d) C. pen., pe care le-a impus în sarcina lor.

În baza art. 86

4

alin. (1) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83, art. 84 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare precum și în cazul neexecutării obligațiilor civile și executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 86

4

alin. (2) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere impuse în sarcina lui și executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a dispus ca inculpatului să execute pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b), d) și e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

A respins pretențiile părții civile R.A.C. prin reprezentant legal R.V.

În baza art. 14, art. 15 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă R.D. prin reprezentant legale R.M.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare către stat din care sume de 100 lei onorariu pentru apărător desemnat din oficiu F.A. cu împuternicirea avocațială nr. 25 din 04 ianuarie 2008 s-a avansat Baroului Bihor din fondul M.J.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată R.D. și în baza art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată R.A.C. prin reprezentant legal R.V.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M.L. pentru comiterea a două infracțiuni de act sexual cu un minor în formă agravantă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, în sarcina învinuitului M.L. s-a reținut că în perioada 2005-2006 a întreținut acte sexuale cu minorele R.A. și R.D. într-o zonă adiacentă liniei ferate Drăgești-Holod, județul Bihor.

În cauză, la data de 29 mai 2006 numita R.V. a depus plângere penală solicitând tragerea la răspundere penală a numitului M.L., pentru comiterea de raporturi sexuale cu fica ei minoră, R.A.C.

De asemenea, la data de 12 iunie 2006, numita R.M. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că fiica sa, R.D. a fost violată de numitul M.L.

Prin ordonanța din 13 aprilie 2007 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.L. pentru comiterea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen. și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea față de învinuitul M.L., cercetat pentru comiterea a două infracțiuni de act sexual cu un minor prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1), (3) C. pen.

În aceste condiții în prezenta cauză s-a efectuat urmărirea penală față de învinuitul M.L. pentru comiterea a două infracțiuni de act sexual cu un minor, prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Partea vătămată R.A.C. s-a constituit ca parte civilă cu sumele de 180 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale (fila 18 Dosar 9951/271/2007).

Partea vătămată R.D. s-a constituit ca parte civilă cu suma de 100.000 lei (fila 18 Dosar 9951/271/2007).

Din probatoriul administrat în cauză instanța de fond a reținut că, rezultă următoarea stare de fapt:

În cursul anului 2005 numitele R.A.C. și R.D. se deplasau în fiecare zi la școală pe jos, pe linia ferată Drăgești, Holod, județul Bihor, din satul T., locul de domiciliu al minorelor, la școala generală din localitatea Drăgești.

La un moment dat, partea vătămată R.D., constatând că partea vătămată R.A.C. avea asupra sa sume de bani mai mari decât de obicei, a întrebat-o despre proveniența acestora. Numita R.A.C. i-a spus că primește uneori sume de bani, de ordinul sutelor de mii lei ROL, de la învinuitul M.L., un bărbat mai în vârstă care locuiește într-un canton din apropierea fostei gări din Drăgești.

După începerea anului școlar 2005-2006, într-o dimineață, în timpul deplasării spre școală, R.A.C. i-a cerut numitei R.D. să vină cu ea într-o zonă din apropierea liniei ferate iar de sub o piatră a scos o bancnotă din 100.000 ROL, spunându-i că a fost lăsată acolo de învinuit pentru ea.

După aproximativ 2 săptămâni, în timpul deplasării spre școală, cele două părți vătămate minore s-au întâlnit cu învinuitul care le-a dat câte o bancnotă de 100.000 ROL, cu care minorele și-au cumpărat ulterior dulciuri de la magazinul sătesc din Drăgești.

Apoi cele două minore s-au întâlnit de mai multe ori, dimineața, când mergeau la școală, cu învinuitul care le dădea diferite sume de bani fără a le pretinde ceva în schimb.

În cursul lunii aprilie 2006 după sărbătorile pascale, într-o dimineață, cele două minore care se duceau la școală au fost acostate de învinuitul M.L. pe linia ferată Drăgești-Holod, în apropiere de stația CFR Drăgești.

Învinuitul a atras-o în pădure, la câțiva metri de rambleul căii ferate, pe numita R.D., sub pretextul că dorește să-i spună ceva.

Învinuitul a început să o mângâie în zona organelor genitale, i-a dat jos pantalonii, după care a penetrat-o vaginal cu un deget. Numita R.D. a declarat că a fost penetrată de învinuit și cu penisul, dar această afirmație nu a putut fi dovedită, nu s-au găsit probe care să confirme susținerea minorei.

Din raportul de constatare medico-legal nr. 1779/II.c/16 din 12 iunie 2006, a rezultat că numita R.D. prezenta o deflorare veche, a cărei vechime nu poate fi stabilită, minora nu prezenta urme de violență pe cap, trunchi și membre (fila 20 dosar de urmărire penală).

Partea vătămată s-a prezentat la examinare medicală la data de 12 iunie 2006, la cca. 6 săptămâni de la incidentul reclamat la poliție.

După câteva minute, în care a repetat aceste acțiuni, învinuitul a condus-o pe minoră înapoi, în zona liniei ferate, de unde a luat-o pe numita R.A., pe care a dus-o în pădure unde a început să o dezbrace.

Inculpatul i-a cerut numitei R.A.C. să îl însoțească, tot sub pretextul că dorește să îi spună ceva, după care a mângâiat-o în zona organelor genitale, dar numita R.D. a strigat că se apropie cineva, situație în care învinuitul și partea vătămată s-au întors la locul în care le aștepta minora R.D.

Apoi cele două minore și-au continuat deplasarea spre școală.

Inculpatul M.L. nu s-a mai întâlnit după acest incident cu R.D. dar s-a mai întâlnit cu R.A.C.

S-a stabilit că inculpatul, în perioada 2005-2006 s-a întâlnit de mai multe ori cu R.A.C., pe care a mângâiat-o de mai multe ori în zona organelor genitale.

Pentru recompensarea minorei, inculpatul i-a dat acesteia de mai multe ori diferite sume de bani.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 1531/Ib/16 din 29 mai 2006 rezulta că R.A.C., la data examinării medico-legale, a fost virgină.

Numitele R.A.C. și R.D. nu au spus nimănui despre cele ce se întâmpla între ele și inculpatul M.L.

Audiate fiind în fața primei instanțe, cele două minore au declarat că le-a fost frică de inculpat, de părinți cât și de cele ce se va spune despre el în comunitatea în care trăiau.

Martora G.G., gestionara magazinului sătesc din Drăgești a constatat că cele două minore aveau de mai multe ori sume de bani mult mai mari decât de obicei, uneori chiar și bancnote de 500.000 sau 1.000.000 ROL.

Acest lucru i-a atras atenția și altor persoane, astfel că părinții celor două minore au aflat și le-au chestionat pe acestea la proveniența banilor. După ce mamele minorelor au aflat ce s-a întâmplat au sesizat organele de poliție.

Pe parcursul cercetărilor părților vătămate au fost testate cu aparatul poligraf și nu au fost identificate modificări comportamentale specifice comportamentului simulat.

S-a procedat la efectuarea de confruntări, iar părțile vătămate și-au menținut declarațiile.

Inculpatul M.L. este în vârstă de 75 de ani, nu a recunoscut comiterea faptelor și a declarat că nu a avut acte sexuale de nicio natură cu nici o minoră.

Cu privire la sumele de bani pe care le preda minorelor, inculpatul a declarat că este adevărat că le-a dat de câteva ori sume mici de bani pentru a-și cumpăra dulciuri și le-a permis să culeagă fructe din grădina sa, dar aceste acte cu titlu gratuit, nu au avut legătură cu vreun act de natură sexuală.

Pe de altă parte, numitele R.A.C. și R.D. au susținut în mod constant că au fost violate de inculpatul M.L. Declarațiile minorelor au fost menținute de acestea cu ocazia audierii lor făcute de organele de urmărire penală, în prezența părinților, cu ocazia confruntărilor și a cercetărilor la fața locului efectuate de procuror.

În cauză au fost audiați și martori care au confirmat în parte susținerile părților vătămate, astfel: C.C., concubinul mamei părții vătămate R.A.C. a declarat că a aflat de la R.M. și de la C.F. (nepotul inculpatului) faptul că R.A.C. și R.D. se întâlnesc în mod repetat cu M.L.

A declarat că i-a spus mamei minorei, numitei R.V., despre cele auzite și a sfătuit-o să nu depună plângere la poliție, să mai aștepte, întrucât el se va duce să le urmărească pe cele două fete.

Martorul a declarat că în perioada 01-03, 08-10 mai 2006, fără să poată preciza data exactă, în jurul orelor 07.00, fără să fie observat de minora R.A.C. a urmărit-o pe drumul din pădure.

Martorul a declarat că inculpatului M.L. le aștepta pe minorele R.A.C. și R.D., pe calea ferată „la podul mare”, le-a oferit câte un pachet, apoi cu R.D. au coborât de pe calea ferată în pădure, cealaltă minoră urmărind să nu fie văzuți de cineva.

Martorul a declarat că l-a văzut pe inculpat care și-a pus mâinile pe organele genitale și pe pieptul fetei, a sărutat-o pe minoră pe obraz, după 2-3 minute a condus-o pe minoră înapoi pe calea ferată după care a luat-o pe minora R.A.C., pe care la fel a mângâiat-o și a sărutat-o.

Martorul a declarat că nu a intervenit când a văzut ce se întâmplă, întrucât mama fetei, concubina lui, i-a spus să nu intervină ca să nu-și facă probleme. Ajuns acasă i-a relatat mamei părții vătămate despre ce a văzut că s-a întâmplat între inculpat și cele două minore, dar concubina lui nu a depus imediat plângere la poliție, întrucât nu a reușit să-și ia o zi liberă de la locul de muncă.

Martorul a declarat că în următoarea zi, din nou le-a urmărit pe cele două fete, care s-au întâlnit în același loc cu inculpatul care a procedat la fel cu cele două fete.

