Decizia nr. 1600/2009 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 2204/89/2005 — recurs împotriva sentinței nr. 515/2006 a Tribunalului Vaslui

D.O.G., la pedepse de: - câte 7 (șapte) ani închisoare pentru comiterea a 8 infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. [art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 în forma sa actuală] și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durata de 5 ani; - câte 6 (șase) ani închisoare pentru comiterea a 4 infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durata de 5 ani, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata D.O.G. să execute pedeapsă cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durata de 5 ani.

I.S. la pedepse de : - câte 7 (șapte) ani închisoare pentru comiterea a 8 infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. [art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 în forma sa actuală] și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durata de 5 ani; - câte 6 (șase) ani închisoare pentru comiterea a 4 infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 5 ani. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul I.S. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durata de 5 ani.

M.M. la pedepsele de : - câte 6 (șase) ani închisoare, pentru săvârșirea a 7 infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. [art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 în forma sa actuală) și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.] În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul M.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani. 4) G.S.C. la pedepsele de : - câte 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul G.S.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani. A interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)-c), e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei D.O.G. durata reținerii de 24 de ore începând cu 18 februarie 2005 ora 17:30 și până la 19 februarie 005, ora 17:30 si durata arestării preventive de la 19 februarie 2005 la 19 septembrie 2005. A dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpaților M.M. și G.S.C. durata arestării preventive începând cu 19 februarie 2005 și până la 11 noiembrie 2005, și pentru inculpatul G.S.C. și durată reținerii începând cu 19 februarie 2005 ora 8:00 și până la 20 februarie 2005 ora 8:00. A constatat că împotriva inculpaților D.O.G., M.M. si G.S.C. a fost luată măsura obligării de a nu părăsi țara și a menținut această măsură față de acești inculpați. A confiscat de la fiecare dintre inculpații I.S. si D.O.G., în folosul statului, suma reprezentând echivalentul a câte 4500 Euro. A confiscat de la inculpatul G.S.C., în folosul statului, suma reprezentând echivalentul a 200 Euro, din care suma de 100 Euro se află la instanță, înregistrată in registrul de corpuri delicte la poziția 51/2005 și suma de 8.500.000 lei ROL. A confiscat de la inculpatul M.M., în folosul statului, suma de 10.000.000 lei ROL. A admis cererea formulată de avocat C.R. pe care a exonerat-o de plata sumei de 500 lei RON amendă judiciară. A obligat fiecare inculpat la plata sumei de 700 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat. Suma de 1.100 lei RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru părțile vătămate se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: În anul 2001, inculpată D.O.G., originară din municipiul Bârlad, împreună cu concubinul său, I.S., au înființat SC O.S. SRL Lipova, societate având ca principal obiect de activitate comerțul. În vara anului 2003, cu ocazia desfășurării activităților comerciale în Stațiunea Venus, inculpații D. si I. l-au cunoscut pe inculpatul M., care a lucrat pentru ei la restaurantul „Vilele Călțun". În primăvara anului 2004, inculpații D.O.G. și I.S. au amenajat, într-un imobil din localitatea Lipova, un bar-restaurant numit „Casa S.", l-au contactat pe inculpatul M., căruia i-au propus să găsească fete cu aspect fizic plăcut pentru a le aduce în Lipova, urmând ca acestea să lucreze în restaurantul amintit ca animatoare și dame de companie. Fiind de acord cu propunerea, inculpatul M. a început să caute astfel de tinere, în special în barul „2222" din municipiul Bârlad, la care tatăl acestui inculpat era administrator. Inculpatul M. a recunoscut că a avut această înțelegere cu inculpații D. si I., de a găsi fete pe care să le ducă la Lipova, dar a susținut că acestea urmau să lucreze în baza unor contracte de muncă la „Casa S.", ca animatoare, dansatoare sau dame de companie, negând că ar fi știut că fetele urmau să întrețină și raporturi sexuale cu clienții. La începutul lunii aprilie 2004, inculpatul M. le-a racolat pe C.A., de 17 ani și A.C. de 17 ani, cu o situație materială precară, propunându-le un loc de muncă într-un bar din Arad, ca dansatoare, cu un salariu de 2.800.000 lei lunar. Acest inculpat le-a transportat pe amândouă în localitatea Lipova, pe traseu tinerele aflând despre activitatea pe care urmau să o desfășoare, respectiv aceea de dansatoare, sumar îmbrăcate, de determinare a clienților să consume o cantitate cât mai mare de băuturi alcoolice și de întreținere de raporturi sexuale cu aceștia, în schimbul unor sume de bani care urmau să fie împărțite în jumătate cu inculpații I. si D. La Lipova, inculpatul I.S. le-a arătat restaurantul, camerele, explicându-le că tariful de 100 Euro pentru o oră de raporturi sexuale orale si normale se va plăti la bar de către clienți, urmând ca la plecarea clientului fetele să primească 2.000.000 lei ROL. După predarea celor doua fete, inculpatul M. s-a întors la Bârlad. În aceeași zi, deoarece C.A. a fost anunțată telefonic de către membrii familiei că mama sa este grav bolnavă, la cererea celor două, reproșându-le însă că a plătit pentru ele inculpatului M. suma de 10.000.000 lei ROL. Aceste aspecte rezultă din declarațiile date de C. și C.U. (f. 36 u.p., respectiv f.41). În perioada următoare, inculpatul M. le-a racolat pe părțile vătămate G.E., de 15 ani si C.M., de 16 ani, tinere care abandonaseră cursurile școlare și care proveneau din familii cu situații materiale precare, cunoscute de inculpatul M. Și acestora, inculpatul le-a spus că vor lucra in localitatea Lipova, cu contract de muncă, pentru un salariu de 2.800.000 lei ROL, că vor întreține raporturi sexuale cu clienții barului și că vor împărți câștigurile astfel realizate cu patronul clubului, inculpatul I. Pentru a le convinge, inculpatul M. le-a spus că în acel bar lucrează și alte fete din Bârlad, pe care tot el le-a dus acolo. Deoarece părțile vătămate au acceptat propunerea și pentru a nu se răzgândi, inculpatul M. le-a găzduit in apartamentul părinților săi. Cele două tinere au recomandat-o si pe numita L.M., de 17 ani, la care au mers împreună cu inculpatul M., acesta reiterând aceeași propunere făcută primelor două; L.M. a fost de acord și ea, așa încât, a doua zi, toți patru au plecat la Lipova. Aici, părțile vătămate i-au cunoscut pe inculpații I. și D., care le-au explicat în ce va consta activitatea lor, în modul arătat mai sus. Inculpații I. si D. le-au întrebat pe fete vârstele acestora, le-au luat actele de identitate, cunoscând astfel faptul că acestea erau minore, cerându-le ca, în cazul unui eventual control, să-și decline alte identități și vârste trecute de majorat. La sosirea lor în „Casa S.", aici mai erau trei tinere din județul Vaslui, aduse tot de inculpatul M., și anume: R.A.I., B.L.N. și A.A.M. În perioada care a urmat sosirii la Lipova, părțile vătămate G.E., C.M. și L.M. au dansat în barul „Casa S.", au determinat clienții să consume băuturi alcoolice și au întreținut raporturi sexuale cu aceștia, fiind supravegheate de inculpații D., I. sau M. Inculpatul M.M., ulterior celor relatate mai sus, le-a racolat și pe părțile vătămate C.I.E. și N.I.G., ambele în vârstă de 17 ani, pe care, de asemenea, le-a transportat la Lipova. Partea vătămată N.I.G. a lucrat la „Casa S." timp de trei nopți, interval în care a dansat dezbrăcată, a determinat clienții să consume cât mai multe băuturi alcoolice și a întreținut raporturi sexuale cu un client, în afara barului, inculpatul M. negociind prețul de 1.000.000 lei ROL pe care 1-a și încasat. Această parte vătămată, la insistențele telefonice ale membrilor familiei, s-a reîntors la domiciliu după cele 3 nopți petrecute la „Casa S.". În noaptea de 23 aprilie 2004, ora 03:00, o echipă din cadrul ITM Arad a efectuat un control la barul „Casa S.", ocazie cu care s-a constatat că, la acel moment, își desfășurau în bar activitatea, ca „animatoare", un număr de 7 tinere, cu vârste sub 18 ani, fapt contrar dispozițiilor legale. Aceste aspecte au fost consemnate în procesul-verbal seria AR nr. 0003925 din 07 iunie 2004, inculpatul I.S., în calitate de administrator, opunându-se efectuării controlului. S-a aplicat o amendă contravențională de 90 mil. de lei ROL, în baza art. 20 din Legea nr. 108/1999. Animatoarele a căror prezență a fost constatată de angajații ITM Arad sunt: C.A.M., R.A.I., B.L., L.M., C.I.E., G.E. și C.M. La începutul lunii mai 2004, inculpații M. și I.S. le-a propus părților vătămate care lucrau în acel moment în barul „Casa S.", să fie duse în Spania, în localitatea Castellon, unde ar fi urmat să lucreze ca dame de companie, cheltuielile necesare obținerii pașapoartelor, deplasării, cazării în Spania fiind suportate de inculpații care vor asigura paza și supravegherea lor, iar veniturile obținute de părțile vătămate în urma întreținerii de raporturi sexuale urmând a fi împărțite în jumătate. Părțile vătămate au fost de acord cu propunerea, au făcut fotografii în Lipova, iar inculpatul M. a plecat la Bârlad cu actele de identitate ale părților, vătămate G.E., C.M., C.I.E. și L.M., pentru a le obține pașapoartele. R.A.I. avea deja pașaport așa încât aceasta a plecat in Spania împreună cu inculpații D., I. și M. Ulterior acestor discuții legate de plecarea în Spania, părțile vătămate G.E., C.M. și L.M. au aflat de la clienții barului - lucrători ai PTF Nădlac - că inculpații I. și D. au dus mai multe tinere în Spania, despre care nu se mai știe nimic, iar în urma unor discuții telefonice cu R.A.I., au aflat de la aceasta că muncește în condiții foarte grele, într-un club, fiind obligată să întrețină raporturi sexuale cu câte 15-20 de clienți pe noapte, sumele obținute fiind însușite de inculpatul I., au refuzat să mai plece în Spania și au solicitat să fie lăsate să se întoarcă la familiile lor. Inițial, inculpatul I. a refuzat să le lase să plece, dar, la insistențele lor, le-a permis părților vătămate G.E. și C.M. să plece, iar partea vătămată L.M. a fost ținută încă o săptămână, deoarece inculpatul I. a susținut că mai are de recuperat o sumă de bani cheltuită pentru partea vătămată în vederea efectuării unui avort. Partea vătămată S.E.C. este din Lipova și provine dintr-o familie cu 8 copii, singura sursă de venit fiind alocațiile acestor copii. Cunoscându-i situația materială precară, inculpații I. si D. i-au propus să lucreze în „Casa S.", ca damă de companie. Aceasta a acceptat, a renunțat la cursurile școlare și, din luna mai 2004 (dată la care era încă minoră), a început să lucreze în bar, ca animatoare, dar fără a întreține raporturi sexuale cu clienții, având în vedere și faptul că aceasta era chiar din Lipova unde funcționa barul. În cursul lunii iulie 2004, inculpata D. i-a plătit părții vătămate S. taxele necesare obținerii pașaportului și i-a depus actele pentru obținerea acestuia. La data de 31 iulie 2004 inculpata D.O.G. a ieșit din țară împreună cu S.E.C., A.A.M. și B.L.N., deplasându-se în Spania, în localitatea Burecasem, unde se afla și R.A.I., care fusese dusă în Spania la data de 28 aprilie 2004 de către inculpații D. și M.. Aici, inculpata D. le-a cerut să lucreze în barul „S.", să racoleze clienți cu care să întrețină raporturi sexuale, lucru pe care cele patru fete l-au și făcut, banii fiind încasați de către R.A. și dați inculpaților D. si I. După 3 săptămâni, cele trei fete au fost mutate de inculpatul S. în localitatea Almazora, în clubul „Castellon" al cărui patron era prieten cu inculpatul, unde părțile vătămate și-au continuat activitatea descrisă anterior. Inculpatul G.S.C. a fost consătean cu inculpata D., iar situația sa materială era una precară, unica sursă de venit reprezentând-o pensiile părinților săi. Inculpații D. și I. i-au propus să caute fete tinere, cu un aspect fizic plăcut, care să nu aibă venituri, care să accepte să lucreze ca dame de companie în clubul lor din Lipova, „Casa S.", sau intr-un club din Spania și care să fie de acord să împartă, în jumătate cu ei, câștigurile astfel realizate. Cei doi inculpați i-au promis inculpatului G. câte 100 Euro pentru fiecare fată racolată. Fiind de acord cu propunerea, în perioada următoare, inculpatul G. care primise de la cei doi pliante color cu imagini din clubul Castellon pentru a fi mai convingător, a început să caute fete. A abordat-o pe partea vătămată G.C.L., rudă de gradul IV, care avea o situație financiară deosebit de precară și 2 copii în întreținere, propunându-i să meargă in Spania și să lucreze într-un club, ca damă de companie, urmând ca de ea să se ocupe inculpații D. și I. Pentru a o convinge de seriozitatea ofertei de muncă, inculpatul G. a intermediat o discuție telefonică între această parte vătămată și inculpatul I., care i-a garantat că o va angaja la clubul hotelului „Seleccion", prezentat în pliantul aflat în posesia inculpatului G., unde va determina clienții să consume cantități cât mai mari de băuturi alcoolice, subliniind, la suspiciunile părții vătămate, că nu va fi obligată să se prostitueze. La circa doua săptămâni de la discuția telefonică, inculpații D. și I. au venit în satul Sârbi, asigurând-o, din nou, pe partea vătămată G.C., că nu va practica prostituția, ci doar va ține companie clienților. Aceasta a plecat la Lipova cu cei doi inculpați, a stat 3 zile în imobilul nr. 331, după care inculpatul I. a dus-o în Arad, i-a plătit biletul de autocar și a trimis-o în Spania. Aici a fost așteptată de R.A., în localitate Almazora, cazată în clubul „Castellon", aflând totodată că în acest club va trebui să întrețină raporturi sexuale, fiind supravegheată de R. și de patronul clubului. După câteva zile a venit și inculpatul I., căruia partea vătămată i-a reproșat că o înșelase cu privire la natura activității pe care trebuia să o îndeplinească, cerându-i acestuia să o aducă în țară, solicitare cu care inculpatul I. nu a fost de acord, atrăgându-i atenția că îi este dator. Partea vătămată G.C. a lucrat în acel club aproximativ 3 luni, fiind ajutată de un client să plece, dându-i-se o sumă de bani ce i-a permis să revină în țară. Cu ocazia declarației date la procuror, aceasta a arătat că în cele aproximativ 3 luni a câștigat 3000 Euro în folosul inculpaților I. și D. Inculpatul G. a continuat să caute tinere și, în acest mod, a racolat-o pe partea vătămată S.M., tot din satul Sârbi. Pentru a recupera pașaportul acesteia, inculpatul s-a deplasat cu martorul G.G., în ziua de 23 ianuarie 2005, în localitatea Agăș, județul Bacău și a plătit 1 milion lei ROL unor persoane neidentificate care îi reținuseră lui S.M. actul în contul unei datorii. Ulterior, S.M. a fost prezentată de inculpatul G. inculpaților I. si D. care au luat-o la Lipova. Inculpatul G. care ar fi convins-o să muncească pentru inculpații I. si D., urma să primească suma de 100 Euro și că a primit de la inculpata D. sumele de 30 Euro si 1.500.000 lei ROL pentru găsirea părții vătămate G.C. iar, ulterior, sumele de 170 Euro, 1.500.000 lei ROL și, de asemenea, suma de 5.500.000 lei ROL, despre această ultimă sumă inculpatul G. susținând că a fost cu titlu de împrumut, susținere pe care instanța nu a acceptat-o, având in vedere contextul în care acest inculpat a primit banii și având în vedere și titlul cu care primise celelalte sume (în lei sau în valută), de recompensă pentru racolarea unor fete. În toamna anului 2004, inculpatul G. i-a adus la cunoștință și martorului B.C. propunerile făcute de inculpații D. și I., i-a înmânat un pliant și i-a spus și acestuia să caute fete, întrucât vor fi recompensați cu 100 Euro pentru fiecare fată. în aceste condiții martorul B. i-a prezentat-o pe partea vătămată B.V., doritoare să lucreze în străinătate. Organele de urmărire penală, sesizate în legătură cu faptele inculpaților I. și D., au folosit investigatorul sub acoperire M.M., care a însoțit-o pe B.V. la întâlnirea cu inculpatul G. Acesta le-a spus celor doua tinere că inculpații D. și I. au un club în localitatea Lipova și un alt club în Spania pentru care caută dame de companie. De asemenea, inculpatul le-a relatat că a mai dus fete la Lipova și, de acolo, în Spania unde câștigă și câte 4000 Euro pe lună, prezentându-le pliantele date de inculpații D. și I. Părțile vătămate B. si M. au acceptat propunerea inculpatului G., după ce acesta le-a intermediat și o discuție telefonică cu inculpatul, care le-a confirmat aspectele relatate de inculpatul G. În ziua de 17 februarie 2005, inculpatul G. le-a transportat pe cele două părți vătămate cu autoturismul condus de martorul B. în localitatea Lipova, unde au ajuns a doua zi și au fost primiți de inculpata D. (inculpatul I. fiind plecat în Spania). Inculpata D. le-a confirmat și ea că părțile vătămate vor merge în Spania unde vor lucra la un club de noapte, al cărui patron este inculpatul I. , și că vor câștiga foarte mulți bani. După aproximativ două ore de la sosirea în Lipova a ultimelor două părți vătămate, în imobilul nr. 331 a descins, în baza mandatului de percheziție nr. 11 din 16 februarie 2005, echipa operativă din cadrul IPJ Vaslui - SCCOA, inculpata declarând că cele doua părți vătămate sunt verișoarele ei, însă, ulterior, a recunoscut că au fost aduse de inculpatul G. pentru a fi trimise in Spania. Situația de fapt și vinovăția inculpaților a fost stabilită pe baza materialului probator administrat în cauză: declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor B., P.I.R., G.G., I.R., G.S., C.L.M., D.O., L.O., procesele-verbale de confruntare, procesele-verbale de percheziție domiciliară, procesul-verbal al activității investigatorului acoperit, procesul-verbal de constatare seria AR nr. 0003925 întocmit de ITM Arad. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații D.O.G., I.S., M.M. și G.S.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia penală nr. 19 din 22 aprilie 2008, Curtea de Apel Iași a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat în parte în latura penală sentința și, rejudecând, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, după cum urmează: Pentru inculpații D.O.G. și I.S. - din 8 (opt) infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. [art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 în forma sa actuală] și art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. și a menținut pedeapsa principală și cea complementară stabilite fiecărui inculpat; - din 4 (patru) infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (2) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a menținut pedeapsa principală și cea complementară stabilite fiecărui inculpat. - pentru inculpatul M.M. din 7 (șapte) infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. [art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 în forma sa actuală] și art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, și a menținut pedeapsa principală și cea complementară stabilite. Pentru inculpatul G.S.C. din 4 (patru) infracțiuni de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a menținut pedeapsa principală și cea complementară stabilite. În baza art. 34 lit. b) și art. 33 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpaților D.O.G. și I.S. pentru cele două infracțiuni reținute, inculpații urmând să execute pedeapsa cea mai grea de câte 7 (șapte) ani închisoare și de câte 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. A înlăturat dispoziția vizând interzicerea față de toți inculpații a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpații D.O.G., M.M. și G.S.C. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor declarate de inculpați au rămas în sarcina statului. Onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu victimelor, în cuantum de câte 150 lei au fost avansate din fondul special al Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații D.O.G., I.S., M.M. și G.S.C., precum și avocatul B.C. Inculpata D.O.G. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 4, 6, 10, 14, 17, 18 C. proc. pen. Primul motiv de recurs se referă la nulitatea hotărârii instanței de fond față de încălcarea dispoziției privind publicitatea ședinței de judecată. Judecata s-a desfășurat în condiții de ședință publică deși, în conformitate cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 678/2001, ședința trebuia să fie secretă. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, inculpata a susținut că, deși la data de 9 martie 2005, apărătorul său ales a solicitat procurorului să l încunoștințeze în vederea participării la actele de urmărire penală ce se vor efectua, procurorul nu s-a conformat, încălcând astfel, dreptul la apărare întrucât instanța a dat crezare probelor administrate în cursul urmăririi penale, înlăturându-le pe cele administrate atât în fond, cât și în apel. Dreptul la apărare al inculpatei a fost încălcat și în condițiile în care, deși prin încheierile din noiembrie și decembrie 2005 i s-a admis cererea de amânare a cauzei în vederea pregătirii apărării, în același timp s-a dispus audierea unor martori. Un alt motiv de casare se referă la greșita reținere a dispozițiilor art. 13 C. pen. în raport de data faptelor pretins săvârșite, din luna aprilie 2004, până la sfârșitul anului 2004, perioada infracțională fiind situată înaintea modificării Legii nr. 678/2001 prin O.U.G. nr. 79 din iulie 2005, când nu erau prevăzute condițiile referitoare la exploatarea victimelor. Tot în cadrul acestui caz de casare s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen. având în vedere că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume constrângerea. S-a mai învederat faptul că unele dintre părțile vătămate (C., N. și S.) au fost audiate numai de lucrătorii de poliție, nu și de către procuror, iar declarațiile acestora sunt luate înainte ca în cauză să se fi început urmărirea penală, având deci doar caracterul unor acte premergătoare ce trebuie înlăturate. În cauză nu au fost audiați clienții, astfel încât condamnarea inculpatei numai pe baza declarațiilor victimelor minore se constituie într-o gravă eroare de fapt, motiv pentru care s-a solicitat achitarea acesteia în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. sau trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe. Printr-un ultim motiv de recurs, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate spre minimul prevăzut de lege și suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei. Inculpatul I.S. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 4, 10, 14, 17 și 18 C. proc. pen. S-a susținut că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate absolută, ședința de judecată nefiind publică, astfel cum o cer dispozițiile art. 24 din Legea nr. 678/2001. Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că deși inculpatul a susținut două motive de apel, instanța a analizat doar unul, motiv pentru care s-a solicitat casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Printr-un al treilea motiv de recurs, inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu putea săvârși faptele pentru care a fost trimis în judecată, el aflându-se în Spania, nu în România. A fost criticată și încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului, solicitându-se schimbarea acesteia în art. 329 alin. (1) sau (2) C. pen. Inculpatul, care deținea barul unde victimele și-au desfășurat activitatea, le-a înlesnit practicarea prostituției și, poate, și-a însușit și banii de pe urma acesteia, dar fără constrângere sau înșelăciune. Inculpatul nu a cunoscut vârsta părților vătămate. Având în vedere conduita avută anterior comiterii faptelor, timpul scurs de la săvârșirea acestora, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate și suspendarea condiționată sau sub supraveghere a pedepsei. Inculpatul M.M. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. În principal, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a constrâns și nu a supravegheat victimele. În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate având în vedere circumstanțele sale personale. Inculpatul G.S.C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 4, 14, 17 și 18 C. proc. pen. S-a susținut că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate absolută întrucât ședința de judecată a fost publică, iar nu secretă, astfel cum statuează legea specială. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. s-a arătat că instanța de apel a analizat global toate susținerile, deși fiecare inculpat are o situație aparte ce trebuia analizată distinct. Libertatea de voință a victimelor nu a fost viciată. Partea vătămată S.M. este verișoara inculpatului și nici nu a ajuns în bar, doar a avut grijă de un copil. Investigatorul sub acoperire nu este parte vătămată în cauză. S-a apreciat că, în raport de probele administrate, s-a tras o concluzie greșită asupra vinovăției inculpatului care nu este dovedită. S-a solicitat ca, în cazul reținerii cauzei spre rejudecare, să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen. și să se reducă cuantumul pedepsei, avându-se în vedere că inculpatul are un copil minor de două luni. Recurentul avocat B.C. a solicitat înlăturarea amenzii aplicate prin încheierea Curții de Apel Iași din 22 noiembrie 2007, întrucât a solicitat unui coleg să o substituie, dar acesta nu a avut delegația de substituire asupra sa pentru a o prezenta instanței. Examinând recursurile, Înalta Curte constată următoarele : 1. Motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 4 C. proc. pen. a fost invocat de recurenții inculpați D.O.G., I.S. și G.S.C. Critica formulată este nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 678/2001, ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 13 și de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice. Dispoziția sus-arătată reprezintă o derogare de la principiul publicități ședinței de judecată statuat de art. 290 alin. (1) C. proc. pen. potrivit căruia ședința de judecată este publică, iar minorii sub 16 ani nu pot asista la ședința de judecată. Alineatul 2 prevede că, dacă judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane, instanța poate declara ședință secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei. Prima problemă ce trebuie rezolvată este dacă în cauză s-a încălcat principiul publicității și dacă este cazul a se constata intervenția nulității absolute prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Dacă regula procedurală este publicitatea ședinței, iar dispozițiile relative la aceasta sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, rezultă că legiuitorul protejează tocmai publicitatea ce nu trebuie încălcată niciodată în favoarea ședinței secrete și că numai aplicarea în sens invers a acestei reguli (adică declararea ca nepublică a unei ședințe de judecată ce trebuia să fie publică) este sancționată de lege cu nulitatea absolută. Rezultă că nerespectarea normei referitoare la declararea ședinței ca fiind nepublică în cazul infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 678/2001 este sancționată numai cu nulitatea relativă și numai în măsura în care se face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin Or, din conținutul normei analizate, prin raportare și la cel al normei generale prevăzute de art. 290 alin. (2) C. proc. pen., rezultă că protecția acordată de legiuitor prin declararea ca nepublică a ședinței de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 C. pen. are în vedere persoana victimelor, viața intimă și demnitatea acestora. Părțile vătămate nu au invocat vătămarea intereselor lor, iar inculpații nu au îndreptățirea să o facă, nefîind afectați în vreun mod de faptul că ședința de judecată a avut caracter public. De altfel, la termenul de judecată din data de 27 iulie 2005, instanța de fond, Tribunalul Vaslui, a declarat ședința de judecată nepublică, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, dispoziție la care apărătorul inculpaților D.O.G. și I.S. s-a opus, arătând că victimele sunt majore (f. 145 dosar fond); prin aceasta, inculpații au demonstrat indubitabil că nu interesele lor ar fi fost vătămate, ci, eventual, ale părților vătămate și martorelor audiate în cauză. În continuare, judecare cauzei s-a făcut numai în ședință nepublică, așadar solicitarea constatării nulității hotărârii instanței de fond pentru acest argument este neavenită. La rândul ei, Curtea de Apel Iași a judecat numai în ședință nepublică, doar pronunțarea din data de 22 aprilie 2008, având loc în ședință publică, astfel că Înalta Curte constată nejustificată aducerea în discuție, în fața sa, a acestui motiv de recurs. 2. Motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 6 C. proc. pen. a fost invocat de inculpata D.O.G.. Este adevărat că prin cererea depusă la 9 martie 2005, avocatul P.B., apărător ales al inculpaților D.O.G. și I.S., a formulat o cerere prin care solicita Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui să fie anunțat în vederea participării la orice act de urmărire penală ce se efectuează în cauză (f. 242). Înalta Curte constată că parchetul a dat curs acestei cereri și actele de urmărire penală ce au succedat datei de 9 martie 2005 s-au efectuat în prezența apărătorului ales al inculpatului, cu excepția celor care nu impuneau prezența acestuia (aplicarea măsurii sechestrului asigurător, căutarea părților vătămate și inculpaților, verificări privind evidența intrărilor-ieșirilor din țară ale victimelor și inculpaților). Apărătorul a participat la audierea martorilor G.S., C.L.M., D.O.N., L.O.F., la data de 7 aprilie 2005 (f. 83-86);efectuarea de confruntări la 11 mai 2005 (f.91, 96-101). Ceea ce s-a omis a se arăta cu ocazia criticii formulate este că inculpații D.O.G. și I.S. au avut mai mulți avocați aleși (împuterniciri avocațiale la filele 237, 238, 239, 240), iar la actele de urmărire penală întocmite ulterior datei de 9 martie 2005 a participat doar domnul avocat V.B., ceea ce nu justifică însă motivul de recurs invocat. Prin prezența unuia dintre apărătorii aleși (care a formulat și cereri de probe, întrebări pentru confruntări), urmărirea penală s-a desfășurat în condiții de respectare a legii și a dreptului de apărare al recurentei-inculpate , potrivit dispozițiilor art. 171 C. proc. pen. Critica formulată fiind nefondată, Înalta Curte o va respinge ca atare. 3. Motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. a fost invocat de inculpații D.O.G. și I.S. Criticile formulate sunt nefondate. Instanța s-a pronunțat motivat asupra tuturor cererilor formulate de inculpați, iar drepturile procesuale ale acestora au fost pe deplin respectate. La data de 9 noiembrie 2005 (f.360 dosar fond), apărătorul inculpaților D.O.G. și I.S., avocat J.C., a solicitat amânarea cauzei pentru a studia dosarul și a pregăti apărarea, având în vedere data angajamentului său de asistență juridică. Instanța a respins cererea având în vedere faptul că inculpații erau deja asistați de un apărător ales în persoana avocatului T.T., dreptul la apărare fiind asigurat în condițiile art. 171 C. proc. pen., iar amânarea cauzei pentru motivul invocat, nejustificată. În aceste împrejurări, audierea martorelor L.M. și C.M. s-a făcut în condiții de deplină legalitate. La termenul de judecată din data de 2 decembrie 2005, inculpata D.O.G., asistată de avocatul ales J.C., s-a prevalat de absența celuilalt avocat ales, T.T., pentru a solicita amânarea cauzei, invocând faptul că dorește să fie audiată în prezența ambilor apărători. Instanța a admis cererea și a amânat judecarea cauzei pentru data de 4 ianuarie 2006, dar a dispus audierea inculpaților G.S.C. și M.M. Susținerea inculpatei D.O.G. că, în aceste condiții , s-a încălcat principiul contradictorial echitabil, deoarece nu a avut posibilitatea de a pune întrebări inculpaților pentru lămurirea situației de fapt întrucât, în realitate, ea ceruse termen pentru pregătirea apărării, este nefondată și în total dezacord cu realitatea (f. 395-397 dosar fond). Nu numai că la termenul din 2 decembrie 2005 nu s-a solicitat de către inculpată termen pentru pregătirea apărării, dar fiind asistată de avocat ales nimic nu a împiedicat-o să-și exercite dreptul la a pune întrebări inculpaților audiați în prezența sa. Cel care, la 2 decembrie 2005, a cerut termen pentru studierea dosarului a fost inculpatul G., căruia însă cererea i s-a respins motivat. Recurenta inculpată preia situații care nu îi aparțin și invocă motive de recurs care nu o privesc și nu o vatămă în interesele sale.

Motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. a fost invocat de toți cei patru inculpați. Înalta Curte constată fondată, în parte, critica formulată prin motivele de recurs de către inculpata D.O.G. cu privire la faptul că martorele N.I.G. (f. 33-35 dosar urmărire penală), C.A. (f.36-37) au fost audiate exclusiv de lucrătorul de poliție judiciară, mai înainte de a se începe urmărirea penală de către procuror, iar ulterior acestei date de 25 ianuarie 2005, (f.2, 3 dosar urmărire penală), nu au mai fost ascultate nici de procuror, nici de instanță, în niciunul din cele două grade de jurisdicție parcurse. În considerarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 678/2001 care stabilesc că pentru infracțiunile prevăzute de acest act normativ urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, având în vedere dispozițiile art. 64, art. 75 și art. 78 C. proc. pen., Înalta Curte constată că declarațiile persoanelor arătate mai sus nu pot constitui declarații de părți vătămate sau martori. Aceste declarații pot avea însă caracterul unor denunțuri, în sensul art. 223 C. proc. pen., constituindu-se într-un mod de sesizare a organelor de urmărire penală cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de către inculpați, fapte în legătură cu care au relatat celeilalte victime și martori ai cauzei. Cât privește partea vătămată G.E., aceasta a fost audiată de procuror, la data de 11 februarie 2005 (f. 10), iar S.M. a fost audiată de instanță în apel. Martora A.C. a fost audiată la data de 19 februarie 2005 de către lucrătorul de poliție judiciară, potrivit delegării sale de către procuror survenită la 25 ianuarie 2005. Declarațiile acestor tinere (G., S., C.) fiind luate în condiții procedurale corect aplicate, ele servesc la stabilirea adevărului în cauză. Înalta Curte constată că instanțele au depus strădania necesară audierii tuturor părților și martorilor, au desfășurat un probatoriu necesar și suficient stabilirii situației de fapt reale, au interpretat și evaluat corect probele administrate. Din analiza acestora rezultă că inculpații D.O.G., I. S., M.M. și G.S.C. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor. Audiate de procuror în prezența apărătorului, părțile vătămate G.E., C.M. și L.M. au relatat despre modul în care au fost racolate de inculpatul M.M., despre modul în care au întreținut raporturi sexuale cu clienții barului, precum și despre modul în care erau supravegheate de M.M., D.O.G. și I. S., în posesia acestuia din urmă aflându-se actele lor de identitate și de el temându-se, din cauza comportamentului său agresiv. Exploatarea sexuală a victimelor în Spania este dovedită cu declarațiile părților vătămate S.E.C. și G.C.L., aceasta din urmă fiind racolată de inculpatul G.S.C. În egală măsură, activitatea infracțională a acestui din urmă inculpat, dar și cea a inculpaților D. și I., a fost stabilită prin declarațiile părților vătămate S.M. și B.V., precum și a investigatorului sub acoperire M.M. care au descris modul și scopul pentru care au fost racolate, ca și prin declarația martorului B.C. care s-a ocupat de transportarea lor la Lipova. Faptul că în timpul cercetării judecătorești, părțile vătămate L.M., C.M., G.C.L., S.E.C., C.E.I. și martora P.I. a au revenit, fără nicio motivare plauzibilă, asupra declarațiilor date la urmărirea penală, nu îndreptățește la a înlătura aceste probe administrate în fața procurorului și a avocaților și întărite în urma confruntărilor efectuate în aceleași condiții de asigurare a asistenței juridice. Dimpotrivă, întrucât probele cu declarațiile victimelor și ale martorilor administrate în cursul urmăririi penale s-au coroborat între ele, fiind întregite de procesul-verbal de constatare din 23 aprilie 2004, procesul-verbal privind relatarea conținutului unor convorbiri telefonice purtate de inculpați (f. 167-171 dosar urmărire penală), - dovezile privind intrările-ieșirile din perioada analizată, Înalta Curte constată că în mod corect ele au fost menținute de instanțe și valorificate în vederea stabilirii situației de fapt. Din conținutul procesului-verbal încheiat la 11 aprilie 2005 de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Vaslui pe baza notelor de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de la posturile telefonice aparținând inculpaților I. S., D.O.G. și G.S.C. rezultă modul de operare al acestora, faptul că ei se ocupau de obținerea documentelor de călătorie ale victimelor, ca și de transportul lor în Spania, dar și la Lipova. Victimele erau alese dintre persoane paupere, cu experiență de viață redusă, dornice de câștiguri materiale imediate. Înalta Curte constată că în cauză nu este necesară suplimentarea probatoriului, cel administrat făcând pe deplin dovada vinovăției inculpaților, astfel că nu se impune nici trimiterea cauzei la instanța de fond și nici achitarea acestora, criticile formulate prin motivele de recurs fiind nefondate, astfel cum s-a arătat mai sus. Cât privește faptul că inculpatului I. S. nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală de către procuror, acesta s-a datorat împrejurării că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, parchetul depunând însă diligentele necesare de căutare a sa în vederea îndeplinirii actului procedural, astfel cum rezultă din procesele-verbale încheiate în acest scop și aflate la dosarul cauzei (f. 212-216 dosar urmărire penală).

Motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. a fost invocat de inculpații D.O.G., S. I. și G.S.C. Criticile formulate sunt nefondate. Instanța de apel a stabilit în mod corect încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina fiecărui inculpat. Analizându-se diferența dintre infracțiunea de proxenetism și infracțiunea de trafic de persoane, respectiv trafic de minori, din punctul de vedere al manierei de exprimare a consimțământului de către victimă, s-a arătat în mod corect că dacă la proxenetism, persoana care este îndemnată sau căreia i se înlesnește practicarea prostituției, își dă acordul în mod nealterat, voința sa de a se prostitua aparținându-i în totalitate, în mod liber, în ceea ce privește traficul de persoane, consimțământul la exploatare, inclusiv în forma prostituției, este afectat de violență sau de modalități de captare nonagresivă, în urmărirea aceluiași scop. Or, în speță, din materialul probator administrat a rezultat că racolarea victimelor s-a făcut prin inducerea în eroare a acestora, fiindu-le promisă angajarea cu contract de muncă în calitate de dansatoare sau dame de companie, activități ce presupuneau - conform prezentărilor făcute de inculpați, doar dans în fața clienților, determinarea acestora să consume cât mai mult și, dacă doreau să câștige bani mai mulți, victimele puteau să întrețină raporturi sexuale cu clienții, profitul obținut urmând a fi împărțit în mod egal; în cazul victimei G.C.L., propunerea făcută de inculpați a vizat obținerea unui loc de muncă decent, ce nu presupunea întreținerea de raporturi sexuale cu clienții. Odată racolate, victimelor li s-au impus alte condiții decât cele promise - ele nu au putut stabili numărul clienților, practicile sexuale și nici nu au primit banii promiși, fiind controlate și intimidate de către inculpați. Prin urmare, acțiunile de traficare comise de inculpați au avut ca finalitate subiectivă scopul exploatării persoanei, astfel cum este definit în art. 2 din Legea nr. 678/2001, deci limitarea dreptului la libertate de voință și acțiune a părților vătămate, valori sociale protejate de legiuitor în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001, spre deosebire de infracțiunea de proxenetism care urmărește apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existentă. Inculpații au cunoscut vârsta victimelor, actele de identitate ale acestora fiind în permanență asupra lor, astfel că nu se poate reține eroarea asupra stării de minoritate a unora dintre tinerele traficate. Prevederile art. 13 C. pen. au fost aplicate în mod corect, dat fiind faptul că în cazul infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 în legătură cu care dispoziția de aplicare a legii penale mai favorabile a fost reținută, limitele de pedeapsă ale încadrării juridice actuale sunt mai mari, fiind deci în dezavantajul inculpaților (de la 10 la 20 ani închisoare, în loc de 5 - 15 ani închisoare, astfel cum prevedea legea în vigoare la data săvârșirii faptelor, față de legea în vigoare la data judecării lor).

Motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. a fost invocat de toți cei patru inculpați. Criticile formulate sunt fondate. Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, precum și scopul acesteia de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni prin reeducarea condamnaților, având în vedere constatările cu privire la întinderea activității infracționale a inculpaților făcute cu ocazia analizării motivului de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., considerând datele și împrejurările în legătură cu conduita avută anterior săvârșirii faptelor și situația familială a inculpaților, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate sunt prea mari, impunându-se reducerea cuantumului acestora în cazul inculpaților D.O.G. și I.S. Cu privire la inculpații M.M. și G.S.C. se va avea în vedere contribuția efectivă la activitatea infracțională, împrejurarea că niciun moment aceștia nu au acționat autonom, ci numai în legătură și la dispoziția coinculpaților D. și I.S., sumele de bani modice dobândite în urma faptelor săvârșite. Pentru acești doi inculpați, se va face aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., coborându-se pedepsele sub limita minimă prevăzută de lege, în conformitate cu dispozițiile art. 76 lit. b) C. pen. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. Înalta Curte va admite recursul inculpaților și va casa decizia penală nr. 19 din 22 aprilie 2008 a Curții de Apel Iași numai cu privire la individualizarea pedepselor. Pedeapsa aplicată inculpaților D.O.G. și I.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. va fi redusă de la câte 7 ani închisoare la câte 5 ani închisoare. Pedeapsa aplicată acelorași inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. va fi redusă de la câte 6 ani închisoare la câte 5 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpații vor executa pedeapsa de câte 5 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. redusă la durata de câte 3 ani pentru fiecare dintre ei. Potrivit dispozițiilor legale arătate mai sus, în considerente, pedeapsa aplicată inculpatului M.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. va fi coborâtă de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată inculpatului G.S.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare. Totodată, durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute art. 64 lit. a), b), e) C. pen. va fi redusă pentru flecare inculpat de la câte 4 ani la câte 2 ani. Înalta Curte va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, constatând încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpații D.O.G., M.M. și G.S.C. În baza art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen. onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpații M.M. și G.S.C., și pentru părțile vătămate se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Cu privire la recursul declarat de avocatul B.C. Prin încheierea de ședință din 20 decembrie 2007, Curtea de Apel Iași, în baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată cererea formulată de avocat B.C. privind scutirea de plata amenzii judiciare în cuantum de 2000 lei aplicată prin încheierea de ședință din data de 22 noiembrie 2007. Curtea a constatat că martora C.A. nu a fost asistată de apărătorul desemnat din oficiu la termenul de judecată din 22 noiembrie 2007, avocatul care a lipsit, B.C., neasigurând nici substituirea sa, potrivit dispozițiilor art. 198 alin. (3) C. proc. pen. Prin recursul declarat, avocatul a susținut că a asigurat substituirea, delegația apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică fiind depusă după ședința de judecată. Înalta Curte constată că avocatul a lipsit motivat la termenul de judecată din 22 noiembrie 2007, depunând un act medical în acest sens (f. 399 dosarul instanței de apel) și a luat măsuri de subs