ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1600/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1600/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată

următoarele :

Prin sentința

penală nr. 515 din 20 decembrie 2006, Tribunalul Vaslui a dispus următoarele :

A respins

cererea privind schimbarea încadrării juridice în sensul aplicării

dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Au fost condamnați inculpații:

pedepse de:

- câte 7

(șapte) ani închisoare pentru comiterea a 8 infracțiuni de trafic de minori,

prevăzute de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. [art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea

nr. 678/2001 în forma sa actuală] și interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durata de 5 ani;

- câte 6

(șase) ani închisoare pentru comiterea a 4 infracțiuni de trafic de persoane,

prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001 și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e)

C. pen. pe o durata de 5 ani, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca

inculpata D.O.G. să execute pedeapsă cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și e) C. pen. pe o durata de 5 ani.

pedepse de :

- câte 7 (șapte)

ani închisoare pentru comiterea a 8 infracțiuni de trafic de minori, prevăzute

de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 13 C. pen. [art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr.

678/2001 în forma sa actuală] și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) și e) C. pen. pe o durata de 5 ani;

- câte 6

(șase) ani închisoare pentru comiterea a 4 infracțiuni de trafic de persoane,

prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 5

ani.

În temeiul

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate,

urmând ca inculpatul I.S. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e)

C. pen. pe o durata de 5 ani.

3.

M.M. la pedepsele de :

- câte 6 (șase) ani închisoare,

pentru săvârșirea a 7 infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 13

alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 13 C. pen. [art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001

în forma sa actuală) și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.]

În temeiul art. 33 lit. a), art.

34 lit. b), art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca

inculpatul M.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

4) G.S.C. la pedepsele de :

-

câte 5 (cinci) ani închisoare, pentru

săvârșirea a 4 infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin.

(2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o

durată de 4 ani, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., a contopit pedepsele

aplicate, urmând ca inculpatul G.S.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5

(cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

A interzis

inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)-c), e) C. pen., pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen.

A dedus din

pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei D.O.G. durata reținerii de 24 de ore

începând cu 18 februarie 2005 ora 17:30 și până la 19 februarie 005, ora 17:30

si durata arestării preventive de la 19 februarie 2005 la 19 septembrie 2005.

A dedus din

pedeapsa rezultantă aplicată inculpaților M.M. și G.S.C. durata arestării

preventive începând cu 19 februarie 2005 și până la 11 noiembrie 2005, și

pentru inculpatul G.S.C. și durată reținerii începând cu 19 februarie 2005 ora

8:00 și până la 20 februarie 2005 ora 8:00.

A constatat

că împotriva inculpaților D.O.G., M.M. si G.S.C. a fost luată măsura obligării

de a nu părăsi țara și a menținut această măsură față de acești inculpați.

A confiscat

de la fiecare dintre inculpații I.S. si D.O.G., în folosul statului, suma

reprezentând echivalentul a câte 4500 Euro.

A confiscat

de la inculpatul G.S.C., în folosul statului, suma reprezentând echivalentul a

200 Euro, din care suma de 100 Euro se află la instanță, înregistrată in

registrul de corpuri delicte la poziția 51/2005 și suma de 8.500.000 lei ROL.

A confiscat

de la inculpatul M.M., în folosul statului, suma de 10.000.000 lei ROL.

A admis

cererea formulată de avocat C.R. pe care a exonerat-o de plata sumei de 500 lei

RON amendă judiciară.

A obligat

fiecare inculpat la plata sumei de 700 lei RON cu titlu de cheltuieli

judiciare, către stat.

Suma de 1.100

lei RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru

părțile vătămate se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției

Pentru a se

pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de

fapt:

În anul 2001,

inculpată D.O.G., originară din municipiul Bârlad, împreună cu concubinul său,

I.S., au înființat SC O.S. SRL Lipova, societate având ca principal obiect de

activitate comerțul.

În vara anului 2003,

cu ocazia desfășurării activităților comerciale în Stațiunea Venus, inculpații

D. si I. l-au cunoscut pe inculpatul M., care a lucrat pentru ei la

restaurantul „Vilele Călțun".

În primăvara anului

2004, inculpații D.O.G. și I.S. au amenajat, într-un imobil din localitatea

Lipova, un bar-restaurant numit „Casa S.", l-au contactat pe inculpatul

M., căruia i-au propus să găsească fete cu aspect fizic plăcut pentru a le

aduce în Lipova, urmând ca acestea să lucreze în restaurantul amintit ca

animatoare și dame de companie. Fiind de acord cu propunerea, inculpatul M. a

început să caute astfel de tinere, în special în barul „2222" din

municipiul Bârlad, la care tatăl acestui inculpat era administrator.

Inculpatul M. a

recunoscut că a avut această înțelegere cu inculpații D. si I., de a găsi fete

pe care să le ducă la Lipova, dar a susținut că acestea urmau să lucreze în

baza unor contracte de muncă la „Casa S.", ca animatoare, dansatoare sau

dame de companie, negând că ar fi știut că fetele urmau să întrețină și

raporturi sexuale cu clienții.

La începutul

lunii aprilie 2004, inculpatul M. le-a racolat pe C.A., de 17 ani și A.C. de 17

ani, cu o situație materială precară, propunându-le un loc de muncă într-un bar

din Arad, ca dansatoare, cu un salariu de 2.800.000 lei lunar.

Acest inculpat

le-a transportat pe amândouă în localitatea Lipova, pe traseu tinerele aflând

despre activitatea pe care urmau să o desfășoare, respectiv aceea de

dansatoare, sumar îmbrăcate, de determinare a clienților să consume o cantitate

cât mai mare de băuturi alcoolice și de întreținere de raporturi sexuale cu

aceștia, în schimbul unor sume de bani care urmau să fie împărțite în jumătate

cu inculpații I. si D.

La Lipova,

inculpatul I.S. le-a arătat restaurantul, camerele, explicându-le că tariful de

100 Euro pentru o oră de raporturi sexuale orale si normale se va plăti la bar

de către clienți, urmând ca la plecarea clientului fetele să primească

2.000.000 lei ROL.

După predarea

celor doua fete, inculpatul M. s-a întors la Bârlad.

În aceeași zi,

deoarece C.A. a fost anunțată telefonic de către membrii familiei că mama sa

este grav bolnavă, la cererea celor două, reproșându-le însă că a plătit pentru

ele inculpatului M. suma de 10.000.000 lei ROL. Aceste aspecte rezultă din

declarațiile date de C. și C.U. (f.  36 u.p., respectiv f.41).

În perioada

următoare, inculpatul M. le-a racolat pe părțile vătămate G.E., de 15 ani si

C.M., de 16 ani, tinere care abandonaseră cursurile școlare și care proveneau

din familii cu situații materiale precare, cunoscute de inculpatul M. Și

acestora, inculpatul le-a spus că vor lucra in localitatea Lipova, cu contract

de muncă, pentru un salariu de 2.800.000 lei ROL, că vor întreține raporturi

sexuale cu clienții barului și că vor împărți câștigurile astfel realizate cu

patronul clubului, inculpatul I. Pentru a le convinge, inculpatul M. le-a spus

că în acel bar lucrează și alte fete din Bârlad, pe care tot el le-a dus acolo.

Deoarece

părțile vătămate au acceptat propunerea și pentru a nu se răzgândi, inculpatul

M. le-a găzduit in apartamentul părinților săi. Cele două tinere au

recomandat-o si pe numita L.M., de 17 ani, la care au mers împreună cu

inculpatul M., acesta reiterând aceeași propunere făcută primelor două; L.M. a

fost de acord și ea, așa încât, a doua zi, toți patru au plecat la Lipova.

Aici, părțile

vătămate i-au cunoscut pe inculpații I. și D., care le-au explicat în ce va

consta activitatea lor, în modul arătat mai sus. Inculpații I. si D. le-au

întrebat pe fete vârstele acestora, le-au luat actele de identitate, cunoscând

astfel faptul că acestea erau minore, cerându-le ca, în cazul unui eventual

control, să-și decline alte identități și vârste trecute de majorat.

La sosirea lor

în „Casa S.", aici mai erau trei tinere din județul Vaslui, aduse tot de

inculpatul M., și anume: R.A.I., B.L.N. și A.A.M.

În perioada

care a urmat sosirii la Lipova, părțile vătămate G.E., C.M. și L.M. au dansat

în barul „Casa S.", au determinat clienții să consume băuturi alcoolice și

au întreținut raporturi sexuale cu aceștia, fiind supravegheate de inculpații

D., I. sau M.

Inculpatul

M.M., ulterior celor relatate mai sus, le-a racolat și pe părțile vătămate

C.I.E. și N.I.G., ambele în vârstă de 17 ani, pe care, de asemenea, le-a

transportat la Lipova.

Partea

vătămată N.I.G. a lucrat la „Casa S." timp de trei nopți, interval în care

a dansat dezbrăcată, a determinat clienții să consume cât mai multe băuturi

alcoolice și a întreținut raporturi sexuale cu un client, în afara barului,

inculpatul M. negociind prețul de 1.000.000 lei ROL pe care 1-a și încasat.

Această parte

vătămată, la insistențele telefonice ale membrilor familiei, s-a reîntors la

domiciliu după cele 3 nopți petrecute la „Casa S.".

În noaptea de

23 aprilie 2004, ora 03:00, o echipă din cadrul ITM Arad a efectuat un control

la barul „Casa S.", ocazie cu care s-a constatat că, la acel moment, își

desfășurau în bar activitatea, ca „animatoare", un număr de 7 tinere, cu

vârste sub 18 ani, fapt contrar dispozițiilor legale. Aceste aspecte au fost

consemnate în procesul-verbal seria AR nr. 0003925 din 07 iunie 2004,

inculpatul I.S., în calitate de administrator, opunându-se efectuării

controlului. S-a aplicat o amendă contravențională de 90 mil. de lei ROL, în

baza art. 20 din Legea nr. 108/1999. Animatoarele a căror prezență a fost

constatată de angajații ITM Arad sunt: C.A.M., R.A.I., B.L., L.M., C.I.E., G.E.

și C.M.

La începutul

lunii mai 2004, inculpații M. și I.S. le-a propus părților vătămate care lucrau

în acel moment în barul „Casa S.", să fie duse în Spania, în localitatea

Castellon, unde ar fi urmat să lucreze ca dame de companie, cheltuielile

necesare obținerii pașapoartelor, deplasării, cazării în Spania fiind suportate

de inculpații care vor asigura paza și supravegherea lor, iar veniturile

obținute de părțile vătămate în urma întreținerii de raporturi sexuale urmând a

fi împărțite în jumătate.

Părțile

vătămate au fost de acord cu propunerea, au făcut fotografii în Lipova, iar

inculpatul M. a plecat la Bârlad cu actele de identitate ale părților, vătămate

G.E., C.M., C.I.E. și L.M., pentru a le obține pașapoartele.

R.A.I. avea

deja pașaport așa încât aceasta a plecat in Spania împreună cu inculpații D.,

I. și M.

Ulterior

acestor discuții legate de plecarea în Spania, părțile vătămate G.E., C.M. și

L.M. au aflat de la clienții barului - lucrători ai PTF Nădlac - că inculpații

I. și D. au dus mai multe tinere în Spania, despre care nu se mai știe nimic,

iar în urma unor discuții telefonice cu R.A.I., au aflat de la aceasta că

muncește în condiții foarte grele, într-un club, fiind obligată să întrețină

raporturi sexuale cu câte 15-20 de clienți pe noapte, sumele obținute fiind

însușite de inculpatul I., au refuzat să mai plece în Spania și au solicitat să

fie lăsate să se întoarcă la familiile lor. Inițial, inculpatul I. a refuzat să

le lase să plece, dar, la insistențele lor, le-a permis părților vătămate G.E.

și C.M. să plece, iar partea vătămată L.M. a fost ținută încă o săptămână,

deoarece inculpatul I. a susținut că mai are de recuperat o sumă de bani

cheltuită pentru partea vătămată în vederea efectuării unui avort.

Partea

vătămată S.E.C. este din Lipova și provine dintr-o familie cu 8 copii, singura

sursă de venit fiind alocațiile acestor copii.

Cunoscându-i

situația materială precară, inculpații I. si D. i-au propus să lucreze în „Casa

S.", ca damă de companie. Aceasta a acceptat, a renunțat la cursurile

școlare și, din luna mai 2004 (dată la care era încă minoră), a început să

lucreze în bar, ca animatoare, dar fără a întreține raporturi sexuale cu

clienții, având în vedere și faptul că aceasta era chiar din Lipova unde

funcționa barul.

În cursul

lunii iulie 2004, inculpata D. i-a plătit părții vătămate S. taxele necesare

obținerii pașaportului și i-a depus actele pentru obținerea acestuia.

La data de 31

iulie 2004 inculpata D.O.G. a ieșit din țară împreună cu S.E.C., A.A.M. și

B.L.N., deplasându-se în Spania, în localitatea Burecasem, unde se afla și

R.A.I., care fusese dusă în Spania la data de 28 aprilie 2004 de către

inculpații D. și M.. Aici, inculpata D. le-a cerut să lucreze în barul

„S.", să racoleze clienți cu care să întrețină raporturi sexuale, lucru pe

care cele patru fete l-au și făcut, banii fiind încasați de către R.A. și dați

inculpaților D. si I.

După 3

săptămâni, cele trei fete au fost mutate de inculpatul S. în localitatea

Almazora, în clubul „Castellon" al cărui patron era prieten cu inculpatul,

unde părțile vătămate și-au continuat activitatea descrisă anterior.

Inculpatul

G.S.C. a fost consătean cu inculpata D., iar situația sa materială era una

precară, unica sursă de venit reprezentând-o pensiile părinților săi.

Inculpații D. și I. i-au propus să caute fete tinere, cu un aspect fizic

plăcut, care să nu aibă venituri, care să accepte să lucreze ca dame de

companie în clubul lor din Lipova, „Casa S.", sau intr-un club din Spania

și care să fie de acord să împartă, în jumătate cu ei, câștigurile astfel

realizate.     Cei doi inculpați i-au promis inculpatului G. câte 100 Euro

pentru fiecare fată racolată.

Fiind de acord

cu propunerea, în perioada următoare, inculpatul G. care primise de la cei doi

pliante color cu imagini din clubul Castellon pentru a fi mai convingător, a

început să caute fete. A abordat-o pe partea vătămată G.C.L., rudă de gradul

IV, care avea o situație financiară deosebit de precară și 2 copii în întreținere,

propunându-i să meargă in Spania și să lucreze într-un club, ca damă de

companie, urmând ca de ea să se ocupe inculpații D. și I.

Pentru a o

convinge de seriozitatea ofertei de muncă, inculpatul G. a intermediat o

discuție telefonică între această parte vătămată și inculpatul I., care i-a

garantat că o va angaja la clubul hotelului „Seleccion", prezentat în

pliantul aflat în posesia inculpatului G., unde va determina clienții să

consume cantități cât mai mari de băuturi alcoolice, subliniind, la suspiciunile

părții vătămate, că nu va fi obligată să se prostitueze.

La circa doua

săptămâni de la discuția telefonică, inculpații D. și I. au venit în satul

Sârbi, asigurând-o, din nou, pe partea vătămată G.C., că nu va practica

prostituția, ci doar va ține companie clienților. Aceasta a plecat la Lipova cu

cei doi inculpați, a stat 3 zile în imobilul nr. 331, după care inculpatul I. a

dus-o în Arad, i-a plătit biletul de autocar și a trimis-o în Spania. Aici a

fost așteptată de R.A., în localitate Almazora, cazată în clubul

„Castellon", aflând totodată că în acest club va trebui să întrețină

raporturi sexuale, fiind supravegheată de R. și de patronul clubului. După

câteva zile a venit și inculpatul I., căruia partea vătămată i-a reproșat că o

înșelase cu privire la natura activității pe care trebuia să o îndeplinească,

cerându-i acestuia să o aducă în țară, solicitare cu care inculpatul I. nu a

fost de acord, atrăgându-i atenția că îi este dator.

Partea

vătămată G.C. a lucrat în acel club aproximativ 3 luni, fiind ajutată de un

client să plece, dându-i-se o sumă de bani ce i-a permis să revină în țară. Cu

ocazia declarației date la procuror, aceasta a arătat că în cele aproximativ 3

luni a câștigat 3000 Euro în folosul inculpaților I. și D.

Inculpatul G.

a continuat să caute tinere și, în acest mod, a racolat-o pe partea vătămată

S.M., tot din satul Sârbi. Pentru a recupera pașaportul acesteia, inculpatul

s-a deplasat cu martorul G.G., în ziua de 23 ianuarie 2005, în localitatea

Agăș, județul Bacău și a plătit 1 milion lei ROL unor persoane neidentificate

care îi reținuseră lui S.M. actul în contul unei datorii. Ulterior, S.M. a fost

prezentată de inculpatul G. inculpaților I. si D. care au luat-o la Lipova.

Inculpatul G.

care ar fi convins-o să muncească pentru inculpații I. si D., urma să primească

suma de 100 Euro și că a primit de la inculpata D. sumele de 30 Euro si

1.500.000 lei ROL pentru găsirea părții vătămate G.C. iar, ulterior, sumele de

170 Euro, 1.500.000 lei ROL și, de asemenea, suma de 5.500.000 lei ROL, despre

această ultimă sumă inculpatul G. susținând că a fost cu titlu de împrumut,

susținere pe care instanța nu a acceptat-o, având in vedere contextul în care

acest inculpat a primit banii și având în vedere și titlul cu care primise

celelalte sume (în lei sau în valută), de recompensă pentru racolarea unor

fete.

În toamna

anului 2004, inculpatul G. i-a adus la cunoștință și martorului B.C.

propunerile făcute de inculpații D. și I., i-a înmânat un pliant și i-a spus și

acestuia să caute fete, întrucât vor fi recompensați cu 100 Euro pentru fiecare

fată. în aceste condiții martorul B. i-a prezentat-o pe partea vătămată B.V.,

doritoare să lucreze în străinătate.

Organele de

urmărire penală, sesizate în legătură cu faptele inculpaților I. și D., au folosit

investigatorul sub acoperire M.M., care a însoțit-o pe B.V. la întâlnirea cu

inculpatul G. Acesta le-a spus celor doua tinere că inculpații D. și I. au un

club în localitatea Lipova și un alt club în Spania pentru care caută dame de

companie. De asemenea, inculpatul le-a relatat că a mai dus fete la Lipova și,

de acolo, în Spania unde câștigă și câte 4000 Euro pe lună, prezentându-le

pliantele date de inculpații D. și I.

Părțile

vătămate B. si M. au acceptat propunerea inculpatului G., după ce acesta le-a

intermediat și o discuție telefonică cu inculpatul, care le-a confirmat

aspectele relatate de inculpatul G.

În ziua de 17

februarie 2005, inculpatul G. le-a transportat pe cele două părți vătămate cu

autoturismul condus de martorul B. în localitatea Lipova, unde au ajuns a doua

zi și au fost primiți de inculpata D. (inculpatul I. fiind plecat în Spania).

Inculpata D. le-a confirmat și ea că părțile vătămate vor merge în Spania unde

vor lucra la un club de noapte, al cărui patron este inculpatul I. , și că vor

câștiga foarte mulți bani.

După

aproximativ două ore de la sosirea în Lipova a ultimelor două părți vătămate,

în imobilul nr. 331 a descins, în baza mandatului de percheziție nr. 11 din 16

februarie 2005, echipa operativă din cadrul IPJ Vaslui - SCCOA, inculpata

declarând că cele doua părți vătămate sunt verișoarele ei, însă,

ulterior,

a recunoscut că au fost aduse de inculpatul G. pentru a fi trimise in Spania.

Situația de

fapt și vinovăția inculpaților a fost stabilită pe baza materialului probator

administrat în cauză: declarațiile părților vătămate, declarațiile

inculpaților, declarațiile martorilor B., P.I.R., G.G., I.R., G.S., C.L.M.,

D.O., L.O., procesele-verbale de confruntare, procesele-verbale de percheziție

domiciliară, procesul-verbal al activității investigatorului acoperit,

procesul-verbal de constatare seria AR nr. 0003925 întocmit de ITM Arad.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel inculpații D.O.G., I.S., M.M. și G.S.C.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia

penală nr. 19 din 22 aprilie 2008, Curtea de Apel Iași a admis apelurile

declarate de inculpați, a desființat în parte în latura penală sentința și,

rejudecând, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a

faptelor reținute în sarcina inculpaților, după cum urmează:

Pentru

inculpații D.O.G. și I.S. - din 8 (opt) infracțiuni de trafic de minori,

prevăzute de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. [art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea

nr. 678/2001 în forma sa actuală] și art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea

de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (4) raportat

la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.

și art. 41 alin. (2) C. pen. și a menținut pedeapsa principală și cea

complementară stabilite fiecărui inculpat;

- din 4

(patru) infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (2)

raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., în infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată,

prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a menținut pedeapsa

principală și cea complementară stabilite fiecărui inculpat.

- pentru

inculpatul M.M. din 7 (șapte) infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de

art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 13 C. pen. [art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001

în forma sa actuală] și art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de trafic de

minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13

alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, și a menținut pedeapsa principală și cea

complementară stabilite.

Pentru

inculpatul G.S.C. din 4 (patru) infracțiuni de trafic de persoane prevăzută de

art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de trafic de persoane în

formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12

alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a

menținut pedeapsa principală și cea complementară stabilite.

În baza art. 34 lit.

b) și art. 33 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpaților D.O.G. și I.S.

pentru cele două infracțiuni reținute, inculpații urmând să execute pedeapsa

cea mai grea de câte 7 (șapte) ani închisoare și de câte 5 (cinci) ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e)

C. pen.

A înlăturat

dispoziția vizând interzicerea față de toți inculpații a exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. pe durata și în condițiile

prevăzute de art. 71 C. pen.

A menținut toate

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A menținut măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpații D.O.G.,

M.M. și G.S.C.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea

apelurilor declarate de inculpați au rămas în sarcina statului.

Onorariile pentru

apărătorii desemnați din oficiu victimelor, în cuantum de câte 150 lei au fost

avansate din fondul special al Ministerului Justiției.

Împotriva acestei

decizii penale au declarat recurs inculpații D.O.G., I.S., M.M. și G.S.C.,

precum și avocatul B.C.

Inculpata D.O.G. a

invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 4,

6, 10, 14, 17, 18 C. proc. pen.

Primul motiv de

recurs se referă la nulitatea hotărârii instanței de fond față de încălcarea

dispoziției privind publicitatea ședinței de judecată.

Judecata s-a

desfășurat în condiții de ședință publică deși, în conformitate cu dispozițiile

art. 24 din Legea nr. 678/2001, ședința trebuia să fie secretă.

Cu privire la cel

de-al doilea motiv de recurs, inculpata a susținut că, deși la data de 9 martie

2005, apărătorul său ales a solicitat procurorului să l încunoștințeze în

vederea participării la actele de urmărire penală ce se vor efectua, procurorul

nu s-a conformat, încălcând astfel, dreptul la apărare întrucât instanța a dat

crezare probelor administrate în cursul urmăririi penale, înlăturându-le pe

cele administrate atât în fond, cât și în apel.

Dreptul la apărare al

inculpatei a fost încălcat și în condițiile în care, deși prin încheierile din

noiembrie și decembrie 2005 i s-a admis cererea de amânare a cauzei în vederea

pregătirii apărării, în același timp s-a dispus audierea unor martori.

Un alt motiv de

casare se referă la greșita reținere a dispozițiilor art. 13 C. pen. în raport

de data faptelor pretins săvârșite, din luna aprilie 2004, până la sfârșitul

anului 2004, perioada infracțională fiind situată înaintea modificării Legii

nr. 678/2001 prin O.U.G. nr. 79 din iulie 2005, când nu erau prevăzute

condițiile referitoare la exploatarea victimelor.

Tot în cadrul acestui

caz de casare s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 329 C. pen. având în vedere că lipsește unul din elementele

constitutive ale infracțiunii și anume constrângerea.

S-a mai învederat

faptul că unele dintre părțile vătămate (C., N. și S.) au fost audiate numai de

lucrătorii de poliție, nu și de către procuror, iar declarațiile acestora sunt

luate înainte ca în cauză să se fi început urmărirea penală, având deci doar

caracterul unor acte premergătoare ce trebuie înlăturate.

În cauză nu au fost

audiați clienții, astfel încât condamnarea inculpatei numai pe baza

declarațiilor victimelor minore se constituie într-o gravă eroare de fapt,

motiv pentru care s-a solicitat achitarea acesteia în temeiul art. 10 lit. d)

C. proc. pen. sau trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de

probe.

Printr-un ultim motiv

de recurs, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate spre minimul prevăzut de

lege și suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei.

Inculpatul I.S. a

invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 4,

10, 14, 17 și 18 C. proc. pen.

S-a susținut că

hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate absolută, ședința de

judecată nefiind publică, astfel cum o cer dispozițiile art. 24 din Legea nr.

678/2001.

Al doilea motiv de

recurs se referă la faptul că deși inculpatul a susținut două motive de apel,

instanța a analizat doar unul, motiv pentru care s-a solicitat casarea și

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Printr-un al treilea

motiv de recurs, inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu putea săvârși faptele pentru care a

fost trimis în judecată, el aflându-se în Spania, nu în România.

A fost criticată și

încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului,

solicitându-se schimbarea acesteia în art. 329 alin. (1) sau (2) C. pen.

Inculpatul, care deținea barul unde victimele și-au desfășurat activitatea,

le-a înlesnit practicarea prostituției și, poate, și-a însușit și banii de pe

urma acesteia, dar fără constrângere sau înșelăciune.

Inculpatul nu a

cunoscut vârsta părților vătămate.

Având în vedere

conduita avută anterior comiterii faptelor, timpul scurs de la săvârșirea

acestora, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate și suspendarea

condiționată sau sub supraveghere a pedepsei.

Inculpatul M.M. a

invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C.

proc. pen.

În principal, a

solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., întrucât nu a constrâns și nu a supravegheat victimele.

În subsidiar, a

solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate având în vedere

circumstanțele sale personale.

Inculpatul G.S.C. a

invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 4, 14, 17 și

18 C. proc. pen.

S-a susținut că

hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate absolută întrucât ședința

de judecată a fost publică, iar nu secretă, astfel cum statuează legea

specială.

Cu privire la motivul

de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. s-a arătat că

instanța de apel a analizat global toate susținerile, deși fiecare inculpat are

o situație aparte ce trebuia analizată distinct.

Libertatea de voință

a victimelor nu a fost viciată.

Partea

vătămată S.M. este verișoara inculpatului și nici nu a ajuns în bar, doar a

avut grijă de un copil. Investigatorul sub acoperire nu este parte vătămată în

cauză.

S-a apreciat

că, în raport de probele administrate, s-a tras o concluzie greșită asupra vinovăției

inculpatului care nu este dovedită.

S-a solicitat ca, în

cazul reținerii cauzei spre rejudecare, să se dispună schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen. și să se reducă

cuantumul pedepsei, avându-se în vedere că inculpatul are un copil minor de

două luni.

Recurentul avocat B.C.

a solicitat înlăturarea amenzii aplicate prin încheierea Curții de Apel Iași

din 22 noiembrie 2007, întrucât a solicitat unui coleg să o substituie, dar

acesta nu a avut delegația de substituire asupra sa pentru a o prezenta

instanței.

Examinând

recursurile, Înalta Curte constată următoarele :

prevăzut de art. 385

9

pct. 4 C. proc. pen. a fost invocat de

recurenții inculpați D.O.G., I.S. și G.S.C.

Critica formulată

este nefondată.

Potrivit

dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 678/2001, ședințele de judecată în cauzele

privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 13 și de

pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice.

Dispoziția

sus-arătată reprezintă o derogare de la principiul publicități ședinței de

judecată statuat de art. 290 alin. (1) C. proc. pen. potrivit căruia ședința de

judecată este publică, iar minorii sub 16 ani nu pot asista la ședința de

judecată.

Alineatul 2 prevede

că, dacă judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere unor interese de

stat, moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane, instanța poate

declara ședință secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a

judecării cauzei.

Prima problemă ce

trebuie rezolvată este dacă în cauză s-a încălcat principiul publicității și

dacă este cazul a se constata intervenția nulității absolute prevăzute de art.

197 alin. (2) C. proc. pen.

Dacă regula

procedurală este publicitatea ședinței, iar dispozițiile relative la aceasta

sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, rezultă că legiuitorul protejează

tocmai publicitatea ce nu trebuie încălcată niciodată în favoarea ședinței

secrete și că numai aplicarea în sens invers a acestei reguli (adică declararea

ca nepublică a unei ședințe de judecată ce trebuia să fie publică) este

sancționată de lege cu nulitatea absolută.

Rezultă că

nerespectarea normei referitoare la declararea ședinței ca fiind nepublică în

cazul infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 678/2001 este sancționată

numai cu nulitatea relativă și numai în măsura în care se face dovada unei

vătămări             care nu poate fi înlăturată decât prin

Or, din conținutul

normei analizate, prin raportare și la cel al normei generale prevăzute de art.

290 alin. (2) C. proc. pen., rezultă că protecția acordată de legiuitor prin

declararea ca nepublică a ședinței de judecată în cauzele privind infracțiunea

de trafic de persoane prevăzută de art. 13 C. pen. are în vedere persoana

victimelor, viața intimă și demnitatea acestora.

Părțile vătămate nu

au invocat vătămarea intereselor lor, iar inculpații nu au îndreptățirea să o

facă, nefîind afectați în vreun mod de faptul că ședința de judecată a avut

caracter public.

De altfel, la

termenul de judecată din data de 27 iulie 2005, instanța de fond, Tribunalul

Vaslui, a declarat ședința de judecată nepublică, în temeiul art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 678/2001, dispoziție la care apărătorul inculpaților D.O.G. și

I.S. s-a opus, arătând că victimele sunt majore (f. 145 dosar fond); prin

aceasta, inculpații au demonstrat indubitabil că nu interesele lor ar fi fost

vătămate, ci, eventual, ale părților vătămate și martorelor audiate în cauză.

În continuare,

judecare cauzei s-a făcut numai în ședință nepublică, așadar solicitarea

constatării nulității hotărârii instanței de fond pentru acest argument este

neavenită.

La rândul ei, Curtea

de Apel Iași a judecat numai în ședință nepublică, doar pronunțarea din data de

22 aprilie 2008, având loc în ședință publică, astfel că Înalta Curte constată

nejustificată aducerea în discuție, în fața sa, a acestui motiv de recurs.

prevăzut de art. 385

9

pct. 6 C. proc. pen. a fost invocat de

inculpata D.O.G.. Este adevărat că prin cererea depusă la 9 martie 2005,

avocatul P.B., apărător ales al inculpaților D.O.G. și I.S., a formulat o

cerere prin care solicita Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui să fie

anunțat în vederea participării la orice act de urmărire penală ce se

efectuează în cauză (f. 242).

Înalta Curte constată

că parchetul a dat curs acestei cereri și actele de urmărire penală ce au

succedat datei de 9 martie 2005 s-au efectuat în prezența apărătorului ales al

inculpatului, cu excepția celor care nu impuneau prezența acestuia (aplicarea

măsurii sechestrului asigurător, căutarea părților vătămate și inculpaților,

verificări privind evidența intrărilor-ieșirilor din țară ale victimelor și

inculpaților).

Apărătorul a

participat la audierea martorilor G.S., C.L.M., D.O.N., L.O.F., la data de 7

aprilie 2005 (f. 83-86);efectuarea de confruntări la 11 mai 2005 (f.91,

96-101).

Ceea ce s-a

omis a se arăta cu ocazia criticii formulate este că inculpații D.O.G. și I.S.

au avut mai mulți avocați aleși (împuterniciri avocațiale la filele 237, 238,

239, 240), iar la actele de urmărire penală întocmite ulterior datei de 9

martie 2005 a participat doar domnul avocat V.B., ceea ce nu justifică însă

motivul de recurs invocat.

Prin prezența

unuia dintre apărătorii aleși (care a formulat și cereri de probe, întrebări

pentru confruntări), urmărirea penală s-a desfășurat în condiții de respectare

a legii și a dreptului de apărare al recurentei-inculpate , potrivit

dispozițiilor art. 171 C. proc. pen.

Critica

formulată fiind nefondată, Înalta Curte o va respinge ca atare.

recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. a fost invocat de

inculpații D.O.G. și I.S.

Criticile

formulate sunt nefondate.

Instanța s-a

pronunțat motivat asupra tuturor cererilor formulate de inculpați, iar

drepturile procesuale ale acestora au fost pe deplin respectate.

La data de 9

noiembrie 2005 (f.360 dosar fond), apărătorul inculpaților D.O.G. și I.S.,

avocat J.C., a solicitat amânarea cauzei pentru a studia dosarul și a pregăti

apărarea, având în vedere data angajamentului său de asistență juridică.

Instanța a

respins cererea având în vedere faptul că inculpații erau deja asistați de un

apărător ales în persoana avocatului T.T., dreptul la apărare fiind asigurat în

condițiile art. 171 C. proc. pen., iar amânarea cauzei pentru motivul invocat,

nejustificată.

În aceste

împrejurări, audierea martorelor L.M. și C.M. s-a făcut în condiții de deplină

legalitate.

La termenul

de judecată din data de 2 decembrie 2005, inculpata D.O.G., asistată de

avocatul ales J.C., s-a prevalat de absența celuilalt avocat ales, T.T., pentru

a solicita amânarea cauzei, invocând faptul că dorește să fie audiată în

prezența ambilor apărători.

Instanța a

admis cererea și a amânat judecarea cauzei pentru data de 4 ianuarie 2006, dar

a dispus audierea inculpaților G.S.C. și M.M.

Susținerea inculpatei

D.O.G. că, în aceste condiții

,

s-a încălcat principiul

contradictorial echitabil, deoarece nu a avut posibilitatea de a pune întrebări

inculpaților pentru lămurirea situației de fapt întrucât, în realitate, ea

ceruse termen pentru pregătirea apărării, este nefondată și în total dezacord

cu realitatea (f. 395-397 dosar fond).

Nu numai că la

termenul din 2 decembrie 2005 nu s-a solicitat de către inculpată termen pentru

pregătirea apărării, dar fiind asistată de avocat ales nimic nu a împiedicat-o

să-și exercite dreptul la a pune întrebări inculpaților audiați în prezența sa.

Cel care, la 2

decembrie 2005, a cerut termen pentru studierea dosarului a fost inculpatul G.,

căruia însă cererea i s-a respins motivat.

Recurenta inculpată

preia situații care nu îi aparțin și invocă motive de recurs care nu o privesc

și nu o vatămă în interesele sale.

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. a fost invocat de toți

cei patru inculpați.

Înalta Curte constată

fondată, în parte, critica formulată prin motivele de recurs de către inculpata

D.O.G. cu privire la faptul că martorele N.I.G. (f. 33-35 dosar urmărire

penală), C.A. (f.36-37) au fost audiate exclusiv de lucrătorul de poliție

judiciară, mai înainte de a se începe urmărirea penală de către procuror, iar

ulterior acestei date de 25 ianuarie 2005, (f.2, 3 dosar urmărire penală), nu

au mai fost ascultate nici de procuror, nici de instanță, în niciunul din cele

două grade de jurisdicție parcurse.

În considerarea

dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 678/2001 care stabilesc că pentru

infracțiunile prevăzute de acest act normativ urmărirea penală se efectuează în

mod obligatoriu de către procuror, având în vedere dispozițiile art. 64, art.

75 și art. 78 C. proc. pen., Înalta Curte constată că declarațiile persoanelor

arătate mai sus nu pot constitui declarații de părți vătămate sau martori.

Aceste declarații pot

avea însă caracterul unor denunțuri, în sensul art. 223 C. proc. pen.,

constituindu-se într-un mod de sesizare a organelor de urmărire penală cu

privire la săvârșirea unor infracțiuni de către inculpați, fapte în legătură cu

care au relatat celeilalte victime și martori ai cauzei.

Cât privește partea

vătămată G.E., aceasta a fost audiată de procuror, la data de 11 februarie 2005

(f. 10), iar S.M. a fost audiată de instanță în apel. Martora A.C. a fost

audiată la data de 19 februarie 2005 de către lucrătorul de poliție judiciară,

potrivit delegării sale de către procuror survenită la 25 ianuarie 2005.

Declarațiile acestor

tinere (G., S., C.) fiind luate în condiții procedurale corect aplicate, ele

servesc la stabilirea adevărului în cauză.

Înalta Curte constată

că instanțele au depus strădania necesară audierii tuturor părților și

martorilor, au desfășurat un probatoriu necesar și suficient stabilirii

situației de fapt reale, au interpretat și evaluat corect probele administrate.

Din analiza acestora

rezultă că inculpații D.O.G., I. S., M.M. și G.S.C. se fac vinovați de

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Audiate de procuror

în prezența apărătorului, părțile vătămate G.E., C.M. și L.M. au relatat despre

modul în care au fost racolate de inculpatul M.M., despre modul în care au

întreținut raporturi sexuale cu clienții barului, precum și despre modul în

care erau supravegheate de M.M., D.O.G. și I. S., în posesia acestuia din urmă

aflându-se actele lor de identitate și de el temându-se, din cauza

comportamentului său agresiv.

Exploatarea sexuală a

victimelor în Spania este dovedită cu declarațiile părților vătămate S.E.C. și

G.C.L., aceasta din urmă fiind racolată de inculpatul G.S.C.

În egală măsură,

activitatea infracțională a acestui din urmă inculpat, dar și cea a

inculpaților D. și I., a fost stabilită prin declarațiile părților vătămate

S.M. și B.V., precum și a investigatorului sub acoperire M.M. care au descris

modul și scopul pentru care au fost racolate, ca și prin declarația martorului

B.C. care s-a ocupat de transportarea lor la Lipova.

Faptul că în timpul

cercetării judecătorești, părțile vătămate L.M., C.M., G.C.L., S.E.C., C.E.I.

și martora P.I. a au revenit, fără nicio motivare plauzibilă, asupra

declarațiilor date la urmărirea penală, nu îndreptățește la a înlătura aceste

probe administrate în fața procurorului și a avocaților și întărite în urma

confruntărilor efectuate în aceleași condiții de asigurare a asistenței

juridice.

Dimpotrivă, întrucât

probele cu declarațiile victimelor și ale martorilor administrate în cursul

urmăririi penale s-au coroborat între ele, fiind întregite de procesul-verbal

de constatare din 23 aprilie 2004, procesul-verbal privind relatarea

conținutului unor convorbiri telefonice purtate de inculpați (f. 167-171 dosar

urmărire penală), - dovezile privind intrările-ieșirile din perioada analizată,

Înalta Curte constată că în mod corect ele au fost menținute de instanțe și

valorificate în vederea stabilirii situației de fapt.

Din conținutul

procesului-verbal încheiat la 11 aprilie 2005 de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial Vaslui pe baza notelor de interceptare a convorbirilor telefonice

purtate de la posturile telefonice aparținând inculpaților I. S., D.O.G. și

G.S.C. rezultă modul de operare al acestora, faptul că ei se ocupau de

obținerea documentelor de călătorie ale victimelor, ca și de transportul lor în

Spania, dar și la Lipova.

Victimele erau alese

dintre persoane paupere, cu experiență de viață redusă, dornice de câștiguri

materiale imediate.

Înalta Curte constată

că în cauză nu este necesară suplimentarea probatoriului, cel administrat

făcând pe deplin dovada vinovăției inculpaților, astfel că nu se impune nici

trimiterea cauzei la instanța de fond și nici achitarea acestora, criticile

formulate prin motivele de recurs fiind nefondate, astfel cum s-a arătat mai

sus.

Cât privește faptul

că inculpatului I. S. nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală de către

procuror, acesta s-a datorat împrejurării că inculpatul s-a sustras urmăririi

penale, parchetul depunând însă diligentele necesare de căutare a sa în vederea

îndeplinirii actului procedural, astfel cum rezultă din procesele-verbale

încheiate în acest scop și aflate la dosarul cauzei (f. 212-216 dosar urmărire

penală).

prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. a fost invocat de

inculpații D.O.G., S. I. și G.S.C.

Criticile formulate

sunt nefondate.

Instanța de apel a

stabilit în mod corect încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina

fiecărui inculpat.

Analizându-se

diferența dintre infracțiunea de proxenetism și infracțiunea de trafic de

persoane, respectiv trafic de minori, din punctul de vedere al manierei de

exprimare a consimțământului de către victimă, s-a arătat în mod corect că dacă

la proxenetism, persoana care este îndemnată sau căreia i se înlesnește

practicarea prostituției, își dă acordul în mod nealterat, voința sa de a se

prostitua aparținându-i în totalitate, în mod liber, în ceea ce privește

traficul de persoane, consimțământul la exploatare, inclusiv în forma

prostituției, este afectat de violență sau de modalități de captare

nonagresivă, în urmărirea aceluiași scop.

Or, în speță,

din materialul probator administrat a rezultat că racolarea victimelor s-a

făcut prin inducerea în eroare a acestora, fiindu-le promisă angajarea cu

contract de muncă în calitate de dansatoare sau dame de companie, activități ce

presupuneau - conform prezentărilor făcute de inculpați, doar dans în fața

clienților, determinarea acestora să consume cât mai mult și, dacă doreau să

câștige bani mai mulți, victimele puteau să întrețină raporturi sexuale cu

clienții, profitul obținut urmând a fi împărțit în mod egal; în cazul victimei

G.C.L., propunerea făcută de inculpați a vizat obținerea unui loc de muncă

decent, ce nu presupunea întreținerea de raporturi sexuale cu clienții.

Odată

racolate, victimelor li s-au impus alte condiții decât cele promise - ele nu au

putut stabili numărul clienților, practicile sexuale și nici nu au primit banii

promiși, fiind controlate și intimidate de către inculpați.

Prin urmare,

acțiunile de traficare comise de inculpați au avut ca finalitate subiectivă

scopul exploatării persoanei, astfel cum este definit în art. 2 din Legea nr.

678/2001, deci limitarea dreptului la libertate de voință și acțiune a părților

vătămate, valori sociale protejate de legiuitor în cazul infracțiunilor

prevăzute de Legea nr. 678/2001, spre deosebire de infracțiunea de proxenetism

care urmărește apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și

de asigurare licită a mijloacelor de existentă.

Inculpații au

cunoscut vârsta victimelor, actele de identitate ale acestora fiind în permanență

asupra lor, astfel că nu se poate reține eroarea asupra stării de minoritate a

unora dintre tinerele traficate.

Prevederile

art. 13 C. pen. au fost aplicate în mod corect, dat fiind faptul că în cazul

infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 678/2001 în legătură cu care dispoziția de aplicare a legii

penale mai favorabile a fost reținută, limitele de pedeapsă ale încadrării

juridice actuale sunt mai mari, fiind deci în dezavantajul inculpaților (de la

10 la 20 ani închisoare, în loc de 5 - 15 ani închisoare, astfel cum prevedea

legea în vigoare la data săvârșirii faptelor, față de legea în vigoare la data

judecării lor).

recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a fost invocat de

toți cei patru inculpați.

Criticile

formulate sunt fondate.

Având în

vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, precum și scopul

acesteia de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni prin reeducarea

condamnaților, având în vedere constatările cu privire la întinderea

activității infracționale a inculpaților făcute cu ocazia analizării motivului

de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., considerând

datele și împrejurările în legătură cu conduita avută anterior săvârșirii

faptelor și situația familială a inculpaților, Înalta Curte constată că

pedepsele aplicate sunt prea mari, impunându-se reducerea cuantumului acestora

în cazul inculpaților D.O.G. și I.S. Cu privire la inculpații M.M. și G.S.C. se

va avea în vedere contribuția efectivă la activitatea infracțională,

împrejurarea că niciun moment aceștia nu au acționat autonom, ci numai în

legătură și la dispoziția coinculpaților D. și I.S., sumele de bani modice

dobândite în urma faptelor săvârșite. Pentru acești doi inculpați, se va face

aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și

alin. (2) C. pen., coborându-se pedepsele sub limita minimă prevăzută de lege,

în conformitate cu dispozițiile art. 76 lit. b) C. pen.

În

consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

Înalta Curte va admite recursul inculpaților și va casa decizia penală nr. 19

din 22 aprilie 2008 a Curții de Apel Iași numai cu privire la individualizarea

pedepselor.

Pedeapsa

aplicată inculpaților D.O.G. și I.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. va fi redusă de la câte

7 ani închisoare la câte 5 ani închisoare.

Pedeapsa

aplicată acelorași inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. va fi redusă de la câte 6 ani închisoare la

câte 5 ani închisoare.

În baza art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpații vor executa pedeapsa de câte 5

ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. redusă la durata de câte 3 ani

pentru fiecare dintre ei.

Potrivit

dispozițiilor legale arătate mai sus, în considerente, pedeapsa aplicată

inculpatului M.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (4)

raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13

C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. va fi coborâtă de la 6 ani închisoare la 4

ani închisoare, iar pedeapsa aplicată inculpatului G.S.C. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 5 ani

închisoare la 3 ani închisoare.

Totodată,

durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute art. 64 lit.

a), b), e) C. pen. va fi redusă pentru flecare inculpat de la câte 4 ani la

câte 2 ani.

Înalta Curte

va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, constatând încetată de

drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de

inculpații D.O.G., M.M. și G.S.C.

În baza art.

192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen. onorariile apărătorilor din oficiu

pentru inculpații M.M. și G.S.C., și pentru părțile vătămate se vor plăti din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Cu privire la

recursul declarat de avocatul B.C.

Prin

încheierea de ședință din 20 decembrie 2007, Curtea de Apel Iași, în baza art.

199 alin. (3) C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată cererea formulată de

avocat B.C. privind scutirea de plata amenzii judiciare în cuantum de 2000 lei

aplicată prin încheierea de ședință din data de 22 noiembrie 2007.

Curtea a

constatat că martora C.A. nu a fost asistată de apărătorul desemnat din oficiu

la termenul de judecată din 22 noiembrie 2007, avocatul care a lipsit, B.C.,

neasigurând nici substituirea sa, potrivit dispozițiilor art. 198 alin. (3) C.

proc. pen.

Prin recursul

declarat, avocatul a susținut că a asigurat substituirea, delegația

apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică fiind depusă după

ședința de judecată.

Înalta Curte

constată că avocatul a lipsit motivat la termenul de judecată din 22 noiembrie

2007, depunând un act medical în acest sens (f. 399 dosarul instanței de apel)

și a luat măsuri de subs