În data de 23 mai 2006, în jurul orelor 07-07.30, martorul a declarat că le-a văzut pe cele două fete când s-au întâlnit cu inculpatul pe cărarea din pădure, inculpat care le-a oferit ciocolată, bani, căpșuni și a auzit-o pe R.A.C. cerându-i inculpatului 1.000 lei „pentru că i-a stricat feția, amenințându-l că în caz contrat o să-i spună mamei sale să-l reclame pe inculpat la poliție.” La rândul lui inculpatul i-a spus 2 poți să mergi unde vrei că nu te-am f…”.

Și alte persoane, consăteni cu cele două minore și cu inculpatul au declarat că le-au văzut pe cele două minore având asupra lor diferite sume de bani, despre care au pretins că le-au primit de la „unchiul L.” și au arătat că le-au văzut în repetate rânduri pe cele două fete intrând în casa inculpatului, dar nu au știut motivul pentru care fetele îl vizitau și nici ce se întâmpla în locuință.

Martorul M.V. a declarat că în cursul anului 2006, într-o zi fără să poate preciza data exactă, aflându-se cu turma de oi în locul numit G., l-a văzut pe inculpatul M.L. îmbrățișând-o pe R.A.C. Când acesta și-a dat seama că gestul lui este văzut și de alte persoane, i-a dat drumul fetei din îmbrățișare.

Martorul H.C.A. a declarat că în cursul lunii mai 2006, împreună cu martorul M.I. se deplasa spre domiciliu când la un moment dat pe cărarea din pădure l-a văzut pe inculpatul M.L. „însoțit de o fetiță pe care o mângâia pe fese”. În seara zilei respective i-au relatat numitului M.V. despre cele văzute, la care acesta le-a spus că și el l-a văzut pe inculpat sărutând-o pe fata respectivă (fila 55-56 dosar de urmărire penală).

În mod similar a declarat și martorul M.I. care a arătat că l-a văzut pe inculpat sărutând-o pe fata respectivă, fată despre care el știa ca fiind elevă și se numește M. (se referea la R.A.) – fila 58-59 dosar de urmărire penală.

În cauză a fost audiată de către prima instanță și mama părții vătămate R.A., numita R.V. care a declarat că încă din clasa a-IV-a (deci de când avea copilul 10-11 ani !), în repetate rânduri copilul a primit flori, dulciuri, sume de bani de la inculpatul care a și intrat în locuința lor în lipsa sa și fără acordul numitei R.V. Deși mama minorei a știut de comportamentul inculpatului, de faptul că între ei nu a existat nicio relație de rudenie (aspect care ar fi putut explica într-o oarecare măsură faptul că inculpatul îi dădea copilului dulciuri sau sume mai mici de bani) a tolerat această situație și nu a întreprins nimic pentru a-l determina pe inculpat să-și schimbe comportamentul.

Ba chiar după ce concubinul său a relatat ce a văzut în pădure, că inculpatul o săruta, îl mângâia pe copil, mama părții vătămate în mod cu totul inexplicabil în loc să reclame la poliție cele întâmplate, în loc să-l ia la rost pe inculpat își trimite concubinul a doua zi, a treia zi să urmărească în pădure ce se întâmplă între inculpat și fiica ei.

Părțile vătămate, părinții acestora, martorii audiați în cauză au negat faptul că ar exista o relație de rudenie între minore și inculpat.

S-a reținut că faptele inculpatului M.L., așa cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de act sexual cu un minor, prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1), (3) C. pen. și s-a probat prin plângerea penală și declarațiile părților vătămate R.M., R.V. și R.A.C. (fila 5, 22, 30-36 dos. urm.pen. fila 55-57 Dosar 9951/271/2007), proces-verbal de efectuare a conducerii în teren (fila 6, 23-24 dos. urm.pen.), planșa fotografică (fila 7-8, 25-26 dos. urm.pen.), proces-verbal de confruntare (fila 9-12, 27-29 dos. urm.pen.), declarațiile părții vătămate R.D. (fila 13-19 dos. urm. pen.), raportul de constatare medico-legală și expertiză medico-legală (fila 20, 38, 76 dos. urm. pen.), fotocopia certificatului de naștere (fila 21, 37 dos. urm. pen.), declarațiile martorilor (fila 43-69 dos. urm. pen., fila 29-31, 66-68, 80-82 Dosar 9951/271/2007), raport de expertiză medico-legală psihiatrică (fila 86-87 dos. urm. pen.), declarațiile învinuitului (fila 77-84 dos. urm. pen.), fișa de cazier judiciar (fila 88 dos. urm. pen.), proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 89-90 dos. urm. pen.).

S-a reținut că faptele inculpatului sus descrise întrunesc elementele constitutive ale două infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 198 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în baza cărora instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la două pedepse de câte 3 ani închisoare, iar pentru fiecare infracțiune a interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b), d) și e) cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a stabilit ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II și lit. b), d), e) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate instanța de fond a avut în vedere limitele legale de pedeapsă, împrejurările săvârșirii infracțiunilor, gradul de pericol social concret al infracțiunilor, forma continuată, vârsta părților vătămate, precum și vârsta de 75 de ani a inculpatului, gravitatea consecințelor faptei inculpatului, rezonanța sa socială mai ales în comunitatea în care trăiesc părțile implicate.

Pentru aceste motive, în baza art. 86

1

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și accesorii aplicate pe o durată de 8 ani ce constituie în baza art. 86

2

C. pen. termen de încercare pentru inculpat.

A obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare, să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

lit. b) – d) C. pen., pe care le-a impus în sarcina lor.

În baza art. 86

4

alin. (1) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83, art. 84 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare precum și în cazul neexecutării obligațiilor civile și executare pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 86

4

alin. (2) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere impuse în sarcina lui și executarea pedepsei în regim de detenție.

S-a stabilit ca în baza art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b), d) și e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Partea vătămată R.A.C. s-a constituit ca parte civilă cu sumele de 180 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale (fila 18 Dosar 9951/271/2007).

Partea vătămată R.D. s-a constituit ca parte civilă cu suma de 100.000 lei (fila 18 Dosar 9951/271/2007).

Instanța de fond având în vedere faptul că pentru cele întâmplate o mare parte din responsabilitate o are și mama părții vătămate R.A.C., numita R.V. care de-a lungul anilor a tolerat comportamentul inculpatului, atât ea, cât și concubinul l-ar fi putut împiedica pe inculpat (concubinul a stat în două ocazii ascuns printre copaci, privindu-l pe inculpatul de 75 de ani care săruta, mângâia în zona organelor genitale niște copii de 13-14 ani) cei doi au privit și au lăsat cu indiferență ca lucrurile să degenereze.

Pentru acest motiv, a respins pretențiile părții civile R.A.C. prin reprezentant legal R.V.

Pentru prejudiciul moral adus minorei R.D., prin fapta sa, în baza art. 14, art. 15 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă R.D. prin reprezentant legal R.M.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu pentru apărător desemnat din oficiu F.A. cu împuternicirea avocațială nr. 25 din 04 ianuarie 2008 s-a avansat Baroului Bihor din fondul M.J. și în baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată R.D. prin reprezentant legal R.M.

În baza art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată R.A.C. prin reprezentant legal R.V.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, partea civilă R.A.C. și inculpatul M.L.

În motivarea apelului, parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspectul pedepselor aplicate inculpatului, apreciind că acestea sunt prea mici. Totodată a apreciat că pedeapsa rezultantă ar trebui executată în regim de detenție. Sub aspectul laturii civile, critica a vizat neacordarea despăgubirilor părții civile R.A.C. și cuantumul scăzut al despăgubirilor acordate părții civile R.D.

Partea civilă R.A. a criticat hotărârea atacată sub aspectul laturii civile considerând întemeiate pretențiile civile pe care le-a formulat, iar sub aspectul laturii penale a apreciat că pedeapsa aplicată este prea mică.

Inculpatul a considerat nelegală condamnarea sa, întrucât a apreciat că nu sunt probe care să-i dovedească vinovăția, mai mult există o expertiză medico-legală prin care s-a stabilit că este impotent. Cu privire la partea vătămată R.A.C. s-a stabilit că era virgină, iar partea vătămată R.D. are și un copil.

Instanța de apel a procedat la reaudierea inculpatului, a părților vătămate și a martorului C.C.

Inculpatul M.L. și-a menținut poziția avută pe parcursul procesului, nu a recunoscut comiterea infracțiunilor pentru care instanța de fond a dispus condamnarea sa, nu a întreținut raport sexual sau act sexual cu vreuna dintre părțile vătămate și nu a făcut niciun gest cu caracter sexual asupra vreuneia dintre aceste părți vătămate. A arătat că partea vătămată R.A. îi este rudă, recunoscând totodată că i-a permis acesteia și prietenei sale R.D. să intre în livada sa și să mănânce fructe. A recunoscut faptul că în repetate rânduri, le-a dat fetelor diverse sume de bani pentru suc și înghețată. Acestea i-au cerut bani cu titlu de împrumut însă a arătat că nu a cerut restituirea cunoscând faptul că nu au posibilități materiale, iar, pe de altă parte, sumele date cu acest titlu erau minore, iar alte cadouri nu a făcut părților vătămate. A recunoscut însă că s-a întâlnit cu părțile vătămate de mai multe ori de-a lungul căii ferate însă întâmplător, mergând la pădure în interes de serviciu, părțile vătămate mergând, respectiv venind de la școală. A precizat că drumul de-a lungul căii ferate este folosit de sătenii din Drăgești pentru a ajunge la Topești. Niciodată nu s-a oprit cu părțile vătămate de-a lungul căii ferate, iar de obicei, acestea erau în grup cu fete și băieți. Sumele de bani pe care le-a dat fetelor erau de 5 lei, maxim 10 lei și nu este adevărat că ar fi lăsat acestora bani sub vreo piatră. O singură dată s-a întâlnit cu partea vătămată R.A. singură, când i-a spus acesteia să comunic concubinului mamei sale că poate veni să ia lemnul promis, iar cu acea ocazie, nu s-a apropiat de partea vătămată la mai puțin de 10 metri. A arătat că, fiind ziua de 8 Martie i-a dus părții vătămate, care se afla în curte, un cadou – flori și pixuri, cu acea ocazie, mama părții vătămate R.A., solicitându-i să-i lase fata în parte în sensul de a nu o mai duce în livadă. Cu acea ocazie i-a spus mamei părții vătămate că i-a permis fiicei sale să mănânce fructe, iar dacă acest lucru o deranjează, acest lucru să-i spună fiicei sale.

Partea vătămată R.A.C. a arătat că îl cunoaște pe inculpat de când era în clasa a-IV-a. Prima dată l-a văzut pe inculpat cu ocazia zilei de 8 Martie când acesta a venit acasă la ea, sub pretextul că este o rudă a tatălui său și că dorește să-i dea un cadou. A primit de la acesta niște flori, pixuri și ciocolată după care inculpatul a plecat la o vecină de-a sa, fără să fi observat că acesta să aibă cadouri și pentru alte persoane. Până în clasa a-VI-a nu l-a mai văzut pe inculpat. Mergând la școala din Drăgești, deși există o altă posibilitate de a ajunge la școală, pe șosea, obișnuia să meargă pe drumul de lângă calea ferată, întrucât este mai scurt, drum ce este utilizat și de alți copii pentru a ajunge la școală. Pe acest drum l-a întâlnit pe inculpat care i-a dat diverse sume de bani – 50.000 lei, 100.000 lei și chiar 500.000 lei, primindu-i fără a pune întrebări, pe considerentul că îi este unchi, aspect confirmat și de către bunicul patern. A arătat că nu i-a spus mamei sale despre aceste sume de bani pentru că îi este frică. Inițial inculpatul nu a cerut nimic contra acestor bani, însă când a ajuns în clasa a-VII-a inculpatul a obligat-o să întrețină relații sexuale. De obicei mergea la școală împreună cu cealaltă parte vătămată – R.D. însă aceasta lipsind o săptămână, s-a întâlnit cu inculpatul care i-a solicitat să întrețină relații sexuale amenințând-o că dacă refuză, o omoară. De frică, a acceptat, dar inculpatul nu a avut erecție, prin urmare nu s-a realizat niciun raport sexual. Sub amenințarea inculpatului s-a dezbrăcat, dându-și jos pantalonul de pe un picior. La acel moment era virgină însă nu a spus inculpatului acest lucru. Inculpatul a pipăit-o cu degetul de mai multe ori în zona organelor genitale dar fără să o penetreze, pipăind-o și pe sâni, precizând că acest episod s-a petrecut de 3 ori, fără a o penetra. A explicat faptul că la judecătorie a declarat faptul că a avut loc un raport sexual prin aceea că nu a înțeles noțiunea. Inculpatul a încercat să întrețină raport sexual însă nu a putut și prin urmare, întreaga acțiune a inculpatului s-a limitat la mângâieri. O singură dată, fiind împreună cu cealaltă parte vătămată, inculpatul le-a chemat pe rând și le-a pipăit. De fiecare dată când se întâlnea cu inculpatul acesta o amenința cu moartea, creându-i o stare de temere deoarece credea că este capabil să o omoare. A văzut că inculpatul are în geantă un cuțit însă nu l-a scos, ci i l-a arătat o dată. A arătat că atunci când inculpatul a încercat să întrețină raporturi sexuale, acesta s-a dezbrăcat, dar nu a reușit penetrarea, întrucât nu acea erecție. Inculpatul nu a sărutat-o niciodată, cu o ocazie, întâlnindu-se pe drumul de lângă calea ferată, s-a apropiat de ea însă văzând că vine un țigan, s-a îndepărtat, iar în acel moment, nici ea și nici inculpatul nu erau dezbrăcați, iar inculpatul nu a pipăit-o.

Partea vătămată R.D. a arătat că pe inculpat l-a cunoscut prin intermediul celeilalte părți vătămate care a dus-o acasă la acesta și i-a dat bani, ocazie cu care inculpatul le-a dat 50.000 lei, fără a se întâmpla ceva. S-au mai întâlnit cu inculpatul de câteva ori, de-a lungul căii ferate, iar acesta le dădea diverse sume de bani, pentru că era unchiul părții vătămate R.A. și fără a le cere în schimbul acestor sume de bani ceva. Ulterior, inculpatul i-a cerut să îl lase să o mângâie pe sâni și în zona organelor genitale pentru că le dădea bani, acceptând acest lucru, de 2 sau 3 ori. Inculpatul nu a încercat să întrețină raport sexual însă a amenințat-o, atât pe ea, cât și pe cealaltă parte vătămată că le omoară dacă spun ceva, părinților. Nu a fost niciodată penetrată de către inculpat nici cu penisul, nici cu degetul, iar în urma mângâierilor, nu a sângerat niciodată, revenind însă asupra declarației și precizând că, cu o ocazie a avut o pată de sânge pe chilot după ce a fost mângâiată și nu era în perioada menstruației. La acel moment era virgină, dar în prezent nu este, iar ceea ce s-a întâmplat cu inculpatul, în opinia sa, nu este un raport sexual. A făcut precizarea că s-a dezbrăcat singură de fiecare dată, iar inculpatul nu s-a dezbrăcat niciodată, nu a atins-o niciodată cu penisul, fiind sigură de acest lucru. Nu și-a descheiat niciodată pantalonii. Nu știe de ce era sânge pe chilot și nici nu a durut-o nimic din cele făcute de inculpat. Nu știe dacă a fost sau nu afectată în vreun fel de cele petrecute, fiind adevărat că a băut suc de la inculpat, dar nu s-a simțit rău și în mod cert, nu a avut amețeli.

