ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3028/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3028/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 165 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Buzău,

au fost condamnați inculpații:

ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, prevăzute

și pedepsite de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

an interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, prevăzute și

pedepsite de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.

41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen. C. pen.

un an interzicere a drepturilor prev. de art. 64. lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore,

prevăzute și pedepsite de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

închisoare și un an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, prev.

de art. 198 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 33 - 34 lit. b) C. pen. s-a

dispus ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și un an

interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

în baza art. 71 C. pen., s-a interzis

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

pentru fiecare dintre inculpați ca pedeapsă accesorie.

S-a menținut starea de arest a inculpaților

D.L. și I.L., deducându-se pentru fiecare dintre aceștia reținerea și arestul

preventiv, cu începere de la 18 august 2011, la zi, iar pentru inculpatul M.M.,

perioada 18 august 2011 - 7 octombrie 2011.

În baza art. 86

1

art. 71 alin. (5)

C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor aplicate

inculpaților M.M. și G.M., pe perioada termenelor de încercare de 5 ani,

respectiv 4 ani, urmând să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

C. pen. constând în:

a) să se prezinte, la termenele fixate, la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele lui de existență.

În latură civilă, inculpații D.L., M.M. și

I.L. au fost obligați în solidar la plata sumelor de câte 25.000 RON, iar

inculpatul G.M. la plata sumelor de câte 2.000 RON pentru fiecare dintre

părțile civile D.N.D. și D.O.A., ambele prin Direcția Generală de Asistență

Socială și Protecție a Copilului Buzău, cu titlu de daune morale.

În fine, aceștia au fost obligați și la plata

sumei de câte 1.500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care câte 375 RON onorariu apărător oficiu, inclusiv pentru apărătorul

părților vătămate.

Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor

administrate, în esență, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații D.L. și M.M. sunt concubini și

locuiesc în satul CC, județul Buzău.

Părțile vătămate minore D.O.A. și D.D.N.,

minore în vârstă de 15 ani, respectiv 14 ani sunt surori și provin dintr-o familie

dezorganizată, locuind o perioadă de timp cu tatăl lor în comuna L, județul

Buzău. După abandonarea cursurilor școlare, în aceste condiții și cu ocazia

unei vizite efectuate de inculpații D.L. (mătușa acestora) și M.M., cele două

minore au convenit să petreacă parte din vacanță la domiciliul acestora. în

primele zile minorele au participat la munca câmpului, ulterior, având

informații de la mama acestora că începuseră deja viața sexuală, inculpata D.L.

a propus celor două minore să accepte întreținerea de acte sexuale cu diverși

bărbați, contra cost, situație cu care acestea au fost de acord.

Ca urmare, inițial însoțite fiind de mătușa

lor coinculpată, victimele D.O.A. și D.D.N. au participat la discoteca din

localitatea CC, împrejurare în care au făcut cunoștință cu diverși bărbați

dornici de favoruri sexuale.

S-a stabilit de asemenea, că atât negocierea

prețului serviciilor sexuale comandate cât și alegerea partenerului de sex

pentru cele două minore au constituit atributul inculpatei D.L., sumele percepute

variind între 50 RON și 70 RON, funcție de posibilitățile financiare ale

clientului și de natura actelor sexuale prestate.

Partidele de sex erau întreținute fie la

domiciliul clienților, fie la acela al inculpatei D.L., de regulă folosindu-se

o pătură poziționată în curtea imobilului dar și în mașinile acestora din urmă

sau diverse alte locații (hoteluri.stână).

Practicarea prostituției în aceste

împrejurări de fapt a avut caracter de notorietate în localitatea respectivă,

sens în care doritorii de favoruri sexuale luau legătura cu inculpata D.L.,

folosind un număr de telefon care circula de la un client la altul, negociau cu

aceasta prețul partidelor de sex, obligându-se în același timp să returneze

victimele minore la domiciliul din satul CC.

Cât îl privește pe inculpatul I.L., s-a

reținut ca dovedit faptul că, fiind tocmit de inculpații D.L. și M.M., pentru

efectuarea unui gard la proprietatea acestora și aflând cu ce se ocupă cele

două minore, în înțelegere cu prima, la rândul său a contactat circa cinci

clienți, care au consumat acte sexuale remunerate.

Pe lângă actele specifice de racolare, în

plus, același inculpat – I.L. a asigurat și protecția victimelor, însoțindu-le

în unele locații în care întrețineau partidele de sex iar în cazul în care clienții

nu respectau înțelegerea stabilită cu inculpata D.L., el s-a ocupat de

recuperarea minorelor, servicii asupra cărora erau atenționați odată cu

preluarea lor.

În sarcina inculpatului G.M., la acea dată

îndeplinind funcția de jandarm, s-a reținut că, în aceeași perioadă, a cunoscut

pe minorele D.O.A. și D.D.N., în timp ce frecventau discoteca din localitate,

ocazie în care a aflat că se ocupau cu prostituția. Ca urmare, acesta a luat

legătura cu inculpata D.L. și, în mai multe rânduri, contra cost a consumat

acte sexuale cu ambele minore, cunoscându-le vârsta reală, sens în care

obișnuia să le ia din locuința acesteia, în două cazuri partidele fiind

întreținute cu victima D.O.A. în vârstă de 15 ani iar în mai multe situații cu

victima D.D.N. în vârstă de 14 ani, un act sexual consumându-se și în

localitatea Tăbărăști. Plata partidelor de sex s-a realizat de inculpatul G.M.

fie prin darea unor sume de bani direct către cele două victime ori către

inculpata D.L., fie prin oferirea altor foIoase materiale (sucuri, țigări,

distracții în târgul D din municipiul Buzău).

Raportat la prevederile art. 10 din Legea nr.

678/2001, s-a apreciat că, față de vârsta celor două minore, acordul acestora

pentru practicarea prostituției nu are relevanță deoarece consimțământul dat nu

este valabil, lipsindu-l capacitatea de exercițiu.

În drept, faptele inculpaților D.L. și M.M.,

constând în aceea că, în perioada iulie - august 2011, au găzduit în imobilul

lor pe minorele D.O.A. și D.D.N., au racolat clienții dornici de favoruri

sexuale și le-au exploatat în scopul obținerii de foIoase materiale prin

obligarea la practicarea prostituției, au fost încadrate în infracțiunea de

trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului I.L., care, în înțelegere

cu inculpata D.L., a racolat clienți pentru a întreține relații sexuale cu cele

două minore și în scopul obținerii unor foIoase materiale a fost calificată în

drept ca infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C.

pen.

Activitatea infracțională reținută în sarcina

inculpatului G.M., constând în întreținerea repetată de relații sexuale cu cele

două minore, cunoscând că au vârste cuprinse între 14 și 15 ani, plătind direct

sau coinculpatei D.L. diferite sume de bani ori oferind alte foIoase materiale,

a fost încadrată în drept ca întrunind elementele constitutive a două

infracțiuni de act sexual cu un minor prevăzute și pedepsite de art. 198 alin.

(1) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor s-au avut în

vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de cei trei

inculpați, determinat de concepția parazitară despre viață, consecințele grave

produse asupra dezvoltării fizice și psihice a părților vătămate, limitele de

pedeapsă prevăzute de lege, dar și persoana acestora, respectiv conduita

parțial sinceră a coinculpaților D.L., M.M. și G.M., care nu au nici

antecedente penale și au avut o bună comportare anterior încălcării legii

penale.

Cererea coinculpaților I.L. și M.M. pentru

reducerea limitelor de pedeapsă conform art. 320

1

C. proc. pen. s-a

apreciat ca nejustificată raportat la declarațiile privind situații de fapt

circumstanțiate și neconforme cu actul de sesizare a instanței.

În latură civilă, s-a considerat că cererile privind

acordarea de daune morale, formulate de victimele D.O.A. și D.D.N., ambele prin

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău, sunt

întemeiate, în parte.

Astfel, avându-se în vedere și culpa

minorelor în desfășurarea întregii activități infracționale, comportamentul

adoptat datorită lipsei de educație și supraveghere parentală ori abandonului

școlar cât și participația la practicarea prostituției, s-a dispus obligarea în

solidar a inculpaților D.L., M.M. și I.L., la plata sumelor de câte 25.000 RON

iar a inculpatului G.M. la plata sumelor de câte 2.000 RON cu acest titlu, în

folosul fiecăreia dintre părțile vătămate.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel,

în termen legal inculpații D.L., I.L. și G.M., criticând-o ca fiind nelegală și

netemeinică atât în latura penală cât și în latura civilă.

Căile de atac exercitate de inculpații D.L. și

I.L., sub aspectul soluționării acțiunii penale au vizat reindividualizarea

pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora sub limita minimă specială

admisă de lege și rezultată prin recunoașterea incidenței dispozițiilor art.

320

1

C. proc. pen., susținându-se că, în esență, faptele au fost

recunoscute prin declarațiile date mai înaintea începerii cercetării

judecătorești în primă instanță.

Pe de altă parte, s-a solicitat a se avea în vedere

gradul de participare la activitatea infracțională, consimțământul victimelor,

lipsa dovezilor privind exercitarea de acte de constrângere sau amenințare în

vederea practicării prostituției, toate dublate de faptul că inculpata D.L. nu

are antecedente penale, este afectată de boli cronice grave iar mobilul încălcării

legii penale l-a constituit starea materială situată sub limita de subzistentă.

Cei doi apelanți inculpați au susținut și

faptul că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a

acesteia, prin suspendarea executării astfel cum s-a procedat în cazul

celorlalți doi inculpați.

În fine, sub aspectul rezolvării acțiunii

civile s-a considerat că sumele stabilite cu titlu de daune morale sunt

exagerate, impunându-se reducerea lor raportat la acordul dat de victime pentru

practicarea prostituției și beneficiile efectiv realizate.

Apelul exercitat de inculpatul G.M. a vizat

în principal, greșita reținere a situației de fapt, susținându-se că în mod

netemeinic a fost condamnat pentru cele două infracțiuni de act sexual cu o

minoră, întrucât prin probele administrate s-a dovedit fără dubiu că nu a

întreținut vreo relație sexuală cu victima D.D.N. în vârstă de 14 ani, iar

consumarea acestora cu victima D.O.A. este consecința inducerii în eroare

asupra stării de minoritate, datorită constituției fizice și afirmațiilor

notorii că ar fi împlinit vârsta de 18 ani.

S-a solicitat admiterea apelului,

desființarea Sentinței primei instanțe iar pe fond pronunțarea unei soluții de

achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor încriminate în art. 198 alin. (3) C.

pen., lipsind latura subiectivă ce întregește conținutul legal cu consecința

respingerii cererilor de daune morale formulate de cele două părți vătămate.

În subsidiar, inculpatul G.M. a criticat

individualizarea pedepsei atât ca întindere cât și modalitate de executare,

susținând că fată de modalitatea concretă de comitere a activității

infracționale reținută în sarcina sa și datele personale, funcțiile preventivă

și retributivă pot fi realizate prin reducerea cuantumului, suspendarea

condiționată a executării acesteia conform art. 81 C. pen. dar și prin

exonerarea de la plata daunelor morale stabilite la primul grad de jurisdicție.

Prin Decizia penală nr. 62 din 12 aprilie

2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

Familie au fost respinse,ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.L.,

I.L., și G.M., împotriva Sentinței penale nr. 165 din data de 24 noiembrie 2011

pronunțată de Tribunalul Buzău.

A fost menținută starea de arest a

inculpaților-apelanți D.L. și I.L. și a fost dedusă din pedeapsă reținerea și

arestarea preventivă, începând cu data de 18 august 2011, la zi.

Inculpații apelanții D.L. și I.L. au fost

obligați la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, iar inculpatul apelant G.M. a fost obligat la plata sumei de 300 RON, cu

același titlu.

Pentru a decide astfel instanța de control

judiciar a apreciat că Sentința apelată este legală și temenică.

S-a reținut că susținerile apelantului G.M.

în sensul că actele sexuale consumate s-au limitat la acelea întreținute cu

minora D.O.A., în vârstă de 15 ani,și care,prin constituția fizică și propria

declarație, l-ar fi indus în eroare privind starea de minoritate, s-a înlăturat

întemeiat la judecata cauzei în primă instanță. Astfel audiate fiind, ambele

minore D.O.A. și D.D.N. -au relatat cu lux de amănunte condițiile în care au

fost preluate de inculpat în vederea acordării favorurilor sexuale normale sau

orale, modalitatea în care li s-a captat consimțământul, fiind conduse inițial

în afara localității și oferindu-li-se diverse distracții în municipiul Buzău,

dar și faptul că, pe parcursul întreținerii actelor repetate, i-au adus la

cunoștință vârsta reală, acesta chiar insistând repetat să accepte un eventual

transfer într-o altă țară în vederea practicării prostituției.

Explicațiile date se regăsesc constant în

toate declarațiile date de acestea pe parcursul procesului, inclusiv în

cuprinsul proceselor verbale întocmite de procuror, la confruntarea cu

inculpatul G.M. din data de 08 septembrie 2011, ocazie în care, în prezența

avocatului desemnat să asigure asistența juridică, el a recunoscut întreținerea

actelor sexuale cu ambele minore dar și faptul că, în cadrul ultimei

întâlniri.minora D.D.N. i-a comunicat vârsta reală de 14 ani.

Aceste probe se coroborează și cu

declarațiile făcute în aceeași fază procesuală de inculpata D.L. dar și de

inculpatul I.L. care în aceleași condiții a recunoscut, că în contextul recuperării

aceleiași minore, telefonic a atenționat clientul care întârziase returnarea,

asupra faptului că îi oprise actul de identitate și urmează să sesizeze poliție

întrucât aceasta are vârsta de 14 ani.

Cu privire la pedeapsa aplicată, s-a reținut

că prin cuantumul de doi ani închisoare stabilit prin Sentința apelată, aceasta

se situează sub limita minimă prevăzută în art. 198 alin. (1) și (3) C. pen.,

actul sexual cu un minor care nu a împlinit vârsta de 18 ani și a fost

determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foIoase de către

făptuitor,direct sau indirect, victimei, fiind pedepsit cu închisoarea de la 3

la 12 ani și interzicerea unor drepturi civile.

În lipsa exercitării căii ordinare de atac de

către parchet, nelegalitatea menționată nu a putut fi însă îndreptată la al

doilea grad de jurisdicție, deoarece s-ar încălca dispozițiile art. 372 alin.

(1) C. proc. pen., creându-se o situație mai grea pentru apelantul G.M., în

propria cale de atac.

Cu privire la apelurile inculpaților D.L. și

I.L. s-a reținut că din examinarea declarațiilor făcute de cei doi inculpați în

ședința publică din 22 septembrie 2011, după citirea rechizitoriului prin care

s-a dispus sesizarea primei instanțe, cât și acelea date cu ocazia audierii la

judecata apelului, a rezultat cu certitudine că deși apelantul I.L. a menționat

în mod expres că dorește să fie judecat conform procedurii simplificate prev.

de art. 320

1

C. proc. pen., în realitate aceștia nu au recunoscut

faptele imputate, astfel cum au fost descrise de parchet.

Prin împrejurările relatate,ambii inculpați au

încercat să atenueze răspunderea penală fie prin reducerea participației

efective fie contestând că ar fi cunoscut vârsta reală a celor două victime

(I.L.), fie să limiteze actele materiale la acceptarea sau sprijinirea

demersurilor efectuate de acestea pentru realizarea unor venituri din

practicarea prostituției, fără obținerea vreunor beneficii materiale importante

ori exercitarea de constrângeri în acest sens.

Astfel, s-a constatat că pedepsele aplicate

celor doi inculpați au fost just individualizate, apreciindu-se că satisfac

întocmai criteriile de înscrise sub art. 72 C. pen., cât timp aceștia deși au

capacitatea de a munci, nu realizează venituri dintr-o ocupație licită, au

înțeles să-și asigure existența o perioadă îndelungată și prin acte materiale

notorii, din încălcarea legii penale ce apăra libertatea de viață sexuală,

sfidând cele mai elementare norme privind conviețuirea într-o comunitate

sătească, inculpata D.L. organizând și coordonând întreaga activitate

infracțională.

La rândul său, până la vârsta de 34 de ani

inculpatul I.L. a suferit alte șapte condamnări privative de libertate,

aplicate atât pentru furturi calificate cât și pentru faptele de violență și

port de armă albă în loc public, reluând încălcarea legii penale în cursul

liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare

aplicată prin Sentința penală nr. 377/2006 a Judecătoriei Pogoanele, având

statut de recidivist postcondamnatoriu, conform art. 37 lit. a) C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a

reținut că a fost corect rezolvată, respectându-se întocmai criteriile privind

determinarea răspunderii civile delictuale înscrise sub art. 14 alin. ultim C.

proc. pen. raportat la art. 998 și art. 100

3

C. civ., în vigoare la

momentul consumării activității infracționale (iunie - august 2011).

Cuantumul acordat fiecăreia dintre acestea,

în sumă de câte 25.000 RON, în sarcina de plată în solidar a inculpaților D.L.,

I.L. și M.M. precum și de câte 2.000 RON stabilite în sarcina inculpatului G.M.

reprezintă o justă compensație a prejudiciului personal nepatrimonial suferit.

La stabilirea acestora nu trebuie neglijat

faptul că circa trei luni de zile, primii trei și-au asigurat veniturile

necesare întreținerii zilnice iar ultimul a obținut favoruri sexuale normale și

anormale, prin captarea consimțământului a două minore în vârstă de 14 și 15

ani pentru consumarea de acte sexuale comandate, profitându-se de modificările

de personalitate specifice acestei perioade dar și de vulnerabilitățile

existente în exercitarea supravegherii parentale, inclusiv abandonarea

domiciliului și frecventării unităților școlare.

Prin probele administrate în cauză s-a

dovedit că cele două victime au fost grav prejudiciate moral, pe de o parte,prin

lezarea sentimentelor de intimitate și libertate asupra vieții sexuale iar pe

de altă parte, prin traumatismele rezultate din consumarea unor acte sexuale

normale ori nefirești cu persoane anume racolate și determinate de coinculpații

D.L., M.M. și I.L., în diferite locații, uneori transportate și supuse unui

astfel de tratament contrar voinței lor ori în prezența altor persoane.

O atare diminuare a prestigiului în cadrul

comunității frecventate evident că se materializează și în împiedicarea acestora

ca o perioadă îndelungată de timp să ducă o viață normală, specifică vârstei,

sexului și mediului social din care provin.

Separat de aceasta, din considerentele

hotărârii atacate rezultă că întinderea daunelor morale a fost determinată în

funcție de participația fiecărui inculpat la activitatea infracțională,

beneficiile obținute precum și comportamentul celor două victime în contextul

vulnerabilităților ce au favorizat acceptarea găzduirii lor în domiciliul

inculpatei D.L. și practicarea prostituției.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au

declarat recurs inculpații G.M. și D.L..

Inculpat G.M., invocând cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18, pct. 14 și pct. 17

2

C. proc. pen. a solicitat, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și,

în rejudecare:

- în principal achitarea, în baza art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de act sexual cu un minor, prev de art. 198 alin. (1) și (3) C.

pen., în privința minorei D.D.N., întrucât nu a întreținut raporturi sexuale și

cu aceasta, și în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de act sexual cu un minor,

prev de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen., în privința minorei D.O.A., întrucât

infracțiunii îi lipsește un element constitutiv, și anume latura subiectivă

deoarece, inculpatul nu a cunoscut vârsta reală a acesteia.

- în subsidiar, o reindividualizare în sensul

micșorării acesteia, și schimbarea modalității de executare în sensul aplicării

dispozițiilor art. 81 C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei a

apreciat că se impune exonerarea de la plata despăgubirilor la care a fost

obligat întrucât nu s-a făcut dovada că ar fi produs un prejudiciu afectiv părților

civile.

Inculpata D.L., invocând cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și pct. 17

2

C.

proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, în

rejudecare:

- cu privire la latura penală a cauzei, o

reindividualizare a pedepsei, apreciată ca fiind prea mare în raport cu

circumstanțele în care s-au petrecut faptele și cu persoana inculpatei, care a

recunoscut și a regretat cele întâmplate și nu are antecedente penale; astfel

s-a apreciat că poate fi aplicată o pedeapsă a cărei executare să poată fi

suspendată în condițiile art. 86

1

C. pen.;

- referitor la latura civilă a cauzei, s-a

apreciat că se impune reducerea daunelor morale la care inculpata a fost

obligată, raportat și la culpa victimelor, care se prostituau de bună voie.

Analizând recursurile declarate, potrivit

susținerilor orale ale apărătorilor recurenților inculpați, ca și în raport cu

conținutul actelor și lucrărilor de la dosar, dar și din oficiu, sub toate

aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte de Casație și Justiție,

constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele se se vor arăta în

continuare:

Cererea inculpatului G.M. de achitare sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prev de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen., (în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - parte

vătămată D.D.N. și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen. - parte vătămată D.O.A. ) nu poate fi primită.

Astfel D.D.N. a declarat la 18 august 2011

că: "dintre clienții cu care am întreținut raporturi sexuale menționez și

pe M.J. Referitor la M.J., declar că atât mie cât și surorii mele ne-a propus

să plecăm în străinătate pentru a practica prostituția, promițându-ne obținerea

unor sume importante de bani din această activitate. Ne-a spus că are în Italia

și alte fete care practică prostituția";

D.O.A. în declarația dată la 18 august 2011 a

confirmat că a întreținut relații sexuale cu M. Jandarmul, care i-a propus ei

și surorii sale să plece în Italia. De asemenea declarațiile sunt coroborate cu

procesele verbale întocmite cu ocazia confruntării acestora cu inculpatul G.M.

la urmărirea penală, cele conținând redarea în scris a convorbirilor telefonice

înregistrate conform art. 91

1

și urm. C. proc. pen., declarațiile de

recunoaștere date de inculpata D.L. în aceeași fază procesuală, circumstanțiate

în cursul cercetării judecătorești, precum și cele date de cel puțin opt

martori, clienți bărbați care au beneficiat de actele sexuale comandate și

remunerate.

Susținerile apelantului G.M. în sensul că

actele sexuale consumate s-au limitat la acelea întreținute cu minora D.O.A.,

în vârstă de 15 ani și care prin constituția fizică și propria declarație l-ar

fi indus în eroare privind starea de minoritate s-a înlăturat întemeiat la

judecata cauzei în primă instanță.

Astfel.audiate fiind, ambele minore D.O.A. și

D.D.N. au relatat cu lux de amănunte condițiile în care au fost preluate de

inculpat în vederea acordării favorurilor sexuale normale sau orale,

modalitatea în care li s-a captat consimțământul, fiind conduse inițial în

afara localității și oferindu-li-se diverse distracții în municipiul Buzău, dar

și faptul că pe parcursul întreținerii actelor repetate i-au adus la cunoștință

vârsta reală, acesta chiar insistând repetat să accepte un eventual transfer

într-o altă țară în vederea practicării prostituției.

Explicațiile date se regăsesc constant în

toate declarațiile date de acestea pe parcursul procesului, inclusiv în

cuprinsul proceselor verbale întocmite de procuror, la confruntarea cu

inculpatul G.M. din data de 08 septembrie 2011, ocazie în care în prezența

avocatului desemnat să asigure asistența juridică, el a recunoscut întreținerea

actelor sexuale cu ambele minore dar și faptul că în cadrul ultimei întâlniri minora

D.D.N. i-a comunicat vârsta reală de 14 ani.

Aceste probe se coroborează și cu

declarațiile făcute în aceeași fază procesuală de inculpata D.L. dar și de

inculpatul I.L. care,în aceleași condiții, au recunoscut că, în contextul

recuperării aceleiași minore, telefonic a atenționat clientul care întârziase

returnarea, asupra faptului că îi oprise actul de identitate și urmează să

sesizeze poliție întrucât aceasta are vârsta de 14 ani.

Având în vedere și faptul că autonomia a

infracțiunii de act sexual cu un minor, ca orice faptă asupra libertății la

viața sexuală, este determinată în funcție de fiecare subiect pasiv, la

exercitarea controlului jurisdicțional se constată că în mod corect faptele

stabilite în sarcina inculpatului G.M. au fost calificate ca întrunind

conținutul legal a două infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 198 alin.

(1) și (3) C. pen. în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și concurente real în sensul art. 33 lit. a) C. pen., privind pe victimele

D.D.N., respectiv D.O.A.

Nici criticile formulate de inculpați cu

privire la o reindividualizare a pedepselor la schimbarea sau modificarea

modalității de executare nu poate fi primite.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o

măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.

Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei

atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile

de conviețuire socială.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului

penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu

se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale

legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii

penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul

imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv

al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării

condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și

intimidante ale pedepsei pronunțate fată de ceilalți membri ai societății.

Reeducarea sau îndreptarea condamnatului

constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi

ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu

cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă

că instanța de fond, confirmată de instanța de apel au reținut în mod corect,

pe baza probelor administrate, faptele și vinovăția inculpaților și au făcut o

încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale stabilind pentru fiecare

inculpat în parte pedepse corect individualizate în raport de prevederile art.

72 C. pen.

în raport cu gradul ridicat de pericol social

al faptei, reflectat de modul în care inculpații au acționat, în raport cu

vârsta persoanelor (14 respectiv 15 ani ) care nu au suficienta experiența și

nici destula rezistenta pentru a se apară împotriva celui care ar încerca sa-i

exploateze naivitatea- precum și de datele ce caracterizează persoana

inculpaților ( inculpatul G.M. fiind căsătorit și având studii universitare ),

rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepselor

și au apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., că 4 ani închisoare (D.L. )și 2

ani închisoare (G.M. ) reprezintă un cuantum necesar și suficient realizării

dublei finalități a pedepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În raport cu cele ce precedă, Înalta Curte

apreciază că nu se justifică schimbarea modalității de executare (D.L.) și nici

aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., (G.M.) finalitatea prevăzută de art.

52 C. pen. putând fi realizată, după cum judicios au apreciat instanța de fond

și cea de apel, numai prin executarea efectivă, într-un loc de deținere,

respectiv.suspendarea sub supraveghere.

Nici cererile inculpaților cu privire la diminuarea

sau exonerarea de la plata despăgubirilor morale la care au fost obligați nu

poate fi primită.

Daunele morale sunt consecințe de natură

nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în

atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea

unui drept său interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile

răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru

contractual.

Aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă

la determinarea "prețului" suferinței fizice și psihice care sunt

inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor

negative ale prejudiciului și a implicației acestuia pe toate planurile vieții

sociale ale persoanei vătămate. Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana

vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial din ceea ce ar

însemna o viață normală, liniștită și fericită pentru aceasta în momentul

respectiv, dar și în viitor în societatea respectivă.

Faptele săvârșite de inculpați au fost

sancționate cu pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare (D.L.) și 2 ani cu

suspendare sub supraveghere (G.M.) însă doar aceste sancțiuni nu pot constitui

o reparație morală pentru suferințele cauzate părților vătămate.

Daunele morale reprezintă o compensare

bănească pentru suferința cauzată victimelor infracțiunii. Părțile vătămate

și-a dat acordul la întreținerea raporturilor sexuale însă vârsta fragedă nu

Ie-a permis să aprecieze semnificația și mai ales urmările unor asemenea fapte.

Pe de altă parte, într-o comunitate mică așa cum este cea din care provin

părțile, astfel de fapte au de regulă un ecou negativ, cu impact asupra

dezvoltării psihice ulterioare, care nu trebuie neapărat dovedit.

Astfel, faptele inculpaților au produs o

tulburare mersului liniștit și firesc al vieții părților vătămate prin

alterarea percepției acestora asupra relațiilor sexuale dintre bărbați și

femei, dată de prematuritatea unor astfel de activități. Existența

consimțământului părților vătămate este lipsită de relevanță de vreme ce la

vârsta de 14 ani respectiv 15 ani discernământul persoanei nu este format,

astfel acestea nu puteau fi pe deplin conștiente în ce privește faptele lor.

Înalta Curte apreciază în context că

obligarea inculpatei D.L., în solidar cu inculpații M.M. și I.L. plata sumelor

de câte 25.000 RON, iar a inculpatului G.M. la plata sumelor de câte 2.000 RON

pentru fiecare dintre părțile civile D.D.N. și D.O.A., cu titlu de daune

morale, reprezintă o justă compensație a prejudiciului personal nepatrimonial

suferit.

Față de considerentele ce precedă, avându-se

în vedere și faptul că, verificându- se decizia atacată în raport cu

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică

existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează

ca recursurile declarate în cauză să fi respinse, ca nefondate, în temeiul art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții

vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații G.M. și D.L. împotriva Deciziei penale nr. 62 din 12 aprilie 2012

a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei D.L.,

durata reținerii și arestării preventive de la 18 august 2011, la 26 septembrie

2012.

Obligă recurentul inculpat G.M. la plata

sumei de 550 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu

pentru inculpat și suma de 100 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru părțile civile, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Obligă recurenta inculpată D.L. la plata

sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

inculpat și suma de 100 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru părțile civile, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26

septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM