ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 146/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 146/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 243/P din data de

15 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul penal nr. 793/111/2004,

s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 215 alin. (2) și

(3) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen. a

fost condamnat inculpatul I.D.R., pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prev.

și ped. de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit.

a) și art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de

art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 41 alin.

(2) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu

titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat de sub

învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 23

alin. (1) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 75. lit. a) și art. 41 alin.

(2) și art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap.

la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 C. pen., s-a încetat

procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.  290 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap.

la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 C. pen., s-a încetat

procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 25 C. pen.

raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen.

și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate

inculpatului în pedeapsa ce mai grea, de 3 ani închisoare cu art. 71 și 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu titlu de

pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1)

lit. a) C. pen., a fost obligat inculpatul să se prezinte la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Bihor, pentru a se verifica respectarea

măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) lit. b) -

d) C. pen., care au fost impuse in sarcina acestuia respectiv:

- să se prezinte, la datele

fixate, la judecătorul desemnat cu supraveghere lui sau la alte organe

stabilite de instanță;

- să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință

și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., i

s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 86

4

C. pen.,

privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, în cazul

săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, precum

și în cazul neexecutării obligațiilor civile stabilite prin

prezenta hotărâre, prin comunicare scrisă după rămânerea

definitivă a acesteia.

În baza art. 71 alin. (4) C. pen.,

s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei principale.

II. În baza art. 215 alin. (2) și

(3) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen., a

fost condamnat inculpatul L.Z.L., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. a

fost schimbată încadrarea juridică dată faptei din

infracțiunea prev. și ped. de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen.

cu aplicarea art. 75 lit. a) și art 41 alin. (2) C. pen. în in

fracțiunea prev. și ped. de art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea

art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza

căruia a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pe o

perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat de sub

învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 26

C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 75

lit. a) și art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate

inculpatului în pedeapsa ce mai grea, de 3 ani închisoare cu art. 71 și 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu titlu de

pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1)

lit. a) C. pen., a fost obligat inculpatul să se prezinte la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Bihor, pentru a se verifica respectarea

măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) lit. b) -

d) C. pen. pe care le impune in sarcina acestuia respectiv:

- să se prezinte, la datele

fixate, la judecătorul desemnat cu supraveghere lui sau la alte organe

stabilite de instanță;

- să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință

și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., i

s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 86

4

C. pen.,

privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, în cazul

săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, precum

și în cazul neexecutării obligațiilor civile stabilite prin

prezenta hotărâre, prin comunicare scrisă după rămânerea

definitivă a acesteia.

În baza art. 71 alin. (4) C. pen.,

s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei principale.

III. În baza art. 215 alin. (2) și

(3) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen. a

fost condamnat inculpatul V.J. la 3 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prev.

și ped. de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit.

a) și art. 41 alin. (2) C. pen. în in fracțiunea prev. și ped.

de art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 41 alin.

(2) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu

titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat de sub

învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 26

C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 75.

lit. a) și art. 41 alin. (2) și art. 13 din C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate

inculpatului în pedeapsa ce mai grea, de 3 ani închisoare cu art. 71 și 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu titlu de

pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1)

lit. a) C. pen., a fost obligat inculpatul să se prezinte la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Bihor, pentru a se verifica respectarea

măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) lit. b) -

d) C. pen. pe care le impune in sarcina acestuia respectiv:

- să se prezinte, la datele

fixate, la judecătorul desemnat cu supraveghere lui sau la alte organe

stabilite de instanță;

- să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință

și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., i

s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 86

4

C. pen.,

privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, în cazul

săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, precum

și în cazul neexecutării obligațiilor civile stabilite prin

prezenta hotărâre, prin comunicare scrisă după rămânerea

definitivă a acesteia.

În baza art. 71 alin. (4) C. pen.,

s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen., au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de

3.404,69 DOLARI SUA, reactualizată la data plății efective, în

favoarea părții civile B.P. SA - Sucursala Bihor.

S-a constatat că inculpatul I.D.R.

a achitat in favoarea părții civile suma de 1500 DOLARI SUA

reprezentând repararea parțială a prejudiciului.

În baza art. 118 C. pen., s-a

confiscat în favoarea statului suma de 412.032.557 lei ROL (41.203,25 RON),

respectiv de la fiecare inculpat câte 137.344.186 lei ROL (13.734,42 lei RON).

În baza 445 C. proc. pen., s-au

anulat ca fiind false, borderourile de achiziție și chitanțele,

aflate la dosarele de urmărire penală (filele 94-99; 107; 166-192;

200-205; 207-213).

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., au fost obligați inculpații la plata a câte 1.000 lei fiecare,

cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 7, art. 21 lit. g) din

Legea nr. 26/1990, s-a dispus înregistrarea hotărârii de condamnare a

inculpatului I.R. în Registrul Comerțului după rămânerea definitivă

a acesteia.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

În anul 1999 inculpatul I.D.R. i-a

cunoscut pe cei doi inculpați cetățeni maghiari L.Z.L. și V.J.,

iar în urma discuțiilor purtate au decis ca inculpatul I.D.R. să

solicite in numele magazinului pe care îl deținea,respectiv la magazinul

situat în Oradea aparținând SC R.S. SRL Oradea, un aparat POS,la care

urmau să fie utilizate carduri contrafăcute aduse din Ungaria de

către cei doi inculpați cetățeni maghiari L.Z.L. și V.J.

Urmare acestei înțelegeri la

magazinul situat în Oradea aparținând SC R.S. SRL Oradea, în perioada 15

noiembrie 1999 - 22 decembrie 1999 s-au accesat la aparatul POS aparținând

B.P. - Sucursala Oradea, mai multe carduri V. și E. contrafăcute în

Ungaria și aduse de inculpații L.Z.L. și V.J. Banca a eliberat

suma de 502.242.557 lei, deși chitanțele acceptate la plată se

ridică la suma de 581.010.000 lei.

Totodată au efectuat și

alte operațiuni de descărcare a unor conturi bancare aparținând

unor cetățeni străini, prin folosirea de card-uri V. contrafăcute,

pentru suma totală de 439.835.000 lei, care au fost refuzate la

plată.

Așa cum rezultă din

înscrisurile de la dosar, la data de 06 octombrie 1999 s-a încheiat contractul

între B.P. SA - Sucursala Oradea și SC R.S. SRL Oradea cu sediul în

Oradea, având ca obiect acceptarea cărților de plată VISA, în

care scop s-a montat aparatul POS la magazinul din Oradea.

Totodată în contract, la anexa

5.2.2 este stipulată procedura de acceptare a cărților de

plată care prevede obligația deținătorului aparatului POS

de a nu accepta cărți de plată care nu au semnătura

posesorului aplicată pe verso-ul acestora sau dacă specimenul de

semnătură de pe versoul cărții de plată nu corespunde

cu cea de pe actul de identitate.

Cu încălcarea evidentă a

dispozițiilor contractuale la care s-a făcut referire, inculpatul I.D.R.

a permis accesarea mai multor carduri contrafăcute în scopul

obținerii unor foloase materiale necuvenite. Prin acest procedeu s-au

efectuat retrageri de numerar din conturile bancare aparținând unor

cetățeni străini și a fost determinată B.P. SA -

Sucursala Oradea, potrivit clauzelor contractuale, să efectueze

plățile în sumă totală de 502.242.557 lei, fiind astfel

indusă în eroare.

Activitatea infracțională

s-a desfășurat în perioada 15 noiembrie 1999 - 22 decembrie 1999 prin

accesarea cardurilor contrafăcute de mai multe ori în aceeași zi, la

intervale de 2-3 minute una de alta și chiar în mai multe zile,

încălcându-se astfel o altă dispoziție procedurală care

obligă trecerea tuturor bunurilor cumpărate de un client, cu

același card, pe o singură chitanță.

Prin folosirea frauduloasă a

cardurilor contrafăcute, inculpatul I.D.R. a ridicat de la B.P. -

Sucursala Bihor suma de 502.242.557 lei.

Procedeul de accesare a cardurilor

contrafăcute se observă și mai evident în cazul

plăților refuzate de băncile din străinătate care

operează cu acest sistem de plată prin carduri V. și E., în

sumă totală de 439.835.000 lei, în care același card a fost

introdus la plată de mai multe ori în aceeași zi, la intervale scurte

de timp și pentru sume descrescânde.

Activitatea infracțională

a celor trei inculpați a fost întreruptă la 12 ianuarie 2000 prin

cererea expresă a B.P. SA - Sucursala Oradea, care a suspendat activitatea

aparatului POS montat la SC R.S. SRL, aparatul fiind ridicat la data de 01

februarie 2000. Pentru suspendarea acestei activități de plată

prin sistem electronic s-a avut în vedere reclamația depusă de

către cetățeanul croat S.H. - posesorul cardului E. privind

operațiunile frauduloase efectuate cu acest card la data de 02 decembrie 1999

la SC R.S. SRL din Oradea, de retragere din contul bancar a sumei totale de

1686,62 DOLARI SUA de la Z.B.

Totodată, E.V. a constatat

că semnăturile de pe chitanțele eliberate de aparatul POS pentru

cardurile nu corespund cu semnăturile titularilor de carduri precum

și neregularitatea accesării aceluiași card de mai multe ori în

aceeași zi pentru cumpărarea unui bun, iar în memoria aparatului POS

au fost evidențiate celelalte operațiuni refuzate la plată.

În baza acestei sesizări, B.P.

- Sucursala Oradea s-a adresat instanței de judecată pentru

recuperarea prejudiciului de 4.904,69 DOLARI SUA, astfel că prin sentința

civilă nr. 375/LC din 12 februarie 2002 a Tribunalului Bihor, s-a admis

această acțiune și a fost obligată pârâta SC R.S. SRL

Oradea la plata acestei sume și a cheltuielilor de judecată. În

apărare, pârâta a invocat că, cardurile imputabile au fost accesate

de numiții W.A. și K.J., apărare care a fost construită în

mod mincinos.

Examinând celelalte chitanțe

eliberate de aparatul POS, s-a constatat că acestea au fost obținute

în același mod fraudulos, ceea ce dovedește în mod elocvent

intenția infracțională a inculpaților, de a fabrica bani

prin inducerea în eroare a B.P. SA - Sucursala Bihor.

Din adresa din 31 octombrie 2002 a

Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei

Bihor, rezultă că persoana cu numele B.A., trecută pe borderoul

de achiziții, nu se regăsește în baza de evidență a

persoanelor din România, iar din adresele Camerelor de Comerț și

Industrie București, Cluj și Arad, rezultă că firmele SC R.

SRL București, SC A. SRL Cluj-Napoca, SC N. SRL Arad și SC D. SRL

Arad nu figurează înregistrate.

Starea de fapt mai sus

reținută a rezultat din următoarele probe:

care a arătat că: i-a cunoscut pe cei doi inculpați de origine maghiară

întâmplător în localitatea Oradea, la o terasă; că intrând în

discuție cu aceștia le-a spus că are o afacere în oraș,

respectiv un magazin, iar cei doi inculpați i-au propus să solicite

pe numele magazinului instalarea unui aparat POS, la care ei să acceseze

niște carduri pe care urmau să le aducă din Ungaria;

totodată i-au spus că îi vor arăta cum să întocmească

documentația aferentă pentru a părea în regulă, respectiv

ca să nu aibă probleme și să pară că prin

accesarea acelor carduri ei au cumpărat marfa de la inculpat din magazin;

că în realitate inculpatul a știut că ei nu vor cumpăra

marfa, că vor folosi cardurile pentru a obține bani și că a

înțeles caracterul ilegal al acestor operațiuni; în concret

însă, la vremea aceea nu știa că ceea ce urma să facă

consta în întocmirea un or falsuri în actele contabile; că în Cadrul acelei

discuții inițiale a convenit cu cei doi inculpați procentul care

îi revenea din sumele pe care ei le-ar fi obținut în acest mod, procent pe

care nu și-l mai amintește în prezent, dar pe care l-a menționat

în faza de urmărire penală; că a îndemnat-o pe soția sa,

care la acea vreme era administratorul firmei, să solicite un astfel de

aparat, care a fost montat în magazinul de pe strada republicii; că

după montarea aparatului au venit cei doi inculpați din Ungaria, au

accesat de mai multe ori aparatul folosind carduri pe care le-au adus ei,

chitanțele eliberate de aparat erau semnate de către aceștia,

iar în acest context cei doi inculpați i-au spus ce documente contabile

trebuiau întocmite, că urmând indicațiile lor a întocmit borderouri

de achiziție, acte ce justificau intrarea în gestiunea firmei a unor

mărfuri ce constau din articole de îmbrăcăminte ce în mod real

nu au intrat în firmă; că în aceste acte era menționate

societăți comerciale furnizoare fictive și totodată a fost

indicată o persoană ca având calitatea de delegat al firmei

furnizoare, fictivă, respectiv B.A.; că folosirea în acest mod a

aparatului POS se făcea de 2-3 ori pe zi, cu câte 2-3 carduri, cei doi

inculpați, veninând în câteva rânduri la magazin, în decurs de 3

săptămâni; că pe baza contractului încheiat cu B.P. Oradea, în

urma utilizării aparatului POS era îndreptățit să

meargă să ridice sumele ce intrau direct în contul

societății prin viramentele efectuate de băncile ce aveau ca

și clienți pe titularii cardurilor folosite, că cineva din firma

inculpatului suna la bancă, iar din momentul în care i se confirma intrarea

banilor, mergea și ridica aceste sume; că nu poate preciza în

fața instanței suma totală pe care a ridicat-o din bancă,

însă își amintește că nu i s-a plătit toată suma ce

trebuia plătită după toate documentele justificative depuse la

bancă întrucât a sesizat banca neregularități în utilizarea

aparatului POS; că din suma obținută de la bancă

inculpatului i-a revenit un procent de 15-20%, iar celor doi inculpați

restul banilor, întrucât aceștia au spus că ei aduc partea cea mai

prețioasă în afacere, respectiv cardurile, că în ceea ce

privește cardurile pe care cei doi inculpați le-au folosit arată

că, deși știa că ceva este în neregulă cu acestea, în

mod concret nu a știut că sunt furate sau contrafăcute întrucât

cei doi inculpați i-au spus că această latură îi

privește exclusiv; că, cu privire la actele întocmite, la

indicația lui, au fost întocmite facturi, chitanțe fictive și

totodată acestea au fost cuprinse în bilanțul contabil pentru a

justifica folosirea aparatului POS în contextul unor pretinse vânzări de

mărfuri iar cest demers l-a făcut la solicitarea celor doi

inculpați maghiari; că întrucât modul de accesare a cardurilor ducea

la scoaterea unor bani din bancă în folosul său și al celor doi

inculpați maghiari, fără ca în realitate să se realizeze o

vânzare de mărfuri, și-a dat seama că în mod logic era exclus ca

cei doi inculpați să fie titularii cardurilor; că, în concret,

deși cei doi inculpați nu i-au spus în mod expres că nu sunt

titularii acelor carduri, și-a dat seama că acestea nu erau pe numele

lor; că, în ce privește modul în care a decurs înțelegerea cu

cei doi inculpați, după ce i-a întâlnit pe acea terasă, a doua

zi inculpații l-au căutat la sediul firmei, respectiv s-a întâlnit cu

aceștia într-un loc, care dă în fața magazinului și i-au

spus ce formalități trebuia să îndeplinească pentru

obținerea aparatului POS; că, după ce aparatul a fost instalat,

i-a contactat și aceștia au venit și au utilizat cardurile,

că cei doi când veneau să acceseze aparatul, veneau de fiecare dată

împreună; că, chitanțele eliberate de aparatul POS erau semnate

de cei doi inculpați; neștiind de către care, pentru că

inculpatul era sus la birou în acel timp; că după ce ridica banii de

la bancă, îi schima în mărci și le preda inculpaților,

respectiv în ziua în care îi scotea de la bancă, iar sumele le remitea fie

unuia dintre inculpați, fie celuilalt și că în perioada de 2-3

săptămâni când s-au folosit aparatele, se întâlnea cu inculpații

de 2-3 ori pe săptămână (fila 201 dosar instanță).

care a arătat că: a fost de 2 sau 3 ori la magazinul inculpatului I.D.,

un magazin despre care știa că era situat pe str. R. dar nu-și

amintește denumirea acestuia; că aceste vizite la magazin le-a

făcut în anul 1999, toamna, împreună cu inculpatul V.; că nu a

făcut cumpărături de la magazinul inculpatului I.; că i-a

dat cu ocazia acelor vizite, inculpatului I. un plic în care se aflau carduri

contrafăcute, lucru pe care l-a aflat ulterior; că acest plic l-a

primit de la niște băieți din Oradea și din Cluj pe care

i-a întâlnit în Ungaria și care nu aveau pașaport să revină

în România, aceștia dându-i 200 mărci pentru a face acest comision;

că a aflat în cursul urmăririi penale că aceste carduri erau

Falsificate; că nu-i cunoaște pe acei băieți, fiecare având

câte o poreclă și de altfel la vremea respectivă nici pe

inculpatul I. nu știa cum îl cheamă; că, cât timp se aflau în

magazin inculpatul I. nu a deschis acele plicuri, nu l-au văzut accesând

aparatul POS, la rândul lor, nu au accesat aparatul POS și nici nu a

semnat vre-o chitanță în magazin; că a aflat în cursul

urmăririi penale că inculpatul I. după accesarea unor carduri

false de la aparatul POS montat în magazinul său ar fi primit de la B.P. sumele

de bani aferente; că el niciodată nu a primit de la inculpatul I. vreo

sumă de bani; că nici chitanțe și nici alt document nu a

semnat la cererea inculpatului I. în magazinul acestuia; că nu a purtat

niciodată cercel; că, cu ocazia vizitelor făcute la magazin a

văzut două femei, crede că erau vânzătoare, dar e posibil

ca una dintre acestea să fi fost soția inculpatului I.; că nu a

discutat niciodată cu acesta despre afacerile pe care le făcea;

că de fiecare dată când s-a întâlnit cu acesta, fie la magazin, fie

la graniță sau alte locații, restaurant, i-a adus câte un plic,

care provenea de la prietenii lui I. din Ungaria; că acele persoane din

Budapesta erau persoane cu care s-a întâlnit în bar și de fiecare

dată erau alte persoane astfel încât nu-i cunoștea; că o

întâlnire cu inculpatul I. dura între 10 minute și 45 minute; că nu a

folosit niciodată vre-un card falsificat sau contrafăcut pentru a

scoate bani. (fila 197 dosar instanță).

care a arătat că: nu-l cunoaște pe inculpatul I. sau cel

puțin nu cunoaște persoana care poată acest nume; că în

ceea ce privește faptele pentru care este cercetat în prezenta cauză,

arată că a fost rugat de o persoană, respectiv de un bărbat

pe care l-a cunoscut într-un local din Ungaria, să aducă în două

rânduri, doua plicuri în România, pe care urma să le predea unui cetățean

român; că el urma să efectueze oricum aceste călătorii în

România întrucât acea de făcut călătorii de afaceri cu numitul R.A.;

că nu cunoaște cine este persoana din Ungaria care i-a dat aceste

plicuri, respectiv două plicuri, în două rânduri, că nu poate

să-i indice numele sau alte date, însă, precizează că s-a

întâlnit de mai multe ori cu acesta într-o cafenea din Budapesta; că prima

oară când persoana i-a dat plicul pe care urma să-l Oradea un ei

persoane din România, aceasta i-a spus că urma să fie așteptat

de acea persoană la graniță, ceea ce s-a și întâmplat,

astfel că, după ce a intrat în țară, la prima stație

de benzină, a recunoscut mașina după indicațiile pe care i

le dăduse persoana din Ungaria, și că a urmat această

mașină până în Oradea, în zona centrală a orașului,

unde a predat plicul bărbatului din mașină și a intrat

împreună cu acesta într-un magazin, că nu știe dacă acesta

era patronul acelui magazin, dar precizează că s-a comportat ca

și cum ar fi; că în timp ce a fost în magazin acesta nu a deschis

plicul, de altfel, după ce am predat plicul, a mai rămas cca 10

minute după care a plecat; că persoana din Ungaria care i-a

încredințat plicul, i-a spus că, în el se află mai multe cartele

telefonice; că după câteva zile de la predarea acestui plic,

aflându-se în Ungaria s-a întâlnit întâmplător cu acel bărbat care

i-a încredințat încă un plic pe care trebuia să-l predea

aceluiași bărbat din localitatea Oradea; că în momentul în care

i-a dat plicul persoana din Ungaria, i-a spusa unde se va întâlni cu

bărbatul din Oradea, respectiv într-o cafenea astfel că, cunoscând

deja drumul, s-a deplasat în zona centrală a orașului și într-un

local, la o anumită oră, s-a întâlnit cu acel bărbat,

căruia i-a înmânat plicul; că de fiecare dată, pentru fiecare

plic pe care l-a predat acelui bărbat, bărbatul din Ungaria i-a dat

câte 200 mărci, spunându-i că sunt cheltuielile pentru drum, astfel

încât, a acceptat acești bani profitând de faptul că îi era

plătit un drum pe care oricum trebuia să-l facă; că s-a întâlnit

cu bărbatul din România în alte situații, nici în Ungaria și

nici în România; că în cele două împrejurări în care s-a

întâlnit nu a semnat nimic, că atunci când a fost cu acel bărbat la

magazinul din centrul orașului, nu a folosit nici un aparat POS și

nici nu a văzut să fie folosit un astfel de aparat, că

bărbatul din România căpruia i-a predat cele două plicuri, nu

i-a dat nici o sumă de bani; că nu a purtat niciodată cercel

și de asemenea nu știe ca inculpatul L. să fi purtat la rândul

său cercel vreodată; că în ambele împrejurări în care a

predat plicurile bărbatului din România, a fost însoțit de inculpatul

L., că atunci când s-au întâlnit cu acel bărbat la magazin, își

amintește că ar mai fi fost de față încă o

persoană, respectiv o femeie, crede că soția acelui bărbat;

că după ce a intrat în magazin, a urcat într-un birou și că

a fost de mai multe ori în România, nu numai în cele două situații în

care a predat acele două plicuri (fila 248 dosar instanță).

care a arătat că: în perioada în care magazinul inculpatului I. SC R.

funcționa în spațiul de pe R., a fost angajat pe bază de

convenție civilă ca și contabil; că nu știe cine

deținea părțile sociale ale acestei firme, dar în realitate

activitatea magazinului era controlată de inculpatul I. și soția

acestuia; că în acest magazin a fost amplasat un aparat POS de către

B.P., iar demersurile necesare la bancă l-ea efectuat martorul; că

mergea la bancă pentru ridicarea extraselor de cont care evidențiau

plățile și încasările firmei și de care avea nevoie în

activitatea sa de a ține contabilitatea acestei firme; că raportat la

aceste extrase de cont, a remarcat la un moment dat ca un fapt neobișnuit,

că acestea reflectau încasări foarte mari ale firmei, ce nu se

corelau cu documentele contabile atât cu cele ce reflectau aprovizionarea cu

marfă a acestei societăți, cât și cu facturile care ar fi

atestat vânzarea acestor mărfuri; că a făcut chiar

mențiunile pe extrasele de cont „sume în curs de clarificare” întrucât nu

le cunoștea proveniența; că aceste extrase de cont le-a

obținut foarte greu respectiv după ce le-a cerut de la inculpat

și de la soția acestuia, a mers și le-a ridicat personal de la

bancă; că referitor la sumele încasare, inculpatul i-a dat

explicații în sensul că, perioada sărbătorilor de

iarnă a făcut să crească numărul vânzărilor

și apoi că societatea, obținând acest sediu central, avea un vad

mai bun; că, cu toate acestea, documentele contabile nu i-au fost predate

decât cu foarte mare greutate, iar cele care au intrat în posesia sa, nu au

justificat în totalitate banii încasați (fila 249 dosar

instanță).

care a arătat că: îl cunoaște pe inculpatul I.D. întrucât a fost

angajat ca și șofer la firma pe care acesta o conducea împreună

cu soția sa; că în magazinul situat pe str. R. era montat un aparat

POS pentru efectuarea plăților și prin această modalitate;

că el personal nu a văzut pe nimeni utilizând aparatele, și

oricum el stătea un timp relativ scurt în magazin; că i-a văzut la

magazin pe cei doi bărbați reprezentați prin fotografiile

judiciare aflate la filele 88, 89 din dosarele de urmărire penală

vol. II și chiar i-a văzut în compania inculpatului I.; că

aceștia au fost de mai multe ori la magazin; că nu știe ce

făceau la magazin, personal nevăzându-i să acceseze aparatul

POS; că aceștia veneau la magazin, se întâlneau cu inculpatul I. și

discutau cu acesta însă nu poate să precizeze ce relații aveau (fila

171 dosar instanță).

care a arătat că: în perioada noiembrie 1999 până în ianuarie

2000 deci circa 3 luni a lucrat în calitate de vânzătoare la magazinul de

pe str. R. la SC R.S. SRL Oradea, știind că I.D. era patronul firmei,

iar soția acestuia, era administratoare; că unitatea avea profil de

desfacere cu amânuntul a produselor textile, adică îmbrăcăminte

mai mult pentru femei, haine noi, importate din Ungaria; că pe la mijlocul

lunii noiembrie 1999 au venit la unitate reprezentanții B.P. Oradea

și au montat un aparat de citit carduri POS și apoi inculpatul I. i-a

explicat cum se folosește acel aparat; că atâta timp cât a lucrat

acolo nu a avut nici un client pe care să-l servească cu marfă

și care să achite contravaloarea acesteia prin card electronic;

că aparatul POS a fost folosit după montare, începând cu luna

noiembrie 1999, de către I.D. și o altă persoană, după

câte știe cetățean din Ungaria, căruia nu-i cunoaște

numele; că acel cetățean maghiar era un bărbat înalt,

solid, tuns foarte scurt, în față cu chelie temporală, circa 30

de ani cel mult, ținută sportivă, parcă avea cercei în

ureche și vorbea numai în limba maghiară, l-a văzut de circa

5-6-7 ori și nu știe numele acestuia, nici cu ce s-a deplasat în

Oradea sau la magazin; că acesta a venit săptămânal,

însoțit numai de I.D. urcau în biroul de la magazin, discutau acolo, numai

în limba maghiară, după care coborau în magazin, numai când nu erau

clienți și introduceau în POS pe rând mai multe carduri electronice,

pe care le operau, și ieșea la finalul operațiunilor o

chitanță cu niște totaluri, care era luată de aceștia

și nu i s-a dat și nu i s-a lăsat niciodată; că

după ce terminau operațiunea pe POS care dura de fiecare dată

circa 5 minute, urcau din nou în birou, discutau după care plecau amândoi,

niciodată cetățeanul maghiar sau I. nu au luat sau dus

marfă din unitate în contul operațiuni lor efectuate de ei pe POS;

că, în cursul zilei I. revenea la magazin, și îi explica ce anume

avea de făcut, adică să facă intrare în raportul de

gestiune și vânzare conform unor sume indicate de el, el avea deja notate

aceste date în prealabil pe o bucată de hârtie, pe care o lua de fiecare

dată, niciodată nu i-a lăsat-o și nu știe ce

făcea cu ea; că făcea intrări de mărfuri pe

blănuri, haine, cizme damă, fără ca această marfă

să intre efectiv în magazin, și nu a văzut niciodată aceste

cantități de mărfuri, așa că și-a dat seama

imediat că de fapt nu există; că I.D. i-a atras atenția ca

nu cumva să spună cuiva vreodată de acest lucru, deoarece ol

să aibă probleme, nu i-a spus cu cine și nici de ce natură,

a înțeles că ar putea pune pe cineva să o bată dacă

vorbește (fila 222 dosar u.p. vol. I).

care a arătat că: în toamna anului 1999 magazinul a fost în renovare

și apoi a aflat de la doamna P.M. că magazinul a fost închiriat unei

societăți, respectiv că a fost preluat de 2 persoane - soț

și soție; că în perioada următoare a aflat și numele

acestora, respectiv R. și E. și pe care îi recunoaște după

pozele ce i-au fost prezentate. Apreciem că toate aceste aspecte vin

să dovedească împrejurarea că accesarea aparatului POS, montat

la sediul societății administrate de inculpat, s-a efectuat prin

card-uri contrafăcute.

Vinovăția celor trei

inculpați a rezultat fără dubiu din probele administrate.

În ceea ce-l privește pe

inculpatul I.D.R., este de observat faptul că acesta recunoaște

comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată,

susținând, că a folosit card-uri contrafăcute la aparatul POS,

pentru a realiza activități frauduloase, la sugestia și

împreună cu inculpații L.Z.L. și V.J., susținând că

acest lucru s-a realizat în contextul întocmirii unor borderouri de

achiziții articole de îmbrăcăminte fictive și

falsificării unor chitanțe fiscale ce atestau plata in sistem

electronic, plată subsecventă pretinsei achiziții a acestora, făcută

de posesorii cardurilor accesate. Aceste aspecte sunt dovedite și de

celelalte probe ce au fost administrate în cauză.

Astfel, din adresa din 31 octombrie 2002

a D.G.E.I.P. Bihor, rezultă că numele persoanei B.A. și seria de

buletin trecute pe aceste borderouri de achiziții nu se regăsesc în

baza de evidență a persoanelor din România.

Pe de altă parte, din analiza

documentelor contabile ale SC R.S. SRL Oradea, s-a constatat că în

bilanțul contabil pe anul 1999, au fost cuprinse operațiuni comerciale

privind achiziții de îmbrăcăminte atestate de aceste borderouri,cât

și chitanțe fiscale fictive vizând încasarea unor sume rezultând din

vânzarea acestora. Martorul V.M. a cărui declarație a fost

arătată mai sus a arătat că documentele contabile ce

atestau intrarea mărfurilor nu justificau sumele ridicate de la

bancă. Martora D.E.N. a arătat de asemenea că, completa acte

contabile, respectiv chitanțe fiscale și le consemna ca atare în

registrele contabile, la cererea inculpatului I.D.

Mai mult, E.V. a constatat că

semnăturile de pe chitanțele eliberate de aparatul POS nu corespund

cu semnăturile titularilor de card-uri, învederându-se totodată

și neregularitatea accesării aceluiași card de mai multe ori în

aceeași zi, la intervale de 2-3 minute una de alta. Totodată, din

raportul de constatare tehnico-științifică din 18 decembrie 2002

rezultă că, scrisul de completare depus pe chitanțele fiscale în

discuție a fost executat de inculpatul I.

Referitor la inculpații L.Z.L. și

V.J., s-a observat faptul că aceștia s-au prezentat în fața

instanței pentru a fi audiați însă, nu au recunoscut

săvârșirea faptelor de care sunt judecați, motivând că, au

adus din Ungaria carduri inculpatului I., însă nu știau că sunt

contrafăcute și au procedat în acest fel la solicitarea unui

cetățean maghiar care în realitate le-a cerut să execute un

simplu comision.

Implicarea acestor inculpați în

activitatea infracțională cu carduri contrafăcute este însă

dovedită prin probele administrate în cauză.

Astfel, inculpatul I.D. a declarat

că cei doi inculpați maghiari au adus card-uri contrafăcute,

permițându-i acestuia să le acceseze la aparatul POS montat la

societatea sa, recunoscând totodată că a semnat chitanțele

eliberate de acest aparat.

Cele susținute de inculpatul I.D.

se coroborează cu cele susținute de inculpații L.Z.L. și V.J.

respectiv că aceștia s-au aflat la Oradea în perioada accesării cardurilor la aparatul POS.

Pe de altă parte, martora D.E.

și a declarat că, în prezența a doua persoane de

cetățenie maghiară inculpatul I. a accesat de mai multe ori

carduri la aparatul POS și că ulterior, i-a cerut să completeze

în acte contabile date pe care acesta le avea consemnate pe o bucată de

hârtie. La toate aceste elemente se alătură în opinia instanței,

cu efect incriminator, împrejurarea că, cei doi inculpați și-au

făcut o apărare neverosimilă în condițiile în care,

audiați fiind de instanță, au declarat că nu pot să

ofere date asupra persoanei care le-ar fi cerut să aducă inculpatului

I. carduri din Ungaria. Este evident caracterul convenabil al acestei

apărări întrucât înlătură orice posibilitate de verificare

și totodată este evident că lipsa sa de credibilitate fiind greu

de admis că, cei doi inculpați, persoana mature, ar face un comision

transnațional în totală necunoștință de cauză, în

condițiile unui risc posibil de implicare a acestora într-o activitate

infracțională.

Față de cele arătate,

s-a apreciat că este demonstrată atât vinovăția inculpatului

I.D. cât și vinovăția inculpaților L.Z.L. și V.J.

În această situație, s-a

apreciat ca fiind dovedită vinovăția acestor inculpați atât

în ceea ce privește infracțiunile de înșelăciune cât

și de punere în circulație în mod repetat a cardurilor contrafăcute,

în ce privește această ultimă infracțiune instanța de

fond urmând a face aplicarea art. 334 C. proc. pen., în sensul de a schimba

încadrarea juridică din art. 282 alin. (1) și (2) C. pen. în art. 282

alin. (2) C. pen. în ceea ce îi privește pe toți cei trei

inculpați.

Instanța a considerat astfel

că inculpatul I.D.R. a folosit în mod fraudulos card-uri

contrafăcute, prezentând ca adevărată împrejurarea că

acestea, în realitate, au fost accesate de către titularii lor, stare de

fapt care rezultă din probațiunea administrată în cauză.

Prin aceste proceduri, a fost

indusă în eroare partea civilă B.P., care a acceptat plata către

inculpat a sumei de 502.242.557 ROL.

În aceste condiții, fapta

inculpatului I.D.R., așa cum a fost anterior descrisă și

dovedită, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune în forma prev.de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.,

în formă continuată. Forma continuată a acestei infracțiuni

se va reține datorită faptului că inculpatul a efectuat acte

materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni, în

baza unei rezoluții infracționale unice.

În aceste condiții, fapta

inculpaților L.Z.L. și V.J., așa cum a fost anterior

descrisă și dovedită, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune în forma prev. de

art. 26 - art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., în formă

continuată.

De menționat că inculpatul

I.D.R. a fost trimis în judecată și pentru comiterea

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în

formă continuată prev.și ped.de art. 290 C. pen. cu art. 41 alin.

(2) C. pen., constând în falsificarea borderourilor de achiziții și

chitanțe fiscale false (aspecte dovedite, după cum s-a arătat

anterior, prin declarațiile martorilor indicați anterior, raportul de

constatare tehnico-științifică, precum și declarațiile

de recunoaștere ale inculpatului). Totodată inculpatul I.D.R. a fost

trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunii de fals

prev.și ped.de art. 25 – art. 40 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art.

289 C. pen. constând în cuprinderea în bilanțul contabil pe anul 1999 a unor chitanțe fiscale false (aspecte dovedite, după cum s-a arătat și

anterior, prin declarațiile martorilor indicați și

declarațiile de recunoaștere ale inculpatului).

Raportat la aceste infracțiuni,

s-a observat faptul că s-a constatat intervenirea prescripției

răspunderii penale, câtă vreme faptele au fost săvârșite în

luna decembrie 1999, iar potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. raportat

la art. 124 C. pen., pentru a se putea dispune încetarea procesului penal din

acest motiv, este necesar să treacă, în speța dată, un

termen de 7 ani și 6 luni, ceea ce a însemnat că termenul de

prescripție a răspunderii penale s-a împlinit.

Totodată, inculpații au

fost trimiși în judecată și pentru comiterea infracțiunii

de spălare de bani prev.și ped.de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 21/1999 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul I.D.R. în forma

autoratului, iar inculpații L.Z.L. și V.J., în forma

complicității, reținându-se faptul că inculpatul I.D.R. a

ridicat suma de 502.242.557 ROL de la B.P. cu ajutorul inculpaților L.Z.L.

și V.J., cunoscând că aceasta provine din săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune.

S-a mai apreciat că

reținerea în sarcina inculpaților a infracțiunii de spălare

de bani în formă continuată nu este justificată pentru

următoarele considerente:

Astfel, suma de 502.242.557 ROL

plătită de B.P., s-a produs printr-o activitate delictuală de

accesare de card-uri contrafăcute a aparatului POS.

Infracțiunea care, de fapt, s-a

produs este aceea de înșelăciune prev.de art. 215 alin. (2) și (3)

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Doctrina este unitară în a

recunoaște că ascunderea provenienței ilicite a produsului

financiar provenit dintr-o infracțiune implică 3 faze independente:

- plasarea-plasamentul

cantității de bani ca atare;

- stratificarea-separarea banilor

proveniți din activitatea criminală de originea lor, prin intermediul

unor activități financiare;

- integrarea, găsirea unei

explicații plauzibile pentru banii iliciți sau procesul de

onorabilizare a lor.

Fiecare etapă reprezintă

în sine un mic mecanism, un segment al complexului proces de spălare a

banilor.

În cazul de față, B.P. doar

a eliberat inculpatului, pe baza chitanțelor și borderourilor de

achiziții falsificate, bani în numerar, activitate care este însă tot

o componentă a infracțiunii de înșelăciune, prev. și

ped. de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. Analizând textul de lege s-a

remarcat, că sub aspectul laturii obiective infracțiunea de

spălare de bani se realizează prin ”schimbarea sau transferul de

bunuri” acțiuni ce nu s-au produs în cauză.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere pericolul social

concret al infracțiunii săvârșite, modul și

împrejurările comiterii faptelor, dar și persoana fiecărui

inculpat, fără antecedente penale, atitudinea inculpatului I. de

recunoaștere a faptelor, precum și faptul că toți

inculpații s-au prezentat în fața autorităților,

considerente în baza cărora, apreciind că scopul educativ al pedepsei

poate fi atins și fără privare de libertate, în baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

aplicate conform celor de mai sus.

În ceea ce privește pedepsele

accesorii aplicate, s-a impus limitarea conținutului acestora. Astfel,

potrivit praticii C.E.D.O. (a se vedea cazul S. si P. contra Romaniei), nu pot

fi interzise ab initio toate drepturile prev. de art. 64 C. pen. ca si pedeapsa

accesorie, pe durata executării efective a pedepsei privative de libertate

de către inculpat, ci doar acele drepturi care se impun vis-à-vis de

natura, felul si gravitatea infracțiunii săvârșite de către

acesta, precum și ținând seama de interesele minorului. Mai mult,

văzând și cauza H. contra Marii Britanii, se constată că

inculpatului nu-i poate fi interzis, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a

alege, prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen., deoarece drepturile accesorii

nu pot fi restrânse în mod automat, restrângerea exercițiului unor

drepturi poate fi dispusă doar dacă este necesară într-un stat

de drept.

Împotriva acestei sentințe,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a declarat apel în termen,

solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și

condamnarea inculpaților I.D., L.Z.L. și V.J. pentru săvârșirea

infracțiunilor de spălare de bani, respectiv complicitate la

spălare de bani, înlăturarea dispozițiilor privind suspendarea

pedepsei sub supraveghere, impunându-se executarea pedepselor aplicate

inculpaților în regim de detenție, precum și aplicarea

măsurii de siguranță a expulzării în ceea ce privește

inculpații cetățeni maghiari.

Împotriva aceleiași

sentințe a declarat apel și inculpatul I.D., solicitând admiterea

acestuia, desființarea sentinței apelate și reducerea termenului

de încercare la care a fost obligat de prima instanță, dată

fiind atitudinea sinceră a inculpatului, faptul că este singurul

întreținător al familiei.

Împotriva sentinței au declarat

apel și inculpații L.Z. și V.J., primul solicitând achitarea cu art.

10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reținerea circumstanțelor

atenuante, iar cel de-al doilea a solicitat achitarea cu art. 10 lit. c) C. proc.

pen., arătând că în cauză nu sunt probe concludente pentru a se

stabili vinovăția acestuia.

Verificând apelurile declarate în cauză

prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se

verifică din oficiu, instanța constată că apelul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor este fondat, în timp ce apelurile

inculpaților sunt nefondate.

În mod greșit prima

instanță a dispus achitarea inculpaților pentru

săvârșirea infracțiunilor de spălare de bani, în ceea ce-l

privește pe inculpatul I.D., respectiv complicitate la spălare de

bani, în ceea ce-i privește pe inculpații L.Z. și V.J.

Potrivit art. 23 alin. (1) lit. a)

din Legea 656/2002, „constituie infracțiunea de spălare a banilor

schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din

săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al

disimulării originii ilicite a acestor bunuri (…). Art. 23 alin. (1) lit. a)

din Legea 21/1999 în vigoare la data comiterii faptelor, enumeră expres

infracțiunile din care provin valorile la care face referire textul de

lege, printre care se enumeră și înșelăciunea în domeniul

bancar, cum este cazul în speță. În fapt, inculpatul I.D., conform

declarației de la f. 201 din dosarul primei instanțe, după ce

ridica banii de la bancă, îi schimba în mărci și le preda

inculpaților chiar în ziua în care îi scotea de la bancă, iar sumele

le remitea fie unuia dintre inculpați, fie celuilalt, iar în perioada când

s-au folosit aparatele, se întâlnea cu inculpații de 2-3 ori pe

săptămână. Ca atare, infracțiunea de spălare de bani

reținută în sarcina inculpatului nu constă în aceea că a

ridicat cu ajutorul celorlalți inculpați suma de 502.242.557 lei de

la B.P. - Sucursala Oradea cunoscând că aceasta provine din

săvârșirea infracțiunii înșelăciune, astfel cum în mod

greșit s-a reținut în rechizitoriu, această faptă întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, ci în

aceea că, după ce ridica banii de la bancă, îi schimba în

mărci și le preda inculpaților chiar în ziua în care îi scotea

de la bancă, iar sumele le remitea fie unuia dintre inculpați, fie

celuilalt. Așa cum se reține și în motivele de recurs ale

parchetului, inculpatul I.D. s-a folosit de o instituție financiară

netradițională - casa de schimb valutar - convertind „banii murdari”

în „bani curați”, realizându-se astfel una din variantele

infracțiunii de spălare de bani, respectiv cea de „schimbare de

bunuri”, prin această ultimă noțiune înțelegându-se „transformarea

fizică, schimbarea primei înfățișări, păstrând în

regulă valoarea intrinsecă a obiectului, ceea ce s-a și

întâmplat în cauză. Ca atare, față de acest aspect, se impune

condamnarea inculpatului I.D. pentru infracțiunea de spălare de bani,

iar a inculpaților L.Z. și V.J. pentru infracțiunea de

complicitate la spălare de bani, aceștia primind sumele de bani

schimbate în valută de primul inculpat.

Pe de altă parte, apelul

parchetului se impune a fi admis și în ceea ce privește măsura

de siguranță a expulzării care nu a fost aplicată de prima

instanță și care, date fiind faptele săvârșite de

cetățenii maghiari L.Z. și V.J. urmează a fi aplicată

în ceea ce-i privește pe aceștia, urmând a se dispune expulzarea

acestora de pe teritoriul României.

În ceea ce privește motivul de

apel al parchetului privind greșita aplicare a criteriilor de

individualizare a pedepsei, instanța apreciază că acesta nu este

întemeiat. Suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților

a fost avută în vedere în funcție de criteriile avute în vedere de art.

86

1

lit. c) C. pen, respectiv, ținându-se seama de persoana

inculpaților care nu au antecedente penale, inculpatul I. recunoscând

comiterea faptelor, de comportamentul acestora după comiterea faptei, de

faptul că, date fiind toate aceste împrejurări, pronunțarea

condamnării reprezintă un avertisment și, chiar fără

executarea pedepsei, aceștia nu vor mai săvârși infracțiuni.

Referitor la apelurile

inculpaților, instanța urmează a le respinge pentru motivele

care sunt avute în vedere în cele ce urmează. În ceea ce privește

apelul inculpatului I. care solicită reducerea termenului de încercare la

care a fost obligat de prima instanță, dată fiind atitudinea

sinceră a inculpatului, faptul că este singurul

întreținător al familiei, instanța de apel apreciază

că acesta nu este întemeiat, date fiind faptele săvârșite de

inculpat în concurs, dat fiind prejudiciul mare rezultat din

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, astfel încât,

față de aceste argumente, aspectele invocate de inculpat în

susținerea cererii de apel nu pot fi avute în vedere de către

instanță pentru reducerea termenului de încercare.

În ceea ce privește apelul

inculpatului V.J., care a solicitat achitarea cu art. 10 lit. d) C. proc. pen.

pe motiv că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale

infracțiunii întrucât lipsește vinovăția, instanța

apreciază că nici acest motiv de apel nu este întemeiat. În motivarea

apelului se reține că declarația inculpatului I.D. în mod

singular nu este îndestulătoare pentru condamnarea acestuia, iar toate

celelalte probe sunt indirecte, inexacte, neclare, care pot fi interpretate

doar forțat împotriva acestuia. La pronunțarea soluției de

condamnare a inculpatului au fost avute în vedere, pe lângă

declarația constantă de recunoaștere a inculpatului I., toate

împrejurările cauzei. Astfel, este cert că inculpatul I. i-a cunoscut

pe inculpații cetățeni maghiari anterior comiterii faptelor, iar

ulterior, aceștia i-au adus din Ungaria niște plicuri inculpatului I.,

în legătură cu care nu știau ce conțin. Atât inculpatul L.Z.

cât și V.J. recunosc faptul că s-au întâlnit cu inculpatul I. de 5-7

ori și i-au remis de fiecare dată plicuri, fără să

știe ce conțin acestea, în condițiile în care, tot inculpatul L.Z.

care, în decl