Martorul C.C. – concubinul mamei părții vătămate R.A. – a declarat că l-a văzut pe inculpat de la cca. 15-10 metri punând mâna pe sânii minorelor, precum și în zona organelor genitale fără să audă discuțiile dintre inculpat și părți. A auzit-o pe minora R.A. spunând „au, mă doare”, însă nu știe unde o atingea inculpatul pe minora R.A. când aceasta a spus că o doare însă a văzut cum o atingea pe sâni și o pupa. Nu a văzut dacă minorele erau îmbrăcate sau dezbrăcate. Nu a intervenit pentru că i-a fost frică să nu aibă o reacție violentă față de inculpat.

Prin Decizia penală nr. 177/ A din 24 iunie 2009 Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, partea civilă R.A.C. și inculpatul M.L. împotriva sentinței penale nr. 1404 din 02 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, hotărâre ce a fost desființată în sensul că:

S-au înlăturat dispozițiile art. 86

1

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b), d), e) C. pen. pe o durată de 5 ani în pedepsele componente: 2 pedepse principale de câte 3 ani închisoare și 2 pedepse complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b), d), e) C. pen. pe o durată de 5 ani.

S-au înlăturat dispozițiile de condamnare a inculpatului M.L. pentru comiterea a 2 infracțiuni de raport sexuale cu o minoră în formă continuată prevăzută de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din 2 infracțiuni de raport sexual cu o minoră în formă continuată prevăzută de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în 2 infracțiuni de corupție sexuală în formă continuată prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.L. pentru comiterea a 2 infracțiuni de corupție sexuală în formă continuată la 2 pedepse principale de: 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele 2 pedepse mai sus stabilite și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b), d), e) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a înlăturat dispoziția de respingere a pretențiilor civile formulate de partea civilă R.A.C.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 – art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plat sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art. 189 C. proc. pen. onorariul în cuantum de 200 lei pentru avocatul din oficiu P.F. din cadrul Baroului Bihor a fost avansat din fondurile M.J. conform delegației nr. 1150 din 20 februarie 2009.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, luând în considerare și probele administrate în fața instanței de apel, tribunalul a reținut următoarele:

Starea de fapt reținută de instanța de fond s-a modificat în urma probelor readministrate în fața instanței de apel.

Instanța de apel a reținut că declarațiile părților vătămate au suferit din nou o modificate. Astfel, în faza de urmărire penală, au declarat că au fost violate, apoi în fața instanței de fond, au susținut că au întreținut raporturi sexuale, iar acum a arătat că de fapt, inculpatul le-a atins în zona organelor genitale doar cu mâna nu cu penisul, fără vreo penetrare, le-a mângâiat pe sâni și ambele au afirmat că nu cu avut vreun raport sexual.

Partea vătămată R.A. a arătat că a susținut la instanța de fond că a întreținut raport sexuale pentru că nu a înțeles noțiunea.

Partea vătămată R.D. care în prezent nu este virgină, dar la acel moment era, a spus că ceea ce s-a petrecut cu inculpatul nu reprezintă un raport sexual.

Instanța de apel a apreciat că, deși aparent declarațiile părților vătămate sunt contradictorii, de fapt reprezintă evoluția acestora în perceperea relațiilor sexuale. Ceea ce inițial li s-a părut a fi viol, acum realizează că au fost doar gesturi cu caracter sexual, atingerea organelor sexuale, mângâieri în zone erogene, și nu raport sexuale sau act sexual. Ambele au exclus categoric penetrarea.

Declarațiile lor actuale ale părților vătămate s-au coroborat cu celelalte probe administrate. Niciunul din martori care i-au surprins pe inculpat cu părțile vătămate nu au susținut că ar fi văzut altceva decât gesturi cu caracter sexual.

Martorul M.V. a declarat că l-a văzut pe inculpatul M.L. îmbrățișând-o pe R.A.C., iar când acesta și-a dat seama că gestul lui este văzut și de alte persoane, i-a dat drumul fetei din îmbrățișare.

Martorul H.C.A. a declarat că pe cărarea din pădure l-a văzut pe inculpatul M.L. „însoțit de o fetiță pe care o mângâia pe fese”. În seara zilei respective i-au relatat numitului M.V. despre cele văzute, la care acesta le-a spus că și el l-a văzut pe inculpat sărutând-o pe fata respectivă.

Nici chiar martorul C.C. – concubinul mamei părții vătămate – a arătat că l-a văzut pe inculpat de la circa 15-20 metri punând mâna pe sânii minorelor, precum și în zona organelor genitale.

În consecință, instanța de apel a reținut că în perioada 2005-2006, inculpatul a exercitat acte cu conotație sexuală explicită asupra minorelor R.A. și R.D. într-o zonă adiacentă liniei ferate Drăgești-Holod, județul Bihor.

Raportat la starea de fapt reținută s-au impus câteva precizări cu privire la încadrarea juridică.

Elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 198 C. pen. este actul sexual de orice natură, al cărei înțeles a fost explicit prin Decizia nr. 3/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție ca fiind „orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului.”

Elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 202 C. pen. îl constituie săvârșirea de acte obscene asupra unui minor sau în prezența unui minor. În acest text de lege nu se definește noțiunea de act obscen, însă Legea nr. 196/2003 privind prevenirea și combaterea pornografiei definește actele obscene ca fiind gesturi sau comportamente sexuale explicite săvârșite individual sau în grup, imagini, sunete sau cuvinte care prin semnificația lor aduc atingere la pudoare, precum și orice alte forme de manifestare indecentă privind viața sexuală.

Instanța de apel a considerat că este întemeiată susținerea doctrinarilor care afirmă că această definiție trebuie avută în vedere și în cazul infracțiunii de corupție sexuală.

Astfel, pot fi considerate ca fiind apte să se circumscrie elementului material al art. 202 C. pen. gesturile sau comportamentele care imită actul sexual, exhibarea organelor sexuale, palparea acestora și altele asemenea neincriminate distinct.

Față de cele expuse mai sus, tribunalul a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice, așa cum a fost pusă în discuția părților la termenul la care a avut loc dezbaterea în fond a cauzei, din două infracțiuni de act sexual cu un minor în formă continuată prevăzute de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în două infracțiuni de corupție sexuală în formă continuată prevăzute de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțele reale ale comiterii faptelor, întinderea activității infracționale pe o perioadă mai lungă de timp, vârsta părților vătămate, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta înaintată a acestuia – aproape 80 ani – prezența acestuia la toate solicitările organelor judiciare, lipsa antecedentelor penale, precum și rezonanța socială a faptelor în comunitatea în care trăiesc.

Scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, iar aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. este suficientă pentru a asigura scopul pedepsei.

S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile R.A.C. pentru prejudiciul cauzat constând în trauma suferită de aceasta prin trecerea forțată de la copilărie la statutul de femeie tânără cu o oarecare experiență sexuală. Deși, instanța de apel este de acord cu instanța de fond în sensul că pasivitatea mamei sale și interesul mai degrabă pervers al concubinului acesteia, au constituit factori favorabili desfășurării activității infracționale, trebuie totuși să observăm că partea vătămată nu poate fi privată de dreptul său de a i se repara prejudiciul cauzat. Prejudicii materiale nu au fost dovedite în cauză.

În ceea ce o privește pe partea civilă R.D., instanța de apel a apreciat că, în mod corect, a fost stabilit cuantumul despăgubirilor civile raportat la prejudiciul moral suferit.

Concluzionând cele expuse mai sus, tribunalul a reținut că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și partea civilă R.A.C. au fost întemeiate în ceea ce privește latura civilă a cauzei, iar apelul declarat de inculpat în ceea ce privește latura penală a cauzei.

Față de cele expuse mai sus, rejudecând cauza instanța de apel a dispus conform dispozitivului deciziei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând casarea deciziei penale în conformitate cu motivul de casare invocat, respectiv art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. ce vizează greșita încadrare juridică a faptelor comise de inculpat, cât și soluționarea laturii civile a cauzei. A solicitat menținerea sentinței penale nr. 1404 de la 2 decembrie 2008 în ce privește latura penală, atât cu referire la încadrarea juridică inițială, cât și la modalitatea de executare. Referitor la latura civilă a solicitat casarea hotărârii în sensul obligării inculpatului la daune materiale în favoarea părții vătămate în conformitate cu actele depuse la dosar, aceasta făcând dovada daunelor pretinse.

În ceea ce privește fapta reținută în sarcina inculpatului a arătat că instanțele au dat interpretări diferite noțiunii de act sexual, însă, a solicitat a se observa că această noțiune a fost definită în C. pen. și explicitată printr-un recurs în interesul legii, respectiv a făcut trimitere la Decizia nr. 3 din 23 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite. Ca urmare, a apreciat că instanța de apel a reținut în mod corect starea de fapt însă a dat o interpretare greșită textelor incriminatoare. Față de cele arătate, a susținut că fapta inculpatului îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1), (3) C. pen., așa cum corect s-a reținut în rechizitoriu și în hotărârea instanței de fond.

În cazul menținerii încadrării juridice și a pedepsei aplicată de tribunal, a solicitat a constata că s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale, însă trebuia să se suspende și pedepsele accesorii, fapt pentru care a cerut în subsidiar, îndreptarea acestui aspect.

În privința recursului declarat de inculpat, a arătat că acesta este tardiv, învederând că inculpatul a fost prezent la dezbateri, iar, pe de altă parte, nu s-a dovedit nicio cauză obiectivă de repunere în termen a acestei căi de atac.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și inculpatul M.L., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

În măsura admiterii excepției tardivității, în principal, a solicitat respingerea recursului declarat de parchet sub aspectul modificării laturii civile, apreciind că hotărârea tribunalului este temeinică și legală cu privire la latura penală a cauzei. În privința laturii civile, a mai arătat că nu s-a dovedit relația de cauzalitate între cheltuielile de spitalizare și fapta inculpatului. A mai solicitat corectarea erorii strecurate în sensul de a se dispune și suspendarea pedepselor accesorii.

Prin Decizia penală nr. 24/R de la 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 9951/271/2007, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a fost admis recursul penal de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva Deciziei penale nr. 177/A din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a casat-o și a modificat-o în sensul că:

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată inculpatului M.L., să se suspende și pedepsele accesorii.

A fost obligat inculpatul în favoarea părții civile R.A.C. prin reprezentantul legal R.V. la 68,20 lei daune materiale.

S-a menținut restul dispozițiunilor hotărârii recurate.

A fost respins ca tardiv recursul inculpatului M.L.

A fost obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea Baroului de Avocați Bihor suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu F.A., conform delegației nr. 5770 din 21 decembrie 2009 ce a fost avansată din fondul M.J.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs, verificând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, a constatat că recursul declarat de parchet este fondat, iar recursul inculpatului a fost respins, ca tardiv pentru motivele care au fost expuse în cele ce urmează.

În ceea ce privește daunele materiale în cuantum de 2315,95 lei privind cheltuielile aferente spitalizării părții civile R.A.C. la Spitalul Clinic de Neurologie și Psihiatrie Oradea (f. 40) instanța a apreciat că nu se impun a fi acordate, întrucât respectiva internare nu are legătură cu faptele reținute în sarcina inculpatului, în biletul de ieșire din spital arătându-se că motivul internării l-a constituit „un conflict cu o colegă de clasă”. (f. 40).

În ceea ce privește recursul inculpatului M.L., instanța de recurs a constatat că este tardiv. Astfel, la ședința din 17 iunie 2009 când instanța de apel a procedat la dezbaterea cauzei, inculpatul a fost prezent, și, cu toate acestea, recursul este declarat la 22 octombrie 2009, cu mult peste 10 zile de la pronunțare, termen reglementat expres de art. 385

3

C. proc. pen.

Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a fost admis recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva Deciziei penale nr. 177/ A din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a casat-o și modificat-o în sensul că:

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată inculpatului M.L., să se suspende și pedepsele accesorii.

A fost obligat inculpatul în favoarea părții civile R.A.C. prin reprezentantul legal R.V. la 68,20 lei daune materiale.

A fost menținut restul dispozițiunilor hotărârii recurate.

A fost respins ca tardiv recursul inculpatului M.L.

A fost obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea Baroului de Avocați Bihor suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu F.A., conform delegației nr. 5770 din 21 decembrie 2009, ce a fost avansată din fondul M.J.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, inculpatul M.L., criticând-o, arătând în scris că a fost condamnat pentru ceea ce nu a făcut, nu există dovezi în această cauză penală, totul este o înscenare, să se observe că toate aceste fapte nu au fost sesizate la timp.

La termenul de astăzi, în recurs s-a prezentat recurentul inculpat M.L., aflat în stare de libertate și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M.T., procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul M.P. a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului declarat împotriva unei hotărâri definitive.

Apărătorul recurentului inculpat a lăsat soluția la aprecierea instanței.

În ultimul cuvânt, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului.

Examinând recursul declarat de inculpatul M.L. împotriva deciziei instanței de recurs, față de excepția pusă în discuție, Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta.

În conformitate cu art. 385

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen. pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Din analiza cauzei a rezultat că prima instanță, Judecătoria Oradea a soluționat cauza pe fond prin sentința penală nr. 1404 din 02 decembrie 2008, în condițiile arătate, hotărâre ce a fost atacată cu apeluri de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, partea civilă R.A.C. și inculpatul M.L., apeluri soluționate prin Decizia penală nr. 177/ A din 24 iunie 2009 a Tribunalului Bihor. Hotărârea instanței de apel, la rândul ei a fost atacată cu recursuri de către Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și de inculpatul M.L., recursuri soluționate prin Decizia penală nr. 24/ R din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Împotriva acestei din urmă decizii, inculpatul M.L. a declarat recurs ce face obiectul prezentei cauze.

Așadar, decizia atacată de către inculpat a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea, ca instanță de recurs, iar nu ca instanță de apel.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că exercitarea în cauză, de către inculpat din nou a căii ordinare a recursului împotriva unei decizii pronunțate în recurs, ce are caracter definitiv, atrage inadmisibilitatea recursului declarat.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibi