ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3028/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 165 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Buzău, au fost condamnați inculpații: 1. D.L. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, prevăzute și pedepsite de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. 2. I.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare și un an interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, prevăzute și pedepsite de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

C. pen. 3. M.M. la pedeapsa de la 3 ani închisoare și un an interzicere a drepturilor prev. de art. 64. lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, prevăzute și pedepsite de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. 4. G.M. la două pedepse a câte 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Potrivit art. 33 - 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și un an interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

în baza art. 71 C. pen., s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru fiecare dintre inculpați ca pedeapsă accesorie. S-a menținut starea de arest a inculpaților D.L. și I.L., deducându-se pentru fiecare dintre aceștia reținerea și arestul preventiv, cu începere de la 18 august 2011, la zi, iar pentru inculpatul M.M., perioada 18 august 2011 - 7 octombrie 2011. În baza art. 86 1 art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor aplicate inculpaților M.M. și G.M., pe perioada termenelor de încercare de 5 ani, respectiv 4 ani, urmând să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 3 C. pen.

constând în: a) să se prezinte, la termenele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În latură civilă, inculpații D.L., M.M. și I.L. au fost obligați în solidar la plata sumelor de câte 25.000 RON, iar inculpatul G.M. la plata sumelor de câte 2.000 RON pentru fiecare dintre părțile civile D.N.D. și D.O.A., ambele prin Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Buzău, cu titlu de daune morale.

În fine, aceștia au fost obligați și la plata sumei de câte 1.500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 375 RON onorariu apărător oficiu, inclusiv pentru apărătorul părților vătămate. Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, în esență, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpații D.L. și M.M. sunt concubini și locuiesc în satul CC, județul Buzău. Părțile vătămate minore D.O.A. și D.D.N., minore în vârstă de 15 ani, respectiv 14 ani sunt surori și provin dintr-o familie dezorganizată, locuind o perioadă de timp cu tatăl lor în comuna L, județul Buzău. După abandonarea cursurilor școlare, în aceste condiții și cu ocazia unei vizite efectuate de inculpații D.L.

(mătușa acestora) și M.M., cele două minore au convenit să petreacă parte din vacanță la domiciliul acestora. în primele zile minorele au participat la munca câmpului, ulterior, având informații de la mama acestora că începuseră deja viața sexuală, inculpata D.L. a propus celor două minore să accepte întreținerea de acte sexuale cu diverși bărbați, contra cost, situație cu care acestea au fost de acord. Ca urmare, inițial însoțite fiind de mătușa lor coinculpată, victimele D.O.A. și D.D.N. au participat la discoteca din localitatea CC, împrejurare în care au făcut cunoștință cu diverși bărbați dornici de favoruri sexuale. S-a stabilit de asemenea, că atât negocierea prețului serviciilor sexuale comandate cât și alegerea partenerului de sex pentru cele două minore au constituit atributul inculpatei D.L., sumele percepute variind între 50 RON și 70 RON, funcție de posibilitățile financiare ale clientului și de natura actelor sexuale prestate.

Partidele de sex erau întreținute fie la domiciliul clienților, fie la acela al inculpatei D.L., de regulă folosindu-se o pătură poziționată în curtea imobilului dar și în mașinile acestora din urmă sau diverse alte locații (hoteluri.stână). Practicarea prostituției în aceste împrejurări de fapt a avut caracter de notorietate în localitatea respectivă, sens în care doritorii de favoruri sexuale luau legătura cu inculpata D.L., folosind un număr de telefon care circula de la un client la altul, negociau cu aceasta prețul partidelor de sex, obligându-se în același timp să returneze victimele minore la domiciliul din satul CC. Cât îl privește pe inculpatul I.L., s-a reținut ca dovedit faptul că, fiind tocmit de inculpații D.L.

și M.M., pentru efectuarea unui gard la proprietatea acestora și aflând cu ce se ocupă cele două minore, în înțelegere cu prima, la rândul său a contactat circa cinci clienți, care au consumat acte sexuale remunerate. Pe lângă actele specifice de racolare, în plus, același inculpat – I.L. a asigurat și protecția victimelor, însoțindu-le în unele locații în care întrețineau partidele de sex iar în cazul în care clienții nu respectau înțelegerea stabilită cu inculpata D.L., el s-a ocupat de recuperarea minorelor, servicii asupra cărora erau atenționați odată cu preluarea lor. În sarcina inculpatului G.M., la acea dată îndeplinind funcția de jandarm, s-a reținut că, în aceeași perioadă, a cunoscut pe minorele D.O.A.

și D.D.N., în timp ce frecventau discoteca din localitate, ocazie în care a aflat că se ocupau cu prostituția. Ca urmare, acesta a luat legătura cu inculpata D.L. și, în mai multe rânduri, contra cost a consumat acte sexuale cu ambele minore, cunoscându-le vârsta reală, sens în care obișnuia să le ia din locuința acesteia, în două cazuri partidele fiind întreținute cu victima D.O.A. în vârstă de 15 ani iar în mai multe situații cu victima D.D.N. în vârstă de 14 ani, un act sexual consumându-se și în localitatea Tăbărăști. Plata partidelor de sex s-a realizat de inculpatul G.M. fie prin darea unor sume de bani direct către cele două victime ori către inculpata D.L., fie prin oferirea altor foIoase materiale (sucuri, țigări, distracții în târgul D din municipiul Buzău).

Raportat la prevederile art. 10 din Legea nr. 678/2001, s-a apreciat că, față de vârsta celor două minore, acordul acestora pentru practicarea prostituției nu are relevanță deoarece consimțământul dat nu este valabil, lipsindu-l capacitatea de exercițiu. În drept, faptele inculpaților D.L. și M.M., constând în aceea că, în perioada iulie - august 2011, au găzduit în imobilul lor pe minorele D.O.A. și D.D.N., au racolat clienții dornici de favoruri sexuale și le-au exploatat în scopul obținerii de foIoase materiale prin obligarea la practicarea prostituției, au fost încadrate în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului I.L., care, în înțelegere cu inculpata D.L., a racolat clienți pentru a întreține relații sexuale cu cele două minore și în scopul obținerii unor foIoase materiale a fost calificată în drept ca infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. Activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului G.M., constând în întreținerea repetată de relații sexuale cu cele două minore, cunoscând că au vârste cuprinse între 14 și 15 ani, plătind direct sau coinculpatei D.L. diferite sume de bani ori oferind alte foIoase materiale, a fost încadrată în drept ca întrunind elementele constitutive a două infracțiuni de act sexual cu un minor prevăzute și pedepsite de art. 198 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de cei trei inculpați, determinat de concepția parazitară despre viață, consecințele grave produse asupra dezvoltării fizice și psihice a părților vătămate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și persoana acestora, respectiv conduita parțial sinceră a coinculpaților D.L., M.M. și G.M., care nu au nici antecedente penale și au avut o bună comportare anterior încălcării legii penale. Cererea coinculpaților I.L. și M.M. pentru reducerea limitelor de pedeapsă conform art. 320 1 C. proc. pen. s-a apreciat ca nejustificată raportat la declarațiile privind situații de fapt circumstanțiate și neconforme cu actul de sesizare a instanței.

În latură civilă, s-a considerat că cererile privind acordarea de daune morale, formulate de victimele D.O.A. și D.D.N., ambele prin Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău, sunt întemeiate, în parte. Astfel, avându-se în vedere și culpa minorelor în desfășurarea întregii activități infracționale, comportamentul adoptat datorită lipsei de educație și supraveghere parentală ori abandonului școlar cât și participația la practicarea prostituției, s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților D.L., M.M. și I.L., la plata sumelor de câte 25.000 RON iar a inculpatului G.M. la plata sumelor de câte 2.000 RON cu acest titlu, în folosul fiecăreia dintre părțile vătămate. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, în termen legal inculpații D.L., I.L.

și G.M., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică atât în latura penală cât și în latura civilă. Căile de atac exercitate de inculpații D.L. și I.L., sub aspectul soluționării acțiunii penale au vizat reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora sub limita minimă specială admisă de lege și rezultată prin recunoașterea incidenței dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., susținându-se că, în esență, faptele au fost recunoscute prin declarațiile date mai înaintea începerii cercetării judecătorești în primă instanță. Pe de altă parte, s-a solicitat a se avea în vedere gradul de participare la activitatea infracțională, consimțământul victimelor, lipsa dovezilor privind exercitarea de acte de constrângere sau amenințare în vederea practicării prostituției, toate dublate de faptul că inculpata D.L.

nu are antecedente penale, este afectată de boli cronice grave iar mobilul încălcării legii penale l-a constituit starea materială situată sub limita de subzistentă. Cei doi apelanți inculpați au susținut și faptul că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, prin suspendarea executării astfel cum s-a procedat în cazul celorlalți doi inculpați. În fine, sub aspectul rezolvării acțiunii civile s-a considerat că sumele stabilite cu titlu de daune morale sunt exagerate, impunându-se reducerea lor raportat la acordul dat de victime pentru practicarea prostituției și beneficiile efectiv realizate. Apelul exercitat de inculpatul G.M. a vizat în principal, greșita reținere a situației de fapt, susținându-se că în mod netemeinic a fost condamnat pentru cele două infracțiuni de act sexual cu o minoră, întrucât prin probele administrate s-a dovedit fără dubiu că nu a întreținut vreo relație sexuală cu victima D.D.N.

în vârstă de 14 ani, iar consumarea acestora cu victima D.O.A. este consecința inducerii în eroare asupra stării de minoritate, datorită constituției fizice și afirmațiilor notorii că ar fi împlinit vârsta de 18 ani. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea Sentinței primei instanțe iar pe fond pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor încriminate în art. 198 alin. (3) C. pen., lipsind latura subiectivă ce întregește conținutul legal cu consecința respingerii cererilor de daune morale formulate de cele două părți vătămate. În subsidiar, inculpatul G.M.

a criticat individualizarea pedepsei atât ca întindere cât și modalitate de executare, susținând că fată de modalitatea concretă de comitere a activității infracționale reținută în sarcina sa și datele personale, funcțiile preventivă și retributivă pot fi realizate prin reducerea cuantumului, suspendarea condiționată a executării acesteia conform art. 81 C. pen. dar și prin exonerarea de la plata daunelor morale stabilite la primul grad de jurisdicție. Prin Decizia penală nr. 62 din 12 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de Familie au fost respinse,ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.L., I.L., și G.M., împotriva Sentinței penale nr. 165 din data de 24 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Buzău.

A fost menținută starea de arest a inculpaților-apelanți D.L. și I.L. și a fost dedusă din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă, începând cu data de 18 august 2011, la zi. Inculpații apelanții D.L. și I.L. au fost obligați la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul apelant G.M. a fost obligat la plata sumei de 300 RON, cu același titlu. Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a apreciat că Sentința apelată este legală și temenică. S-a reținut că susținerile apelantului G.M. în sensul că actele sexuale consumate s-au limitat la acelea întreținute cu minora D.O.A., în vârstă de 15 ani,și care,prin constituția fizică și propria declarație, l-ar fi indus în eroare privind starea de minoritate, s-a înlăturat întemeiat la judecata cauzei în primă instanță.

Astfel audiate fiind, ambele minore D.O.A. și D.D.N. -au relatat cu lux de amănunte condițiile în care au fost preluate de inculpat în vederea acordării favorurilor sexuale normale sau orale, modalitatea în care li s-a captat consimțământul, fiind conduse inițial în afara localității și oferindu-li-se diverse distracții în municipiul Buzău, dar și faptul că, pe parcursul întreținerii actelor repetate, i-au adus la cunoștință vârsta reală, acesta chiar insistând repetat să accepte un eventual transfer într-o altă țară în vederea practicării prostituției. Explicațiile date se regăsesc constant în toate declarațiile date de acestea pe parcursul procesului, inclusiv în cuprinsul proceselor verbale întocmite de procuror, la confruntarea cu inculpatul G.M.

din data de 08 septembrie 2011, ocazie în care, în prezența avocatului desemnat să asigure asistența juridică, el a recunoscut întreținerea actelor sexuale cu ambele minore dar și faptul că, în cadrul ultimei întâlniri.minora D.D.N. i-a comunicat vârsta reală de 14 ani. Aceste probe se coroborează și cu declarațiile făcute în aceeași fază procesuală de inculpata D.L. dar și de inculpatul I.L. care în aceleași condiții a recunoscut, că în contextul recuperării aceleiași minore, telefonic a atenționat clientul care întârziase returnarea, asupra faptului că îi oprise actul de identitate și urmează să sesizeze poliție întrucât aceasta are vârsta de 14 ani.

Cu privire la pedeapsa aplicată, s-a reținut că prin cuantumul de doi ani închisoare stabilit prin Sentința apelată, aceasta se situează sub limita minimă prevăzută în art. 198 alin. (1) și (3) C. pen., actul sexual cu un minor care nu a împlinit vârsta de 18 ani și a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foIoase de către făptuitor,direct sau indirect, victimei, fiind pedepsit cu închisoarea de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi civile. În lipsa exercitării căii ordinare de atac de către parchet, nelegalitatea menționată nu a putut fi însă îndreptată la al doilea grad de jurisdicție, deoarece s-ar încălca dispozițiile art. 372 alin. (1) C. proc. pen., creându-se o situație mai grea pentru apelantul G.M., în propria cale de atac.

Cu privire la apelurile inculpaților D.L. și I.L. s-a reținut că din examinarea declarațiilor făcute de cei doi inculpați în ședința publică din 22 septembrie 2011, după citirea rechizitoriului prin care s-a dispus sesizarea primei instanțe, cât și acelea date cu ocazia audierii la judecata apelului, a rezultat cu certitudine că deși apelantul I.L. a menționat în mod expres că dorește să fie judecat conform procedurii simplificate prev. de art. 320 1 C. proc. pen., în realitate aceștia nu au recunoscut faptele imputate, astfel cum au fost descrise de parchet.

Prin împrejurările relatate,ambii inculpați au încercat să atenueze răspunderea penală fie prin reducerea participației efective fie contestând că ar fi cunoscut vârsta reală a celor două victime (I.L.), fie să limiteze actele materiale la acceptarea sau sprijinirea demersurilor efectuate de acestea pentru realizarea unor venituri din practicarea prostituției, fără obținerea vreunor beneficii materiale importante ori exercitarea de constrângeri în acest sens.

Astfel, s-a constatat că pedepsele aplicate celor doi inculpați au fost just individualizate, apreciindu-se că satisfac întocmai criteriile de înscrise sub art. 72 C. pen., cât timp aceștia deși au capacitatea de a munci, nu realizează venituri dintr-o ocupație licită, au înțeles să-și asigure existența o perioadă îndelungată și prin acte materiale notorii, din încălcarea legii penale ce apăra libertatea de viață sexuală, sfidând cele mai elementare norme privind conviețuirea într-o comunitate sătească, inculpata D.L. organizând și coordonând întreaga activitate infracțională. La rândul său, până la vârsta de 34 de ani inculpatul I.L.

a suferit alte șapte condamnări privative de libertate, aplicate atât pentru furturi calificate cât și pentru faptele de violență și port de armă albă în loc public, reluând încălcarea legii penale în cursul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 377/2006 a Judecătoriei Pogoanele, având statut de recidivist postcondamnatoriu, conform art. 37 lit. a) C. pen. Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reținut că a fost corect rezolvată, respectându-se întocmai criteriile privind determinarea răspunderii civile delictuale înscrise sub art. 14 alin. ultim C. proc. pen. raportat la art. 998 și art. 100 3 C. civ., în vigoare la momentul consumării activității infracționale (iunie - august 2011). Cuantumul acordat fiecăreia dintre acestea, în sumă de câte 25.000 RON, în sarcina de plată în solidar a inculpaților D.L., I.L.

și M.M. precum și de câte 2.000 RON stabilite în sarcina inculpatului G.M. reprezintă o justă compensație a prejudiciului personal nepatrimonial suferit. La stabilirea acestora nu trebuie neglijat faptul că circa trei luni de zile, primii trei și-au asigurat veniturile necesare întreținerii zilnice iar ultimul a obținut favoruri sexuale normale și anormale, prin captarea consimțământului a două minore în vârstă de 14 și 15 ani pentru consumarea de acte sexuale comandate, profitându-se de modificările de personalitate specifice acestei perioade dar și de vulnerabilitățile existente în exercitarea supravegherii parentale, inclusiv abandonarea domiciliului și frecventării unităților școlare.

Prin probele administrate în cauză s-a dovedit că cele două victime au fost grav prejudiciate moral, pe de o parte,prin lezarea sentimentelor de intimitate și libertate asupra vieții sexuale iar pe de altă parte, prin traumatismele rezultate din consumarea unor acte sexuale normale ori nefirești cu persoane anume racolate și determinate de coinculpații D.L., M.M. și I.L., în diferite locații, uneori transportate și supuse unui astfel de tratament contrar voinței lor ori în prezența altor persoane. O atare diminuare a prestigiului în cadrul comunității frecventate evident că se materializează și în împiedicarea acestora ca o perioadă îndelungată de timp să ducă o viață normală, specifică vârstei, sexului și mediului social din care provin.

Separat de aceasta, din considerentele hotărârii atacate rezultă că întinderea daunelor morale a fost determinată în funcție de participația fiecărui inculpat la activitatea infracțională, beneficiile obținute precum și comportamentul celor două victime în contextul vulnerabilităților ce au favorizat acceptarea găzduirii lor în domiciliul inculpatei D.L. și practicarea prostituției. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpații G.M. și D.L.. Inculpat G.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18, pct. 14 și pct. 17 2 C. proc. pen. a solicitat, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare: - în principal achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de act sexual cu un minor, prev de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen., în privința minorei D.D.N., întrucât nu a întreținut raporturi sexuale și cu aceasta, și în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de act sexual cu un minor, prev de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen., în privința minorei D.O.A., întrucât infracțiunii îi lipsește un element constitutiv, și anume latura subiectivă deoarece, inculpatul nu a cunoscut vârsta reală a acesteia. - în subsidiar, o reindividualizare în sensul micșorării acesteia, și schimbarea modalității de executare în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei a apreciat că se impune exonerarea de la plata despăgubirilor la care a fost obligat întrucât nu s-a făcut dovada că ar fi produs un prejudiciu afectiv părților civile. Inculpata D.L., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și pct. 17 2 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare: - cu privire la latura penală a cauzei, o reindividualizare a pedepsei, apreciată ca fiind prea mare în raport cu circumstanțele în care s-au petrecut faptele și cu persoana inculpatei, care a recunoscut și a regretat cele întâmplate și nu are antecedente penale; astfel s-a apreciat că poate fi aplicată o pedeapsă a cărei executare să poată fi suspendată în condițiile art. 86 1 C. pen.; - referitor la latura civilă a cauzei, s-a apreciat că se impune reducerea daunelor morale la care inculpata a fost obligată, raportat și la culpa victimelor, care se prostituau de bună voie.

Analizând recursurile declarate, potrivit susținerilor orale ale apărătorilor recurenților inculpați, ca și în raport cu conținutul actelor și lucrărilor de la dosar, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele se se vor arăta în continuare: Cererea inculpatului G.M. de achitare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen., (în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - parte vătămată D.D.N. și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. - parte vătămată D.O.A. ) nu poate fi primită. Astfel D.D.N.

a declarat la 18 august 2011 că: "dintre clienții cu care am întreținut raporturi sexuale menționez și pe M.J. Referitor la M.J., declar că atât mie cât și surorii mele ne-a propus să plecăm în străinătate pentru a practica prostituția, promițându-ne obținerea unor sume importante de bani din această activitate. Ne-a spus că are în Italia și alte fete care practică prostituția"; D.O.A. în declarația dată la 18 august 2011 a confirmat că a întreținut relații sexuale cu M. Jandarmul, care i-a propus ei și surorii sale să plece în Italia. De asemenea declarațiile sunt coroborate cu procesele verbale întocmite cu ocazia confruntării acestora cu inculpatul G.M. la urmărirea penală, cele conținând redarea în scris a convorbirilor telefonice înregistrate conform art. 91 1 și urm. C. proc.

pen., declarațiile de recunoaștere date de inculpata D.L. în aceeași fază procesuală, circumstanțiate în cursul cercetării judecătorești, precum și cele date de cel puțin opt martori, clienți bărbați care au beneficiat de actele sexuale comandate și remunerate. Susținerile apelantului G.M. în sensul că actele sexuale consumate s-au limitat la acelea întreținute cu minora D.O.A., în vârstă de 15 ani și care prin constituția fizică și propria declarație l-ar fi indus în eroare privind starea de minoritate s-a înlăturat întemeiat la judecata cauzei în primă instanță. Astfel.audiate fiind, ambele minore D.O.A. și D.D.N.

au relatat cu lux de amănunte condițiile în care au fost preluate de inculpat în vederea acordării favorurilor sexuale normale sau orale, modalitatea în care li s-a captat consimțământul, fiind conduse inițial în afara localității și oferindu-li-se diverse distracții în municipiul Buzău, dar și faptul că pe parcursul întreținerii actelor repetate i-au adus la cunoștință vârsta reală, acesta chiar insistând repetat să accepte un eventual transfer într-o altă țară în vederea practicării prostituției. Explicațiile date se regăsesc constant în toate declarațiile date de acestea pe parcursul procesului, inclusiv în cuprinsul proceselor verbale întocmite de procuror, la confruntarea cu inculpatul G.M.

din data de 08 septembrie 2011, ocazie în care în prezența avocatului desemnat să asigure asistența juridică, el a recunoscut întreținerea actelor sexuale cu ambele minore dar și faptul că în cadrul ultimei întâlniri minora D.D.N. i-a comunicat vârsta reală de 14 ani. Aceste probe se coroborează și cu declarațiile făcute în aceeași fază procesuală de inculpata D.L. dar și de inculpatul I.L. care,în aceleași condiții, au recunoscut că, în contextul recuperării aceleiași minore, telefonic a atenționat clientul care întârziase returnarea, asupra faptului că îi oprise actul de identitate și urmează să sesizeze poliție întrucât aceasta are vârsta de 14 ani. Având în vedere și faptul că autonomia a infracțiunii de act sexual cu un minor, ca orice faptă asupra libertății la viața sexuală, este determinată în funcție de fiecare subiect pasiv, la exercitarea controlului jurisdicțional se constată că în mod corect faptele stabilite în sarcina inculpatului G.M.

au fost calificate ca întrunind conținutul legal a două infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și concurente real în sensul art. 33 lit. a) C. pen., privind pe victimele D.D.N., respectiv D.O.A. Nici criticile formulate de inculpați cu privire la o reindividualizare a pedepselor la schimbarea sau modificarea modalității de executare nu poate fi primite. Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate fată de ceilalți membri ai societății.

Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de fond, confirmată de instanța de apel au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, faptele și vinovăția inculpaților și au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale stabilind pentru fiecare inculpat în parte pedepse corect individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen.

în raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat de modul în care inculpații au acționat, în raport cu vârsta persoanelor (14 respectiv 15 ani ) care nu au suficienta experiența și nici destula rezistenta pentru a se apară împotriva celui care ar încerca sa-i exploateze naivitatea- precum și de datele ce caracterizează persoana inculpaților ( inculpatul G.M. fiind căsătorit și având studii universitare ), rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepselor și au apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., că 4 ani închisoare (D.L. )și 2 ani închisoare (G.M. ) reprezintă un cuantum necesar și suficient realizării dublei finalități a pedepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În raport cu cele ce precedă, Înalta Curte apreciază că nu se justifică schimbarea modalității de executare (D.L.) și nici aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., (G.M.) finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. putând fi realizată, după cum judicios au apreciat instanța de fond și cea de apel, numai prin executarea efectivă, într-un loc de deținere, respectiv.suspendarea sub supraveghere. Nici cererile inculpaților cu privire la diminuarea sau exonerarea de la plata despăgubirilor morale la care au fost obligați nu poate fi primită. Daunele morale sunt consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept său interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru contractual.

Aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă la determinarea "prețului" suferinței fizice și psihice care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate. Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial din ceea ce ar însemna o viață normală, liniștită și fericită pentru aceasta în momentul respectiv, dar și în viitor în societatea respectivă. Faptele săvârșite de inculpați au fost sancționate cu pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare (D.L.) și 2 ani cu suspendare sub supraveghere (G.M.) însă doar aceste sancțiuni nu pot constitui o reparație morală pentru suferințele cauzate părților vătămate.

Daunele morale reprezintă o compensare bănească pentru suferința cauzată victimelor infracțiunii. Părțile vătămate și-a dat acordul la întreținerea raporturilor sexuale însă vârsta fragedă nu Ie-a permis să aprecieze semnificația și mai ales urmările unor asemenea fapte. Pe de altă parte, într-o comunitate mică așa cum este cea din care provin părțile, astfel de fapte au de regulă un ecou negativ, cu impact asupra dezvoltării psihice ulterioare, care nu trebuie neapărat dovedit. Astfel, faptele inculpaților au produs o tulburare mersului liniștit și firesc al vieții părților vătămate prin alterarea percepției acestora asupra relațiilor sexuale dintre bărbați și femei, dată de prematuritatea unor astfel de activități.

Existența consimțământului părților vătămate este lipsită de relevanță de vreme ce la vârsta de 14 ani respectiv 15 ani discernământul persoanei nu este format, astfel acestea nu puteau fi pe deplin conștiente în ce privește faptele lor. Înalta Curte apreciază în context că obligarea inculpatei D.L., în solidar cu inculpații M.M. și I.L. plata sumelor de câte 25.000 RON, iar a inculpatului G.M. la plata sumelor de câte 2.000 RON pentru fiecare dintre părțile civile D.D.N. și D.O.A., cu titlu de daune morale, reprezintă o justă compensație a prejudiciului personal nepatrimonial suferit. Față de considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându- se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate în cauză să fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.M. și D.L. împotriva Deciziei penale nr. 62 din 12 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei D.L., durata reținerii și arestării preventive de la 18 august 2011, la 26 septembrie 2012. Obligă recurentul inculpat G.M. la plata sumei de 550 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și suma de 100 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile civile, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta inculpată D.L. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și suma de 100 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile civile, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2012. Procesat de GGC - LM