ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2226/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 95 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Buzău, s-a dispus condamnarea, după cum urmează, a inculpaților:

- D.A. la pedepsele de 9 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pentru trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. 41 alin. (2) C. pen.; 11 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pentru trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2), (3) din Legea nr. 678/2001 și 7 ani închisoare pentru inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., aplicând conf. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare sporită cu un 1 an închisoare, urmând să execute în final rezultanta de 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

- I.G.S. la pedepsele de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pentru trafic de persoane de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. 41 alin. (2) C. pen.; 6 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pentru trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplic, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001; 6 ani închisoare pentru inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., plus un spor de 6 luni închisoare, aplicându-se în total, conf. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

În baza art. 864 C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării sancțiunii de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2206/2002 a Judecătoriei Buzău, urmând ca în final, prin cumul aritmetic, acesta să execute rezultanta de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

- V.C. la pedepsele de 4 ani închisoare și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pentru trafic de persoane de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conf. art. 334 C. proc. pen. din două infracțiuni prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.; 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pentru trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) și (3) din Legea nr. 678/2001; 2 ani și 6 luni închisoare pentru inițiere și constituirea unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., toate cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. și respectiv art. 76 lit. b), a) și c) C. pen., plus un spor de 6 luni închisoare, aplicându-se conf. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

Potrivit art. 71 C. pen., s-au aplicat pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit.), b) și e) C. pen., pentru toți inculpații.

Cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul I.G.Ș. în conformitate cu art. 160

8

rap. la art. 160

2

C. proc. pen. s-a respins pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

S-a menținut starea de arest preventiv a celor trei inculpați, computându-se din pedepsele rezultante deținerea începând cu 11 octombrie 2007 pentru D.A., 9 octombrie 2007 pentru I.G.Ș. și 21 decembrie 2007 pentru V.C., în baza mandatelor nr. 5527, nr. 5496 și nr. 5869/2007 emise de Tribunalul Buzău.

În latură civilă, s-a dispus obligarea în solidar a coinculpaților la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă F.G.E., luându-se act că părțile vătămate T.C., I.(C.)C.L. și I.R.N. nu au exercitat acțiune civilă în procesul penal.

Pe cale de consecință, s-a luat măsura de siguranță a confiscării speciale a echivalentului în lei la data executării acesteia pentru sumele de 20.000 Euro de la inculpatul D.A., 3.000 Euro de la inculpatul I.G.Ș. și 17.000 Euro de la inculpata V.C. , menținându-se sechestrul asigurător dispus prin ordonanța procurorului din 19 noiembrie 2007 cu privire la sumele de 600 Euro și 195 lei ridicate de la primul inculpat și consemnate la CEC, sucursala Buzău, cu recipisele nr. 569447/1 și nr. 569446/1/2007.

În fine, fiecare inculpat a fost obligat și la plata sumei de câte 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, în esență, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriile întocmite de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău nr. 1/D/P/2007 din 11 decembrie 2007 și nr. 1/D/P/2008 din 8 februarie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, separat, a inculpaților D.A. și I.G.Ș. și respectiv V.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) (pentru ultima două fapte), art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 și art. 8 din Legea nr. 39/2003 și aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și art. 37 lit. a) C. pen.

La termenul de judecată din 4 martie 2008, înainte de începerea cercetării judecătorești, constatându-se cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus conexarea dosarului nr. 536/114/2008 la dosarul nr. 6304/114/2007 înregistrat la 11 noiembrie 2007, pe rolul aceleiași instanțe.

S-a stabilit că inculpații I.G.Ș., zis „P." și D.A., zis „B." sau „R." s-au cunoscut în anul 2004 și devenind apropiați petreceau o mare parte din timp împreună în Italia.

În acest context, susținând că și mama sa este angajată în această țară, în luna aprilie 2005 inculpatul I.G.Ș. a reușit să convingă pe partea vătămată T.C., consăteanca sa, să-l însoțească pentru a lucra în Italia.

Ca urmare, suportând parțial cheltuielile de transport (100 Euro), cei doi s-au deplasat cu o mașină în municipiul Galați, iar de aici cu un autobuz până în Italia, unde au fost așteptați de alte două persoane între care și inculpatul D.A. și cazați într-un apartament locuit de o altă fată și coinculpata V.C., zisă „M.", care prezenta urme de violență la ochi și pe mâini.

Cu această ocazie, partea vătămată a aflat că trebuie să practice prostituția la stradă (primind fuste scurte și sutiene), fiind amenințată că în situația în care nu va accepta va suferi același tratament ca și M. și „va ajunge acasă la pachet", atenționări efectuate de inculpatul D.A., nemulțumit în același timp că I.G.S. nu-i precizase desfășurarea unor atari activități, la plecarea din România.

Ulterior, a fost cazată împreună cu alte tinere (denumite M., E., D. „fetele lui R.") și inculpata V.C. la hotelul Malta situat lângă gara Termini din Roma, după care însoțită de acestea a practicat prostituția pe o stradă din aceiași localitate.

Banii obținuți în fiecare seară, totalizând sume între 70-100 Euro, erau preluați de inculpatul I.G.S. sau coinculpata, ei asigurând și supravegherea activităților, ținând evidența numărului clienților și atenționând-o telefonic ori de câte ori apreciau că stă retrasă ori nu lucrează suficient de mult.

Astfel, partea vătămată T.C. a realizat că inculpatul D.A. este „șeful" iar inculpata V.C. era prietena și persoana de încredere a acestuia, având și sarcina de a colecta sumele obținute, exceptând pe acelea necesare asigurării hranei zilnice.

S-a stabilit că până la momentul depistării de către autoritățile italiene și expulzării în România, aceasta a predat coinculpaților „supraveghetori" suma de 4.000 Euro, beneficiul realizat din practicarea prostituției.

In vara anului 2005, profitând de faptul că partea vătămată F.G. se afla în rele raporturi cu familia și folosind aceiași modalitate de operare, inculpatul I.G.S. îi propune să accepte un loc de muncă într-un bar din Italia, scop în care i-a achitat sumele necesare pentru transport și eliberarea unui pașaport.

După trecerea frontierei de stat el i-a preluat pașaportul pretinzând că astfel va fi în siguranță și ca în precedente, la Roma partea vătămată a fost așteptată de inculpații D.A. și V.C., precum și fratele primului „Arici", după care cazată în același apartament și informată că va trebui să practice prostituția.

Necunoscând limba, în lipsa pașaportului și a vreunei sume de bani pentru asigurarea libertății de mișcare, deși inițial nu a fost de acord, circa două săptămâni, victima F.G. a fost nevoită să se supună dispoziției acestora, obținând aproximativ 3.500 Euro ce au fost predați inculpatului I.G.S., care la rândul său i-a împărțit cu inculpatul D.A.

Actele materiale au fost întrerupte la intervenția autorităților italiene, partea vătămată fiind trimisă în România pe 27 octombrie 2005.

În baza rezoluției infracționale inițiale, în aprilie 2006, folosind aceiași modalitate de operare, inculpatul I.G.S. racolează victima I.(C.)C.L., fostă colegă de liceu, propunându-i să lucreze într-un club de noapte din Italia, ca dansatoare, asigurând-o că va fi angajată pe bază de contract de muncă.

Datorită situației financiare precare, aceasta a acceptat ca el să suporte cheltuielile ocazionate pentru obținerea pașaportului și deplasarea până în orașul Galați, unde în prezența altor persoane a fost predată inculpatului D.A. iar de aici transportată la Roma, fiind preluată de fratele său și inculpata V.C.

Ca urmare, invocându-se existența unei datorii în sumă de 760 Euro către „B." și amenințată că în caz de nesupunere „o să fie dată pe mâna acestuia", partea vătămată a practicat prostituția, respectând tarifele și programul de lucru (17,00 - 4 sau 5 dimineața), stabilite de asociații făptuitori, timp în care era obligată să stea numai în picioare, purtând încălțăminte cu toc, îmbrăcată sumar, în condiții de frig și fără permisiunea de a mânca.

Și în cazul părții vătămate I.(C.)C.L., evidența clienților și a banilor obținuți în fiecare seară era ținută de inculpații V.C. și I.G.S., la care s-au adăugat fratele și un prieten al inculpatului D.A., iar din suma de aproximativ 30.000 Euro realizată circa două luni (600-700 Euro/seară) revenindu-i numai 1.000 Euro.

Prin intermediul acesteia, tot în cursul anului 2006 „ inculpatul I.G.S. a cunoscut-o pe partea vătămată I.R.N.,motiv pentru care după plecarea verișoarei sale, repetat, a sunat-o propunându-i să meargă la rândul său în Italia pentru că „se pot câștiga bani mulți", urmând să aleagă între a lucra într-un club „cu clienții" ori să practice prostituția la stradă.

Acceptând oferta, în final, de 3-4 ori inculpatul a transportat minora, însoțită de părinți, în municipiul Buzău pentru a obține pașaport, iar la data de 12 mai 2006, împreună s-au deplasat în municipiul Galați, unde au fost așteptați de coinculpatul D.A..

In continuare, folosind microbuze separate cei doi au ajuns în Italia, cazându-se în apartamentul din Roma, alături de inculpata V.C. și alte persoane apropiate ale coinculpatului D.A..

De această dată, deși nu a fost de acord, reținându-i-se pașaportul și sub motivația necesității achitării datoriei în sumă de 700 Euro, partea vătămată a fost obligată să practice prostituția în stradă, supravegheată fiind de inculpații V.C. și I.G.S., ultimul apărând intempestiv cu o mașină în zonă și ținând evidența zilnică a clienților.

Astfel, timp de 3 săptămâni aceasta a reușit să obțină un beneficiu de circa 4.000 Euro (câte 60-800 Euro/noapte), sumele fiind predate inculpatei V.C. .

În final, împreună cu verișoara sa I.(C.)C.L. s-a reușit recuperarea pașapoartele și scăparea de sub supravegherea coinculpaților, refugiindu-se în alte localități, cu ajutorul a doi tineri, cunoscuți ai acesteia din urmă.

S-a considerat că inculpații au acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale din mai 2005 și până în aprilie 2006, săvârșind la diferite intervale de timp acțiuni de autorat, care fac parte din conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată conf. art.41 alin. (2) C. pen., în modalitățile recrutării, transportării, cazării și primirii, prin înșelăciune și amenințare, în scopul exploatării femeilor prin obligarea la practicarea prostituției.

Astfel, I.G.S. a recrutat pe minora I.R.N., relatându-i că poate lucra într-un bar de noapte ori practicând prostituția din care se poate obține bani mulți iar după găzduirea acesteia de coautorii V.C. și D.A. a fost lovită și amenințată în acest scop pentru a-și plăti datoria în sumă de 760 Euro.

Pe de altă parte, ei au inițiat și constituit un grup ocazional în scopul comiterii de infracțiuni, respectiv obligarea la practicarea prostituției de către cele patru părți vătămate, acțiuni desfășurate în mod coordonat, fiecare contribuind specific prin împărțirea actelor subsumate și necesare realizării scopului, acela de trafic de persoane, atribuțiile esențiale constând în: D.A.- rolul de lider, C.V. - supraveghetoare a părților vătămate iar I.G.S. - recrutare, transport și supraveghere a acestora.

S-a constatat de asemenea că pe parcursul cercetării judecătorești coinculpații D.A. și V.C. nu au dat declarații, înțelegând să beneficieze de dreptul la tăcere admis în art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Audierea părții vătămate I.R.N., în lipsa reprezentantului legal, care a semnat declarația dată în faza de urmărire penală s-a apreciat ca fiind efectuată în limita dispozițiilor art. 481 alin. (1) C. proc. pen., respingându-se ca neîntemeiată susținerea apărării privind incidența art. 64 alin. (2) din același cod, mijlocul de probă obținându-se în mod legal.

Față de imposibilitatea audierii la primul grad de jurisdicție a părților vătămate I.(C.)C.L., I.R.N. și F.G.E., pentru a da eficiență principiului contradictorialității procesului penal s-a făcut aplicarea disp. art. 327 alin. (3) rap. la art. 325 alin. (2) și art. 77 C. proc. pen.

Cât privește pe inculpatul I.G.S., față de conduita adoptată în cursul urmăririi penale, în sensul facilitării identificării și prinderii acestora ulterior datei de 10 octombrie 2007, s-a apreciat că sunt întrunite dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu privire la reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

La respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice privind infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, în proxenetism prev. de art. 329 C. pen., parte vătămată fiind minora I.R.N., s-au avut în vedere faptul că a fost recrutată de inculpatul I.G.S. care i-a plătit transportul și obținerea pașaportului, cunoscându-i situația financiară precară și dorința de a pleca din țară iar consimțământul a fost viciat atât de încurajările primite de la verișoara sa cât și ale făptuitorului, care a asigurat-o asupra posibilității alternative de a alege între practicarea prostituției și o activitate licită într-un club.

Starea de recidivă s-a constatat în raport de pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin decizia penală nr. 15/1995 a Curții de Apel Galați pentru art. 26 rap. la art. 208-209 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen. (executată 17 septembrie 1993 - 24 martie 1997 conf. art. 60 C. pen.) pentru inculpatul D.A. și respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2206 din 23 octombrie 2002 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin nerecurare la 8 februarie 2003, suspendată sub supraveghere potrivit art. 86

1

C. pen. pe o perioadă de 5 ani pentru inculpatul I.G.Ș.

Cu privire la inculpata V.C. s-a considerat că atâta timp cât a participat alături de ceilalți doi inculpați, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la diferite intervale de timp, săvârșind acțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, răspunderea penală este atrasă pentru o singură infracțiune de trafic de persoane în formă continuată și nu în condițiile art. 33 lit. a) C. pen. ce reglementează concursul real a două fapte de același gen.

Împotriva acestei decizii au declarat apel inculpații D.A., I.G.S. și V.C. , care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpații D.A. și V.C. au invocat nulitatea absolută a hotărârii atacate întrucât cauza s-a judecat în ședință publică, cu încălcarea prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Aceeași inculpați au solicitat achitarea, în baza art.10 lit. c) pentru inculpatul D. și în baza art. 10 lit. a) pentru inculpata V. și, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de minori și de persoane în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen.

Inculpatul I.G.S. a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism.

Tot inculpații au solicitat, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 30 din 4 martie 2009 a admis apelurile inculpaților și a desființat în parte sentința penală atacată, în sensul înlăturării sporurilor de pedeapsă adăugate pedepselor principale, urmând ca aceștia să execute:

- D.A. - pedeapsa rezultată de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe un termen de 7 ani;

- I.G.S. - pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b),e) C. pen. pe un termen de 5 ani, la care se adaugă pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2206/2002 a Judecătoriei Buzău, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară;

- V.C. - pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe un termen de 4 ani.

Instanța de apel a reținut că motivul de apel vizând nulitatea absolută a sentinței nu este întemeiată, întrucât norma invocată protejează inclusiv interesele minorilor victime, iar nerespectarea acesteia este sancționată cu nulitate absolută conform art. 197 alin. (1) și (3) numai în măsura în care publicitatea procesului ar fi adus vreo vătămare acestora, aspect neconfirmat în cauză, victima minoră I.R.N. neprezentându-se la primul grad de jurisdicție.

S-a mai apreciat că solicitările inculpaților D. și V. de achitare nu pot fi primite, probele administrate dovedind comiterea de către aceștia a infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

De asemenea, solicitarea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă, constatându-se că decizia nr. XVI/2007 adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii nefiind aplicabilă la situația de fapt stabilită prin mijloacele de probă examinate, din care rezultă vicierea consimțământului celor patru victime, limitarea libertății acestora de acțiune și voință, amenințarea și exercitarea de violențe.

S-a apreciat ca întemeiată critica privind individualizarea pedepselor, constatându-se că sporurile de pedeapsă nu se justifică, atâta timp cât scopul acesteia poate fi atras prin dozarea pedepsei, sub maximul special, sens în care au fost admise apelurile inculpaților.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații V.C., D.A. și I.G.S.

Inculpata V.C. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 18, 17 și 14 solicitând în principal achitarea întrucât nu se face vinovată de săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnată ci, mai mult, chiar a fost o victimă a infracțiunii de trafic de persoane comisă de inculpatul I.

În subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de proxenetism și reducerea pedepsei.

Inculpatul D.A. a invocat o serie de neregularități ale modului în care s-a desfășurat urmărirea penală și a solicitat, prin motivele scrise și cele formulate oral, achitarea sau, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de proxenetism și reducerea pedepsei.

Inculpatul I.G.S., în temeiul cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 C. proc. pen. și reducerea pedepsei.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât și în conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Motivul de recurs prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., invocat de inculpații V.C. și D.A., prin care aceștia solicită achitarea, nu este fondat.

Probele administrate în cauză în faza urmăririi penale, la prima instanță și completate în apel dovedesc că faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite, pronunțându-se condamnarea inculpaților.

S-au avut astfel în vedere declarațiile constante date în cursul procesului de inculpatul I.G.Ș. și partea vătămată T.C., ale martorilor I.N. și C.C., ale victimelor F.G., I.C.L., I.R.N. și inculpatei V.C., efectuate la urmărirea penală, precum și procesele verbale încheiate în aceeași fază procesuală, cu ocazia confruntărilor dintre victime și inculpați, perchezițiilor domiciliare, identificării apelanților din fotografiile aflate în baza de date a poliției și transcrierii convorbirilor telefonice purtate între inculpații I.G.Ș. și V.C., înregistrate în condițiile art. 91 și urm. C. proc. pen.

Din examinarea acestor mijloace de probă, specifice aflării adevărului în cazul infracțiunilor privind traficul de persoane prin exploatarea victimelor în scopul obținerii de foloase din practicarea prostituției, rezultă cu certitudine că în contextul unor relații prestabilite în anului 2004, în înțelegere coinculpații D.A., I.G.Ș. și V.C. au comis acțiuni prevăzute ca modalități alternative în sensul art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 constând în recrutarea prin înșelăciune (sub promisiunea găsirii unor locuri de muncă), transportul, transferarea, cazarea, găzduirea și plasarea părților vătămate T.C., F.G., I.C.L. și I.R.N. (minoră) pe teritoriul Italiei, constrângându-le fizic și moral să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, contra unor sume de bani, beneficii pe care și le-au însușit, împărțindu-le proporțional participației la activitatea infracțională.

În concret, în intervalul 2005 - 2006 conjugându-și acțiunile și profitând de situația materială precară sau conflictele familiale cu care se confruntau respectivele tinere femei din județul de domiciliu, inculpatul I.G.Ș. a reușit să le convingă să accepte să lucreze în cluburi de noapte din orașul Roma, asigurându-le că vor obține venituri mari, în baza unor relații contractuale licite.

Potrivit atribuțiilor stabilite în cadrul grupului, după racolarea acestora, el s-a preocupat de obținerea pașapoartelor, plătindu-le parțial sau în tot transportul la Galați, în trei situații însoțindu-le până la destinația finală, unde erau primite de coinculpatul D.A. și respectiv inculpata V.C., care deținea un apartament special închiriat "pentru fetele acestuia din urmă" , ajutată fiind în unele cazuri și de alte persoane respectiv D.C. zis "Ț.", L.M. zis "T.", V.M.A. zis "C." și I.V.

Limitarea libertății de voință și acțiune privind viața sexuală s-a realizat în primul rând prin reținerea pașapoartelor, după care în contextul inexistenței vreunei surse de venituri și necunoașterii limbii, victimele treceau sub supravegherea coinculpatei V.C., apropiata apelantului D.A. și desemnată să colecteze sumele realizate, ea însăși practicând prostituția.

S-a dovedit de asemenea că în scopul executării rezoluției infracționale, aceeași inculpată, pe lângă asigurarea locuinței, inițierea și procurarea vestimentației "adecvate", urmărea respectarea unui anume program de lucru (între orele 17,00 până la 4,00 sau 5,00 dimineața), perioadă în care cele patru victime erau obligate să se expună în stradă, în frig, îmbrăcate sumar, purtând tocuri înalte, în locurile repartizate pentru racolarea clienților, să nu refuze ofertele acestora, să practice prețurile anume stabilite de asociații făptuitori, în caz contrar fiind amenințate că atitudinea va fi adusă la cunoștința coinculpaților D.A. "șeful" și I.G.Ș.

Credibilitatea și vicierea consimțământului s-au obținut în unele cazuri chiar de la primirea în apartamentul din Roma, când informată fiind asupra scopului real în care a fost racolată și refuzând să practice prostituția la stradă, în prezența coinculpatului I.G.Ș. victima T.C. a fost atenționată de apelantul D.A. "că o să ajungă acasă la pachet dacă nu îl ascultă și va păți ceea ce a pățit și M.", aceasta din urmă prezentând semne de violență la ochi și mâini.

Pe de altă parte în situația în care avea dubii asupra stăruinței victimelor în racolarea clienților, în prezența acestora, inculpata V.C. desemnată "șefa prostituatelor", purta convorbiri telefonice lăsând să se înțeleagă solicitarea intervenției coinculpaților, acte materiale coordonate cu apariția în zonă a altor persoane între care și apelantul I.G.Ș.

Consecințele nerespectării regulilor impuse potrivit programului coordonat de apelantul D.A. au fost percepute direct de partea vătămată I.(C.)C.L. și minora I.R.N., care locuind cu alte două tinere minore, au declarat constant în faza de urmărire penală, că aproape zilnic acestea din urmă erau lovite de coinculpații I.G.Ș. și V.C.

Susținerea apelantului D.A. în sensul că trimiterea în judecată ar fi rezultatul unui consens fraudulos intervenit între fostul asociat I.G.Ș. și victimele interesate în obținerea unor daune morale, pe lângă faptul că nu este justificată în vreun mod, contravine inclusiv înscrisurilor depuse ca acte noi în recurs, precum și apărărilor formulate la audierea în fața instanței de control judiciar.

Astfel, prin relațiile comunicate de către Serviciul de Evidență Operativă al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră se confirmă împrejurările relatate de victimele T.C. și F.G. în sensul că atât în anul 2005, cât și în anul 2006, de regulă la sfârșitul lunii, apelantul D.A. "șeful R." se deplasa la Roma pentru încasarea beneficiilor cuvenite, locuind în aceeași casă cu persoana sa de încredere coinculpata V.C., cea care îl informa asupra numărului clienților, sumelor realizate și conduitei tinerelor obligate să se prostitueze la stradă.

Împrejurarea că în evidențele Serviciului de trecere a frontierei nu se regăsește vreo mențiune privind deplasările din anul 2005, nu poate susține prezumția de nevinovăție cât timp proba scrisă atestă că deși acesta a părăsit teritoriul statului român prin PTF Borș în datele de 14 martie 2002 și 01 iunie 2006, s-a reîntors prin vama Nădlac abia la 18 septembrie 2006.

Este cert așadar că în perioada martie 2002 - iunie 2006 tranzitarea s-a efectuat în condiții de clandestinitate, deoarece atât în aprilie 2006 cât și la 12 mai 2006 el s-a aflat în municipiul Galați, pentru acceptarea primirii "în afacere" a părților vătămate I.(C.)C.L. și verișoarei sale, minora I.R.N., în ultimul caz preocupându-se de îmbarcarea în mijlocul de transport și predând personal pașaportul acesteia conducătorului auto.

Prin urmare, el nu s-a aflat exclusiv pe teritoriul României după anul 2004 când a fost expulzat din Spania și nici nu a reluat deplasările în afara acestuia în ianuarie 2007 când statul român a aderat la Uniunea Europeană, așa cum a declarat în ședința publică din data de 09 ianuarie 2009 iar afacerile sale cu inculpatul I.G.S. în realitate nu au avut ca obiect comercializarea de produse cosmetice ci recrutarea tinerelor dornice să meargă „la muncă" în Italia, respectiv primirea și trimiterea acestora în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituției la stradă, în interesul său și al celor doi asociați - coinculpați.

Plasarea părților vătămate sub total control al celor trei apelanți, asociere în cadrul căreia acesta avea rolul de lider și organizator al grupului, apelantul I.G.S. pe acela de racolator și transportator iar inculpata V.C. de "supraveghetoare a victimelor" și persoană desemnată pentru colectarea câștigurilor ilicite, rezultă indubitabil din conținutul convorbirilor telefonice interceptate în condițiile art. 91 și urm. C. proc. pen., purtate în perioada 10 -12 octombrie 2007 între ultimii doi făptuitori.

Că apelanta V.C. era în relații apropiate cu inculpatul D.A. și de fapt în lipsa celor doi "șefa prostituatelor" rezultă și din procesul - verbal întocmit cu ocazia verificării telefonului acestuia, în memoria căruia s-au regăsit o serie de apeluri recepționate și numere formate de la telefon utilizat în Italia, inclusiv în luna octombrie 2007, anterior identificării prin intermediul apelantului I.G.S. și punerii în executare a mandatului European de arestare emis împotriva sa.

Separat de aceasta din coroborarea declarațiilor părților vătămate și martorei I.N. rezultă cu certitudine că racolarea victimei minore I.R.N., consăteanca și ruda inculpatului I.G.S., s-a efectuat prin inducerea în eroare asupra naturii locului de muncă, profitându-se de situația materială precară a acesteia și mamei sale, de lipsa de instrucție și informație minimă privind exercitarea unui contract încheiat în afara statului român, având ca obiect "lucrul cu clienții", într-un bar, ea fiind la prima ieșire din țară.

Confirmarea unor convorbiri telefonice purtate cu victima I.(C.)C.L., nu poate conduce la înlăturarea sau atenuarea răspunderii penale a apelantului, cât timp s-a dovedit rolul esențial avut în acceptarea ofertei, prin insistențele repetate și demersurile efectuate pentru obținerea pașaportului, procurii de reprezentare, deplasarea la Galați și preluarea de către coinculpatul D.A.

De altfel, intervenția rudei apropiate poate fi și consecința constrângerii fizice ori psihice exercitate la reședința din Roma de către ceilalți participanți la activitatea infracțională, în contextul statutului de victimă exploatată în condițiile expuse.

La aceasta se adaugă împrejurarea că după preluarea de către inculpata V.C., reținându-i-se pașaportul sub motivația achitării datoriei în sumă de 700 Euro, nefiind de acord să practice prostituția la stradă, minora-victimă a fost supravegheată direct de inculpatul I.G.S., care pe lângă amenințările adresate, zilnic a supus-o la rele tratamente, lovind-o cu motivația că nu ar fi depus suficientă stăruință pentru racolarea clienților interesați să consume relații cu asemenea tânără.

Rezultând așadar că în modalitățile expuse, asociindu-se în vederea obținerii de câștiguri ilicite prin limitarea dreptului de voință și acțiune a celor patru victime între care una minoră, deci sub forma unui grup cu o anume specializare dar fără o structură piramidală conformă art. 7 din Legea nr. 39/2003, condamnarea apelanților D.A. zis "B. " sau "R.", I.G.S. zis "P." și V.C. zisă "M.", obținând beneficii în sumă de 20.000 Euro, 3.000 Euro și respectiv 17.000 Euro, condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., secundul și cu aplic. art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 este legală.

Statutul de victimă a infracțiunii invocat de inculpata V.C. în mod corect nu a fost reținut, nefiind aplicabile prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Chiar dacă în perioada incriminată și ea a practicat prostituția, probele prezentate mai sus au dovedit că, în asociere cu ceilalți doi inculpați, a acționat asupra celor patru victime, având calitatea de supraveghetoare și sarcini de colectare a sumelor realizate, răspunderea sa penală fiind corect stabilită.

Nici motivul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., invocat de toți inculpații, nu este fondat.

În mod corect s-a apreciat, în acord cu decizia nr. XVI/2007 a I.C.C.J. în recurs în interesul legii, că nu ne aflăm în prezența infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., obiectul juridic al acestuia limitându-se la apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și sancționarea asigurării ilicite a mijloacelor de existență.

În speță, s-a dovedită că acțiunile convergente săvârșite de cei trei coinculpați au fost subsumate obținerii de venituri ilicite din practicarea prostituției, prin vicierea consimțământului celor patru victime, induse în eroare asupra condițiilor în care vor lucra, profitându-se de dificultățile materiale în care se aflau de lipsa de informație și instrucție. Mai mult, victimelor le-a fost limitată libertatea de acțiune și voință prin reținerea pașaportului, fiind obligate la racolarea clienților după un anumit program, exercitându-se asupra lor amenințări și violențe.

S-a probat, prin urmare activitatea de constrângere desfășurată de inculpați asupra victimelor, astfel că, în mod corect s-a stabilit incidența art. 12, respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001.

De altfel, în cazul victimei persoană minoră, consimțământul chiar liber exprimat, nu are nici o relevanță pentru existența infracțiunii prev. de art. 13, dat fiind că textul nu o cere.

Ultimul motiv de recurs invocat de recurenții inculpați, prin care se critică individualizarea pedepsei (caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.) este de asemenea, nefondat.

În apel, în mod corect, s-a apreciat nelegala acordare a sporurilor de pedeapsă și au fost înlăturate, astfel că aceștia au de executat pedeapsa stabilită la limita minimă specială înscrisă în textele incriminatorii.

Perseverența manifestată în activitatea infracțională, modalitatea de operare, acțiunea în grup și cuantumul foloaselor obținute, sunt elemente care fac ca solicitarea de reducere a pedepselor să nu poată fi primită.

Cât privește criticile formulate de inculpatul D. privind neregularitățile efectuării urmăririi penale, acestea nu se circumscriu nici unuia din cazurile de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., incluzând și onorariile apărătorilor din oficiu pentru victimele intimate.

Conform art. 385

16

, art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru fiecare inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.C. , D.A. și I.G.S. împotriva deciziei penale nr. 30 din 4 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpate V.C. , durata arestării preventive de la 21 decembrie 2007, la 12 iunie 2009, pentru recurentul inculpat D.A., timpul reținerii și al arestării preventive de la 11 octombrie 2007, la 12 iunie 2009, iar din pentru recurentul inculpat I.G.S., timpul reținerii și al arestării preventive de la 9 octombrie 2007, la 12 iunie 2009.

Obligă recurentul inculpat I.G.S. la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea sa, iar suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți vătămate F.G., C.L.C., I.R.N. și T.C., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Obligă recurenții inculpați V.C. și D.A. la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți vătămate F.G., C.L.C., I.R.N. și T.C., se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2009.