ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2275/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2275/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursurilor
penale de față constată:
Prin Sentința penală nr. 217/P din 06
noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. 2861/111/2008, a
fost soluționată acțiunea penală privind pe inculpații L.P.R., T.M. și F.R.M.,
după cum urmează:
I. În baza art. 8 din
Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat
inculpatul L.P.R. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea
faptei de asociere în vederea comiterii de infracțiuni.
În baza art. 329
alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C.
pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.
În baza art. 13 alin.
(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a
fost condamnat inculpatul și la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
În baza art. 86
4
C. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării sub
supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată
inculpatului prin Sentința penală nr. 888/2006 a Judecătoriei Oradea și executarea
acesteia pe lângă fiecare din pedepsele aplicate în cauză.
În baza art. 33 lit.
a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele
rezultante, urmând ca în final inculpatul L.P.R. să execute pedeapsa cea mai
grea, de 13 ani și 4 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
Ca pedeapsă
accesorie, a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., conform art. 71 C. pen.
A fost menținută
starea de arest a inculpatului și dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii
și arestului preventiv, de la 14 mai 2008 la zi.
II. În baza art. 8
din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnată
inculpata T.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea faptei de
asociere în vederea comiterii de infracțiuni.
În baza art. 329
alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C.
pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3
ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.
În baza art. 13 alin.
(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a
fost condamnată inculpata și la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
În baza art. 86
4
C. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării sub
supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin
Sentința penală nr. 650/2007 a Judecătoriei Oradea și executarea acesteia pe
lângă fiecare din pedepsele aplicată în cauză.
În baza art. 33 lit.
a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele
rezultante, urmând ca în final inculpata T.M. să execute pedeapsa cea mai grea,
de 13 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
Ca pedeapsă
accesorie, a fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., conform art. 71 C. pen.
A fost menținută
starea de arest a inculpatei și dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii
și arestului preventiv, de la 14 mai 2008 la zi.
III. În baza art. 8
din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. a fost
condamnată inculpata F.R.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea
faptei de asociere în vederea comiterii de infracțiuni.
În baza art. 329
alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și
c) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani și 6 luni
închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de
proxenetism.
În baza art. 13 alin.
(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C.
pen. a fost condamnată inculpata și la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
În baza art. 33 lit.
a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele
aplicate inculpatei F.R.M., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea,
de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
Ca pedeapsă
accesorie, a fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., conform art. 71 C. pen.
În baza art. 86
1
alin. (2) C. pen. și art. 86
2
C. pen., s-a dispus suspendarea sub
supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare
de 7 ani.
S-a stabilit ca pe
durata termenului de încercare a executării pedepsei, inculpata să se supună
măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86
3
alin. (1) C. pen.
În conformitate cu
dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei
accesorii aplicate inculpatei.
În baza art. 359 C.
proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor 86
4
C.
pen. a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării executării
pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută
măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței
dispusă față de inculpată prin Decizia penală nr. 37/R din 30 ianuarie 2009 a
Curții de Apel Oradea.
În temeiul art. 88 C.
pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și
arestului preventiv, de la 14 mai 2008 la 30 ianuarie 2009.
A fost respinsă acțiunea
civilă formulată în cauză de partea vătămată G.D.B.
În baza art. 118 lit.
a) C. pen. cu referire la art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus
confiscarea de la inculpata T.M. a sumei de 360 RON.
Au fost obligați
inculpații L.P.R., T.M. și F.R.M. la plata sumei de câte 2.500 RON fiecare, cu
titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
I. Intre inculpații
în cauză existau relații apropiate, L.P.R. fiind concubinul inculpatei F.R.M.
și fiul coinculpatei T.M.
Inculpații în cauză
locuiau împreună într-o garsonieră închiriată situată în orașul Oradea, str.
D.G., județ Bihor și nu prestau nicio activitate care să le asigure obținerea
de venituri licite în vederea întreținerii proprii.
În aceste
circumstanțe, în cursul anului 2007, inculpații s-au constituit într-o grupare
infracțională, având ca scop înlesnirea și tragerea de foloase de pe urma
practicării prostituției.
Pe baza probelor
administrate în cauză s-a stabilit că inculpatul L.P.R. ocupase poziția de
lider în cadrul grupării infracționale, coordonând activitatea desfășurată de
celelalte 2 inculpate și hotărând în toate problemele importante ce vizau în
mod direct situația victimele exploatării sexuale.
Inculpata T.M. îndeplinise
în principal rolul de a asigura plasarea și supravegherea prostituatelor și de
a încasa sumele de bani obținute din prestarea serviciilor sexuale, uneori
direct de la client, inculpata însăși oferind la rândul ei servicii sexuale
contra cost.
Referitor la
inculpata F.R.M., s-a stabilit că atribuțiile acesteia au constat în plasarea
prostituatelor și colectarea banilor, precum și în ajutorul dat inculpatului
L.ș în vederea racolării minorei G.D.B. ca prostituată.
De asemenea, s-a
reținut că această inculpată se ocupase de repartizarea banilor proveniți din
prostituție, asigurând menajul zilnic și plata datoriilor către terți.
Cu privire la aceeași
inculpată, s-a reținut că era cunoscută ca prostituată, fiind sancționată
contravențional de mai multe ori pentru practicarea prostituției, în perioada
28 aprilie 2007 - 02 iulie 2007, conform proceselor-verbale întocmite de
Jandarmeria Bihor.
II. Referitor la
activitatea concret desfășurată de inculpați în realizarea scopului pentru care
a avut loc asocierea infracțională, a rezultat că prima victimă a exploatării
sexuale a fost martora M.J.K.
Respectiva martoră
era cunoscută ca prostituată și a locuit în casa inculpatei T.M.
Racolarea clienților
interesați de obținerea serviciilor sexuale avea loc, de regulă, pe linia de
centură a orașului Oradea.
Relațiile sexuale se
consumau în imediata apropiere a locului unde avea loc acostarea martorei de
către clienți sau la hotel ori domiciliul clientului, la cerere.
În asemenea cazuri,
deplasarea martorei nu se făcea decât cu acordul inculpatei T.M. care era
anunțată în prealabil în acest sens și informată cu privire la locul exact unde
urma să se efectueze deplasarea.
Tarifele practicate
de M.J.K. erau de 30 RON sex oral, 50 RON sex normal și 100 RON/oră hotel sau
domiciliu.
Sumele de bani astfel
obținute erau încasate/predate inculpatei T.M., iar parte din acestea reveneau
și inculpaților L.P.R. și F.R.M.
În noaptea de 13/14
mai 2008, martora M.J.K. a fost depistată de organele poliției judiciare din
cadrul B.C.C.O. Oradea, având asupra sa suma de 30 euro și 30 RON, bani
proveniți din practicarea de raporturi sexuale cu doi clienți.
III. O altă victimă a
exploatării sexuale a fost partea vătămată G.D.B., minoră în vârstă de 16 ani
la data săvârșirii faptelor.
A rezultat că, în
perioada noiembrie 2007 - 13 ianuarie 2008, inculpații L.P.R. și F.R.M. au
asigurat găzduire părții vătămate și, prin abuz de autoritate, au obligat-o să
practice prostituția în municipiul Oradea.
Partea vătămată
provenea dintr-o familie dezorganizată, lipsită de supraveghere din partea
părinților, fiecare implicați într-o relație de concubinaj după desfacerea
căsătoriei.
În cursul lunii
noiembrie 2007, partea vătămată, mama sa și concubinul acesteia din urmă, au
venit să locuiască în imobilul inculpatului L.
Pe fondul unor
neînțelegeri ulterioare, mama părții vătămate și concubinul acesteia au părăsit
locuința inculpatului; partea vătămată a rămas în respectiva locuință, cu
acceptul mamei sale, fiind practic lăsată în grija inculpatului.
Profitând de situația
dificilă în care se afla partea vătămată, lipsită de orice mijloace de
întreținere și abandonată de mama sa, prin abuz de autoritate, inculpatul și
concubina acestuia, i-au cerut să practice prostituția în vederea obținerii de
venituri.
Sub presiunea
atitudinii amenințătoare și a violențelor fizice anterior exercitate de
inculpat asupra părții vătămate, aceasta din urmă a acceptat să practice
prostituția, în condițiile stabilite de inculpați.
Partea vătămată a
practicat prostituția în același loc în care își desfășura activitatea și
martora M.J.K., pentru aceleași tarife și cu aceleași restricții, în caz de
deplasare la hotel sau domiciliul clientului.
Activitatea
desfășurată era permanent supravegheată de inculpata T.M. care asigura
deplasarea părții vătămate și a martorei M.J.K. la locul de practicare a
prostituției - pe linia de centură a orașului - și acasă cu autoturismul condus
de M.O. sau alți șoferi de taxi.
Tot inculpata T.M.
era cea care încasa sumele de bani obținute din practicarea prostituției, iar
în unele situații stabilea programul de desfășurare a activităților privind pe
partea vătămată și cealaltă martoră, la cererea clienților interesați.
În perioada 19
decembrie 2007 - 13 ianuarie 2008, minora a fost sancționată contravențional de
mai multe ori pentru practicarea prostituției, iar în noaptea de 03 decembrie
2007 a fost prinsă în flagrant întreținând raporturi sexuale cu minorul H.I.Ș.
Pe baza situației de
fapt reținute, prima instanță a constatat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea
infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional, proxenetism și trafic
de minori în încadrarea dată prin rechizitoriu, corespunzător actelor comise și
gradului de contribuție la desfășurarea activității ilicite.
Sub acest aspect, au
fost înlăturate cererile de achitare formulate de inculpați care au solicitat
să se constate că faptele imputate nu există în materialitatea lor ori nu
îndeplinesc conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care a avut loc
sesizarea instanței, nefiind realizată latura obiectivă a respectivelor
infracțiuni.
S-a reținut de către
instanță că inculpații au negat comiterea faptelor, fiecare prezentând propria
versiune în susținerea nevinovăției, apărările formulate fiind însă
contradictorii și, deopotrivă, combătute de probatoriul cauzei.
S-a reținut astfel că
inculpatul L.P.R. a arătat că nu avea cunoștință despre activitatea martorei
M.J.K. și a părții vătămate G.D.B.
Inculpatul a
recunoscut însă că fiind anunțat de concubina sa, inculpata F.R.M., a luat
legătura cu un avocat pentru rezolvarea unor probleme juridice pe care martora
M.J.K. le avusese cu organele de poliție.
Referitor la partea
vătămată G.D.B., inculpatul a susținut că o cunoscuse la o petrecere,
organizată de martorul B.L.F., soțul surorii părții vătămate. La scurt timp,
martora G.M. - mama părții vătămate, i-ar fi cerut să o găzduiască împreună cu
concubinul său și partea vătămată. Ca urmare, persoanele în cauză au locuit în
domiciliul inculpatului aproximativ o lună, după care martora G.M. și concubinul
acesteia au plecat, partea vătămată locuind în continuare în imobil și plătind
o chirie lunară de 500.000 ROL vechi.
Inculpatul a declarat
că nu cunoștea sursele de întreținere ale părții vătămate, iar după ce aceasta
a fost internată în centru de minori s-a dus să o vadă, sfătuind-o totodată pe
martora G.M. să ceară ca minorei să i se permită plecarea din centru.
S-a reținut de către
instanță că, în contextul susținerilor formulate, inculpatul nu oferise nicio
explicație rezonabilă pentru ajutorul dat martorei G.M. și interesul de a
obține ieșirea părții vătămate din centru de minori.
La rândul său,
inculpata T.M. a contestat orice implicare în comiterea faptelor, susținând că
martora și partea vătămată practicau prostituția pe cont propriu și că le
cunoștea în virtutea faptului că și ea practica prostituția în același loc.
Inculpata a declarat
că partea vătămată locuia în chirie la fiul său, unde fusese abandonată de
părinții acesteia, persoane fără locuință și consumatori de alcool.
Inculpata a susținut
că nu supraveghease activitatea martorei ori a părții vătămate și nici nu
încasase sumele de bani obținute de acestea din practicarea prostituției.
De asemenea, a
menționat că nu exercitase acte de constrângere asupra celor două persoane și
nici alte acte de autoritate.
Cu referire la acest
ultim aspect, inculpata a declarat că martora și partea vătămată obișnuiau să o
anunțe dacă plecau cu un client, dar nu pentru a-și cere permisiunea, ci pentru
a se proteja și nu a rămâne singure pe traseu.
Aceeași poziție de
nerecunoaștere a fost adoptată și de inculpata F.R.M. care a declarat că o
cunoștea pe partea vătămată ca prostituată, aceasta desfășurându-și activitatea
împreună cu coinculpata T.M.
Inculpata a menționat
că partea vătămată locuise cu ea și inculpatul L. o perioadă de timp, plătind o
chirie lunară de 500.000 ROL vechi.
Conform declarației
formulate, respectiva chirie ar fi fost achitată de mama minorei.
Inculpata a negat
primirea oricărei sume de bani de la partea vătămată.
Apreciind asupra susținerilor
formulate în apărare, prima instanță a constatat că declarațiile de nevinovăție
ale inculpaților erau combătute de celelalte probe administrate în proces,
interpretarea coroborată a întregului probatoriu administrat în faza de
urmărire penală și în cursul judecății, cu referire specială la declarațiile
părții vătămate, ale martorilor audiați în cauză și conținutul convorbirilor
telefonice interceptate și procesele-verbale de supraveghere operativă
efectuate în teren de organele poliției judiciare, confirmând activitatea
infracțională desfășurată de inculpați, în împrejurările descrise în expozeul
situației de fapt.
S-a reținut că
declarațiile incriminatoare ale părții vătămate G.D.B. formulate la adresa
inculpaților erau confirmate de declarațiile martorilor S.G., G.M., M.I.O. și
P.T.L.
Conform relatărilor
efectuate, minora partea vătămată avusese o relație amoroasă cu inculpatul
L.P.R., în vara anului 2007.
Cei doi s-au cunoscut
prin intermediul martorului B.L.F., soțul surorii părții vătămate.
În cursul lunii
noiembrie 2007, partea vătămată, mama acesteia și concubinul ei s-au mutat în
locuința inculpatului, în urma neînțelegerilor avute cu S.G., persoană care le
oferise găzduire în camera pe care el însuși o ocupa cu chirie în orașul
Oradea.
Familia părții
vătămate a rămas în locuința inculpatului circa 2 săptămâni, după care mama
părții vătămate și concubinul acesteia au plecat din imobil.
Minora a continuat să
locuiască în imobilul inculpatului împreună cu concubina și mama acestuia.
Partea vătămată a
declarat că pe perioada șederii în locuința inculpatului a fost lovită de
acesta și că asemenea violențe ar fi fost exercitate împotriva sa și în timpul
relației cu inculpatul.
De asemenea, partea
vătămată a declarat că concubina inculpatului, F.R.M., a fost cea care i-a
propus să se prostitueze, propunere exprimată în prezența inculpatului L.; în
respectiva ocazie, inculpatul a intervenit amenințător în discuție și, întrucât
se temea de inculpat, având în vedere actele de violență anterior exercitate
asupra sa, partea vătămată a acceptat să practice prostituția.
Cu privire la
contribuția inculpatei T.M., partea vătămată a declarat că aceasta era cea care
o supraveghea în afara locuinței și tot ea încasa, de regulă, și sumele de bani
obținute din practicarea prostituției, inclusiv cele cuvenite martorei M.J.K.
Partea vătămată a
menționat prezența permanentă a inculpatei T.M. la locul unde avea loc
racolarea clienților, indicând în acest sens linia de centură a orașului.
De asemenea,
relatările părții vătămate au vizat și tarifele percepute de la persoanele
interesate și condițiile concrete în care se desfășura activitatea, rezultând
că deplasarea la locul de racolare a clienților se făcea în fiecare seară cu
autoturismul taxi, condus de martorul M.O., prietenul inculpatei T.M. Pe
perioada prestării serviciilor sexuale, inculpata aștepta în mașină și încasa
banii percepuți de la clienți, iar în ipoteza în care se dorea ca actul sexual
să se desfășoare la hotel sau domiciliul clientului era necesar acordul
acesteia.
Activitatea se
desfășura în fiecare noapte, începând cu orele 20 - 21,00 și continua până la
orele 6 - 7,00 dimineața.
Declarațiile părții
vătămate au fost formulate și sub aspectul activității desfășurate de inculpata
F.R.M., rezultând că și aceasta se implicase în supravegherea părții vătămate
și a martorei M.J.K., încasând când era cazul și sumele de bani plătite de
clienți.
Aceeași inculpată își
exprima acordul pentru deplasarea părții vătămate în alte locuri pentru
întreținerea de relații sexuale, la cererea clienților.
Partea vătămată a
formulat și alte precizări importante în legătură cu contribuția inculpaților
la practicarea prostituției de către martora M.J.K.
Pe lângă cele deja
arătate, s-a menționat că inculpata T.M. ținea legătura cu diverși clienți ai
martorei, stabilind programul acesteia și sumele de bani ce urmau a fi plătite
în schimbul serviciilor sexuale, iar inculpatul L.P.R. angajase un avocat
pentru cazul în care apăreau probleme juridice.
Declarațiile părții
vătămate au fost apreciate de instanță ca deosebit de relevante în stabilirea
faptelor cauzei și edificatoare în ceea ce privește rolul îndeplinit de fiecare
inculpat în cadrul grupării infracționale.
Pe de altă parte, s-a
constatat că declarațiile părții vătămate se coroborează cu celelalte probe
administrate în cauză, aspectele relatate fiind concordante cu cele rezultate
din declarațiile martorilor audiați și conținutul proceselor-verbale întocmite
de organele de poliție și convorbirile telefonice interceptate.
Astfel, s-a reținut
că martorul S.G. care asigurase găzduire părții vătămate anterior mutării în
domiciliul inculpatului, confirmase, prin declarația formulată, că inculpatul
L.P.R. asigurase protecție părții vătămate, fiind informat despre orice
incident în care era implicată partea vătămată.
De asemenea, mama
părții vătămate a relatat împrejurările în care a ajuns în locuința
inculpatului și, deși nu a oferit o explicație pentru dezinteresul manifestat
față de soarta minorei, a recunoscut implicit că o abandonase, partea vătămată
aflându-se sub autoritatea inculpatului. A menționat că nu a contribuit la
întreținerea părții vătămate, fiind infirmată astfel susținerea inculpatei
F.R.M. privind plata chiriei de către mama minorei.
Tot astfel, martorul
M.I.O. a confirmat susținerile părții vătămate referitoare la faptul că era
transportată de inculpata T.M. la locul de racolare a clienților și că era
găzduită în locuința inculpaților L.P.R. și F.R.M.
Realitatea
susținerilor părții vătămate a fost confirmată și de martorul P.T.L.,
beneficiar al serviciilor sexuale prestate de minoră, care în declarațiile date
a arătat că inculpata T.M. încasase banii plătiți în schimbul raporturilor
sexuale avute cu partea vătămată.
Conform declarației
formulate, inculpata primise banii de la minoră în timp ce se afla pe scaunul
din dreapta față al unui autoturism de culoare albastră.
Cercetările efectuate
au stabilit că autoturismul sus-menționat aparținea martorului M.I.O., prieten
al inculpatei T.M.
S-a reținut de către
instanță că modalitatea de predare a banilor către inculpată era similară cu
cea folosită și de martora M.J.K., în cazul operațiunii supravegheate din
noaptea din 26 martie 2008, orele 03,20, conform înregistrării video efectuate
în cauză.
Că inculpata T.M.
încasase banii rezultați din practicarea prostituției a fost reținută și în
raport de declarațiile martorei R.C., persoană care, deși a încercat să
minimalizeze implicarea inculpatei, prin relatările efectuate a confirmat
implicit că aceasta era cea care colecta banii primiți de la clienți de partea
vătămată și martora M.J.K.
S-a mai reținut de
prima instanță că declarațiile părții vătămate erau corespunzătoare adevărului
și în ceea ce privește relatările efectuate în legătură cu activitatea martorei
M.J.K. și implicarea inculpaților în scopul obținerii de foloase de pe urma
practicării prostituției de către această persoană.
Deși martora în
discuție nu a formulat declarațiile incriminatoare la adresa inculpaților,
instanța a constatat că implicarea și contribuția inculpaților în modalitatea
reținută în cadrul situației de fapt prezentate rezulta nu numai din
declarațiile părții vătămate, ci și din convorbirile telefonice interceptate și
declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.
Au fost menționate în
acest sens înregistrările convorbirilor telefonice efectuate între inculpați,
precum și dintre inculpați și alte persoane, în special cele purtate în
intervalul 14 martie 2008 -15 martie 2008, 4 aprilie 2008 - 6 aprilie 2008, 11
aprilie 2008 - 12 aprilie 2008 și cele din 17 aprilie 2008, 21 aprilie 2008, 2
mai 2008 și. 14 mai 2008.
S-a reținut de către
instanță că din interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpați în
perioada 14 martie 2008 - 12 aprilie 2008, rezulta calitatea de lider a
inculpatului L.P.R. în cadrul grupării infracționale și implicarea acestuia în
plasarea prostituatelor și obținerea de sume de bani din practicarea
prostituției.
De asemenea, s-a
reținut că din convorbirile telefonice purtate de inculpata T.M. cu diverse
persoane, dar și cu inculpații din cauză, convorbiri efectuate la 4 aprilie
2008, 6 aprilie 2008, 11 aprilie 2008, 12 aprilie 2008, 17 aprilie 2008 și 2
mai 2008, rezulta cu evidență implicarea inculpatei în practicarea prostituției
de către martora M.J.K., inculpata stabilind cu clienții interesați de
obținerea serviciilor sexuale, timpul și locul de desfășurare și sumele de bani
cuvenite martorei.
Același probatoriu
confirma și că inculpata era cea care încasa sumele de bani rezultate din
practicarea prostituției de către martoră.
În sensul celor
arătate au fost menționate de instanță și declarațiile martorilor C.L., R.R. și
I.A.P., persoane identificate ca purtând unele dintre convorbirile telefonice
înregistrate.
De asemenea, s-a
reținut că în noaptea de 13/14 mai 2008, martora M.J.K. a fost depistată de
organele de poliție, imediat după încasarea unor sume de bani provenite din
practicarea prostituției.
În respectiva ocazie,
martora a telefonat inculpatei T.M. pentru a o informa cu privire la cele
întâmplate și pentru a solicita ajutor în acest scop.
La rândul său,
inculpata T.M. a luat legătura cu inculpata F.R.M., comunicându-i să transmită
inculpatului L.P.R. că martora M. nu formulase declarații incriminatoare la
adresa vreunuia dintre ei.
Imediat după
încheierea convorbirii, inculpații au luat măsuri în vederea angajării unui
avocat care să asigure asistență juridică martorei în cursul procedurilor la
poliție, inculpatul L.P.R. efectuând demersurile necesare în acest scop.
Această conduită,
recunoscută ca atare de toți inculpații din cauză, a fost interpretată de
instanță ca o dovadă a interesului major al inculpaților ca prin cercetările
efectuate să nu se descopere propria lor activitate desfășurată în legătură cu
practicarea prostituției de către martoră.
Ca urmare, pe baza
acestui probatoriu, prima instanță a înlăturat apărările inculpaților vizând
inexistența faptelor și a acțiunilor ce constituie latura obiectivă a
infracțiunilor menționate în rechizitoriu.
În drept, activitatea
infracțională desfășurată de inculpați a fost încadrată în dispozițiile art. 8
din Legea nr. 39/2003, art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001.
Cu referire la
infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 a fost menționată fapta
inculpaților L.P.R., T.M. și F.R.M. de a fi inițiat și constituit un grup
infracțional, având ca scop înlesnirea și practicarea prostituției sau tragerea
de foloase de pe urma acestei activități de către numita M.J.K. și de a acționa
împreună în vederea exploatării sexuale a părții vătămate G.D.B. - minoră, în
vârstă de 16 ani la data evenimentelor.
În ceea ce privește
infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., s-a
reținut că aceasta a fost săvârșită de inculpata T.M. în modalitatea înlesnirii
practicării prostituției de către martora M.J.K., prin asigurarea găzduirii,
uneori a transportului la locul și de la locul de racolare a clientelei,
asigurarea unei protecții și chiar a clientelei, precum și prin tragerea de
foloase materiale de pe urma acestei activități, prin colectarea sumelor de
bani obținute, iar de inculpații L.P.R. și F.R.M. în modalitatea tragerii de
foloase de pe urma practicării prostituției de către aceeași persoană, parte
din sumele de bani rezultate din activitatea martorei ajungând în posesia
inculpaților.
Având în vedere că
activitatea infracțională se desfășurase prin mai multe acțiuni repetate,
corespunzător intervalului de timp în care a avut loc practicarea prostituției
de către martora M.J.K., a fost reținută de instanță și incidența dispozițiilor
art. 41 alin. (2) C. pen. privitoare la forma continuată de infracțiune.
În ceea ce privește
infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din
Legea nr. 678/2001 comisă față de partea vătămată G.D.B., s-a reținut că
aceasta a fost săvârșită de inculpații L.P.R. și F.R.M. prin racolarea și
găzduirea minorei în vederea obligării la practicarea prostituției și, în
modalitatea asigurării transportului în și de la locul de racolare a
clienților, în cazul inculpatei T.M.
S-a reținut că
inculpații au profitat de influența pe care o aveau asupra minorei și prin abuz
de autoritate au obligat-o să practice prostituția.
S-a arătat că minora
se afla sub autoritatea inculpatului și a familiei sale și că acest fapt fusese
perceput ca atare ca minoră care s-a văzut abandonată de mamă, în mâinile
inculpatului.
Abuzul de autoritate
se manifestase prin folosirea influenței pe care o au în general persoanele
majore asupra minorilor, dar și a ascendentului pe care inculpatul îl avea
asupra părții vătămate, în considerarea relației lor amoroase.
În ceea privește
individualizarea judiciară a pedepselor, aceasta s-a făcut cu observarea
criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de periculozitatea
socială a inculpaților demonstrată de modalitatea și împrejurările de săvârșire
a faptelor, natura și importanța valorilor sociale lezate, durata în timp a
activității infracționale, urmarea produsă, precum și de circumstanțele lor
personale și conduita adoptată în proces.
Cu referire la
inculpații L.P.R. și T.M. s-a avut în vedere și faptul că nu se aflau la primul
conflict cu legea penală, fiind recidiviști postcondamnatoriu, conform
Sentinței penale nr. 888 din 2 mai 2006 și Sentinței nr. 650 din 20 aprilie
2007 ale Judecătoriei Oradea, inculpata T.M. pentru comiterea aceluiași tip
particular de infracțiune - proxenetism.
De asemenea, a fost
reținută și atitudinea necorespunzătoare a inculpatului L.P.R. care nu a
recunoscut comiterea faptelor și conduita parțial sinceră a inculpatelor T.M.
și F.R.M.
În raport de aceste
elemente, prima instanță a stabilit în sarcina inculpaților L.P.R. și T.M.
pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut de lege și în
limita minimă pentru infracțiunea cea mai gravă, dispunându-se și revocarea
beneficiului suspendării acordate pentru pedepsele reprezentând primul termen
al recidivei după condamnarea și executarea lor pe lângă pedepsele stabilite în
cauză.
În schimb, pentru
inculpata F.R.M. a fost reținută circumstanța atenuată prevăzută de art. 74
lit. a) și c) C. pen. raportat la lipsa antecedentelor penale și conduita din
proces, cu consecința stabilirii pedepselor sub minimul legal.
Ca urmare, având în
vedere și contribuția concretă la săvârșirea faptelor, raportat la contribuția
celorlalți inculpați, precum și atitudinea parțial sinceră în cursul procesului
penal, prima instanță a considerat că scopul sancțiunii penale poate fi atins
și fără privare de libertate, sens în care a făcut aplicarea dispozițiilor art.
86
1
C. pen. în privința pedepsei rezultante stabilită în sarcina
inculpatei.
Complementar rezolvării acțiunii penale, instanța a
dispus și confiscarea sumelor de bani obținute de inculpata T.M. de la martorii
P.T.L. (de două ori câte 100 RON), I.A.P. (30 RON) și C.L. (30 RON), pentru
serviciile sexuale prestate de minora G.D.B.
A fost respinsă
cererea părții vătămate privind obligarea inculpaților la plata sumei de 50.000
euro, reținându-se că nu se precizase ce anume reprezenta despăgubirea cerută
și nici nu se dovedise existența vreunui prejudiciu material, iar în ceea ce
privește pretinsul prejudiciului moral, acesta nu putea fi constatat, având în
vedere conținutul raportului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția
Copilului - Bihor, din care rezulta că activitatea sexuală a minorei debutase
înainte de intervenția inculpaților, la vârsta de 12 - 13 ani, sentimentele de
umilire și diminuare a valorii ca persoană, pe care le prezenta partea
vătămată, avându-și originea în mediul familial.
Hotărârea pronunțată
în cauză a fost atacată cu apel de inculpații L.P.R., T.M. și F.R.M.
Criticile formulate
au vizat în principal greșita condamnare a inculpaților, susținându-se că
probatoriul administrat nu confirma niciuna dintre acuzațiile aduse
inculpaților.
Sub acest aspect, s-a
solicitat înlăturarea din examinare a convorbirilor telefonice interceptate și
a supravegherilor operative înregistrate pe suport magnetic, cu motivarea că
acestea constituiau mijloace de probă obținute în mod nelegal și nu puteau fi
folosite în procesul penal.
Solicitarea formulată
a fost justificată cu argumente de fapt și de lege, arătându-se că
înregistrările în cauză fuseseră efectuate în etapa actelor premergătoare când
nu era începută urmărirea penală împotriva niciunuia dintre inculpați; or din
dispozițiile art. 96
1
C. proc. pen. rezulta că asemenea înregistrări
nu puteau fi autorizate decât dacă exista o urmărire penală începută, sens în
care se pronunțase și instanța de contencios constituțional.
A fost deopotrivă criticată și valoarea probatorie
conferită declarațiilor părții vătămate, invocându-se în acest sens
inconsecvența relatărilor efectuate, precum și declarațiile martorelor R.C. și
M.C., din care rezulta că pretinsele victime ale exploatării sexuale practicau
prostituția de bună voie.
Prin apelul declarat
de inculpata T.M. a fost criticată și greșita încadrare juridică prin reținerea
prevederilor art. 37 lit. a) C. pen., menționându-se că activitatea
infracțională în cauză începuse, potrivit rechizitoriului, înainte de rămânerea
definitivă a condamnării aplicate pentru infracțiunea reprezentând primul
termen al recidivei.
În subsidiar,
inculpații L.P.R. și T.M. au solicitat reducerea pedepselor, considerate a fi
deosebit de severe, prin raportare la cele aplicate inculpatei F.R.M. în
cuantum și modalitate de executare.
Prin Decizia penală
nr. 12/A din 16 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru
cauze cu minori, a fost admis numai apelul inculpatei F.R.M., desființată în
parte sentința primei instanțe în ceea ce privește cuantumul pedepsei
principale pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. și
aplicarea pedepsei complementare pe lângă această infracțiune.
În rejudecare, a fost
descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a și b) C. pen. aplicată inculpatei F.R.M. în pedepsele componente;
A fost redusă
pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.
cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. de la 2
ani 6 luni închisoare la 1 an și 8 luni închisoare și înlăturată pedeapsa
complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
A fost contopită
această pedeapsă cu pedepsele stabilite de prima instanță pentru infracțiunile
prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C.
pen. și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.
74 lit. a) și c) C. pen., dispunându-se ca inculpata să execute pedeapsa cea
mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu
menținerea modalității de executare a pedepsei, în condițiile art. 86
1
C. pen.
Au fost menținute
celelalte dispoziții ale sentinței.
Au fost respinse, ca
nefondate, apelurile declarate în cauză de inculpații L.P.R. și T.M.
A fost dedusă
prevenția celor 2 inculpați de la 14 mai 2008 la zi și menținută starea de
arest a acestora.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță asupra
existenței faptelor și vinovăției inculpaților au fost corect reținute de prima
instanță, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate
în cauză.
De asemenea, s-a constatat că activitatea
infracțională desfășurată de inculpați a fost corespunzător încadrată juridic,
faptele reținute în sarcina inculpaților întrunind, din punct de vedere
obiectiv, cât și subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru
care au fost condamnați.
În considerentele
deciziei pronunțate în apel au fost examinate criticile inculpaților invocate
în susținerea cererilor de achitare și motivele pentru care nu au fost primite
apărările formulate și menținută, sub aceste aspecte, hotărârea instanței de
fond.
Cu referire la
cererea apărării privind înlăturarea din examinare a proceselor-verbale de
redare a convorbirilor telefonice interceptate și a supravegherilor operative
efectuate în faza actelor premergătoare, instanța de apel a constatat
respectarea în cauză a prevederilor art. 91
1
și urm. C. proc. pen.
și, ca urmare, posibilitatea legală de folosire în proces a mijloacelor de
probă contestate.
S-a reținut în acest
sens că înregistrările efectuate au fost realizate în condițiile și cu
respectarea cerințelor prevăzute de art. 91
1
alin. (1) și (2) C.
proc. pen., iar potrivit art. 91
3
alin. (1) din același cod, s-a arătat
că procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate constituie mijloace
de probă în procesul penal.
S-a arătat de către
instanța de prim control judiciar că legalitatea înregistrării convorbirilor
telefonice sau a supravegherilor operative nu este condiționată de începerea
urmăririi penale împotriva persoanei care formează obiectul cercetărilor în
cauză.
S-a constatat că
interceptările efectuate au avut la bază autorizațiile emise în acest scop de
judecătorul competent, iar procesele-verbale de redare a înregistrărilor au
fost certificate de procurorul de caz.
De asemenea, s-a
reținut că infracțiunile pentru care a avut loc cercetarea inculpaților
justifică utilizarea tehnicilor folosite pentru stabilirea situației de fapt și
identificarea făptuitorilor, măsurile intruzive luate servind protejării unui
interes general.
În consecință, s-a
arătat că în mod legal prima instanță analizase aceste probatorii și reținuse
vinovăția inculpaților, activitatea infracțională desfășurată rezultând atât
din informațiile furnizate de convorbirile telefonice interceptate și imaginile
video înregistrate, cât din declarațiile părții vătămate și ale martorilor
M.I., G.D., F.V., R.R.L. și R.C.
Tot astfel, a fost
înlăturată și critica inculpatei T.M. referitoare la greșita reținere în
încadrarea juridică a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.
S-a arătat de către
instanță că în cazul infracțiunii continuate, data săvârșirii faptei este dată
de momentul la care se consumă ultimul act de executare; în speță, infracțiunile
reținute în sarcina inculpatei s-au prelungit în timp după debutul activității
infracționale, consumându-se sau epuizând, după caz, prin intervenția organelor
de urmărire penală, ulterior datei de 5 noiembrie 2007, când a rămas definitivă
condamnarea reprezentând primul termen al recidivei.
De asemenea, au fost
înlăturate și celelalte critici referitoare la greșita individualizare a
pedepselor aplicate inculpaților L.P.R. și T.M., pe considerentul gravității
faptelor, modul și împrejurările de săvârșire, calitatea de recidiviști a
inculpaților și conduita nesinceră în proces.
În schimb, instanța
de apel a constatat că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată
inculpatei F.R.M. pentru infracțiunea de proxenetism era nelegală prin
raportare la limita minimului special prevăzut de norma incriminatoare și
reținerea în favoare a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a)
și c) C. pen.
S-a reținut că
infracțiunea de proxenetism în încadrarea prevăzută de art. 329 alin. (1) C.
pen. se sancționează cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar potrivit art. 76
alin. (1) lit. d) C. pen., în cazul în care există circumstanțe atenuante,
pedeapsa principală se coboară sub minimul special până la minimul general.
În speță, dispunând
condamnarea inculpatei F.R.M. cu reținerea de circumstanțe, prima instanță avea
obligația de a aplica o pedeapsă sub limita minimul special și, ca urmare,
rezultând o pedeapsă cu închisoarea mai mică de 2 ani, nu mai putea fi aplicată
nici pedeapsa complimentară, conform art. 65 C. pen.
Ca urmare, numai în
aceste limite, a fost admis apelul inculpatei și desființată hotărârea primei
instanțe.
Împotriva acestei
decizii și, în esență, pentru aceleași motive, în termen legal, au declarat
recurs inculpații L.P.R. și T.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art.
385
9
pct. 3, pct. 14 și pct. 18 C. proc. pen.
În cadrul cazului de
casare prevăzut de art. 385
9
pct. 3 C. proc. pen., nulitatea
deciziei din apel a fost invocată în raport de nelegala constituire a
instanței, prin includerea în complet a unui judecător incompatibil, în măsura
în care același judecător participase și la dezbaterea în fond a cauzei,
efectuând mai multe acte de cercetare la judecata în primă instanță, inclusiv
audierea inculpaților, administrarea de probe și verificarea arestului
preventiv, pentru ca ulterior să confirme în apel hotărârea de condamnare
pronunțată împotriva inculpaților.
Distinct de aceasta,
au fost reiterate criticile privitoare la greșita condamnare a inculpaților,
invocându-se insuficiența probelor în acuzare, inconsecvența declarațiilor
părții vătămate G.D.B. și imposibilitatea legală de folosire în proces a
interceptărilor și înregistrărilor video efectuate în cauză înainte de
începerea urmăririi penale.
S-a arătat în acest
sens că vinovăția inculpaților a fost stabilită pe baza declarațiilor părții
vătămate G.D.B., persoană care formulase mai multe declarații în cauză și care
inițial fusese pusă sub acuzare pentru întreținerea unui raport sexual cu un
minor.
Cu ocazia primei
audieri, partea vătămată a declarat că era prostituată și că desfășura această
activitate din proprie inițiativă și fără implicarea altor persoane.
Ulterior, partea
vătămată a formulat declarații incriminatoare la adresa inculpaților, cu scopul
de a obține astfel închiderea anchetei penale deschise pe numele său.
S-a mai arătat că
declarațiile părții vătămate nu se coroborau cu celelalte probe administrate în
proces, făcându-se referire la declarațiile martorelor M.J.K. și R.C. și
declarațiile celor care au beneficiat de serviciile sexuale oferite de
pretinsele victime ale exploatării sexuale, dar și la declarațiile mamei și ale
surorii părții vătămate, martorele G.M. și G.M.I.
Pe baza declarațiilor
sus-menționate, s-a solicitat să se constate că martora M.J.K. și partea vătămată
au practicat prostituția din inițiativă proprie și în folos personal, fără
niciun aport sau constrângere din partea inculpaților.
Greșita interpretare
și evaluare a probatoriului cauzei a fost susținută și în raport de cererea
privind înlăturarea din examinare a interceptărilor și înregistrărilor video
efectuate de organele de urmărire penală, pe motivul obținerii lor în etapa
actelor premergătoare, contrar prevederilor art. 91
1
alin. (1) C.
proc. pen.
Cu această
argumentare, invocându-se cazul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., s-a solicitat achitarea inculpaților pe temeiul
dispozițiilor art. 10 lit. a) și, în subsidiar, ale art. 10 lit. d) C. proc.
pen., pentru toate infracțiunile reținute în sarcina lor.
De asemenea, în
cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc.
pen., apărarea a solicitat reducerea pedepselor pentru inculpați, invocându-se
în acest sens prevederile art. 74 C. pen.
Examinând cauza în raport de criticile formulate și
cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că
recursurile inculpaților sunt nefondate, considerentele avute în vedere fiind
următoarele:
În ceea ce privește
fondul cauzei, Înalta Curte reține că principala critică a apărării vizează
insuficiența probelor în acuzare și, deopotrivă, grava eroare săvârșită de
instanțe în evaluarea probatoriului și stabilirea stării de fapt.
Contrar susținerilor
formulate, Înalta Curte constată că vinovăția inculpaților a fost corect
stabilită în cauză, situația de fapt reținută de instanțe având corespondent în
probele administrate.
Se reține în acest
sens că cercetările în cauză au avut la bază plângerea părții vătămate G.D.B.
formulată împotriva inculpaților L.P.R. și F.R.M., pe care îi acuza de faptul
că ar fi obligat-o să practice prostituția pe raza orașului Oradea, în perioada
noiembrie 2007 - ianuarie 2008.
La data înregistrării
plângerii penale, partea vătămată era cercetată în Dosarul nr. 7582/P/2007 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, sub acuzația de prostituție și act
sexual cu un minor.
Conform
procesului-verbal de constatare din 3 decembrie 2007 întocmit Jandarmeria
Bihor, partea vătămată fusese depistată în zona liniei de centură a
municipiului Oradea, întreținând relații sexuale cu numitul H.I.Ș., minor în
vârstă de 13 ani.
De asemenea, partea
vătămată - minoră în vârstă de 16 ani, figura în evidențele Jandarmeriei Bihor
cu mai multe sancțiuni contravenționale, aplicate în perioada noiembrie -
decembrie 2007, pentru întreținere de raporturi sexuale în schimbul obținerii
unor foloase materiale.
Cu ocazia
cercetărilor efectuate, s-a stabilit că partea vătămată era lipsită de orice
supraveghere din partea părinților și că nu avea o locuință stabilă, motiv
pentru care au fost luate măsurile necesare în vederea internării acesteia
într-un centru de minori.
Pe baza evaluării
inițiale efectuată de Serviciul social stradal din cadrul Direcției Generale de
Asistență Socială și Protecția Copilului - Bihor, din care rezulta că partea
vătămată era posibil victima traficului de persoane, s-a solicitat intervenția
Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane din subordinea Ministerului
Administrației și Internelor, instituție care a asigurat instituționalizarea
minorei, începând cu data de 28 ianuarie 2008.
În contextul celor
arătate, se constată că declarațiile părții vătămate formulate în cadrul
Dosarului penal nr. 7582/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea
nu justifică susținerea inculpaților în sensul că relatările ulterioare ale părții
vătămate în legătură cu activitatea infracțională desfășurată în cauză erau
nereale sau făcute în scopul de a obține propria dezincriminare pentru faptele
de care era acuzată.
Dimpotrivă, aspectele
menționate demonstrează că partea vătămată se afla sub autoritatea inculpaților
și, în considerarea acestui fapt, își asumase toate consecințele decurgând din
formularea declarațiilor inițiale privind practicarea prostituției de bună
voie.
Imediat ce partea
vătămată a ieșit de sub tutela inculpaților, beneficiind de asistența și
consilierea specifică acordată victimelor traficului de persoane, partea
vătămată a formulat plângere penală, descriind împrejurările în care a ajuns în
locuința și sub autoritatea inculpaților și condițiile concrete în care a fost
obligată să practice prostituția.
Prin motivele de
recurs formulate, inculpații au susținut că partea vătămată a practicat
prostituția din proprie inițiativă, că personal nu cunoșteau cu ce se ocupă
minora și că ei doar au oferit găzduire acesteia.
Inculpații nu au
oferit însă nicio explicație pentru pretinsul ajutorul acordat minorei, în
condițiile în care ei înșiși nu dispuneau de un spațiu corespunzător de locuit,
imobilul format dintr-o singură cameră și bucătărie fiind destinat să
deservească folosința a 3 adulți și 2 minori.
Pe de altă parte,
situația minorei era una dificilă, aceasta provenind dintr-o familie
dezorganizată și abandonată de părinți.
Toate aceste
împrejurări au fost cunoscute inculpaților și tocmai în considerarea lor s-a
acționat în vederea racolării minorei și obligarea sa la practicarea
prostituției.
Partea vătămată
fusese lăsată de mamă în casa inculpatului, fără a i se asigura nicio protecție
ori mijloace de întreținere.
În aceste condiții,
partea vătămată - minoră în vârstă de 16 ani, a fost de acord cu propunerea
inculpaților F.R.M. și L.P.R. și a acceptat să practice prostituția în folosul
lor exclusiv.
Consimțământul părții
vătămate nu exonerează de răspundere inculpați, având în vedere că acesta a
fost obținut prin abuz de autoritate, așa cum corect s-a reținut de prima
instanță.
Apoi, este de
menționat că în condițiile în care partea vătămată a fost racolată prin abuz de
autoritate în scopul exploatării sexuale, eventualul consimțământ exprimat
pentru practicarea prostituției nu înlătură răspunderea penală a inculpaților,
conform art. 16 din Legea nr. 678/2001.
În concepția
legiuitorului, victimele traficului de persoane nu exprimă un consimțământ
valabil.
De asemenea, nici
faptul că rudele părții vătămate nu au declarat ca minora să se fi plâns de
faptul că fusese constrânsă să practice prostituția nu înseamnă că în realitate
aceasta nu a fost exploatată de inculpați.
Existența activității
infracționale nu este cu nimic influențată de conduita părții vătămate în
relațiile cu rudele sale.
Conform declarațiilor
părții vătămate, aceasta nu a găsit necesar să se plângă rudelor sale,
considerând că aveau cunoștință de faptul că se prostitua în folosul
inculpaților.
Și în opinia Înaltei
Curți, rudele părții vătămate nu erau străine de activitatea pe care o
desfășurase partea vătămată, în contextul în care mama acesteia locuise în
imobilul inculpatului, iar sora era căsătorită cu o persoană din anturajul
inculpatului, cunoscându-i familia și, inevitabil, preocupările inculpatelor
T.M. și F.R.M.
În aceste condiții,
orice discuție legată de situația părții vătămate ar fi implicat obligația
pentru mamă sau sora acesteia de a lua măsuri pentru reintegrarea minorei în
familie, or comportamentul niciuneia dintre acestea nu a fost în sensul de a oferi
protecție ori sprijin minorei.
Prin urmare,
neexistând motive întemeiate care să justifice înlăturarea din examinare a
declarațiilor formulate în proces de partea vătămată, Înalta Curte constată că
acestea au fost corespunzător valorificate de instanțe în planul stabilirii
situației de fapt și a vinovăției inculpaților.
Așa cum s-a reținut
de către instanțe, declarațiile părții vătămate au oferit precizări importante
legate de împrejurările de săvârșire a faptelor, cuprinzând descrierea completă
a modului în care era organizată activitatea infracțională și rolul avut de
fiecare inculpat în cadrul grupării infracționale.
Declarațiile părții
vătămate au vizat deopotrivă și activitatea infracțională desfășurată în